CONCLUZII

Adopția poate fi întâlnită sub diferite denumiri și în diverse forme, la aproape toate
popoarele și încă din cele mai vechi timpuri. Adopția poate fi privită, pe de o parte ca având
un scop familial, iar pe de altă parte un scop social.
În scop familial, se avea în vedere întemeierea familiei adoptive, familie în care
adoptatul îşi găsea ocrotirea, iar adoptatorul satisfacerea dorinţei sale, fireşti, de a fi părinte.
În scop social, adopţia urmărea şi urmăreşte creştere, educarea şi formarea tinerei
generaţii pentru viaţă.
Încă din cele mai vechi timpuri adopţia a căpătat şi un caracter politic care consta în
transmiterea ereditară a demnităţii imperiale în cazul romanilor. Astfel împăratul roman
August, care n-a putut să aibă copii, l-a adoptat pe Tiberiu. La rândul lor, aflaţi în situaţii
similare, împăraţii Nerva şi respectiv Claudiu i-a adoptat pe Traian şi pe Nero.
Deși a suferi numeroase modificări de-a lungul timpului, în strânsă legătură cu scopul
urmărit de legiuitor și cu dezvoltarea societății, instituția adopției nu a încetat să existe.
Continuitatea sa din antichitate până în epoca post-modernă, ne încurajează să credem că
adopția nu va dispărea, atâta timp cât va exista conceptul de ”familie”.
Procedura adopției reprezintă o preocupare, de prim ordin pentru organele
administraţiei publice de la toate nivelurile și se realizează în cadrul unui proces complex.
Pașii pe care îi presupune adopţia sunt multiplii, antrenând profesionişti din diferite domenii,
care contribuie efectiv la protecţia copiilor, aflaţi în situaţii limită.
Toți cei care participă la procesul de adopţie au o mare responsabilitate şi un profund
spirit umanitar, o buna pregătire profesională, cunoașterea legislaţiei în vigoare şi a unor
tehnici specifice.
Constatăm astfel, pe cât este posibil, copilul trebuie menținut și crescut în familia sa de
origine. Dacă acest lucru nu este posibil, urmează a se asigura copilului o familie permanentă,
în care să fie crescut și format pentru a deveni folositor societății și, în care, să se integreze
fără dificultăți. Adopția oferă posibilitatea unei familii permanente copilului.
Orice copil, care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul său familial sau care, în
propriul său interes superior, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecție și la un
ajutor special din partea instituțiilor statului.
Adopția, măsura de protecție permanentă a copilului, este considerată ca fiind o
soluție definitivă pentru copii care nu pot fi crescuți, îngrijiți și educați de părinții biologici.
 Legislația în vigoare cuprinde o etapă foarte importantă, planul individualizat de
protecție a copilului, plan care cuprinde măsurile care trebuiesc întreprinse pentru integrarea
copilului într-o familie adoptatoare care să-i ofere o viață și o dezvoltare normală.
Toate prevederile legislative pun pe primul plan interesul superior al copilului, adopția
fiind guvernată de un ansamblu de principii care contribuie la finalitatea întregii proceduri.
Principiul interesului superior al copilului este de bază, dirijează celelalte principii, dar nu le
înlocuiește.
Dezvoltarea armonioasă a personalității copilului este deosebit de importantă și este
strâns legată de satisfacerea nevoilor psihosociale ale acestuia. Într-o familie stabilă copilul
învață să relaționeze, să se autocunoască și dobândește sentimentul continuității personale, de
a avea un trecut și un viitor.
Adopția are avantaje pentru toate părțile implicate în acest proces. Pentru copil, prin
adopție i se asigură protecție afectivă, materială și socială. Dorința de a avea un copil este
îndeplinită pentru familia care adoptă, și în același timp poate beneficia și de solidaritate
familială. Pentru societate, adopția reduce delicvența juvenilă, vagabondajul și dependența
socială.
Indiferent de schimbările sociale care apar, care inevitabil se reflectă și asupra
relațiilor de familie, nu trebuie să uităm că adopția nu este numai un instrument prin care cel
care dorește un copil, îl poate avea, ci modul prin care copilul poate fi integrat în familie și
poate primi ocrotirea părintească de care are nevoie.
Astfel, concluzionăm că îmbunătățirea managementului adopției poate sensibiliza și
încuraja populația în vederea adopției unui copil.