În acest an ne îndreptăm atenţia mai mult decât altă dată spre teme precum viaţa de familie,

botezul şi cununia, aflându-ne în anul pe care Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a declarat
drept “Anul Familiei, al Botezului şi al Tainei Sfintei Cununii”. Lămuriri referitoare la Taina
Botezului îşi găsesc răspunsul în interviul acordat de părintele Paul Negoiţă, slujitor la Biserica
“Sfântul Apostol Andrei” din Buzău şi profesor de religie la Liceul de Artă din acelaşi municipiu.
Părinte profesor Paul Negoiţă, vă rog să ne spuneţi la ce se referă sintagma “Un domn, o credinţă, un
botez”?În primul rând, aş dori să vă spun că iniţiativa Sfântului Sinod de a desemna anul 2011 “Anul
Familiei, al Botezului şi al Tainei Sfintei Cununii” este un act binecuvântat. 2011 este anul uneia dintre
cele mai profunde realităţi de care societatea contemporană are nevoie, familia, microcosmos al
societăţii, fundament al acesteia, iar creştinismul oferă un model experiat de secole al unei familii
binecuvântate de Dumnezeu, în care dragostea soţilor, respectul şi încrederea reciprocă, naşterea de
prunci dau trăinicie, creează un mediu afectiv, dau stabilitatea întregului corp social, având ca model al
unităţii legătura dintre Hristos Domnul şi Biserica Sa. Revenind la întrebarea dumneavoastră privitoare
la sintagma “Un domn, o credinţă, un botez” şi la semnificaţia acesteia, fără îndoială, din punct de
vedere logic, atunci când vorbim despre botez, trebuie să fie cea dintâi. Trebuie lămurit un aspect
esenţial al Sfintei Taine a Botezului – Unitatea. Botezul nu poate fi decât unul singur, el are caracter
indelebil, cu efecte de neşters, nu poate fi repetat, aşa cum precizează canonul 47 apostolic, fiind
“unul”, aşa cum îl defineşte can. 1 Cartagena.Biserica noastră are reguli foarte clare privitoare la
administrarea Sfântului Botez. Cel botezat mărturiseşte la botez direct sau prin intermediul naşilor
credinţa într-un sigur Dumnezeu, Unul în fiinţă, întreit în persoane, iar harul lui Dumnezeu se pogoară
în timpul întreitei afundări, în apa sfinţită, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Credinţa
este, de asemenea, una singură şi izvorăşte din unicitatea mărturisirii şi unicitatea Domnului în numele
căruia s-a oficiat Sfânta Taină a Botezului.Botezul nu are caracter facultativ, ci obligatoriu, deoarece
toţi oamenii sunt întinaţi de păcatul strămoşesc. Deci şi copiii sunt botezaţi pentru a li se şterge acest
păcat. Botezul nu se repetă pentru că, după cum este o singură naştere trupească, tot astfel e o singură
naştere duhovnicească. Prin Botez se şterge păcatul strămoşesc. Acest păcat este unul singur. Dacă a
fost şters o dată, nu mai este nevoie de un al doilea botez, căci altfel s-ar presupune că primul Botez n-a
avut acest efect. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune că este un Domn, o credinţă, un Botez (Efeseni
4, 5).Botezul de necesitate poate fi săvârşit de orice creştin-ortodoxCine a întemeiat Taina Sfântului
Botez?Această taină a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălţarea la Cer prin cuvintele
adresate Apostolilor: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului” (Matei 28, 19).Condiţia obligatorie este ca Botezul să se facă în numele Sfintei Treimi.
Mărturisirea aceasta se va face încă de la începutul slujbei Botezului, când se dă binecuvântarea mare,
ca la Sfânta Liturghie şi Cununie: “Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”,
arătându-se prin aceasta că cel botezat va intra în Împărăţia lui Dumnezeu – Biserica. Puterea de a
boteza a fost dată de Sfinţii Apostoli prin punerea mâinilor (hirotonie) episcopilor şi preoţilor. În cazul
botezului de necesitate sau de urgenţă, dacă nu este de faţă vreun preot, pruncii pot fi botezaţi de tatăl
lor sau de oricine altcineva se află în preajmă, cu condiţia să fie creştin-ortodox.Când este indicat să
botezăm un copil, la câte zile de la naştere?În Biserica noastră este generalizat botezul pruncilor nou-
născuţi. Sfinţii Apostoli, în activitatea lor misionară, au botezat persoane adulte, dar şi comunităţi,
familii întregi. Mărturiile Sfinţilor Părinţi atestă existenţa practicii botezului copiilor încă din perioada
apostolică. Sfântul Irineu (202), Origen (250), Fericitul Augustin (430) sau Dionisie Areopagitul, în
secolul al IV-lea, vorbesc despre botezul copiilor ca practică ce a existat dintotdeauna, făcând parte din
opera de însuşire a mântuirii adusă de Hristos pentru toţi, iar Canonul 110 de la Cartagena
anatematizează pe cei care neagă necesitatea botezului copiilor.