PROCEDURA DE EXECUTARE 

SILITĂ

1.    Noţiuni generale privind executarea silită

Procedura de executare silită reprezintă activitatea desfăşurată pe anumite etape de către

executorul judecătoresc în raport cu celelalte părţi.
Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau în cazurile
prevăzute de Codul de Executare, la demersul instanţei de judecată, cu prezentarea
documentului executoriu spre executare.

2.     Locul şi timpul executării silite

Creditorul este liber să depună documentul executoriu la orice executor judecătoresc, ţinînd
cont de prevederile art. 30 din Codul de Executare. În timp de 3 zile după primirea titlului
executoriu, executorul emite o încheiere privind intentarea sau refuzul de a intenta procedura
de executare, pe care o expediază părţilor în cel mult 3 zile de la emitere, însoţită de borderoul
de calcul al cheltuielilor de executare, cu menţiunea că suma acestora care urmează a fi
încasată de la debitor, se va stabili ulterior, iar debitorului îi va expedia şi copia certificatului
executor de pe documentul executorului.
Încheierea privind intentarea procedurii de executare, poate fi contestată doar de către debitor,
în temeiul prevăzut de art. 61, lit. B şi E, din codul de executare, în instanţa de judecată în a
cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul. Executorul
judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare dacă:
    Documentul nu ţine de competenţa sa;
    Termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat (termenul de prezentare
este de 3 ani);
    Documentul nu este întocmit în conformitate cu art. 14 din codul de executare;
    Documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective stabilite în
modul prevăzut de lege;
    Termenul de executare benevolă acordat prin lege, sau indicat în documentul executoriu
nu a expirat.
Refuzul executorului de a intenta procedura de executare, nu prezintă o piedică pentru
prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare, după înlăturarea neajunsurilor.
Încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executarea, poate fi
contestată de creditor în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul
executorului judecătoresc îşi are sediul. În termenul stabilit de executor, în încheierea de
intentare a procedurii de executare, părţile sînt obligate să se prezinte în faţa executorului
judecătoresc pentru a li se comunica drepturile şi obligaţiile lor, inclusiv posibilitatea de
conciliere sau de determinare modalităţii de executare şi sau a consecutivităţii de urmărire a
bunurilor debitorului. În cazul în care părţile convin asupra condiţiilor de executare,
executorul întocmeşte un proces verbal în care indică aceste condiţii, ele devenind obligatorii
pentru părţi.

1
În cazul în care părţile au convenit asupra încheierii unei tranzacţii, executorul întocmeşte un
proces verbal în care consemnează condiţiile tranzacţiei, acest proces verbal servind drept
temei pentru încetarea procedurii de executare. Acest proces verbal serveşte ca document de
executare. În cazul în care părţile sau una dintre părţi nu se prezintă, ori concilierea nu
finalizează cu încheierea unei tranzacţii, executorul consemnează faptul printr-un proces
verbal, şi continuă urmărirea patrimoniului debitorului.
Procesele vebale menţionate mai sus, sînt semnate obligatoriu de părţi sau de reprezentanţii
acestora, sînt certficate cu semnătura şi ştampila executorului judecătoresc şi înmînate
părţilor. Procesele verbale nu pot fi contestate. Procedura de conciliere a părţilor poate fi
reluată la orice etapă a procedurii de executare la cererea unei părţi în procedura de executare.
Prevederile indicate mai sus, nu se aplică în cazul documentelor executorii conform cărora
calitatea de creditor o are statul. Măsurile asiguratorii aplicate de executor pînă la încheierea
tranzacţiei, pot fi ridicate total sau parţial de acesta, doar la cererea scrisă a creditorului sau în
baza unui proces verbal de constatare a executării. În cazul în care, părţile, în procedura de
executare, încheie pînă la aplicarea măsurilor de executare silită, o tranzacţie, în condiţiile
menţionate, executorul judecătoresc beneficiază de un onorariu în proporţie de 50% din
onorariul stabilit pentru executarea integrală a documentului executoriu. În restul cazurilor,
mărimea onorariului poate fi mai mică de 70%.

