CLASICI Al LITERATURII ROMANE MATEIU CARAGIALE o Craii de Curtea-Veche si alte prozeCUPRINS REMEMBER : 5 RAIL DE CURTEA-VECHE .. 29 jintampinarea crailor . 31 Cele trei hagialdcuri 5 49 Spovedanii eee 75 Asfingitul crailor .. 104 SUB PECETEA TAINEI. . 137Redactor: Alina Sarbu Corectura: Simina Balagoiu Tehnoredactare computerizati: Stefan Mihai Designul copertei: Dan Mihalache Hustrajia copertei: Viktor Hartmann, detaliu din tabloul Catacombele Parisului Prezenta editie reproduce textul edifiei Perpessicius, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1965. ‘Toate drepturile asupra editiei in limba romana apartin Grupului Editorial Corint. CORINT este marca inregistrata, ISBN: 978-606-8723-55-6 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei CARAGIALE, MATEIU Craii de Curtea-Veche / Mateiu Caragiale, - Bucuresti: Corint Books, 2015 ISBN 978-606-8723-55-6 821.135.1-31 REMEMBER! Ceci est un fait-divers atroce.”” Les Mémoires du Bal-Mabille! ' Apirutl in revista Viafa romdneascd in 1921 (fiind subdatata: 1914”), lucrarea a fost publicata in Volum in 1924 la Editura Cultura National (aici gi in continuare toate note apartinredact 2 ,Acesta este un fapt divers atroce” (ft. in original). 5 , Memorile lui Bal-Mabille” lucrare publica in 1864 si semanata Paul Ma- halin, este o istorie @ unui celebru local de dans din Paris unde se spune c& ar fi fost prezentatd pentru prima oaré polca pariienilor. infinat in 1831 de catre Monsieur Mabille, un instructor de dans, a fost transformat in 1844 int-0 jardin enchané (grid fermecati”) inchist in 1875 si demolat in 1882. Paul Ma- halin (1828-1899) (cae, semna si Emile Blondet, dupa personajul balzacian, desi uniiautoriafirma 8 acesta arf fost numele real al sritorului),juralist isritor francez de literatura comercial: autorul uno cdi precum Les Jolies actrices de Paris, (1868, 1878-1884, 1889), Le Fils de Porthos (1883), Le Fille d'Aramis (1896), Mademoiselle Monte-Cristo (1896)Sunt vise ce parca le-am trait edndva si undeva, precum sunt Iu- cruri vietuite despre care ne intrebim daci n-au fost vis. La asta ma g”indeam deunizi seara cdnd, rivasind printre hartiile mele ca si vid ce se mai poate gisi de ars — hartiile incurca —, am dat peste o seri- soare care mi-a desteptat amintirea unei intimplari ciudate, asa de ciudata cA, de n-ar fi decat sapte ani de cdnd s-a petrecut, m-as simi cuprins de indoiala, as crede cA intr-adevar am visat numai, sau ci am citit-o ori auzit-o demult. Era in 1907. Fusesem greu bolnay in Bucuresti si ma intorceam la Berlin acasa. instinatosirea mea se fiicea cu anevointi, cerdind ingrijiri mari. La plecare, doctorul m-a sfétuit si ma ferese pana si de cele mai usoare zguduiri sufletesti. Bietul doctor! Am dat din umeri, zambind si i-am spus si fie pe pace. Dupa un surghiun de doi ani revedeam Berlinul. Am de Berlin mare slibiciune; nici imprejuriri foarte triste nu m-au impiedicat si-l revaid cu plicere. L-am regisit cum il lasasem: tot numai flori. Asa frumos chiar ca in acel inceput de iunie nu-mi pause totugi niciodata. Ca siel vantur insi gi si-1 colind ca odinioar’, nu mai mergea. Oboseam repede si oboseala putea inlesni reivirea boalei. M-am resemnat dar cftiva vreme a sta pe acas’, jertfi de care mi des- piigubea, in parte, frumusefea muzicei vechi ce se ficea la noi de dimineafa pnd seara, Napiidit de o dulce aromeala, imi lisam visi- rile sii nasca gi si se topeasca in voie in noianul de armonii sublime, uitndu-ma pe fereastra, cu ochii pe jumatate inchigi, cum unduiau curcubeuri in pulberea fluid a fintanii din larga piafi-gridind. Lina8 Mateiu Caragiale boare a asfintitului leg’ina ciucurii purpurii ai trandafirilor agatati pe terasa casei din fafa, purtndu-le mireasma