MITROPOLIA MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI

Nr. 63/III/2022
ARHIEPISCOPIA IASILOR
Foaie săptămânală distribuită de

Puterea Crucii
PAROHIA „ZIUA CRUCII”

„Oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.”(Luca 18, 14)

Duminica a 33-a
după Rusalii
—a Vameșului și a Fariseului—

S
„ pre deosebire de fariseu, vameșul s-a coborât
îndreptat pentru că adusese laudă lui Dumnezeu, Cel
Unul Sfânt, neîndrăznind să-și ridice ochii, ci cerând
doar îndurare. S-a judecat singur pe sine pentru starea în care se afla,
bătându-și pieptul și pentru nimic altceva decât pentru a primi iertare.
Fii ție propriul paznic și poartă cu tine această pildă
de grea pagubă din trufie.
Niciodată să nu te așezi mai presus de nimeni, nici de cei mai
mari păcătoși. Smerenia scapă adesea chiar și pe un păcătos
care a săvârșit cele mai mari fărădelegi.”
Sfântul Vasile cel Mare

DISCREȚIA - virtute sau slăbiciune? Ca o mică ilustrare a virtuții discreției,

Ne propunem să vorbim despre discreție, ca
cel mai plăcut și frumos detaliu al smereniei.
Potrivit dicționarelor explicative, cuvântul
„discreție” are două sensuri: 1. Discret este
omul care știe să păstreze o taină;
2. Omul rezervat, reținut în vorbe și acțiuni,
care nu atrage atenția, nu șochează. În cazul
Vameșului, pe care dorim să-l luăm exemplu,
desigur, ne interesează cel de-al doilea sens.
Așadar, Vameșul, cu toată păcătoșenia pe care
o mărturisea (păcătoșenie reală...) s-a
dovedit a fi discret, adică sim plu , lipsit
de afișaj, căci s-a rugat fără zgomot, într-un
loc retras, fără a rosti vorbe multe și mari, ci,
cu lacrimi zicând doar „Dumnezeule, milostiv
fii mie, păcătosului!”. Urmarea o știți, din
cuvintele Mântuitorului: s-a întors la casa lui
mai îndreptat, decât acela, decât fariseul... .
Cuvântul „îndreptat” are aici sens de
„mântuit”, pentru că, în limbaj doctrinar
ortodox, atunci când vorbim de mântuire
personală, sau subiectivă, folosim termenul de
îndreptare. Iată, iubiți credincioși, cât de
plăcut este înaintea Domnului omul discret!
După cum și nouă ne sunt foarte dragi acei
semeni pe care-i vedem și-i simțim că fac cu
discreție orice lucru, fie că sunt veseli, fie că
sunt triști, când vorbesc sau cântă, când fac o
faptă bună și mai ales când se roagă.
amintim acum o pildă sugestivă din Pateric:
„Spunea Avva Daniil: Ne-am dus odată la
Avva Pimen și am gustat împreună și după ce
am gustat împreună, ne-a zis nouă: 'Mergeți
de vă odihniți puțin, fraților'. Deci s-au dus
frații să se odihnească puțin și eu am rămas
să-i vorbesc deosebi și sculându-mă am venit Vineri
la chilia lui. Deci dacă m-a văzut că vin la el, 7:00 - Sfânta Liturghie
s-a pus pe sine ca și cum ar fi dormit, că
aceasta era lucrarea bătrânului a le face toate 8:30 - Agheasmă
în ascuns... . S-a pus pe sine ca și cum ar fi 9:00 - Sfântul Maslu/
dormit..., adică n-a vrut să știe ucenicul că el Spovedanie
se roagă, dorind să fie discret. Așadar,
discreția, minunat detaliu al smereniei! Sâmbătă
Căci spune un proverb ce merită a fi reținut:
8:00 - Sfânta Liturghie
„Un minut de discreție valorează mai
mult decât o oră de înțelepciune”. Pomenire Adormiți
Auziți? Discreția preferată înțelepciunii! Iar 17:00 - Vecernie cu
un alt proverb spune despre opușii celor
Litie/Spovedanie
smeriți, că „indiscreții nu au loc nici în
iad!”. De aceea credem că virtutea discreției Duminică
trebuie s-o vedem cu deosebire la vameșul pe
care ni-l dă exemplu Mântuitorul, încercând, a Întoarcerii Fiului
desigur, s-o imităm, fie în biserică, fie risipitor
acasă, la serviciu, pe str adă sau în 7:00 - Utrenia
oricare alt loc, în bucurie sau tristețe, în
sănătate și boală, deținători de funcții mari, 9:00 - Sfânta Liturghie
sau în condiția de simpli cetățeni.
Părintele Profesor Vasile Gordon

