Suport de Curs Lucrator in Structuri PT Constr - JTM

Loc.
Sighetu Marmaţiei ACREDITARE ISO

Piata Libertatii, nr.24 Certificat Nr.: 15138 C
Cod fiscal: RO 27906198 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Telefon: - 0747088215 Operator de Date cu Caracter Personal
Fax: - 0262315796 Nr.: 002479
Email: jobtrainermotoc@yahoo.com
office@jobtrainermotoc.ro
Web: www.jobtrainermotoc.ro
Suport de curs
LUCRĂTOR ÎN STRUCTURI
PENTRU CONSTRUCȚII
CUPRINS
Egalitate de șanse și dezvoltare durabilă
1. Comunicare si numeratie
2. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

Loc.Sighetu Marmaţiei ACREDITARE ISO
Piata Libertatii, nr.24 Certificat Nr.: 15138 C
Cod fiscal: RO 27906198 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Telefon: - 0747088215 Operator de Date cu Caracter Personal
Fax: - 0262315796 Nr.: 002479
Email: jobtrainermotoc@yahoo.com
office@jobtrainermotoc.ro
3. Comunicare in limba moderna
4. . Igiena si securitatea muncii
5. Lucrul in echipa
6. Organizarea locului de munca
7. Pregatirea pentru integrarea la locul de munca
8. Rezolvarea de probleme
9. Satisfacerea cerintelorclientilor
10. Notiuni generale despre constructii
11. Materiale de constructii
12. Planuri pentru constructii
13. Sapaturi si sprijiniri
14. Cofraje din lemn
15. Lucrari simple de armare
16. Lucrari de betonare
17. Zidarii simple de caramida
18. Tencuieli obisnuite driscuite

Loc.Sighetu Marmaţiei
Piata Libertatii, nr.24
Cod fiscal: RO 27906198 ACREDITARE ISO
Telefon: - 0747088215 Certificat Nr.: 15138 C
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Email: jobtrainermotoc@yahoo.com Operator de Date cu Caracter Personal
office@jobtrainermotoc.ro Nr.: 002479
EGALITATE DE ȘANSE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ
Egalitatea de şanse și de tratament are la bază participarea deplină și efectivă a fiecărei persoane la
viaţa economică şi socială, fără deosebire pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau
convingeri, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Egalitatea de șanse și de tratament reprezintă un
drept fundamental și o valoare de bază a Uniunii Europene, stipulată în articolul 8 al Tratatului privind
Funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată). Totodată, egalitatea de gen, nediscriminarea,
precum și asigurarea accesibilității reprezintă o condiție necesară pentru o creștere inteligentă, sustenabilă
și incluzivă. Fondurile Europene Structurale și de Investiții reprezintă principalul instrument financiar al
Uniunii Europene menit să sprijine implementarea acestor obiective. În acest sens, Regulamentul privind
dispozițiile comune de implementare a FESI nr.1303/2013 (RDC), denumit în continuare Regulamentul
Comun, stabilește ca obiectiv „eliminarea inegalităților și promovare a egalității între bărbați și femei în
conformitate cu articolele 2 și 3 din Tratat, şi face legătura și cu prevederile Cartei drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene. În contextul proiectelor finanțate din Fondurile ESI, articolul 7 al
Regulamentului comun prevede că: ”Statele membre și Comisia iau măsurile necesare pentru a preveni
orice discriminare pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală în timpul pregătirii și implementării programelor. Pe toată durata pregătirii și
implementării programelor se va ține seama în special de accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități”.
Regulamentul privind Fondul Social European nr.1304/2013 prevede că: „Prin intermediul FSE, statele
membre și Comisia sprijină, de asemenea, acțiuni punctuale specifice […], în scopul creșterii participării
durabile a femeilor la ocuparea forței de muncă și al creșterii numărului de femei angajate, combătând
astfel feminizarea sărăciei, reducând segregarea pe motive de gen, combătând stereotipurile de gen pe
piața forțelor de muncă și în educație și formare și promovând reconcilierea vieții profesionale cu viața
privată pentru toți, precum și repartizarea egală a responsabilităților de îngrijire între bărbați și femei.”
