Tratat de Biotehnologie Cap.

2 Structura acizilor nucleici

2 STRUCTURA ACIZILOR NUCLEICI

2.1 INTRODUCERE

Tr s turile (caracterele) ereditare se caracterizeaz prin capacitatea de a se transmite de la o

genera ie la cealalt . Caracterele ereditare sunt determinate de “factorii” genetici, iar totalitatea
acestora alc tuiesc genotipul unui organism. În timpul vie ii oric rui organism genotipul acestuia
func ioneaz (adic se exprim ), iar din interac iunea genotipului cu mediul rezult manifestarea
“vizibil ”, denumit fenotip. Toate func iile unui organism, fie el unicelular, fie pluricelular, sunt
îndeplinite cu ajutorul materialului genetic.
Genetica este tiin a care studiaz caracterele ereditare ale organismelor, structura i
func ionarea acestora, modul în care se transmit la descenden i. Datorit dezvolt rii tehnicilor de
studiu în ultimii dou zeci de ani, în prezent genetica este reprezentat de un complex întreg de tiin e,
de la citogenetic clasic , pân la inginerie genetic .
Setul complet de informa ie genetic dintr-un organism poart numele de genom. Cercet rile
desf urate pe întindere de aproape un secol au demonstrat c toate organismele descrise pe Terra pân
în prezent au genom format din acizi nucleici. Mai mult decât atât, la toate organismele, atât cele
procariote, cât i cele eucariote, au genomul format din ADN. Se poate deci spune c molecula ADN
reprezint materialul genetic aproape universal pe P mânt. O excep ie notabil o reprezint anumite
virusuri, la care materialul genetic este reprezentat de molecule ARN.

Via a - flux continuu de informa ie

Dintr-un anumit punct de vedere, via a ar putea fi definit i ca un flux
continuu de informa ie. Astfel, materialul genetic con ine informa ie pentru:
formarea tuturor structurilor unei celule
pentru diferen ierea unor diverse tipuri de celule i esuturi
pentru desf urarea tuturor reac iilor biochimice i, în final, fiziologice
multiplicarea celulelor i pentru înmul irea organismelor
pentru moartea celular i chiar i pentru moartea unui organism întreg

2.2 STRUCTURA PRIMAR A ACIZILOR NUCLEICI

Acizii nucleici reprezint molecule foarte complexe, produse atât de organisme vii (celule), cât
i de virusuri. Denumirea de „acizi nucleici” se datoreaz faptului c prima oar au fost izolate din
nuclei de celule. Cercet ri ulterioare au dovedit îns faptul c anumite tipuri de acizi nucleici nu se
g sesc în nucleu, ci în citoplasm .
În ansamblu, acizii nucleici îndeplinesc dou func ii biologice majore:
- transmit informa ia ereditar de la o genera ie la alta
- con in informa ie pentru producerea de proteine specifice
Exist dou categorii majore de acizi nucleici : acid deoxiribonucleic (pe scurt, ADN) i acid
ribonucleic (pe scurt, ARN).
O molecula de acid nucleic este format din unit i de baz , numite nucleotide, legate între ele
prin leg turi chimice de tip covalent (leg turi fosfodiesterice).
Fiecare nucleotid este alc tuit din 3 categorii de molecule, i ele legate între ele (Figurile 2.2
i 2.3):

34
 Tratat de Biotehnologie Cap.2 Structura acizilor nucleici

baz azotat
pentoz (un zahar format din 5 atomi de carbon)
un rest de radical fosforic
Atât în structura ADN, cât i în ARN, exist 4 tipuri majore de baze azotate:
adenin , timin , citozin , guanin - în ADN
adenin , uracil, citozin , guanin - în ARN
Adenina i guanina sunt baze azotate derivate din structura purinei i, ca atare, mai sunt
numite i baze purinice (sau, simplu purine). Timina, citozina i uracilul sunt derivate din structura
pirimidinei – baze pirimidinice/pirimidine (Figura 2.2). În mod curent, cele 5 baze azotate se
prescurteaz A, T, C, G i, respectiv, U.
Pentoza este, fie riboz – în ARN, fie deoxiriboz – în ADN (Figura 2.4)

Formarea nucleotidelor
Baz azotat + pentoz = nucleosid
de ex. A + pentoz = adenosina
nucleosid + radical fosforic = nucleotid
de ex. adenosin + radical fosforic = acid adenilic

Figura 2.1 Clasificarea nucleosidelor i a nucleotidelor.

