1

Curs 4

4. Reactia sangelui

- este o proprietate importanta a sangelui deoarece reflecta mentinerea echilibrului acido-bazic

adica a pH-ului sanguin
- pH-ul - este menţinut în limite extrem de strânse, parametru strict controlat deoarece
acumularea de H+ modifica conformatia spatiala a proteinelor inclusiv enzimelor si deci si
functia acestora. Acest lucru poate duce la pierderea functiei celulei si deci la pierderea functiei
organului respectiv

- caracterul acid sau bazic al unei solutii depinde de concentratia ionilor de H + liberi existenti in
aceasta solutie si se exprima prin pH
= reprezinta logaritmul in baza zecimala cu semn schimbat al concentratiei ionilor de H+
pH = -log [H+]
- o concentratie crescuta de ioni de hidrogen scade pH-ul situatie numita acidoza iar scaderea
concentratiei ionilor de hidrogen creste pH-ul situatie numita alcaloza
- acidul = molecula sau ionul care poate ceda ioni de hidrogen iar baza molecula sau ionul care
accepta ioni de hidrogen
- toate reactiile din organism se desfasoara in mediu apos si sunt influentate de concentratia ionilor
de hidrogen si hidroxil din solutie. Ionii de hidrogen sunt produsi in catabolism si prin acumulare
in exces modifica incarcatura electrica si proprietatile proteinelor.
- pH-ul sangelui venos = 7,35 iar a celui arterial =7,40; explicatie – diferenta se datoreaza
acumularii de cataboliti acizi in sangele venos.
- mentinerea valorilor pH-ului sanguin in limite constante se realizeaza prin participarea
mecanismelor fizico-chimice respectiv sistemelor tampon si mecansimelor biologice
a. sistemele tampon = formate dintr-un amestec de substante ce au capacitatea de a lega sau elibera
ioni de hidrogen in solutie in cazul adaugarii unor cantitati moderate de acizi sau baze puternice astfel
incat pH-ul solutiei se modifica foarte putin
- se compun dintr-un acid slab si sarea lui cu o baza tare sau dintr-o baza slaba si sarea ei cu un
acid tare; in organism mai frecvent intalnim prima categorie de sisteme tampon datorita agresiunii
in principal a acizilor eliberati din catabolism

1
2

- in eritrocite – sistemele tampon ale hemoglobinei oxidate si reduse; KH2PO4/K2HPO4,

sistemul tampon bicarbonat
- in plasma - proteinele extracelulare acide/bazice, acidul bicarbonic/bicarbonatul de sodiu si
NaH2PO4/Na2HPO4
- hemoglobina are o capacitate de tamponare mai crescută decât cea a proteinelor plasmatice,
găsindu-se în plasmă în cantitate mai mare (15-16g%), comparativ cu proteinele plasmatice (7-8 g
%)
- cel mai important sistem tampon din plasma este acidul bicarbonic/bicarbonatul de sodiu; are
avantajul ca se gaseste in concnetratie mare (1:20) si ca ambele componente ale sistemului
tampon pot fi reglate independent pe cale biologica; astfel, acidul carbonic se descompune in apa
si dioxid de carbon care se elimina pe cale respiratorie iar rinichiul indeparteaza bicarbonatul de
sodiu. Daca in organism patrunde un acid puternic el va reactiona cu bicarbonatul din sistemul
tampon si va forma o sare neutra si acid carbonic, care este un acid slab si disociaza in apa si
dioxid de carbon, acesta eliminandu-se pe cale respiratorie. Daca in organism patrunde o baza
puternica aceasta va reactiona cu acidul carbonic si va forma bicarbonatul de sodiu care nu
modifica esential reactia mediului.
b. mecansimele biologice – important pentru ca ele elimina din organism acizii sau bazele in exces si
sunt reprezentate de:
- aparatul respirator - controleaza concentratia CO 2 prin modificarea ventilatiei pulmonare;
restabileste pH-ul in 1-15 minute
- rinichi - excreta H+ prin inlocuirea Na+ cu 1 H+ in sistemele tampon reprezentate de bicarbonat si
fosfat sau formeaza NH4 (cand pH-ul urinar scade sunb 4,5)
- aparatul digestiv - modifica pH-ului sucurilor digestive; în condiţii de acidoză, secreţiile digestive
devin mai acide; când pH-ul creşte, pH-ul secreţiilor digestive devine mai alcalin
- ficatul – transforma acidul lactic in glucoza
- pielea - elimina acizii nevolatili produsi in exces

