ESEU – BIOLOGIE

Constantinescu Sophia – 9A

SCHIMBUL DE SUBSTANȚE
PRIN MEMBRANA CELULARĂ
a. structura membranei plasmatice
b. comparați difuzia cu osmoza
c. explicați legătura dintre plasmoliză și ofillirea plantelor
d. transportul activ de substanțe
e. importanța procesului de fagocitoză pentru organismul animal

Celulele au permanent nevoie de un schimb de substanțe cu mediul înconjurător,

din care preiau moleculele necesare metabolismului și în care elimină rezidurile.
Rolul cel mai important în acest schimb îl are membrana celulară, care, datorită
structurii sale, constituie o barieră pentru majoritatea substanțelor.
Membrana celulară (cunoscută și sub denumirea de membrană plasmatică sau
plasmalemă) este o structură celulară, caracteristică tuturor celulelor vii, ce
delimitează celula la exterior și o compartimentează în mai multe organite
celulare. Ea are rolul de a proteja mediul intern și de a asigura schimbul de
substanțe dintre celulă și mediul extern. Este o structură bidimensională continuă
cu o grosime de 6-9 mm și cu proprietăți caracteristice de permeabilitate
selectivă, ce conferă individualitate celulei.
Membrana are o structură fizică alcătuită după modelul mozaicului fluid. Ea este
constituită din două componente: un bistrat lipidic și proteine.
Lipidele formează o rețea membranară, fiind o barieră în calea substanțelor
hidrofile sau a celor încărcate electric. Totodată, acestea sunt permeabilă pentru
substanțele lipofile.
Proteinele reprezintă componenta funcțională, esențială oricărei membrane, și
sunt de mai multe tipuri:
- proteine canal (funcționează asemenea unor porți, permițând unor
substanțe să iasă din celulă, iar altora să iasă din celulă)

1
 - proteine receptori (au rolul în a recepționa informațiilor din mediu și de a
le transmite spre interiorul celulei)
- proteină enzime (catalizează diferite reacții chimice)
- proteine marker (ajută celulele de același tip să se recunoască)
- proteine de susținere (formează un fel de rețea ce susține membrana)
Membrana plasmatică realizează o selecție riguroasă a substanțelor care o vor
traversa, deci este caracterizată de o permeabilitate selectivă (sau
semipermeabilitate).
Transportul substanțelor prin membrană se realizează în 2 modalități: pasiv sau
activ.
Transportul pasiv este transportul substanțelor prin membrană realizată fără
consum de energie. Schimbul de substanțe pasiv se realizează prin difuzie și
osmoză.
Difuzia este mișcarea particulelor dintr-o zonă de concentrare mai mare la
concentrații mai mici, până la egalitatea concentrațiilor.

Osmoza este mișcarea particulelor de solvent printr-o membrană semipermeabilă

dintr-o soluție diluată într-o soluție concentrată. Solventul se deplasează pentru a
dilua soluția concentrată și pentru a egaliza concentrația pe ambele părți ale
membranei.

Astfel, se observă că există asemănări între acestea:

- atât difuzia, cât și osmoza egalizează concentrația a două soluții
- ambele sunt procese de transport de substanțe prin membrană passive
- și în difuzie și în osmoză, particulele se deplasează dintr-o zonă de
concentrație mai mare la una cu concentrație mai mica.
Dar și diferențe:
- difuzia se poate petrece în orice mediu, pe când osmoza are loc doar într-
un mediu lichid
- difuzia nu are nevoie de o membrană semipermeabilă, dar osmoza are
nevoie de aceasta
- difuzia egalizează concentrația în întregul sistem, pe când osmoza
urmărește egalizarea concentrației solventului ( desi nu reușește acest
lucru).

2
Plasmoliza este procesul în care celulele își micșorează volumul prin pierderea
apei. Acest fenomen apare atunci când concentrația apei în celule este mai mare
decât concentrația apei din mediu.

Când o celulă vegetală este plasată într-o soluție, care are un potențial redus de
apă, moleculele de apă ies din celulă până când potențialele de apă ale celulei și
soluția devin egale. Din cauza pierderii de apă, protoplasma celulei se micșorează
și se detașează de peretele celular. Cu toate acestea, datorită peretelui rigid al
celulei plantei, celulele rezistă la rupere. Moleculele de apă ies din celulă prin
exosmoză în timpul plasmolizei. Astfel, plasmoliza provoacă ofilirea plantei. Când
plantele sunt udate din nou, plasmoliza poate fi inversată. Fenomenul inversat se
numește deplasmoliză.

Transportul activ este transportul substanțelor prin membrană de la o

concentrație mica la o concentrație mare, cu consum de energie și cu modificarea
conformației proteinei transportatoare pentru a se putea deplasa împreună cu
molecula transportată prin membrană. Această proteină funcționează ca o
pompă. De aceea, necesită consum de energie celulară.

Macromoleculele sau particulele materiale, microorganismele (bacteriile) nu pot

traversa membrana plasmatică prin aceste mecanisme, ele dezvoltând un nou
proces numit citoză. Acesta constă în formarea unor vezicule în care sunt închise
o gama largă de tipuri de substanțe, care vor fi eliminate din celulă (exocitoză) sau
vor fi aduse în celulă (endocitoză).
Unele celule (leucocitele) pot încorpora particule materiale mici sau chiar
microorganisme (bacterii). Procesul se realizează prin formarea unor expansiuni în
jurul lor, după care membrana plasmatică fuzionează și formează o veziculă în
care este sechestrată particula sau celula. Acest fenomen se numește fagocitoză
iar vezicula rezultată, fagozom.
Fagocitoza este un proces foarte important pentru organismele animale deoarece
prin acest fenomen microbii ajunși în țesuturi pot fi distruși de sânge, de limfă și
de secrețiile ce umezesc mucoasele. Aceste lichide conțin substanțe protectoare
specifice, numite anticorpi.