3.     Modalităţile de executare silită

Executarea silită se efectuează prin:

1.    Urmărirea mijloacelor băneşti în numerar, a debitorului;
2.    Urmărirea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale debitorului;
3.    Urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestului pe bunuri şi prin vînzarea sau
administrarea lor silită;
4.    Urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului;
5.    Urmărirea mijloacelor băneşti şi bunurilor debitorului care se află la terţi;
6.    Ridicarea de la debitor către creditor a obiectelor indicate în documentul executoriu;
7.    Alte măsuri prevăzute de lege.
Executorul judecătoresc poate amîna executarea la cererea unei părţi sau din oficiu, ţinînd
cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor în modul stabilit de
Codul de Executare.
Motivele care stau la baza suspendării executării, nu pot servi drept temei de amînare a
executării (art. 78-79, Cod de Executare).
Dacă există circumstanţe care fac executarea dificilă sau chiar imposibilă, executorul sau
părţile în procedura de executare, vor înainta în instanţa de judecată care a eliberat
documentul executoriu, o cerere privind schimbarea modului şi a ordinii de executare a
hotărîrii. O astfel de cerere se examinează în cel mult 30 de zile.
Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea, documentul executoriu în cazul:
1.    Încetării din viaţă a debitorului;
2.    Al declarării dispariţiei fără urmă a debitorului;

2
3.    Al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite
succesiunea în drepturi, pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea succesiunii
în procedura de executare;
4.    Insolvabilităţii debitorului, pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
5.    Pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu, pînă la numirea reprezentantului;
6.    Înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor a unei noi persoane juridice,
pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
7.    Contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii
cauţiunii, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat contestarea;
8.    Anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu cu remiterea cauzei la
rejudecare, pînă la remiterea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
Instanţa de judecată poate suspenda documentul executoriu, la cererea executorului sau a
părţilor în procedura de executare, în cazul:
1.    Adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul care a
eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;
2.    Aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interese de serviciu sau cu o misiune de
stat, atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
3.    Aflării debitorului într-o instituţie curativ – profilactică;
4.    Căutării debitorului;
5.    Înaintării de către ţerţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri, în partea
ce ţine de aceste bunuri;
6.    Contestării eliberării titlului executoriu – o astfel de încheire poate fi atacată cu recurs;
Procedura de executare încetează în cazul în care:
1.    Obligaţia a fost stinsă;
2.    Între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie în condiţiile codului de executare;
3.    După încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea
decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite
succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane;
4.    Bunurile persoanei juridice lichidate nu sunt suficiente pentru satisfacerea deplină a
creanţelor creditorului;
5.    Hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu, a
fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
6.    Debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a
unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
7.    Creditorul a renunţat la executare.

4.      Incidentele de procedură în cadrul executării silite şi procedura soluţionării lor.

Amânarea. Suspendarea. Schimbarea modului de executare. Cauţiunea.

Amînarea. Executorul judecătoresc poate amîna executarea la cererea unei părţi sau din
oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor în modul
stabilit de codul de executare (art. 76).

3
Suspendarea. Asupra suspendării sau încetării procedurii de executare, decide executorul
judecătoresc, cu înştiinţarea creditorului şi a debitorului. Neprezentarea lor însă nu împiedică
luarea deciziei. Pe durata suspendării procedurii de executare, orice act de executare este
interzis, cu excepţia aplicării măsurilor de asigurare. Încheierea privind suspendarea sau
încetarea procedurii de executare poate fi constestată în instanţa de judecată.
Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea, documentul executoriu în cazul:
1.    Încetării din viaţă a debitorului;
2.    Al declarării dispariţiei fără urmă a debitorului;
3.    Al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite
succesiunea în drepturi, pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea succesiunii
în procedura de executare;
4.    Insolvabilităţii debitorului, pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
5.    Pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu, pînă la numirea reprezentantului;
6.    Înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor a unei noi persoane juridice,
pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
7.    Contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii
cauţiunii, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat contestarea;
8.    Anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu cu remiterea cauzei la
rejudecare, pînă la remiterea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
Instanţa de judecată poate suspenda documentul executoriu, la cererea executorului sau a
părţilor în procedura de executare, în cazul:
1.    Adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul care a
eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;
2.    Aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interese de serviciu sau cu o misiune de
stat, atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
3.    Aflării debitorului într-o instituţie curativ – profilactică;
4.    Căutării debitorului;
5.    Înaintării de către ţerţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri, în partea
ce ţine de aceste bunuri;
6.    Contestării eliberării titlului executoriu – o astfel de încheire poate fi atacată cu recurs;
Procedura de executare încetează în cazul în care:
1.    Obligaţia a fost stinsă;
2.    Între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie în condiţiile codului de executare;
3.    După încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea
decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite
succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane;
4.    Bunurile persoanei juridice lichidate nu sunt suficiente pentru satisfacerea deplină a
creanţelor creditorului;
5.    Hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu, a
fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
6.    Debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a
unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;