pana la mine. Seara da insufletire umbrelor, in oglinzi,tainic, treceau fiori, Acesta era cea- sul pe care-lasteptam ca si admir colful cel mai frumos al piefei — un petec de padure rimas neatins in plin oras ~ cAfiva batrdni copaci frunzosi si sumbri, vrednici sa slujeasct de izvod celor mai cu faim’ mesteri ai zugriveli, {i regaseam chiar, la Muzeul Frederic’, intr-o cadri de Ruysdatl, aceiasi copaci stufosi, adumbrind Kingé o cadere de apai un castel in ruind, Odati nu puteam trece pe dinaintea ei firdi a ma opri indelung. Privind-o, g”ndul mi se pierdea fird sfargit in rdma-i de cer vanit cu zare adfned. E innscuta in mine, drojdie de strvechi eres, 0 iubire pagina si cucernic’ pentru copacii batrani. Lor le datorese in- spiratii mult nobile gi grave, fiindca nu cred sai se afle pe lume viers omenesc sau céntare mestesugita care si ma miste mai viu ca taini- ccul freamit ce-I desteapta in frunzigul lor vantul seri. Arborii aceia Zugriviti ma inedntau totusi mai mult chiar decat cei adevarati, acel rie peisaj melancolic infiisindu-mi o oglindire a sufletului meu, Mergeam la muzeu foarte des. Cat de cufundat eram in contem- plarea cadrelor nu treceam cu vederea nici pe oaspeti, interesangi ‘uneori, asa ci printre ei bigasem de seama ci se afla nelipsit un tindr, care, acolo mai ales, ar fi atras privirile oricui, c&ci despre el s-ar fi putut cu drept zice ca-1 desprinsese de pe 0 piinzi veche 0 " Referire la Kaiser-Friedrich-Museum, denumire purtaté pina in 1956 de actualul Muzeu Bode. Denumit initial in onoarea imparatului Frederic al II-lea al Germanici (1831-1888), lacagul, situat pe celebra Insuli a Muzeelor (Mu- ‘seumsisel) din Berlin, a fost redenumit in onoarea primului siu curator, Wil- helm von Bode (1845-1929). Redeschis in 2006 (dupa ce fusese supus unor serioase renovafii vreme de noua ani), muzeul adaposteste in prezent colectii desculpturi, arti bizantina, precum gi una dintre cele mai mari coleejii numis- ‘matice din Europa. Remember 9 vraja. Poate fi plicere mai rara pentru cei ce s-au impartisit cu evla- vie intru taina trecutului decat si intilneasca in came gi oase 0 icoand din veacuri apuse? Cu doi ani inainte vizusem in sala franfuzeasc’ a ‘muzeului o coconifa care copia dup’ Mignard pe Maria Mancini si avea 0 asa izbitoare asemiinare cu modelul, inedt ai fi crezut 8, pri- vvindu-se in oglinds, isi zugrveste, impodobindw-1, propriul i cl Tot astfel semtina tandrul cu unii din acei lorzi ale caror pris imaini si surisuri Van Dyck si, dupa el, Van-der-Faés' le-au hatizit nemuririi, Zic unii din acei lorzi, fiindc& mai toti sunt la fel. in tre- cut, in castelele restrnse, celor de aproape si inmulfit inruditi traind impreund, cu acelasi port si obiceiuri, fiecare epoca le intipareste acelagi aer, dact nu chiar aceeasi infitigare. Se intimpla iarisi ca, acolo unde cu gindul nu gandesti, si rasara fife cdrora le trebuie clutat& aiurea, in alte fri, la alte neamuri, in alte veacuri, adevérata asemanare, fri ali se putea binui macar, in vreun fel, cu aceia de cari fi despart pripaistii de timp si de stirpe, vreo cat de indepartati inrudire. Era de prisos dar orice presupunere despre obarsia tintrului cu pricina, ficeam insa tot soiul de reflexii asupra fiintei lui, intr-adevar si stranie, impundndu-se poruncitor Iudrei aminte. Ma subjugase prestigiul recei trufiia tindrului ce, in deplind frumusete, pigea singur in viaf, nepisdtor, cu fruntea sus. L-am crezut, din capul locului, una din acele fApturi excepfionale, straine de omenire, pentru cari am resimfit totdeauna o vie atragere. il vedeam zilnic aproape, nu muzeul fiind singurul loc unde il intélneam. in plimba- rile ce incepusem a relua prin oras, de teama oboseli, fceam lungi popasuri