Tulburarile echilibrului acido-bazic

- se impart in acidoze si alcaloze, fiecare dintre ele fiind gazoase si metabolice in functie de
modificarile componentei gazoase sau metabolice a sistemului tampon acid bicarbonic/bicarbonat
2
3

- pot fi compensate cand pH-ul nu se modifica si decompensate cand se insotesc si de

modificarile pH-ului sanguin
- fiecare din aceste modificari la rindul lor sunt fiziologice si patologice:
1. cresteri fiziologice: la copil (favorizeaza cresterea), expunere la altitudine (alcaloza de
hiperventilatie), in timpul digestiei gastrice prin trecerea ionilor de hidrogen in sucul gastric
2. scaderi fiziologice: la varstnici, la fat inainte de declansarea travaliului, la prematuri, dimineata la
trezire datorita acumularii CO2, in efortul fizic prin acumularea de cataboliti acizi (acid lactic),
etc.
3. scaderi patologice = acidoza respiratorie - in caz de obstacole pe caile respiratorii (duc la
acumularea CO2 in sange); acidoza metabolica - prin acumularea de acizi nevolatili in coma
diabetica, insuficienta renala, insuficienta hepatica, diarei severe, etc.
4. cresteri patologice = alcaloza respiratorie - in hiperventilatie prin eliminarea de CO 2 in exces
(isterie); alcaloza metabolica - datorita cresterii concentratiei de bicarbonat de sodiu in sange
(dupa ingerari masive de NaHCO3 la ulcerosi sau in caz de varsaturi gastrice acide)
- acidoza determina numeroase efecte clinice: cand este severa deprima functia SNC si poate duce
la pierderea cunostiintei si aparitia starii numita coma metabolica
- alcaloza are efecte clinice – duce la scaderea nivelului de calciu liber care este captat de
proteinele incarcate negativ si poate duce la tetanie. SNC devine iritabil si pot apare convulsii.

3
4

Plasma sanguina

- este un lichid galbui, usor opalescent alcatuita din 90% apa si 10% reziduu uscat, format la
randul sau din susbstante organice (9%) si anorganice (1%)
- substantele organice sunt: azotate (8%) si neazotate (1%) iar cele azotate la randul lor sunt
proteice si neproteice
- substantele organice azotate proteice sunt reprezentate de: fibrinogen, albumine si globuline iar
cele neproteice de uree, acid uric, creatinina, creatina, indican si amoniac
- subst. organice neazotate - glucide si lipide impreuna cu derivatii lor
- subst. anorganice - saruri din plasma disociate in cationi (Na+, K+, Mg 2+, Ca2+) si anioni (Cl-,
PO42-SO42-, HCO-3
- proteinele plasmatice = 6,5 – 8 g% sunt reprezentate de albumine = 56 – 60% si globuline = 44 –
40%
- proteinemia se mentine in limite constante = euproteinemie, modificarea proportiei normale de
proteine sanguine fiind numita disproteinemie = alterarea raportului albumine /globuline
- cele mai frecvente tipuri de disproteinemii apar in inflamatiile acute cand cresc alfa2 globulinele si
in inflamatiile cronice cand cresc gamaglobulinele (sinteza crescuta de anticorpi)
- cresterea proteinemiei peste 8 g% se numeste hiperproteinemie si poate fi de doua tipuri:
aparenta, in hemoconcentratie (deshidratari) si reala in inflamatiile cronice cand creste sinteza
de gamaglobuline
- scaderea poteinemiei sub 6 g% se numeste hipoproteinemie si poate fi aparenta dupa ingerari
masive de lichide si reala in aport insuficient de proteine, tulburari de digestie si absorbtie ale
proteinelor, in sinteza deficitara de proteine (insuficienta hepatica) sau pierderi excesive de
proteine (arsuri, fistule sau pierderi pe cale digestiva si renala)
- Dupa separarea prin electroforeza (migrare in camp electric cu viteza diferita in functie de marime
si incarcatura electrica a moleculei, de intensitatea campului electric si de caracteristicile mediului
in care migreaza) se obtin albumine (56 - 60%) si globuline (44 – 40%), globulinele fiind de
impartite in mai multe fractiuni: alfa1 globuline, alfa2 globuline, betaglobulinele,
gamaglobulinele (anticorpi sintetizati de plasmocite, cu rol in apararea organismului) – Figura 1