4
7.    Creditorul a renunţat la executare.

Cauţiunea. În cazul acţiunilor cu caracter patrimonial, cînd debitorul atacă hotărîrea

judecătorească pentru suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs, el depune o cauţiune
la contul executorului judecătoresc unde se află documentul executoriu spre executare, iar în
cazul în care documentul executoriu nu este depus spre executare, el depune cauţiunea la
biroul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera
teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. În cazul în
care documentul executoriu a fost pus în executare concomitent sau ulterior depunerii
cauţiunii, procedura de executare va fi transmisă către executorul judecătoresc la al cărui cont
a fost depusă cauţiunea.
În baza documentului de plată, executorul judecătoresc este obligat să elibereze debitorului
confirmarea depunerii cauţiunii, înştiinţînd despre aceasta creditorul.
În cazul în care hotărîrea judecătorească se află în proces de executare, executorul
judecătoresc dispune, după verificarea depunerii cauţiunii, amînarea executării pentru 15 zile,
termen în care partea interesată urmează să prezinte încheierea judecătorească de suspendare a
executării. În asemenea caz, executorul judecătoresc poate dispune ridicarea totală sau parţială
a sechestrului de pe bunurile debitorului.
În cazul în care încheierea de suspendare a executării nu este prezentată în termen, executorul
judecătoresc, la cererea scrisă a creditorului, poate elibera acestuia suma depusă.
Persoana care depune cauţiunea are obligaţia de a achita taxa de primire a cauţiunii.
Cauţiunea depusă de reclamant în condiţiile art. 182 din Codul de procedură civilă va fi
depusă la contul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de
camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul reclamantului.
Cuantumul cauţiunii. Cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce
urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le
transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.
Efectul cauţiunii. În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care
acţiunea creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie debitorului. Cheltuielile de
executare efectuate pînă la data depunerii cauţiunii se scad din cauţiune.
În cazul în care recursul a fost admis cu casarea hotărîrii şi remiterea pricinii la rejudecare,
cauţiunea  rămîne la contul pe care a fost depusă pînă la adoptarea unei noi hotărîri
irevocabile.
Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrea atacată, suma respectivă se foloseşte în contul
executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege.

5.    Restituirea documentului executoriu

După achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a fost executat ori
care a fost executat parţial se restituie creditorului în cazul în care:
a)    cere creditorul;

5
b)    debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea
creanţelor;
c)    creditorul  refuză să preia bunurile nevîndute în procesul executării hotărîrii, iar debitorul
nu dispune de alte bunuri;
d)    debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în documentul
executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia cazului cînd debitorul este
dat în căutare;
e)    creditorul împiedică prin acţiune (inacţiune) executarea  documentului executoriu sau nu
avansează în termenul stabilit de prezentul cod cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor
de executare;
f)    creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform hotărîrii,
urmează să-i fie predate.
În cazurile menţionate la alin. (1) lit. b)–f), executorul judecătoresc întocmeşte un proces-
verbal. Restituirea documentului executoriu către creditor nu împiedică prezentarea lui
repetată spre executare, în condiţiile prezentului cod. În acest caz, noul termen de prezentare a
documentului executoriu spre executare se calculează conform art. 17 alin. (3) din codul de
executare.
Documentul executoriu se restituie în baza încheierii motivate a executorului judecătoresc.
Încheierea poate fi contestată în instanţă de judecată.
În cazurile indicate la alin. (1) lit. a), b) şi d), măsurile asigurătorii se vor menţine pe întregul
termen de prescripţie a executării sau pînă la stingerea obligaţiei stabilite prin documentul
executoriu.
Încheierea privind restituirea documentului executoriu serveşte drept temei pentru depunerea
dosarului de executare în arhivă.

