Care dintre sunt ai peretelui

toracic?
a) intercostali
b) scaleni
c) toracici
d) sternocleidomastoidieni
Muschii peretelui toracic
Muschii scaleni leaga primele doua coaste de vertebrele gatului. Avand rol in fixarea acestor coaste
favorizeaza actiunea muschilor de ridicare a ultimelor coaste in timpul unui inspir fortat.
Muschii adevarati ai peretelui toracic sunt: muschiul dintat posterior, ridicatori ai coastelor,
intercostali, subcostal si transvers toracic.
Muschii dintati posteriori sunt considerati muschi inspiratori, desi aceasta functie nu a fost dovedita
prin studii electromiografice.
Muschii peretelui toracic
Muschii dintati postero-superiori ridica primele 4 coaste.
Muschii dintati postero-inferiori coboara coastele inferioare impiedicand tractiunea lor superioara de
catre diafragm.
Muschii ridicatori ai coastelor sunt cate 12 pe fiecare parte si au forma de evantai.
Muschii intercostali externi se continua inferior cu muschii oblici externi ai abdomenului.
Muschii intercostali interni se gasesc mai profund si sunt dispusi in unghi drept fata de intercostalii
externi.
Muschii intercostali intimi sunt similari intercostalilor interni fiind situati mai profund si sunt separati
de acestia prin vasele si nervii intercostali.
Muschii peretelui toracic

Muschii transversi toracici sunt alcatuiti din 4 sau 5 benzi musculare cu dispozitie radiala supero-lateral
pornind de pe fata posterioara a sternului inferior. Inferior se continua cu transversii abdominali.
Care dintre sunt în ?
a) intercostali externi
b) intercostali interni
c) diafragmul
d) abdominali
Functia respiratorie include patru procese majore:
1. Ventilatia pulmonara reprezinta deplasarea aerului in ambele sensuri intre atmosfera
si alveolele pulmonare;
2. Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre alveole si sange;
3. Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange si lichidele interstitiale inspre
si dinspre celulele diferitelor tesuturi ale corpului;
4. Reglarea ventilatiei.

Mecanica ventilatiei pulmonare

Expansiunea si retractia plamanilor se face in doua moduri:
1. prin miscarile descendenta si ascendenta ale diafragmului, care lungesc sau scurteaza
cavitatea toracica;
2. prin ascensionarea si coborarea coastelor, care determina marirea respectiv
diminuarea diametrului antero-posterior al custii toracice.

Respiratia normala, de repaus, se realizeaza aproape in intregime prin prima modalitate

(miscarile diafragmului). In inspiratie, contractia diafragmului tractioneaza descendent
portiunile bazale ale plamanului. In expiratie diafragmul se relaxeaza, iar reculul elastic al
plamanilor, al peretelui toracic si al structurilor abdominale determina comprimarea
plamanilor si eliminarea aerului.
Mecanica ventilatiei pulmonare
A doua modalitate de expansiune pulmonara este reprezentata de ascensionarea grilajului costal. Muschii
responsabili de ascensionarea grilajului costal sunt denumiti muschi inspiratori iar cei responsabili pentru
coborarea grilajului costal sunt denumiti muschi expiratori.

Principali muschi inspiratori sunt muschii intercostali externi. Functie inspiratorie auxiliara au si:
muschii sternocleidomastoidieni (ascensioneaza sternul), muschii dintati anteriori (ascensioneaza cea mai
mare parte a coastelor), muschii scaleni (ascensioneaza primele doua coaste).