Denumirea nucleosidelor i a nucleotidelor

Baze azotate
Purine Pirimidine
Adenin (A) Guanin (G) Citozin (C) Uracil (U)
Timin (T)
în ARN adenosina guanosin citidin uridin
Nucleoside în ADN Deoxiadenosi-n deoxiguanosin deoxicitidina Deoxitimidin
Nucleosid mono-, di-, trifosfa i AMP, ADP, ATP GMP, GDP, GTP CMP, CDP, CTP UMP, UDP, UTP
(în ARN)
Deoxinucleosid dAMP dGMP dCMP dTMP
mono-, di-, trifosfa i dADP dGDP dCDP dTDP
(în ADN) dATP dGTP dCTP dTTP
Nucleotide în ARN acid adenilic acid guanosilic acid citidilic acid uridilic
în ADN acid deoxiadenilic acid acid deoxicitidilic acid
deoxiguanosilic deoxitimidilic

Figura 2.2 Toate nucleotidele au acela i plan general de structur . (a) Structura chimic a riboadenozin 5’-
monofosfatului (AMP), nucleotid prezent în moleculele ARN. (b) Structura chimic a celor 2 zaharuri
prezente în moleculele de acizi nucleici: riboza în ARN i
2-deoxiriboza în ADN.

35
Tratat de Biotehnologie Cap.2 Structura acizilor nucleici

Figura 2.3 Structura chimic a

principalelor baze azotate din acizii
nucleici. Azotul din pozi ia 9 (N9) al
purinelor i azotul 1 (N1) al pirimidinelor
se leag la carbonul din pozi ia 1’ (C1’) al
unei molecule de riboz sau deoxiriboz .

2.3 STRUCTURA SECUNDAR A ACIZILOR NUCLEICI

Nucleotidele se leag între ele prin leg turi fosfodiesterice ce se formeaz între o pentoz a
unui nucleotid i radicalul fosforic al nucleotidului urm tor. Asemenea lan uri de nucleotide poart
numele de catene polinucleotidice i reprezint structura primar a unui acid nucleic. Astfel de
molecule sunt, deci, monocatenare (prescurtat m.c.)
Mai toate tipurile de acizi ribonucleici (ARN) sunt formate dintr-o singur caten
polinucleotidic , în timp ce majoritateta moleculelor de ADN sunt alc tuite din dou catene
polinucleotidice, având astfel i o structur secundar . Asemenea molecule sunt dublucatenare
(prescurtat d.c.).
Formarea unor molecule de acizi nucleici dublucatenare respect o serie de legi chimice, ce
poart numele cercet torului care le-a descris prima oar – Chargaff (vezi caseta cu Legile lui
Chargaff).

Figura 2.4 Reprezentare schematic a unei por iuni

dintr-o molecul de ADN d.c.

36
Tratat de Biotehnologie Cap.2 Structura acizilor nucleici

Legile lui Chargaff

1. cele 2 catene polinucleotidice sunt complementare una fa de cealalt
Aceasta înseamn c unei adenine de pe una din catene îi corespunde o timin pe cealalt caten ,
de care se leag prin 2 leg turi de hidrogen (A = T); se spune, deci, c adenina este complementar
cu timina. În mod similar, guanina este complementar cu citozina, de care se leag prin 3 leg turi
de hidrogen (G C).
Se deduce c leg turile de hidrogen permise sunt: A=T i G C
În moleculele de acizi nucleici dublucatenare dar formate dintr-o caten ADN i o caten ARN
(asemenea molecule hibrid se formeaz de obicei în procesul de transcriere genetic ), adeninelor
din catena ADN le corespund în catena ARN molecule de uracil. i în acest caz se fromeaz tot 2
leg turi de hidrogen: A = U.
2. într-o molecul de acid nucleic d.c. purinele sunt în raport echimolar
cu pirimidinele
Aceast regul este, de fapt, o consecin a primei legi. Astfel, dac oric rei A de pe una din catene
îi corespunde o T pe cealalt caten i oric rei G îi corespunde o C, atunci num rul moleculelor de
adenin este egal cu num rul celor de timin , adic A=T i, respectiv, G
=C
De aici, prin adunarea celor dou ecua ii, se deduce: A + G = T + C
Deci, num rul purinelor dintr-o molecul de acid nucleic d.c. este egal cu num rul pirimidinelor.
Altfel spus, cele dou tipuri de molecule se afl în raport echimolar.
3. cele dou catene polinucleotidice dintr-o molecul de acid nucleic
d.c. sunt antiparalele
O caten polinucleotidic are dou capete: la un cap t se afl carbonul din pozi ia 5’ (C5’) al unei
pentoze, iar la cel lalt cap t se afl carbonul din pozi ia 3’ (C3’) al unei alte pentoze. În interiorul
unei celule o asemenea caten polinucleotidic este sintetizat chiar în aceast direc ie: 5’ 3’.
Cele 2 catene polinucleotidice ale unei molecule d.c. sunt în orient ri inverse una fa de cealalt :
capul 5’ al fiec reia corespunde cu capul 3’ al celeilalte. Cele 2 catene sunt antiparalele.

