O echipă de cercetători americani au folosit cu succes nano-fire de aur pentru a
creşte conductivitatea electrică a unui ţesut creat în laborator. Oamenii de ştiinţă cred că acestea ar putea oferi pacienţilor cu probleme cardiace o mai bună şansă de supravieţuire. Firele de aur folosite de cercetători au o grosime de 30 de nanometri şi o lungime de 2-3 microni. Cercetătorii spun că această nanotehnologie poate fi aplicată asupra oricărui ţesut ce poate fi stimulat electric, inclusiv în cazul ţesutului neuronal.
Microparticule prin care putem trăi fără să respirăm
O echipă de cercetători din cadrul Boston Childrens Hospital a creat
microparticule umplute cu oxigen care pot fi injectate direct în fluxul sangvin al pacienţilor, pentru a oxigena rapid sângele acestora. Microparticulele respective constau într-un singur strat exterior de lipide (molecule de grăsimi), interiorul fiind umplut cu oxigen. Microparticulele sunt apoi injectate prin intermediul unei soluţii lichide. Cercetătorii au folosit unde sonice de intensitate mare pentru a amesteca lipidele şi oxigenul, obţinând particule cu diametrul de 2-4 micrometri, în care oxigenul este "prins" în interiorul învelişului lipidic. Soluţia ce conţine particulele - şi în care oxigenul reprezintă 70% din volum - se poate amesteca uşor cu sângele uman. Microparticulele astfel obţinute pot transporta de 3-4 ori mai mult oxigen decât globulele roşii din sânge.
Cel mai precis cântar din lume
O echipă de cercetători de la Institutul Catalan de Nanotehnologie din Barcelona
a conceput cel mai precis cântar din istorie, capabil să distingă cea mai mică unitate de măsură a masei, yoctogramul. Un yoctogram reprezintă o miliardime de miliardime de milionime dintr-un gram. Pentru a putea măsura cu o asemenea precizie, echipa de oameni de ştiinţă au apelat la nanotuburi, care vibrează la frecvenţe diferite în funcţie de masa particulelor sau a moleculelor situate pe ele.
1.000 de hărţi pe o granulă de sare
O echipă de oameni de ştiinţă din Zurich, care lucrează în cadrul companiei IBM, a desenat cel mai mic mapamond 3D, ce va fi omologat ca atare şi în Cartea Recordurilor. 1.000 de astfel de hărţi ar încăpea pe o granulă de sare. Harta, "desenată" pe un fragment minuscul de polimer, măsoară 22 x 11 micrometri şi este alcătuită din 500.000 pixeli, fiecare măsurând 20 nanometri pătraţi. Încă şi mai remarcabil este faptul că a fost creată foarte repede, în numai 2 minute şi 23 de secunde. Deşi, la prima vedere, harta nu pare a avea vreo utilitate practică, realizarea reprezintă un pas important din punct de vedere tehnologic. Nanotehnologiile utilizate până în prezent puteau crea structuri mai mici de 30 nanometri doar cu dificultăţi şi costuri foarte mari.
Nanovaccin impotriva diabetului
Un grup de cercetatori canadieni a pus la punct un nanovaccin capabil sa
opreasca progresia diabetului de tip 1, restabilind nivelurile normale ale glicemiei. Nanovaccinul s-a dovedit capabil sa induca remisia diabetului de tip 1 in cadrul experimentelor realizate de oamenii de stiinta pe soareci. Diabetul de tip 1 este o patologie cronica, provocata de distrugerea celulelor pancreatice care produc insulina, operata de celule specifice ale sistemului imunitar, celulele
referat.clopotel.ro T.
Ac de seringa extrem de mic
Un „ac de seringa” extrem de mic, capabil sa patrunda prin membrana celulalra
pentu a injecta cateva molecule de substanta in citoplasma, a fost realizat de cercetatorii americani de la Universitatea din Illinois. Dar aplicatiile lui nu se marginesc la atat. Nano-acul poate fi utilizat si ca sonda electrochimica, pentru a cerceta proprietatile mediului intracelular, sau ca biosenzor optic. Nano-acul este fabricat dintr-un nanotub constituit dintr-o substanta chimica speciala nitrura de bor. Nanotubul estre atasat la capatul unei pipete de sticla si acoperit cu un strat subtire de aur. Incartcatura moleculara ce trebuie introdusa in celula este atasata de stratul de aur cu ajutorul unor molecule speciale, cu rol de legatura (molecule linker). Odata introdus nano- acul in citoplasma sau nucleul unei celule, aceste legaturi se desfac, eliberand incarcatura.
Nano-acul, care are un diametru de numai 50 nanometri (1 nanometru = a milioana
parte dintr-un milimetru) produce perturbari minime la nivelul membranei, atunci cand patrunde in celula si, pentru prima oara, introducerea substantelor straine in celula poate fi precis controlata si inregistrata. Cu ajutorul acestei tehnologii, afirma inventatorii, vor putea fi studiate cu mare precizie numeroase procese biofizice si biochimice la nivel celular.