la o privalie unde se degustau capodoperele unei vechi * Pieter van der Faes (1618-1680), pictor olandez care gi-a desfiigurat ca- riera preponderent in Anglia, unde a fost cel mai de seam& portretist al Curtii regale, dupa Restaurafia din 1660 capatind ttlul de Principal Painter in Ordi- nary de la Carol al Il-lea, titlu pe care il mai detinuse anterior doar Anthony Van Dyck. $i-a schimbat numele olandez in Peter Lely, find innobilat in Anglia si ddevenind mai cunoscut sub numele de Cavalerul Lely (aga cum il va mentiona Mateiu Caragiale in continuare),CRAII DE CURTEA-VECHE! «Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de Orient, ois tout est pris & la légere...”” Raymond Poincaré " Publicat fn volum in 1929 la Editura Cartea Roménease3, romanul apiiruse in revista Gandirea intre martie 1926 gi octombrie 1928. 2 Ce vreti, suntem aici la portle Orientului, unde totul se bagatelizeaza” (in original) — cuvinte rostte de avocatul si omul politic R. Poincaré (1860— 1934), Cel care avea si devind presedintele Republicit Franceze (1913-1920) 4 fost, in 1900, la Bucuresti unde Ia reprezentat pe Hallie, francezul care con- cesionase construirea portului Constanfa gi pe care statul roman il daduse in Jjudecatd, Statul roman a fost condamnat si plateascd despagubiri in valoare de 6.233 000 de leiIN TAMPINAREA CRAILOR ew Au tapis-frane nous étions reunis.”" L. Protat® Cu toate cf, in ajun chiar, imi fgiduisem cu jurimént sii mi intore devreme acasi, tocmai atunci mi intorsesem mai tarziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mi apuca in asternut, Pierdusem ribojul timpului. ‘As fi dormit inainte, dus, fra zgomotoasa sosire a unei serisori pentru care trebuia neaparat si iscdlese de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscalii. Mormaii numai si fiu laisat in pace. Atipii iarisi, dar pentru scurta vreme. Saricia de epistoli se infiint’ din nou, insofiti de cruda fuming a unei Kimpi. Migelul de postas gasise de cuviinfa si ma iscileascd cu mana Tui. Nu-i fusei recunoscator. Urase serisorile. Nu stiu s& fi primit de cnd sunt decat una, de Ja bunul meu amic Uhry, care si-mi fi adus 0 veste fericita. Am stoazi de scrisori. Pe atunci le ardeam fird si le deschid. "Ne strdinseserdim in spelunc&” (fr. fn original). Tupis-franc era un termen care, in franceza secolului al XIX-lea, desemna un cabaret riu-famat unde se adunay riufiedtori > Misteriosul L. Protat a fost identificat de Matei Catlinescu (in Mateiu 1 Caragiale: recitiri, Biblioteca Apostrof, Cluj, 2003) drept Louis Protat, un pomograf.32 Mateiu Ceragiale Asta era soarta ce o astepta gi pe noua sosita. Cunosedind seri- sul, ghicisem cuprinsul. Stiam pe de rost nesirata plachie de sfa- turi si de dojane ce mi se slujea de-acasti cam la fiecare inceput de lund; sfaturi si purced cu bairbatie pe calea muncii, dojane ca au m& mai induplecam s& purced odata. Si, in coada, nelipsita rare ca Dumnezeu si mi aiba in sffinta sa pazi. Amin! in halul insa in care ma gaseam mi-ar fi fost peste pu- linfa s& pomnese pe orice fel de cale. Nici in pat nu mi puteam misca. Desurubat de la incheieturi, cu galele frante, mi se parea 4 ajunsesem in stare de piftie. In mintea mea aburita miji frica si nu ma fi lovit damblaua. Nu, dar in sfirsit ma rizbise. De o lund, pe ticute si nerasu- flate, cu nddejde gi temei, o dusesem intr-o bautura, un erailic, un joc. in anii din urma, fusesem greu incercat de imprejurari; mica tea Iuntre 0 batuserd valuri mari. Ma aparasem prost si, scdrbit de toate peste misurd, ndzuisem sa aflu intr-o viati de st uitarea. Tuasem numai cam repede si mi vedeam in curind depun armele. Ma lasau puterile. in acea sear’, eram in asa hal de sfirgeald, c& n-as fi crezut si ma pot scula