Figura 2.5 Dou reprezent ri ale dublului helix ADN.

(a) Dublu-helix ADN de form B. Scheletul glucido-fosforic (în gri i marcat cu linii ro ii) se afl la exteriorul
helixului. Bazele azotate se afl la interior. Sunt marcate curbura major i cea minor a helixului. (b) Structura
schematizat a unui ADN dublu-helix. Cele dou schelete glucido-fosforice (în verde închis i deschis) sunt în
orientare invers : 5’ – 3’, fa de 3’ - 5’. Bazele azotate de pe cele dou catene sunt prezentate în albastru i
ro u.

37
Tratat de Biotehnologie Cap.2 Structura acizilor nucleici

2.4 ADN - ”ELICEA VIETII”

Datorit formei spa iale a nucleotidelor cele 2 catene polinucleotidice dintr-o molecul d.c. se
dispun spa ial una fa de cealalt într-o form de elice (dublu helix), învârtindu-se una în jurul
celeilalte i amândou în jurul unui ax central. Aceast dispunere formeaz structura ter iar a unei
molecule de acid nucleic d.c. În arhitectura unei asemenea molecule, la exterior se g sec cele 2
schelete glucido-fosforice ale catenelor, iar spre interior sunt bazele azotate.
Perioada modern a biologiei moleculare a început în 1953, când James Watson, Francis Crick
i Maurice Wilkins au propus modelul de structur dublu-helical a ADN. Toate cercet rile ulterioare
au demonstrat corectitudinea acestui model (Figurile 2.4 i 2.5).
Un dublu-helix de acid nucleic prezint o serie de parametri fizici, denumi i parametri helicali
(vezi caseta cu parametri helicali).

Parametri helicali
n = num rul de nucleotide per tur de spir (de elice)
h = distan a dintre perechile de nucleotide adiacente
P = pasul elicei i este distan a traversat de-a lungul axei helixului de un tur complet de spir
(adic de o rota ie de 360o).
P poate fi exprimat în raport cu num rul de nucleotide dintr-un tur (n) i cu distan a dintre 2
nucleotide în procesul de rota ie (h)
t = unghiul de r sucire sau de rota ie a perechile de baze azotate; acestea nu sunt perfect
perpendiculare pe axa helixului (sau, altfel spus, dou perechi de baze adiacente nu sunt
coplanare), ci sunt înclinate cu un unghi de r sucire t care, de obicei, este 34,6o. Aceaste este
de fapt cauza pentru care cele dou catene se r sucesc una în jurul celeilalte, formând o
structur de dublu-helix.

Valorile acestori parametri pot varia între anumite limite i determin mai multe forme topologice
ale moleculei de ADN d.c.
Forma B reprezint conforma ia cel mai des întâlnit în celule. Are un diametru de aproximativ
20 Angstrom (Å), iar distan ele dintre perechile de baze este de aproximativ 3,4 Å. În aceast
conforma ie exist o medie de 10,4 baze azotate per tur de spir , iar unghiul de rota ie dintre 2
baze adiacente este de +34,6º.
Forma A se întâlne te în celule în regiunile dublucatenare ale moleculelor de ARN i în dublu-
helixurile hibride ADN – ARN ce se formeaz în procesele de transcriere genetic . Are un
diametru de aproximativ 23 A, 11 baze per tur de spir i un unghi de +34,7º.
Forma Z este mai sub ire (un diametru de 18A), 12 baze per tur i un unghi de -30º între ele.
Datorit acestui lucru, formele A i B sunt denumite “de dreapta”, iar forma Z este “de stânga”.

Figura 2.6 Reprezentarea schematic a celor 2 forme principale de ADN d.c.

38
Tratat de Biotehnologie Cap.2 Structura acizilor nucleici

Figura 2.7 Denaturarea i renaturarea moleculelor de ADN dublu-catenare.

Figura 2.8 Varia ia absorban ei în denaturarea termic a ADN. (a) Denaturarea (“topirea”) moleculelor de ADN
d.c. poate fi monitorizat prin varia ia absorban ei în lumin ultraviolet 260 nm: pe m sur ce ADN
denatureaz , absorban a cre te pân aproape de dublu. Temperatura la care jum tate din molecule sunt
denaturate poart numele de temperatur de topire (Tm). (b) Valoarea Tm depinde de con inutul în guanin i
citozin a moleculelor de ADN d.c.: cu cât procentul molar de guanin – citozin (%molGC) este mai mare, cu
atât este mai mare i valoarea Tm.

Moleculele de ADN d.c. pot fi lineare sau circulare (Figurile 2.9 i 2.10).
Astfel, cromozomii la organismele eucariote, dar i o serie de plasmide, sunt alc tuite din
molecule de ADN d.c. linear.
Cromozomul bacterian, precum i o serie de plasmide bacteriene, sunt alc tuite din molecule
de ADN d.c. circular.