Pricipalii muschi expiratori sunt: dreptii abdominali (au efect intens de tractionare descendenta a
coastelor inferioare, dar care, impreuna cu alti muschi abdominali au si efect de comprimare a organelor
intraabdominale, mobilizandu-le ascendent spre diafragm) si intercostalii interni.
Intre plaman si peretii cavitatii toracice nu
exista mijloace anatomice de fixare, cu
exceptia hilului pulmonar care asigura
ancorarea plamanului la mediastin. Plamanul
pluteste cavitatea toracica fiind
incojurat de un strat subtire de lichid
pleural care lubrefiaza miscarile pulmonare
in interiorul cavitatii. Drenajul continuu al
excesului de lichid pleural prin canalele
limfatice determina un efect de suctiune
usoara intre suprafata viscerala a pleurei
pulmonare si suprafata parietala a pleurei
toracice. Prin urmare, desi adera strans la
peretele toracic, plamanii sunt in acelasi
timp lubrefiati si urmeaza expansiunea si
retractia toracelui.
Câte are bronhia ?
a) 2
b) 3
c) 4
Plamanul drept este impartit de fisura orizontala si fisura oblica dreapta in trei lobi: superior, mijlociu si
inferior.
Plamanul stang are o singura fisura (fisura oblica stanga), care il imparte in doi lobi: superior si inferior.
Plamanii sunt atasati la mediastin prin radacinile plamanilor formate din bronhii, arterele pulmonare,
venele pulmonare superioara si inferioara, plexurile nervoase pulmonare si vasele limfatice.
Arborele traheobronsic
In interiorul plamanilor bronhiile principale se ramifica in bronhii lobare, doua in stanga si trei in dreapta
(pentru fiecare lob pulmonar). Fiecare bronhie lobara se divide in cateva bronhii segmentare.
Presiunea este:
a)
b)
c) cu zero
Pleura fiecare plaman este acoperit si inchis intr-un sac pleural seros format din doua membrane
aflate in continuitate: pleura viscerala, care acopera in totalitate suprafata plamanilor formand suprafata
lucioasa a acestora, si pleura parietala care tapeteaza cavitatile pulmonare ale cutiei toracice.
Cavitatea pleurala este un spatiu virtual care contine o pelicula de lichid pleural seros, care lubrefiaza
suprafetele pleurale si permite foitelor pleurale sa alunece usor una in raport cu alta in timpul respiratiei.
Presiunea pleurala presiunea lichidului pleural - este usor negativa.
Presiunea alveolara - presiunea aerului din interiorul alveolelor pulmonare.
Cand glota este deschisa si la nivel pulmonar nu exista eflux si aflux aeric, presiunile din
toate segmentele sistemului respirator sunt egale cu presiunea atmosferica (considerata
conventional zero). Pentru a determina patrunderea aerului in inspiratie presiunea alveolara
trebuie sa scada sub zero.
Presiunea transpulmonara este diferenta dintre presiunea alveolara si presiunea pleurala.
Acesta este o masura a fortelor elastice care tind sa colabeze plamanii la un moment dat si
mai este denumita si presiune de recul.
Volumul inspirator de este aproximativ:
a) 500 ml
b) 100 ml
c) 3000 ml
d) 5000 ml
Volume si capacitati pulmonare
O metoda simpla de investigare a ventilatiei pulmonare consta in determinarea volumului de aer care intra
si iese din plamani prin spirometrie.
1. Volumul curent volumul de aer inspirat sau expirat in cursul unei respiratii normale (aprox. 500 ml);
2. Volumul inspirator de rezerva volumul de aer suplimentar care poate fi inhalat peste volumul curent
prin inspiratie fortata (aprox. 3000 ml);
3. Volumul expirator de rezerva volumul suplimentar maxim care poate fi eliminat printr-o expiratie
fortata care urmeaza unei expiratii normale (aprox. 1100 ml).
4. Volumul rezidual volumul de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei expiratii fortate (aprox. 1200
ml).
Care dintre volume pot fi prin spirometrie
?
a) volumul curent
b) volumul inspirator de
c) volumul expirator de
d) volumul rezidual
Capacitatea are în :
a) volumul curent
b) volumul inspirator de
c) volumul expirator de
d) volumul rezidual
Volume si capacitati pulmonare
1. Capacitatea inspiratorie - este suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva (aprox.
3500 ml). Este cantitatea pe care un individ o poate inspira incepand de la sfarsitul unui expir normal si
pana la nivelul de distensie pulmonara maxima.
2. Capacitatea reziduala functionala este suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual.
Reprezinta cantitatea de aer care ramane in plamani la nivelul unei expiratii normale (aprox. 2300 ml).
3. Capacitatea vitala este suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul curent si volumul expirator
de rezerva. Reprezinta cantitatea maxima de aer care poate fi eliminata din plamani printr-o expiratie
fortata care urmeaza unei inspiratii fortate (aprox. 4600 ml).
4. Capacitatea pulmonara totala reprezinta volumul maxim pana la care pot fi destinsi plamanii in urma
unui efort inspirator maxim (aprox. 5800 ml). Este suma dintre capacitatea vitala si volumul rezidual.
Presiunea a unui gaz dizolvat într-o depinde de:
a) greutatea a gazului
b) gazului
c) solubilitatea gazului
Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon prin membrana respiratorie

Presiunile gazelor dizolvate in apa sau tesuturi. Gazele dizolvate in apa exercita, de asemenea,
presiune deoarece se misca aleator si poseda energie cinetica. Presiunea partiala a unui gaz dizolvat intr-o
solutie este determinata de concentratie dar si de coeficientul sau de solubilitate.

Legea lui Henry:

Presiunea partiala = concetratia gazului dizolvat/coeficientul de solubilitate

Dioxidul de carbon este de 20 de ori mai solubil decat oxigenul. Prin urmare presiunea partiala a
dioxidului de carbon la aceeasi concentratie este de 20 mai mica decat presiunea partiala a oxigenului.

Coeficientii de solubilitate pentru mai multe gaze:

Rata difuziunii gazoase printr-un lichid este de:
a) greutatea a gazului
b)
c) solubilitatea gazului în lichidul respectiv
d) grosimea stratului de lichid
Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon prin membrana respiratorie

Presiunea vaporilor de apa

Daca se inspira aer uscat, in caile respiratorii se produce evaporarea imediata a apei la nivelul mucoaselor,
care umidifica aerul. Presiunea partiala pe care o exercita vaporii de apa este denumita presiunea
vaporilor de apa. In conditii de normotermie (37°C) valoarea acestei presiuni este de 47 mmHg.

Difuziunea gazelor prin lichide

Rata difuziunii gazoase printr-un lichid este determinata de:
(1) Solubilitatea gazului in lichidul respectiv;
(2) Suprafata de sectiune transversala a lichidului;
(3) Distanta de-a lungul careia se produce difuziunea gazului;
(4) Greutatea moleculara a gazului;
(5) Temperatura lichidului.
Transportul sangvin al CO2 se face majoritar:
a) dizolvat fizic
b) legat de
c) sub de bicarbonat
Transportul sangvin al dioxidului de carbon si difuzia lui din capilarele pulmonare in
alveole