nici si fi luat casa foc. Dar deodati mi pomenii cu mine in mijlocul odaii, in picioare, ui- ‘tindu-ma speriat la ceasomic. Mi-adusesem aminte ca eram poftit la masa de Pantazi Ce noroc cA mi desteptase; mare noroc! Privii acum cu recu- nostinfa scrisoarea parinteasc’; fra ea scpam intdlnirea cu cel mai scump prieten. Ma imbricai si iesii. Era, spre cdderea iemii, o vreme de lacrimi. Desi nu plouase, tot era ud; jgheaburile plingeau, ramurile copacilor desfrunziti picurau, pe tulpine gi pe grilaje se prelingeau ca 0 su- doare rece, stropi grosi. Asta e timpul care indeamnd cel mai mult la bautur’; rarii trecttori ce se prefirau prin ceafa erau mai tofi afumati. Un lungan, cobordnd prispa unei cérciumi, cizu grimada gi nu se mai sculd, intorsei capul, dezgustat. Birtul ales pentru acea seara fiind tocmai in Covaci, luai 0 birj&, Iucru cuminte, deoarece la sosirea rail de Curtea-Veche 33 nea, ceilalfi mosafiri erau la a doua tuic’, iar oaspetele laa treia. Ma ‘rita mirat ese infiintaserd cu tofit asa devreme; Pantazi insi ma cl venise de-a dreptul de-acasé, iar Pasadia cu Pingu de-a ind prea urit ca si mai zAbo- lamuri reptul si ei de la club”, vremea veasca la aperitive. Pantazi porunci ine un rnd de fuici. Dar voia bund ce ne ura- rim, ciocnind, lipsea cu totul, Ma temui s nu adorm iar. in sala unde srosolana petrecere negustoreascai pornise si se infierbante — era in- imbati— masa noastra avea aerul unui ospat de inmorméntare. Borgul cu sméntind si ardei verde fu sorbit in tcere. Niciunul din meseni nu ridica ochii din taler. Pirgu, indeosebi, parea friméntat dc o mahnire neagrd. As fi deschis eu vorba daca lutarii n-ar fi in- ceput tocmai un vals care era una din stabiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptos gi trist, aproape funebru. in leginarea lui molatec’, pilpaia, nostalgica si sumbré fra sfargit, o patima asa sfsictoare, c& insigi plicerea de a-1 asculta era amestecata cu sufering’. De indata cce coardele incilusate pomisera si ingaime amara destiinuire, sub vraja adanct a melodiei, intreaga sala amufise. Tot mai invaluiti, joasi, mai inceatd, mérturisind duiosii si dezamdgiri,ratdciri si chinuri, remusear si cdinfe, cAntarea, inecatd de dor, se indeparta, se stingea, suspindnd pénd la capat, pierdut, o prea tarzie si zadamica chemare, Pantazi isi sterse ochii umezi. — Ah! zise Pirgu lui Pasadia, fticindu-si privirea galesa si gla- sul duleeag, ah! cu valsul asta fin s8 te due la Ricasul cel din urma, cat mai curdnd; cred c& n-ai si ma faci s-astept mult ine’ aceast& sirbatoare a tinerejelor mele. Ce frumos are si fie, ce frumos! si eu beat, cu nenea Pantazi, voi stoarce intristatei adundiri lacrimi fierbingi ludndu-mi, in cuvinte migedtoare, rimas-bun de la in veci neuitatul meu prieten, Pasadia nu zise nimic. Da, urma Pirgu, legindndu-si si mai mult glasul si privirea, are si fie atat de frumos! Eu am sd-ti duc cAvaldriile' pe perna. ' Medatie, decoratie (popular gi invechi34 Mateiu Caragiale Si, la gapte ani, la parastasul cel mare, cdnd au si te dezgroape, rimagag pun cd au si te giseasc’ tot dichisit, tot scorfos, tot fer- ches, fari un fir de par alb, murat in argint-viu si in spirt ca un gogosar in sare gi in ofet. Dar Pasadia nu-l asculta, se gindea aiurea. Scapa de data asta Pirgu si mi-era necaz, deoarece n-aveam ochi sé-l vad. Raménand de tanar singur in Bucuresti, de capul meu, ma ferisem si intru-n cArd cu oricine, aga c& din restransul cere al cunostinfelor mele, alese toate pe sprinceand, Goried Pirgu n-ar fi ficut niciodatt parte dacd n-ar fi fost tovarigul nedesparit al ui Pasadia, de care aveam o evlavie nemarginiti. Pasadia era un luceaffr. Un joc al intimplaii il inzestrase cu ‘una din alcatuirile cele mai destvargite