Figura 2.9 Molecul de ADN d.c. Figura 2.10 Molecul de ADN d.c.
linear. circular .

39
Tratat de Biotehnologie Cap.2 Structura acizilor nucleici

2.5 SUPRARASUCIREA MOLECULELOR DE ADN

Moleculele de ADN se g sesc în celule într-o stare de suprar sucire. Astfel, prin conven ie
interna ional , se numesc suprar suciri negative cele ce sunt in direc ie invers fa de orientarea
bazelor din B-ADN. Cu alte cuvinte, o molecul ADN ce prezint suprar suciri negative, are un grad
mai mare de „relaxare”. Suprar sucirile in aceea i direc ie cu cele naturale dintr-o molecul B-ADN se
numesc suprar suciri pozitive i produc o înf urare mai mare a moleculei de ADN.
Este important de re inut faptul c gradul de r sucire a moleculelor de ADN influen eaz
esen ial o serie de procese celulare:
- in compara ie cu cromozomii eucariotelor, cromozomul bacterian este mult mai mic; cu toate
acestea, aceast molecul de ADN ce reprezint cromozomul bacterian nu ar înc pea în celula
bacterian dac nu ar fi suprar sucit i împachetat
- diverse procese, ca replicare, transcriere, recombinare precum i repararea moleculelor de
ADN, presupun der sucirea local a moleculelor de ADN

2.6 ACIZII RIBONUCLEICI

Pe de o parte, acizii ribonucleici reprezint materialul genetic al anumitor tipuri de virusuri

(numite virusuri ARN). Pe de alt parte, în celule, moleculele de ARN îndeplinesc diverse func ii
metabolice, dintre care cele mai importante sunt legate de traducerea informa iei genetice din secven
de nucleotide în secven de aminoacizi, adic în sinteza de proteine.
Din punct de vedere chimic, exist trei diferen e majore între acizii ribonucleici i ADN:
- zaharul din ARN (riboza) con ine o grupare hidroxil în plus fa de deoxiriboz (prezent în
ADN);
- în majoritatea moleculelor de ARN timina din ADN este înlocuit cu uracil;
- în cele mai multe cazuri, moleculele de ARN sunt formate dintr-o singur caten
polinucleotidic , spre deosebire de majoritatea moleculelor de ADN, care sunt dublu-catenare; chiar i
moleculele de ARN monocatenare pot forma structuri secundare i ter iare (Figura 2.11);
- unele molecule de ARN (în mod special, ARNt) mai con in i o serie de baze azotate
modificate, de exemplu pseudouridina, dihidrouridina, riboziltimina, inozina.
Cele mai importante tipuri de acizi ribonucleici dintr-o celul sunt ARN mesager, ARN de
transfer i ARN ribozomal.

este o molecul intermediar ce reprezint o

ARN mesager copie a uneia din cele 2 catene ale unei gene ce
(ARNm) codifica pentru o protein

este un intermediar în sinteza proteic ;

fiecare molecul de ARNt are o zon de 3
ARN de transfer nucleotide numit anticodon, iar pe de alt
(ARNt) parte, la unul din capete se leag de un
anumit aminoacid

ARN ribozomal este un component major al ribozomilor,

(ARNr) intervenind tot în sinteza de proteine

40
Tratat de Biotehnologie Cap.2 Structura acizilor nucleici

Toate moleculele de ARN dintr-o celul iau na tere printr-un proces numit transcriere
genetic .
Molecula rezultat poart numele de transcript primar i este ulterior procesat , în func ie de
gena care a fost transcris , pentru a deveni ARNm, ARNt sau ARNr.

Moleculele de ARN au un rol central în exprimarea genelor. Ini ial, aceste molecule au fost descrise ca
intermediar în sinteza proteic ; ulterior îns , s-a constatat c exist multe clase de ARN ce îndeplinesc
roluri complexe în diverse etape ale exprim rii genelor. Implicarea moleculelor de ARN în foarte multe
func ii celulare i, în mod special în expresia genic , reprezint unul din argumentele majore în sprijinul
teoriei conform c reia, în fazele ini iale ale apari iei i evolu iei sistemelor biologice, ARN ar fi
reprezentat componenta activ în men inerea i expresia informa iei genetice, i nu moleculele de ADN,
care probabil au ap rut mult mai târziu; se vorbe te deci, de o a a-zis „lume ARN”.

Figura 2.11 Structuri secundare (a) i ter iare (b) în moleculele de ARN; aceste structuri se formeaz pe
baza existen ei unor zone cu complementaritate intracatenar .
(dupa Lodish, 2000)

41