6.    Încetarea procedurii de executare

Procedura de executare încetează în cazul în care:

a)    obligaţia a fost stinsă;
b)    între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile prezentului cod;
c)    după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea
decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite
succesiunea de  către succesorul de drepturi al acestor persoane;
d)    bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a
creanţelor creditorului;
e)    hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu a
fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
f)    debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a
unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
g)    creditorul a renunţat la executare.

6
 7.    Consecinţele încetării procedurii de executare

După intrarea în vigoare a încheierii privind încetarea procedurii de executare, executorul

judecătoresc dispune anularea măsurilor de asigurare a executării. Documentul executoriu, în
care au fost făcute menţiunile de rigoare, se restituie instanţei de judecată sau altor organe
emitente. În cazul încetării executării pe motivele prevăzute la art. 83 lit. b) din prezentul cod,
documentul executoriu se restituie  creditorului, cu o menţiune despre încheierea tranzacţiei.
Procedura de executare care a încetat nu poate fi reluată.

8.    Întoarcerea executării

În cazul în care hotărîrea executată se anulează şi, după rejudecarea pricinii, se adoptă o
hotărîre prin care acţiunea se respinge parţial sau integral ori o încheiere de încetare a
procesului sau de scoatere a cererii de pe rol, instanţa de judecată dispune din oficiu
restituirea către pîrît (debitor), din contul reclamantului (creditorului),  a tot ceea ce s-a
încasat în temeiul hotărîrii anulate, precum şi  a cheltuielilor de executare.
Dacă restituirea în natură a bunurilor este imposibilă, instanţa de judecată prevede restituirea
contravalorii lor, stabilită la data întoarcerii executării.

Soluţionarea de către prima instanţă a întoarcerii executării

Instanţa de judecată căreia i s-a trimis pricina spre rejudecare este obligată să examineze din
oficiu întoarcerea executării şi să o soluţioneze în o nouă hotărîre sau încheiere, prin care se
dispune încetarea procesului în cauză.
Dacă instanţa de judecată care a rejudecat pricina nu a soluţionat întoarcerea executării
hotărîrii anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de prescripţie, să înainteze în această
instanţă  o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanţă, fără respectarea
procedurii prealabile.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămînerii definitive a hotărîrii de
respingere a acţiunii.
Părţile sînt scutite de plata taxei de stat, inclusiv pentru cererea de recurs.
Soluţionarea de către instanţa de apel  sau instanţa de recurs a  întoarcerii  executării
Instanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării dacă,
examinînd apelul sau recursul, anulează hotărîrea instanţei de fond cu adoptarea unei noi
hotărîri prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o încheiere de încetare a
procesului sau de scoatere a cererii de pe rol.
În cazul în care instanţa de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea executării, pîrîtul poate
înainta o acţiune în condiţiile art.158 din prezentul cod.
Cazuri de limitare a întoarcerii executării
Nu se admite întoarcerea executării în pricinile de încasare a pensiei de întreţinere, de reparare
a prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii, precum şi prin
pierderea întreţinătorului, cu excepţia cazurilor cînd hotărîrea anulată a fost întemeiată pe
informaţii sau pe documente false prezentate de reclamant.

