Capitol 1

1. Ce presupune contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune?

Contabilitatea generală sau financiară are ca obiect circuitul patrimonial al entităţii economice
luat în totalitatea sa ca entitate gestionară şi scopul ei este acela de a asigura periodic, prin
intermediul situaţiilor de sinteză, informaţii atât pentru necesităţile proprii cât şi în relaţiile cu
mediul extern (investitori, parteneri de afaceri, organe fiscale, alte persoane fizice şi juridice
interesate). CF reprezintă acea parte a contabilității ce vizează oferirea de informații pentru
acționari și alți utilizatori, în vederea evaluării activității entitatii economice.
Contabilitatea managerială a apărut ca o necesitate practică a managementului entităţii
economice și reprezintă acea parte a contabilității ce vizează oferirea de informații utile
managerilor pentru planificarea și controlul activităților, precum și în procesul de asistare a
deciziilor
2. Care sunt informaţiile pe care le furnizează contabilitatea de gestiune?
Contabilitatea managerială îşi propune să furnizeze următoarele feluri de informaţii: •
informaţiile care pot contribui la determinarea analitică a costurilor de producţie, a preţurilor de
vânzare şi la controlul rentabilităţii; • informaţiile necesare controlului condiţiilor interne de
exploatare, prin analiza costurilor şi a evoluţiei lor, compararea acestora cu datele prestabilite şi
găsirea cauzelor care au generat eventuale abateri; • furnizarea informaţiilor necesare evaluării
componentelor de activ; • furnizarea datelor necesare elaborării şi urmăririi bugetelor de venituri
şi cheltuieli, a bugetelor de costuri;
3. Căror categorii de utilizatori se adresează informaţiile oferite de contabilitatea de
gestiune?
Informaţiile oferite de contabilitatea managerială sau de gestiune se adresează următoarelor
categorii de utilizatori:
• celor care în cadrul entităţii economice au obligaţia de a argumenta şi a lua decizii cu privire la
activitatea acesteia; • specialiştilor care fac analize şi evaluări ale entităţii economice; • unor terţe
persoane fizice sau juridice din afara unităţii, dar numai în cazurile când informaţiile furnizate de
contabilitatea financiară nu sunt suficiente.
4. Prezentaţi deosebirile contabilitatea financiară şi cea a contabilităţii de gestiune din
punct de vedere al obiectivelor urmărite.
OBIECTIVE cont financiara: -înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor
patrimoniale; -întocmirea situaţiilor financiare anuale
OBIECTIVE cont manageriala: -calcularea costurilor; -controlul de gestiune; -controlul bugetar;
-analiza abaterilor; -calculul rezultatelor analitice.
5. Prezentaţi deosebirile între modul de organizare şi conducere a contabilităţii financiare
şi cel al contabilităţii de gestiune
 6. Prezentaţi deosebirile dintre cadrul de analiză al contabilităţii financiare şi cel al
contabilităţii de gestiune.
7. Prezentaţi succint caracteristicile contabilităţii financiare şi a celei de gestiune

8. Prezentaţi obiectivele contabilităţii de gestiune potrivit Legii contabilităţii și conform

planului contabil francez.
În Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii se precizează:
„ Contabilitatea de gestiune este destinată, în principal, pentru înregistrarea operaţiilor privind
colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de
fabricaţie; decontarea producţiei, precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv a producţiei în curs”.
9. Care este specificul şi rolul contabilităţii de gestiune (funcțiile contabilității de gestiune)?
a) Funcţia previzională (Planificarea)• constă în prestabilirea nivelului şi structurii costului
pentru fiecare produs în parte şi pentru întreaga producţie programată, această activitate
materializându-se în bugetele de costuri pe locuri de cheltuieli şi pe purtători de costuri; • vizează
stabilirea obiectivelor unei entități economice și identificarea modalităților prin care acestea pot
fi îndeplinite. • În acest sens trebuie ţinut întotdeauna cont de experienţa trecută. • În ceea ce
priveşte orizontul de timp, poate fi avut în vedere fie termenul scurt, fie termenul lung.
b) Controlul se bazează pe raportarea către manageri a rezultatelor actuale ale entității
economice. • Managerii analizează rapoartele interne și alte tipuri de rapoarte, evaluând
diferențele între performanțele planificate și cele actuale. • În anumite situaţii, managerii pot
recurge la rectificarea bugetelor elaborate sau revizuirea planificării iniţiale.
c) Fundamentarea deciziilor implică • alegerea de către manageri a unei alternative, ca urmare
a comparării informațiilor relevante pe care le dețin și a analizei consecințelor deciziilor posibile.
• În cazul în care unui manager îi parvin informaţii de o calitate îndoielnică, acestea pot conduce
la decizii eronate. • În vederea fundamentării deciziilor, prima etapă o reprezintă planificarea, iar
cea de a două controlul.
Capitol2(1-5)
1) Definiţi stocurile în general și potrivit OMFP 1802/2014.
Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materii prime, materiale consumabile, produse etc.
necesare fiecărui stadiu al ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere, realizare)
pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activităţii de exploatare.
Stocurile sunt active circulante care se caracterizează prin faptul că (OMFP 1802/2014):a)
sunt obţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; b) sunt în curs de
producţie în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca la punctul a); c) sau sunt sub formă de
materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau
pentru prestarea de servicii.
2) Prezentaţi clasificarea stocurilor (enumerare, respectiv prezentare detaliată a
elementelor componente).
Clasificarea stocurilor I. Din punct de vedere al naturii acestora-a) materiile prime
b) materialele consumabile