ce poate avea creierul ome- nese. Am cunoscut de aproape o buna parte din aceia ce sunt so- cotiti ca faime ale farii; 1a foarte puti ii am vaizut laolalta si asa minunat cumpénite atdtea inalte insusiri ca la acest nedreptitit ce, de voie, din viata, se harizise singur uitérii. $i nu stiu un al doilea care sa fi stémnit impotriva-i atatea oarbe dusmani Auzisem cd aceasta gi-o datora in parte infitisirii. Ce frumos cap avea totusi! Intr-insul atipea ceva nelinistitor, atata patima infranata, atita trufie aprig’ si hain& invrdjbire se destiinuiau in trasiturile fetei sale vestede, in cuta sastisita a buzelor, in pute- rea niilor, in acea privire tulbure intre pleoapele grele. Tar din ce spunea, cu un glas trdginat si surd, se desprindea cu amara- ciune, o adanca sil. Viata lui, din istoria cdreia i se intimpla rar s& dezvaluie ceva, fusese 0 erdncend lupta inceputd de timpuriu, Iesit din oameni cu vazii gi stare, fusese oropsit de la nastere, crescut pe maini straine, surghiunit apoi in straindtate la invatatura. intors in tara, se vazuse jefuit de ai sai, inliturat, hartuit, prigonit gi tridat de toati lumea. Ce nu se uneltise impotriva lui? Cu ce strigatoare nedreptate fi fusesera intimpinate lucrifile, truda de zi gi noapte a jerfitei sale tinerefi, cum se invoisera cu tofii si-I ingroape sub ticere! Din grelele incereari de tot soiul prin cari trecuse ataijia Cyati de Curtea-Veche 35, ani de restriste si cari ar fi doborat un urias, aceasta fipturi de fier iegise calité de doua ori. Pasadia nu fusese omul resemna- tii, increderea in sine si singele-rece nu-I parasiserd in cele mai jnegre clipe; statornic in urmarirea felului, el infransese vitregia Imprejuratilor, o intorsese cu dibacie in folosul stu. Ca dansul ni- nu stiuse sa astepte gi sd rabde, neclintit el pandise norocul lu raspéntie, il ingf%icase gi-I siluise ca s8-i poat smulge ceea ce, in chip firese, i s-arfi cuvenit de la inceput fara cazna si zbucium. Odati ajuns se intrecuse, Iuase vazul tuturor, ii uluise si-si ficuse, Jinar cumplit, dar cu ménusi, toate mendrele. Calea maririlor i jea larg, neteda, acum ins, cd putea nazui la orice, nu ‘mai voi el nimic i se retrase. Presupuneam cA la temelia acestei hotirdri ciudate a fost intrucdtva si teama de sine insusi, fiindea, uub inveligul de gheafi din afard, Pasadia ascundea o fire pati- nasi, intortocheata, tenebroasi care, cu toatl stipanirea, se trida adesea in sc¶ri de cinism, Cu veninul ce se ingrimadise in inima sa impietrita, puterea L-ar fi ficut lesne primejdios. $i nicio incredere la el in virtute, in cinste, in bine, nicio mila sau ingidu- iald pentru stabiciunile omenesti de cari arita a fi cu totul strain. Retragerea sa din politic’ mirase mai putin totusi decat schimbarea ce se petrecuse in felul siu de trai. La varsta cand la alfii incepe pocdinta, el, care totdeauna slujise de pilda vie de cumpatare, se napustise deodata la desfrdu. Era aceasta darea pe fa(d a unei vieti ce dusese gi pana atunci in intuneric, sau reluarea unor vechi deprinderi de cari rvna de a izbuti il Ricusera si se dezbare un lung sir de ani? ~ cdci firese nu era ca 0 asemenea niparleala s& fi avut loc de azi pe maine. Cum, nu stiu, rar ins mi s-a intmplat s& vad juctor asa frumos, crai asa ahtiat, bautor «asa miref. Dar se putea, oare, spune ci decizuse? Nicidecum. De © sobra elegant, plin de demnitate in port si vorbire, el rimasese apusean si om de lume pana in varful unghiilor. Ca s8 prezideze inalta Adunare sau o Academie, altul nu s-ar fi gasit mai po- trivit. Cineva care nu I-ar fi cunoscut, vazdndu-I trecdnd seara, cnd iegea, feapan si grav, cu trsura la pas dupa el, pentru nimic n-ar fi voit si creada in ce murdare si josnice locuri mergea acel