(Art. 7 Promovarea egalității de șanse între bărbați și femei) și ”[…] combaterea tuturor formelor de
discriminare, precum și îmbunătățirea accesului persoanelor cu handicap, în vederea îmbunătățirii
integrării pe piața forțelor de muncă, în educație și formare, consolidând astfel incluziunea socială,
reducând inegalitățile în ceea ce privește nivelul de educație și starea de sănătate și facilitând tranziția de
la asistența instituționalizată la cea acordată la nivelul comunității, în special în cazul celor 5 care se
confruntă cu discriminarea multiplă.” (Art. 8 Promovarea egalității de șanse și nediscriminarea)
1. Cadrul strategic privind egalitatea de șanse și de tratament Principalele documente strategice în
domeniul egalității de șanse şi tratament la nivel european sunt:
 Strategia cadru – Nediscriminare și șanse egale pentru toți;
 Strategia privind egalitatea între bărbați și femei 2010-2015;
 Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o
Europă fără bariere (COM/2010/0636 final).
La acestea se adaugă Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă (Strategia
UE 2020). Principalul document strategic în domeniul egalității de șanse la nivel național este Strategia
națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014-2017. Alte strategii
relevante pentru tematică sunt:
 Strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-
2020;
 Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020;
 Strategia Naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020;
 Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România;
 Strategia Naţională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi", 2016- 2020;
 Strategia Naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015–
2020;
 Strategia Națională pentru Învățământ Terțiar 2015 – 2020.
2. Cadrul conceptual Egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei Consiliul European a
definit
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
egalitatea șanse și de tratament între bărbați și femei sau egalitatea de gen, astfel: „Egalitatea de gen
presupune un nivel egal de vizibilitate, afirmare și participare pentru ambele sexe în toate sferele vieții
publice și private. Egalitatea de gen este opusul inegalității de gen, nu a diferențelor de gen, și urmărește
promovarea participării depline a femeilor și bărbaților în societate.„Prevenirea oricărei forme de
discriminare În articolul 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se stipulează: „Fiecare om se
poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de
deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie,
de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.” Nevoia respectării acestui
principiu provine din faptul că, în practică, apartenența la unele grupuri sociale determinate de
caracteristici precum genul, originea etnică, apartenența religioasă, orientarea sexuală și existența unei
dizabilități sau a unei boli ce poartă un stigmat social (HIV), generează adesea situații de inegalitate, care
trebuie combătute, tocmai pentru a asigura o egalitate de șanse reală. Accesibilitatea pentru toți cetățenii
la serviciile, spațiile și infrastructura care sunt furnizate sau deschise publicului Conceptul de
accesibilitate este definit în „Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010 - 2020 - Reînnoirea
angajamentului către o Europă fără bariere” ca “posibilitatea asigurată persoanelor cu dizabilități de a
avea acces, în condiții de egalitate cu ceilalți cetățeni, la mediul fizic, transport, tehnologii și sisteme de
informații și comunicare, precum și la alte facilități și servicii “. De asemenea, conform Convenției ONU
privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, “pentru a da
persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate aspectele
vieţii, se vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate cu
ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi
sistemele informatice şi de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât
în zonele urbane, cât şi rurale” Schimbările demografice Conceptul de „schimbări demografice” descrie
structura de vârstă a unei populații care se adaptează permanent la schimbări în condițiile sau mediul de
viață. În consecință, modificările în compoziția structurii de vârstă reprezintă rezultatul schimbărilor
sociale. http://www.sociopoliticalobservatory.eu/uploads/tx_aebgppublications/
Working_Paper_no_4_Observatory_Demographic_change_in_Europe_Overview. pdf 7 Uniunea
Europeană se confruntă cu schimbări demografice majore, reprezentate de:
 Îmbătrânirea populației;
 Rate scăzute ale natalității;
 Structuri familiale modificate;
 Migrație.