c) materialele de natura obiectelor de inventor(fiind bunurile care nu se consumă de la prima

utilizare.
d) produsele, şi anume:
- semifabricatele
- produsele finite
- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
- produsele agricole;
e) activele biologice de natura stocurilor
f) mărfurile
g) ambalajele
h) producţia în curs de execuţie

i) stocurile aflate în custodie la terţi(în cadrul acestor categorii de stocuri se includ şi maşinile
folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul automobilelor, cu
durată de utilizare de sub un an)
j) stocuri în curs de aprovizionare(sunt acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat
riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare)
II. După apartenenţa la patrimoniu-a) stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale şi care
fac parte din patrimoniu propriu. b) stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din
patrimoniul propriu(Acestea se referă la stocurile primite spre prelucrare, în custodie sau în
consignaţie şi se înregistrează în conturile extrapatrimoniale (în afara bilanţului).
III. În funcţie de provenienţa lor(stocuri obţinute ca urmare a procesului de aprovizionare, cum
sunt: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, active
biologice, mărfuri, ambalaje,- stocuri obţinute din producţie proprie, cum sunt: produse,
semifabricate, active biologice de natura stocurilor, produse agricole, produse reziduale,
ambalaje, materiale de natura obiectelor de inventor.
IV. Din punct de vedere contabil și financiar
Din punct de vedere contabil-natura fizică a bunului sau a serviciului impune clasificarea
stocurilor fie pe categorii, pe grupe, subgrupe, fie pe clase,;
– ordinea cronologică, succesiunea derulării lor în cadrul ciclului de exploatare: aprovizionări,
producţie în curs de execuţie, revânzări în aceeaşi stare etc.
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocări de capital ce nu poate fi recuperat
până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea
şi încasarea produselor, lucrărilor sau serviciilor realizate de entitatea economică.
Aceasta impune următoarea clasificare a lor:
a) stoc necesar sau stoc util, care asigură desfăşurarea continuă şi ritmică a ciclului de exploatare.
Există două noţiuni de stoc util:
- stocul normal, optim sau ideal, care asigură nivelul de rentabilitate optimă;
- stocul util efectiv, respectiv minimul de stoc care este necesar la funcţionarea entităţii
economice.
b) stoc de siguranţă (securitate) pentru a preîntâmpina lipsa de regularitate în aprovizionarea
unităţii patrimoniale;
c) stoc de speculaţie (de rezervă conjunctural-speculativ) constituit în condiţiile unor surplusuri
de trezorerie şi profitând de ocaziile favorabile de cumpărare (este cazul materialelor supuse
fluctuaţiilor de preţ);
d) stoc zero, ceea ce presupune că procesul de exploatare s-ar desfăşura fără stocuri sau cu
stocuri foarte mici.
3) Ce reprezintă activitatea agricolă şi ce cuprinde? Care sunt caracteristicile activităţii
agricole?
Activitatea agricolă reprezintă • administrarea de către o entitate a transformării biologice şi
recoltării activelor biologice (animale vii şi plante vii) pentru vânzare sau pentru transformarea
în produse agricole sau în active biologice suplimentare. Activitatea agricolă include o gamă
largă de activităţi; • creşterea animalelor, • silvicultura, • cultivarea de plante anuale sau perene,
• cultivarea pomilor fructiferi sau a altor plantaţii, • floricultura şi • acvacultura (inclusiv
piscicultura).
Exemplificarea categoriilor de active biologice, produse agricole şi produse obţinute din
prelucrarea acestora este prezentată :