Ce este perioada Triodului și
ce importanță are ea pentru
viața creștinului?
Etimologic, termenul „triod” vine din
limba greacă, de la „triodion”, format din
cuvintele „tria” (trei) și „odi” (odă), și înseamnă
cântare sau imn în trei ode sau strofe. Din punct
de vedere practic, în viața liturgică, Triodul are
două sensuri:
a) Cartea de cult în car e su nt cu pr inse
textele și cântările din această perioadă liturgică.
Numele cărții vine de la numărul celor trei cântări
(de regulă) din canoanele Utreniei, spre deosebire
de cele cuprinse în Octoih sau Minei (opt sau
nouă). Cele mai multe cântări din Triod au fost
compuse de Sfântul Teodor Studitul și de fratele
PILDĂ CU TÂLC
Omul
ipocrit
După ce a muncit câteva ceasuri pe
câmp, un țăran s-a așezat la umbra unui
pom să se odihnească. Deodată, lângă el a
venit în zbor o rață sălbatică și s-a oprit
chiar alături, să ciugulească boabele căzute
pe ogor. Ușor, țăranul și-a scos căciula și –
zdup! – a prins pasărea. – Ce noroc pe
capul meu, și-a zis. O să fac un foc de
vreascuri și o să prăjesc rața asta. Să vezi ce
bună o să fie! Dar în timp ce încerca să
CU DRAGOSTE ȘI BINECUVÂNTARE
PAROH: Pr. ANDREI SMEU
Puterea Crucii
său, Iosif Studitul, care au completat opera
imnografică a Sfinților Cosma al Maiumei și
Andrei Criteanul.
b) Așa cum am văzut, Triodul și este una dintre
cele trei mari perioade ale anului liturgic,
care ține de la Duminica Vameșului și a Fariseului
(cu trei săptămâni înainte de începutul Postului
Paștilor), până la Duminica Paștilor. După cum
arată părintele Ene Braniște, primele trei
săptămâni din această perioadă constituie un timp
de pregătire duhovnicească în vederea începerii
postului, iar restul de șapte săptămâni - adică
insuși Postul Paștilor - este vremea de pregătire,
prin pocăință, post și rugăciune, pentr u a
ne învrednici de marea sărbătoare a Învierii
Domnului, precedată de amintirea Patimilor Celui
ce S-a răstignit pentru noi.
Cu alte cuvinte, perioada Triodului este un
adevărat ghid duhovnicesc de înălțare a
omului din păcat, ofer indu -i acestuia pe tot
parcursul Postului Mare povățuirea necesară
pentru a ajunge la bucuria Învierii.
Astfel, înțelegând că Triodul nu este o
simplă carte folosită la strană, ci o perioadă
de sfințire a vieții sau un îndrumar pentru
suflet, Învierea Mântuitorului nostru Iisus
Hristos va fi și propria noastră înviere din
somnul păcatului și al morții.
scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se
strecură repede pe lângă mâna omului și,
ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost.
Privind cu necaz după ea, țăranul a mai zis:
– O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să
vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta,
dându-i drumul, și să mă răsplătească
pentru binele pe care l-am făcut!
Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea
om? Cel ce încearcă să ascundă un păcat cu
alt păcat, o minciună cu altă minciună, un
rău cu alt rău, acela singur se păcălește. Așa
cum întunericul se alungă doar cu lumină,
tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu
bine.
„Păcatul este nedreptate. Cine păcătuiește
fie se nedreptățește pe sine, fie
nedreptățește pe altul”
Sfântul Ioan Gură de Aur