7
Ce este executarea silita si care sunt partile implicate in procedura

In cazul imprumutului unor sume de bani, oamenii au posibilitatea de a plati datoria in rate
sau pe cale amiabila, asa cum stabilesc de comun partile care fac posibila tranzactia: persoana
care ofera banii si beneficiarul sumei. Atunci cand debitorul (beneficiarul sumei) refuza sau
este in imposibilitatea financiara de a returna imprumutul, apare riscul executarii silite - o
procedura prin care datoria ramasa este recuperata cu ajutorul unui executor judecatoresc.
Acesta este unul dintre exemplele clasice, des intalnite. Pe langa acesta, Codul de procedura
civila subliniaza faptul ca „pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in:

 redarea unui bun ori a folosintei acestuia,

 desfiintarea unei constructii, a unei plantatii ori a altei lucrari,
 incredintarea minorului, stabilirea locuintei si vizitarea acestuia sau in luarea unei alte
masuri stabilite prin titlul executoriu”.

Acest proces este realizat in baza unor norme reglementate prin legea executarii silite: Legea
nr. 138/2014 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila.

Conform legii, dosarul de executare silita va fi efectuat intre urmatoarele doua parti:

 creditorul - persoana fizica sau juridica a caror sume de bani trebuie recuperate;
 debitorul - persoana fizica sau juridica datoare sa returneze suma de bani sau alte
bunuri nefiscale.

Cum incepe procedura executarii silite

In primul rand, conform Art. 663 din Codul de Procedura Civila, executarea silita nu se poate
face decat in cazul in care creanta este certa (adica existenta ei neindoielnica rezulta din titlul
executoriu), lichida (obiectul ei este determinat sau cel putin determinabil) si exigibila (ajunsa
la scadenta). Daca aceasta conditie este indeplinita, atunci procesul poate incepe in momentul
in care creditorul depune cererea de executare silita. Conform Codului de procedura civila
aceasta cerere:

 se depune personal sau prin reprezentant legal ori conventional la biroul executorului
judecatoresc competent ori se transmite acestuia prin posta, curier, telefax, posta

8
 electronica sau prin alte mijloace care asigura transmiterea textului si confirmarea
primirii cererii de executare cu toate documentele justificative;
 contine: numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul
creditorului si debitorului, bunul sau felul prestatiei datorate, modalitatile de executare
solicitate de creditor;
 are atasata dovada achitarii taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum si,
daca este cazul, inscrisurile anume prevazute de lege.

De asemenea, aceasta cerere trebuie sa aiba atasat titlul executoriu in original sau in copie
legalizata, dupa caz.

Titlul executoriu - ce reprezinta

Executarea silita poate fi facuta de catre un executor judecatoresc numai in baza acestui titlu
executoriu si este actul ce contine informatii despre creantele fiscale neachitate la data
scadenta sau la termenul de plata stabilit de lege. Un titlu executoriu poate fi un contract de
credit, o hotarare data de o instanta sau poate chiar o factura de utilitati.

Odata pusa in miscare procedura, debitorul trebuie anuntat printr-o somatie ca face parte
dintr-un proces de executare silita. Rolul acestei somatii este sa informeze debitorul si sa ii
ofere posibilitatea de a achita sumele restante in termen de 15 zile, inainte de a incepe
vanzarea bunurilor sau blocarea conturilor bancare.

Tot in termen de 15 zile, debitorul poate solicita suspendarea executarii prin plata unei
cautiuni (a unei sume de bani ce functioneaza ca o garantie) sau poate face o contestatie, pe
care o va depune la instanta de executare, adica judecatoria in a carei subdiviziune se afla
domiciliul debitorului. Potrivit legii, admiterea contestatiei poate duce la anularea actului de
executare, la indreptarea acestuia sau chiar la incetarea totala a procesului.

Astfel, se poate spune ca desfasurarea procedurii executarii silite are urmatoarele etape:

 depunerea cererii de executare silita;

 deschiderea dosarului de executare silita;
 informarea partilor implicate;
 recuperarea datoriei si incheierea tranzactiei.

9
Cum pot fi recuperate datoriile

Pentru recuperarea creantelor exista trei modalitati de executare:

 executarea silita a bunurilor mobile - se face prin sechestrarea si valorificarea

acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-
verbal;
 executarea silita prin poprire - sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume
urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de
valoare. Poate fi realizata direct asupra conturilor bancare ale debitorului sau prin
intemeierea de popriri tertelor persoane;
 executarea silita imobiliara presupune vanzarea bunurilor imobile in totalitate sau in
parte.