Schimbările demografice au un impact major asupra economiei europene și a statelor membre,

afectând în aceeași măsură atât zonele rurale, cât și pe cele urbane, având implicații ce impun o serie
măsuri proactive, printre altele:
 îmbunătățirea condițiilor de muncă și a posibilităților de angajare a persoanelor în vârstă;
 sprijinirea oportunităților de formare în vederea creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă,
de reconversie profesională și de incluziune socială a femeilor, a tinerilor și a persoanelor în
vârstă;
 furnizarea de servicii sociale de interes general care să ajute familiile și copii, să ofere facilități și
îngrijire persoanelor în vârstă;
Discriminarea şi strategii antidicriminatorii

Toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi", proclamă primul articol al
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948.
Aceasta înseamnă că drepturile şi libertăţile fundamentale sunt recunoscute tuturor indivizilor, fără
nicio deosebire, oricare ar fi izvorul ei, adică fără nicio discriminare.
Discriminarea se caracterizează prin reunirea a două elemente, mai precis tratarea diferită a unor
persoane aflate în situații identice sau comparabile (sau, dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane
aflate în situații diferite), pe de o parte, şi lipsa unei justificări obiective pentru un asemenea tratament, pe
de altă parte.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Discriminarea este diferența de tratament a două sau mai multe persoane aflate în situații identice
sau comparabile sau dimpotrivă tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite atât timp cât un
asemenea tratament nu are nici o justificare obiectivă.
Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricții sau preferință pe baza criteriilor
prevăzute de legislația în vigoare. Legislația românească, în principal Constituția României, dar şi legile
speciale, prevăd următoarele criterii: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială,
convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea HIV,
apartenența la o categorie defavorizată, alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Discriminarea, ca opus al echității, este definită ca fiind practica ilegală de a trata mai puțin
favorabil pe unii indivizi în comparație cu alții, din cauza că sunt diferiți ca sex, rasă, religie1 etc.
Înseamnă a trata mai puțin favorabil un grup în comparație cu altul, pe un motiv nejustificabil.
Formele discriminării
Discriminarea directă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la beneficiul unui
anumit drept datorită unei caracteristici a acelei persoane sau categorii de persoane.
Discriminarea indirectă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la beneficiul unui
anumit drept prin folosirea unor criterii aparent neutre.
HĂRȚUIREA
Hărţuirea constă în crearea unui cadru intimidant, ostil sau degradant îndreptat împotriva unei persoane
sau categorii de persoane datorită unei caracteristici a acelei persoane sau grup de persoane. Hărţuirea
prespune din partea autorului discriminării un comportament cu caracter repetitiv.
VICTIMIZAREA
Victimizarea reprezintă un tratament advers venit ca o reacţie la o iniţiativă a persoanei de a-şi valorifica
pe cale legală dreptul de a nu fi supus discriminării.
ATINGEREA ADUSĂ DEMNITĂȚII PERSOANEI

Orice manifestare publică ce are ca rezultat atingerea demnităţii persoanei şi care este motivată de
apartenenţa acelei persoane la o anumită categorie constituie discriminare.
Efectele negative ale discriminării

Discriminarea poate avea un impact negativ semnificativ asupra victimelor vizând starea socială şi
economică, bunăstarea şi sănătatea. Experienţele privind actele de discriminare au dus la concluzia că
acestea pot fi asociate la nivel individual, prin prisma efectelor, cu simptome legate de stres şi depresie.
Discriminarea nu are un efect ameninţător doar asupra victimelor, ci şi asupra întregii societăţi în general,
ducând la disfuncționalități economice, la denaturarea concurenţei între firme şi la subminarea coeziunii
sociale.
Oamenii care au experienţa umilitoare a discriminării sunt afectaţi într-o multitudine de forme şi,
de regulă, nu doresc să abordeze aceste probleme în public. Chiar dacă pentru unele persoane
discriminarea a devenit o experienţa de zi cu zi, ele nu sunt dispuse să ia unele măsuri, cum ar fi de
exemplu să depună plângeri la organismele statului.
Faptul că victimele discriminării nu sunt dispuse să acţioneze în justiţie nu înseamnă că experienţa
lor nu le va afecta comportamentul. Un comportament tipic de răspuns la diferite forme de discriminare
constă în adoptarea unei strategii de evitare prin care persoana în cauză încearcă, cu buna ştiinţa sau nu, să
evite situaţiile în care ar putea exista riscul de a fi discriminaţi.