4
5

Figura 1 - Proteinograma normala

1. Albuminele - reprezinta 56 - 60% din totalul proteinelor plasmatice; sunt sintetizate in ficat si au
multiple roluri: transport de saruri biliare, pigmenti biliari, acizi grasi, lipide, hormoni;
contribuie la realizarea Pco in proportie de 80% si a volumului plasmatic; rezervor de proteine si
aminoacizi in caz de deficit proteic;
2. α1- globulinele = 3-5% - contine eritropoietina (stimuleaza formarea eritrocitelor), proteina de
transport a vitaminei B12, proteina de transport a tiroxinei, α1 antittripsina.
3. α2- globulinele = 6-8%
- angiotensinogenul – sintetizat de ficat, este precursorul unei substante endogene vasoconstrictoare
puternice, angiotensina II, care stimuleaza in plus si eliberarea de aldosteron cu rol in reabsobtia de
Na, Cl; si apa.
- ceruloplasmina = sintetizata de ficat, transporta cuprul plasmatic, are rol de feroxidaza (transforma
Fe2+ in Fe3+), rol antiinflamator (proteina de faza acuta), rol antitoxic (indeparteaza radicalii liberi
generati in reactiile inflamatorii)
4. haptoglobina – este proteina de faza acuta; fixeaza Hb libera, eliberata din hematiile hemolizate
cu formarea unor complexe stabile care sunt captate si metabolizate de catre hepatocite si de
celule ale sistemului reticuloendotelial din ficat. In acest fel se evita eliminarea urinara de Hb
protejand astfel precipitarea in celulele tubulare a Hb libere si aparitia unei insuficiente renale
acute
5
6

5. β-globuline = 10-12% - contine hemopexina si transferina

- hemopexina – se combina cu methemul liber cu care formeaza un complex hemopexina-hem care
este captat si metabolizat de catre ficat
- transferina - are rol in transportul Fe3+ (2 ioni/molecula) de la locul de absorbtie catre organele de
depozit sau utilizare. Reticulocitele nu pot capta Fe liber ci doar cel legat de transferina.
6. Gamaglobulinele – 16-18% si contin Ig care sunt de cinci tipuri: G, A, M, D, E cu rol de
anticorpi. Sunt sintetizate de plasmocite. La nastere concentratia de Ig este aceeasi ca si la
mama; in primele 3 luni dupa nastere nivelul lor scade si apoi creste progresiv atingand la 2 ani
valoarea adultului.
Rolul proteinelor in organism:
1. participa la mentinerea presiunii oncotice a sangelui si deci influenteaza distributia apei in
compartimentelul intravascular si lichidul interstitial din organism si la mentienrea volemiei
2. rol nutritiv – prin continutul de aminoacizi si prin rolul in sinteza proteinelor tisulare
3. rol in reologie (in curgerea sangelui) prin participarea la realizarea vascozitatii sangelui
4. in mentinerea echilibrului acido-bazic prin sistemele tampon, fiecare proteina reprezentand
un sistem tampon individual
5. in coagulare si in fibrinoliza – factorii coagularii
6. in transportul a numeroase substante: medicamente, substante nutritive, hormoni de natura
lipidica, metale grele, bilirubina, lipide.
7. rol in imunitate prin imunglobuline, lizozim, proteinele sistemului complement, lactoferina
unele proteine functioneaza ca enzime cu roluri precise (de ex lizozimul salivar).
Proteinele de faza acuta = proteinele a caror concentratie creste in plasma in timpul reactiei
inflamatorii cu cel putin 50% fata de normal – ex. ceruloplasmina, factorul C3 al complementului,
alfa-1 glicoproteina acida, procalcitonina (VN sub 0,5 ng/ml), fibrinogenul, haptoglobina, proteina
C reactiva, etc. Rol - participa la apararea organismului si neutralizeaza factorii eliberati din focarul
inflamator impiedicind extinderea inflamatiei. Se sintetizeaza in ficat sub actiunea unei citokine
eliberata de macrofagul care a fagocitat agentul microbian. Proteina C reactiva numita asa deoarece
precipita polizaharidul C al pneumococului este utilizata ca marker in diagnosticul precoce al
inflamatiei si in monitorizarea ei. Ea creste in primele ore de la debutul inflamatiei si atinge un
maxim inn 2-3 zile iar la

6
7

5-6 zile nivelul sau scade. Procalcitonina este de asemnea un marker folosit in monitorizarea unei
infectii bacteriene, mai ales a uneia severe, si a unui sepsis sever. Nivelul ei creste la 2-4 ore si scade
la 24-36 ore.