Ce tip de bunuri poate fi executate silit

Pentru recuperarea datoriei pot fi executate silit urmatoarele:

 bunurile mobile (autovehicule, obiecte de arta, obiecte de uz casnic);

 bunurile imobile (apartament, casa, terenuri);
 veniturile si alte titluri.

Executarea poate fi efectuata in limita a 150% din valoarea creantelor, incluzand si

cheltuielile de executare.

Conform Codului de procedura civila, recuperarea datoriilor nefiscale incepe cu punerea sub
sechestru a bunurilor mobile (autoturismele, obiectele de arta, obiectele de uz casnic ale
debitorului) si valorificarea lor prin vanzare directa sau licitatie publica. Dupa urmarirea
mobiliara se poate face executarea silita prin poprire. De asemenea, este indicat sa stii ca nu
toate bunurile pot fi executate silit.

Bunuri care nu pot fi executate silit

In cazul popririi, trebuie specificat faptul ca executorul nu poate retine toti banii de salariu, ci
doar:

10
  jumatate din venitul lunar net pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere
sau pensie alimentara pentru copii;
 o treime din venitul lunar net pentru orice alte datorii.

Conform Codului de procedura civila nu pot fi urmarite:

 ajutoarele de somaj;
 banii din conturile de pensii private;
 sumele destinate unei afectiuni speciale prevazute de lege;
 sumele necesare debitorului si persoanelor pe care le intretine in mod curent pentru
sustinerea cursurilor de invatamant obligatoriu, precum si sumele necesare inceperii
sau continuarii studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare;
 compensatiile pentru desfacerea contractului de munca;
 despagubirile pentru daune provocate prin moarte sau prin vatamare corporala;
 ajutoarele de deces;
 bursele de studii sau diurnele;
 sumele necesare asigurarii unui trai decent, nevoilor locative, hrana, transport, sanatate
si a altor nevoi curente ale debitorului si persoanelor carora le presteaza intretinere in
mod curent;
 alimentele necesare debitorului si persoanelor aflate in intretinerea sa;
 bunurile care servesc la exercitarea ocupatiei sau profesiei debitorului, in conditiile
Codului de procedura civila;
 bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, necesare debitorului si familiei
sale pentru un trai rezonabil, dar fara ca valoarea fiecaruia sa depaseasca 5.000 de lei;
 obiectele de cult, daca nu sunt mai multe de acelasi fel, dar fara ca valoarea fiecaruia
sa depaseasca 2.000 de lei;
 scrisorile, fotografiile si tablourile personale sau de familie si altele asemenea;
 un vehicul, daca acesta este in mod indispensabil necesar debitorului si familiei sale la
deplasarea catre locul de munca;
 combustibilul necesar debitorului si familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna.

Cand inceteaza procedura de executare silita

Exista mai multe situatii in care procesul de executare silita poate fi incheiat. Cele mai
comune sunt:

11
  in cazul decesului debitorului;
 in cazul in care creditorul renunta de buna voie la executare;
 atunci cand bunurile juridice lichidate nu sunt suficiente pentru a recupera datoria;
 daca datoria a fost recuperata sau intre debitor si creditor a fost incheiata o tranzactie;
 decizia, hotararea sau incheierea in baza careia a fost eliberat documentul executoriu a
fost anulata printr-o decizie judecatoreasca ce nu poate fi contestata.

Este indicat sa stii ca deschiderea procedurii va fi efectuata sub cheltuielile financiare ale
creditorului, urmand ca, la finalul procesului, banii sa fie recuperati de la debitor. Riscul apare
atunci cand datornicul nu detine bunuri care sa poata fi executate si atunci creditorul nu are de
unde sa recupereze suma investita. De aceea este indicat sa te informezi foarte bine si sa
apelezi la serviciile unui expert inainte de a deschide dosarul de executare silita.

12