Cum se poate dovedi discriminarea?
Dacă sarcina de a dovedi cele afirmate revine, conform normelor de procedură civilă, persoanei
care face afirmaţiile, dovedirea discriminării poate fi foarte dificilă dacă ţinem seama că o astfel de probă
presupune stabilirea unei atitudini, a unei optici, a unui mod de gândire. Cel discriminat ar trebui să
dovedească opiniile discriminatorului sau gândurile acestuia, lucruri aproape imposibil de demonstrat.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Atitudinea discriminatorie este de cele mai multe ori interiorizată şi nu se exteriorizează de manieră
explicită, prin afirmaţii neîndoielnice sau, cu atât mai puţin, prin dovezi scrise.
De aceea, în sistemul Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea
discriminării sarcina probei discriminării este inversată. Victima discriminării trebuie doar să aducă
dovada diferenţei de tratament (sau a tratamentului identic atunci când este vorba de persoane aflate în
situaţii diferite), urmând ca persoana asupra căreia planează acuzaţia de discriminare să încerce să
demonstreze că o astfel de diferenţă de tratament este fondată pe criterii obiective.
Persoana care se consideră victimă a discriminării are la îndemână mai multe mijloace pentru a
contracara faptele de discriminare:
 Tragerea la răspundere contravenţională a autorului discriminării;
 Solicitarea unor daune băneşti pe calea unei acţiuni civile în instanţă;
 Anularea actului administrativ ce conţine dispoziţii discriminatorii;
 Iniţierea unei proceduri internaţionale în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dacă
procedurile naţionale nu au dus la obţinerea unor rezultate favorabile;
Discriminarea în relațiile de muncă

Discriminarea în domeniul muncii poate lua forme diferite în funcție de momentul în care poate
avea loc: la recrutare și angajare, pe parcursul relațiilor de muncă prin: stabilirea unor condiții aparent
neutre, dar care au un efect disproporționat asupra unui grup de persoane, hărțuire, stabilirea
discriminatorie a unor condiții dezavantajoase în ceea ce privește regimul de lucru, promovarea sau
drepturile salariale sau drepturi conexe, neîndeplinirea obligației de acomodare rezonabilă a persoanelor
cu dizabilități, instigarea la discriminare sau tratamentul discriminator prin încheierea relațiilor de muncă.
Discriminarea la angajare se poate realiza prin:
A) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea unor condiţii sau criterii care exclud sau
favorizează anumite persoane fără o justificare rezonabilă. Dacă condițiile nu sunt necesare pentru
îndeplinirea sarcinilor de lucru pentru postul respectiv, ele vor fi considerate ca nejustificate.
B) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei atunci când este determinată de apartenența
persoanei la un criteriu protejat sau punerea de întrebări în timpul interviului de angajare referitoare la
unele caracteristici ale persoanei care nu sunt relevante pentru funcția scoasă la concurs.
Discriminarea pe parcursul relațiilor de muncă poate consta din:
A) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională sau de
promovare a acestora sau distribuirea diferențiată și neîntemeiată a sarcinilor de lucru,
schimbarea nejustificată a condițiilor de muncă (detașarea, transferul).
B) remunerarea inegală pentru acelaşi tip şi/sau volum de muncă, faptă care este interzisă nu
numai de Legea privind asigurarea egalității, ci și de Codul Muncii. Principiul aplicabil este
acela de plată egală pentru muncă egală și nu pentru muncă de valoare egală.
C) discriminarea indirectă poate să apară atunci când prin stabilirea unor norme aparent neutre și
care sunt aplicabile tuturor, o anumită categorie de angajați este afectată în mod
disproporționat.
D) hărţuirea este tratamentul degradant, atingerea adusă demnității persoanei prin realizarea unui
mediu de lucru ostil chiar de către angajator sau de către colegi în condițiile în care
angajatorul nu ia măsuri pentru oprirea faptelor de hărțuire.