4) Ce presupune transformarea biologică? Daţi exemple de modificări cantitative şi

calitative. Ce reprezintă recolta?
Transformarea biologică cuprinde: • procesele de creştere, •degenerare, •producere şi
procreare care produc modificări calitative sau cantitative ale unui activ biologic.
Exemple de modificări cantitative şi calitative
Modificarea calitativă • calitatea genetică, • densitatea, • gradul de coacere, • conţinutul de
grăsimi, • conţinutul de proteine şi • gradul de rezistenţă al fibrelor
Modificarea cantitativă • numărul de pui, • greutatea, • volumul, • lungimea sau diametrul
fibrelor şi • numărul de boboci
Recolta reprezintă • separarea produselor agricole de un activ biologic sau • încetarea
proceselor vitale ale unui activ biologic.
5) Ce reprezintă inventarierea? Prezentaţi metodele de organizare a contabilităţii valorilor
materiale.
 În conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, toţi agenţii economici au
obligaţia să-şi efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activităţii, cel puţin o
dată pe an pe parcursul funcţionării sale, în cazul lichidării sau încetării activităţii, precum şi în
alte situaţii prevăzute de lege, are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a patrimoniului
fiecărei entităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale de natura activelor, datoriilor,
capitalurilor proprii, precum şi bunurile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice
sau fizice și care temporar se afă în păstrarea entității, în custodie, comodat, închiriate, pentru
reparare și prelucrare ori sub orice altă formă prevazută de lege. Inventarierea reprezintă
ansamblul operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv,
cantitativ şi valoric sau numai valoric, după caz, aflate în patrimoniul entităţii economice la data
la care se efectuează.
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric-O entitate economică
poate să-şi organizeze contabilitatea valorilor materiale alegând între două sisteme de
inventariere, şi anume:
- sistemul inventarului permanent; presupune înregistrarea în contabilitate a tuturor
operaţiilor de intrare şi ieşire a bunurilor materiale, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în
orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric. Această înregistrare se face Ia nivelul
costului de achiziţie, costului de producţie sau a preţului prestabilit (standard), după caz. Potrivit
acestei metode, orice intrare sau ieşire de stoc se înregistrează în contabilitatea financiară la
momentul în care a avut loc, în conturi de stocuri după natură. La sfârşitul perioadei de gestiune
se determină soldul final scriptic.
Acesta se compară cu soldul final faptic stabilit prin inventariere şi se vor înregistra în
contabilitate eventualele plusuri şi minusuri la inventar.
Diferenţele rezultate (plusuri sau minusuri de inventar) se vor regulariza (punerea de acord a
evidențelor scriptice cu situația faptică), aducându-se stocurile la nivelul lor real. Inventarierea
propriu-zisă
În funcție de raportul dintre rezultatul inventarierii și cel stabilit pe baza documentelor contabile
pot rezulta două situații:
●plus la inventar, când stocurile faptice sunt mai mari decât cele scriptice, caz în care bunurile
constatate în plus se vor evalua și înregistra în contabilitate la costul de achiziție al bunurilor
similare;
● minus la inventar, când stocurile faptice sunt mai mici decât cele scriptice, caz în care
administratorii vor lua măsuri pentru înregistrarea în contabilitate, inclusiv imputarea lipsurilor
din gestiune la valoarea de înlocuire (costul de achiziție al unui bun cu grad de uzură și
caracteristici similare celui lipsă din gestiune).
- sistemul inventarului intermittent - constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în
contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei, în acest caz, (ieşirile se determină
ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor (şi) valoarea stocurilor finale,
determinate pe baza inventarierii. Metoda inventarului, intermitent constă în făptul că intrările de
stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.
Astfel, intrările de bunuri materiale din cursul perioadei de gestiune sunt înregistrate direct în
conturile de cheltuieli corespunzătoare, renunţându-se la conturile de stocuri, în acest caz,
recalcularea stocurilor scriptice după fiecare intrare nu mai este posibilă.Ieşirile de stocuri nu se
înregistrează în contabilitatea financiară, ci doar la locurile de gestiune, cantitativ şi valoric. La
sfârşitul perioadei de gestiune, se anulează soldurile iniţiale şi sunt preluate în contabilitate
soldurile constatate la inventar (be baza listelor de inventariere, a proceselor verbale de
inventariere). Astfel, la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune se stabilesc stocurile finale prin
inventariere şi se înregistrează în conturile de stocuri concomitent cu micşorarea cheltuielilor.
Aceste stocuri finale vor deveni stocuri iniţiale ale perioadei de gestiune următoare şi ele se vor
anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul perioadei de gestiune viitoare.