Dezvoltare durabilă
Cea mai cunoscută definiţie a conceptului de dezvoltare durabilă este cea adoptată în raportul
intitulat „Viitorul nostru comun” , elaborat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din cadrul
Națiunilor Unite în anul 1987: „dezvoltarea care răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite
capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi.
Concret, există trei dimensiuni majore ale dezvoltării durabile:
 Economică;
 Socială;
 Mediu;
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Tematica dezvoltării durabile, vizează următoarele obiective specifice, așa cum sunt ele promovate în
cadrul regulamentelor Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii 2014-2020, respectiv:
 protecția mediului;
 utilizarea eficientă a resurselor;
 atenuarea și adaptarea la schimbările climatice;
 conservare şi protejarea biodiversităţii;
 dezvoltarea capacităţii de a rezista la producerea dezastrelor;
 prevenirea și gestionarea riscurilor.
În sensul conceptului de dezvoltare durabilă, domeniul „protecţia mediului” vizează:
a) controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului;
b) protecţia resurselor naturale;
c) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase.
Principiul „poluatorul plătește” Acesta este un principiu de bază în politicile de mediu și care prevede
ca plata costurilor cauzate de poluare să fie suportată de cei care o generează. Astfel se urmărește
internalizarea costurilor de poluare la nivelul celor responsabili, principiul având scopul de a încuraja
operatorii economici care poluează să îmbunătățească procesele de producție astfel încât impactul negativ
asupra mediului înconjurător să se diminueze. Acest lucru implică conștientizarea implicațiilor de mediu
ale produselor/ serviciilor pe parcursul întregului „ciclu de viață”, altfel spus, costul acestor măsuri va fi
reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează poluarea.
Forme de integrare a dezvoltării durabile
Integrarea dezvoltării durabile în cadrul proiectelor de afaceri exprimă angajamentul de a pune în
practică prevederile legale și orientările cuprinse în strategiile în domeniu, ținând cont de impactul pozitiv
pe care implementarea acestor proiecte îl pot avea asupra mediului.
Astfel, proiectele pot lua în considerare acţiuni transversale prin care se urmăreşte ca obiectiv
permanent organizarea reglementărilor, responsabilităţilor şi resurselor unui proiect cu scopul de a
diminua/elimina efecte negative asupra mediului. Această abordare integratoare are în vedere modul de
implementare a activităților şi efectul acestora asupra dezvoltării durabile.
Dezvoltarea durabilă în UE
La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă a devenit obiectiv asumat începând cu 1997,
când a fost inclus în Tratatul de la Maastricht.
În anul 2001 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă la Gotheborg, căreia i-a fost
adăugată dimensiunea externă în 2002 la Barcelona, iar în 2006 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare
Durabila a Uniunii Europene revizuită.
Cele 7 axe prioritare ale Strategiei Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabila revizuite în 2006
sunt:
• schimbări climatice și energie;
• transport durabil;
• conservarea și managementul resurseslor naturale;
• consum și producție durabile;
• sănătate publică;
• incluziune socială, demografie și migrație;
• sărăcie globală și provocările dezvoltării durabile;
Schimbări demografice
Este foarte dificil să se facă estimări cu privire la impactul schimbărilor demografice asupra ocupării
forței de muncă în sfera transporturilor din Europa.
Pe termen scurt, observăm că în anumite țări și la anumite profesii, populația îmbătrânită și forța de
muncă îmbătrânită din companiile de transport creează probleme de recrutare. Acest lucru, la care se
adaugă și proasta reputație a domeniului transporturilor deloc atrăgător pentru forța de muncă tânără,
creează mari probleme angajaților care sunt expuși la un nivel ridicat de stres din cauza insuficienței
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
personalului. Efecte similare apar în țările cu un grad ridicat de exod al creierelor, țări în care forța de
muncă tânără și foarte bine calificată pleacă din țară. Această situație ar putea evolua și în țările care încă
nu au probleme din această cauză.
În aceste țări sau sectoare, schimbările demografice pot reprezenta o oportunitate de sporire a puterii
de negociere a sindicatelor pentru condiții mai bune de muncă. Acest lucru este posibil, numai atunci când
se previne dumpingul social. În alte țări, același sector și aceleași profesii au o reputație bună și nu există
probleme de recrutare, deoarece profesiile sunt recunoscute, condițiile de plată și de muncă sunt bune,
instruirea este bine organizată și stabilitatea locurilor de muncă este garantată.
Accesibilitatea persoanelor cu dizabilități

Handicapul
Rezultă dintr-o deficienţă sau dintr-o incapacitate care împiedică individul să îndeplinească un rol
social normal, în raport cu nivelul diferitelor cerinţe sociale şi culturale.
Este necesar să menţionăm faptul că termenul „handicap” şi „boală” nu sunt identici:
 Boala poate determina handicapul;
 Boala poate accentua handicapul;
 Boala poate fi o stare reversibilă;
 Handicapul determinat de boală poate fi reversibil, ceea ce nu mai e valabil atunci când
handicapul are la bază o deficienţă sau incapacitate.
Accesibilitatea este practic prima condiţie pentru a putea vorbi mai departe despre incluziunea reală a
persoanei cu dizabilităţi în societate. În măsura în care o persoană cu dizabilităţi poate să se deplaseze de
la domiciliu la şcoală sau la un loc de muncă, poate să îşi desfăşoare activitatea folosind tehnologii
asistive adecvate, poate să aibă acces la alte servicii publice furnizate de autorităţile statului - abia atunci
putem vorbi despre participare la viaţa socială. De altfel, importanţa accesibilităţii la nivel european a fost
recunoscută şi cu prilejul stabilirii liniilor directoare pentru finanţarea proiectelor europene în viitorul
exerciţiiu financiar 2014 - 2020, Comisia Europeană stabilind că accesibilitatea va fi o condiţionalitate
generală care va trebui îndeplinită de toate statele membre prin instituţionalizarea unor mecanisme pentru
a asigura monitorizarea implementării articolului 9 al Convenţiei (Accesibilitate) în pregătirea şi
implementarea programelor operaţionale. Printre măsurile de îmbunătăţire a situaţiei actuale privind
accesibilitatea redusă a spaţiului public din România propuse de specialişti în domeniu şi argumentate în
continuare prin acest studiu se regăsesc:
 mai bună aplicare a legislaţiei privind obligativitatea accesibilizării mediului fizic şi informaţional,
concomitent cu un control mai eficient din partea instituţiilor abilitate;
 acţiuni şi activităţi de sensibilizare a opiniei publice în ceea ce priveşte nevoile speciale şi respect
pentru diversitate (pentru că accesibilitatea afectează şi alte grupuri de persoane, cum ar fi:
femeile gravide, mamele cu copii, persoanele vârstnice etc.);
 alocarea de fonduri de la bugetul de stat în acest sens, direcţionarea sumelor virate la bugetul de
stat pentru neangajarea a 4% persoane cu dizabilităţi în scopul accesibilizării mediului public;
 nominalizarea unei persoane, înfiinţarea unui departament în cadrul Inspecţiei în Construcţii care
să aibă responsabilitatea verificării periodice a clădirilor publice şi să aplice amenzi pentru
nerespectarea legii;
 implicarea autorităţilor (voinţa politică) în realizarea accesibilităţii pentru asigurarea şanselor
egale de participare şi respectare a demnităţii umane a persoanelor cu dizabilităţi;
Teme secundare FSE
În cadrul Axei Prioritare 4/ PI 9.ii sunt vizate temele secundare prezentate în tabelul de mai jos.
Propunerile de proiecte vor trebui să evidențieze în secțiunea relevantă (tema secundară vizată) în ce
constă contribuția proiectului la o anumită temă secundară, precum și costul estimat al respectivelor
măsuri.
Alocările din tabelul de mai jos reprezintă alocări indicative la nivelul Axei Prioritare 4. Prin
urmare, în cadrul cererii de finanțare se vor evidenția sumele calculate pentru măsurile care vizează
teme secundare relevante pentru proiect.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Procentele din tabelul de mai jos reprezintă ponderi din totalul alocărilor aferente temelor secundare la
nivel de axă prioritară/ PI.
Tema secundară Pondere minimă pe proiect
1. Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din
punctul de vedere al utilizării resurselor 2%;
2. Inovare socială 5%;
3. Nediscriminare 5%;
În dezvoltarea cererii de finanțare, prin anumite activități, veți viza cel puțin o temă secundară
dintre cele aferente axei prioritare. Pentru respectiva temă secundară veți avea în vedere un buget care să
reprezinte minim procentul indicat în tabel calculat la totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului. 20
Ghidul solicitantului – condiții specifice ”Dezvoltare Locală Integrată (DLI 3600 ) în comunitățile
marginalizate în care există populație aparținând minorității rome” Aspecte privind inovarea socială
Inovarea socială presupune dezvoltarea de idei, servicii și modele prin care pot fi mai bine abordate
provocările sociale, cu participarea actorilor publici și privați, inclusiv a societății civile, cu scopul
îmbunătățirii serviciilor sociale8 . Programul Operațional Capital Uman promovează inovarea socială, în
special cu scopul de a testa, și, eventual, a implementa la scară largă soluții inovatoare, la nivel local sau
regional, pentru a aborda provocările sociale. Inovarea socială are o importanță deosebită mai ales în
contextul inițiativelor din domeniul incluziunii sociale și a combaterii sărăciei, având în vedere faptul că
acestea vizează cu prioritate comunitățile marginalizate aflate în risc de sărăcie și excluziune socială.
Exemple de teme de inovare socială care ar putea fi utilizate în cadrul acestui ghid al
solicitantului – condiții specifice:
1) Crearea și consolidarea de parteneriate relevante pentru soluționarea problemelor cu care se
confruntă comunitățile marginalizate/ persoanele aflate în risc de sărăcie/ persoane aparținând
grupurilor vulnerabile, dar și pentru identificarea unor soluții practice, viabile, inovative de a
răspunde problemelor identificate, bazate inclusiv pe valorificarea de bune practici la nivel
național sau din alte State Membre;
2) Metode inovative de implicare activă a membrilor comunității în operațiunile sprijinite, inclusiv
pentru depășirea barierelor de ordin moral sau care țin de cutumele din societate/ etnice;
3) Metode inovative de combatere a discriminării;
4) Metode inovative de prevenire a abandonului școlar;
5) Valorificarea oportunităților locale în identificarea soluțiilor propuse;
6) Activități și inițiative care vizează promovarea egalității de șanse, non discriminarea etc. Pentru
proiectele care promovează metode inovative de implicare activă a membrilor comunității în
procesul de selecție se acordă punctaj suplimentar. Solicitanții și/ sau partenerii eligibili trebuie să
evidențieze în formularul de aplicație dacă propunerea de proiect contribuie la inovarea socială,
conform celor prezentate mai sus;
1. COMUNICARE ŞI NUMERAŢIE
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne naştem.

Noi învăţăm să comunicăm. De aceea trebuie să studiem ce învăţăm ca să putem folosi
cunoştinţele noastre mai eficient. Orice comunicare implică creaţie şi schimb de înţelesuri.
In ultima perioada se pune un accent tot mai mare pe lucrul in echipa, ceea ce
presupune o comunicare de grup. Oamenii doresc sa se simta implicati in activitatea
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
firmei in care lucreaza, deci deciziile nu mai pot fi luate de o singura persoana, data fiind
complexitatea lor tot mai mare.
La locul de muncă, fenomenul comunicării trebuie studiat ca relaţie interumană, ca o formă
specifică de interacţiune. Orice activitate pe care o desfăşurăm presupune schimbul de
informaţii, adică procese şi relaţii de comunicare.
Pe de altă parte, comunicarea înseamnă şi ascultare. Superiorul trebuie să fie dispus să-i
asculte pe cei din jurul său. De asemenea, el trebuie să fie capabil să înţeleagă mesajele care i
se transmit şi să ofere feed-back-uri. Este important pentru un angajat ca în momentul în care
primeşte o sarcină să i se ofere explicaţii, iar în momentul în care o îndeplineşte, superiorul său
trebuie sa aibă timpul necesar pentru a discuta pe baza ei.
1.1 Comunicarea in cadrul unei echipe
are urmatoarele obiective:

• informarea corecta si in timp util a tuturor membrilor grupului;
• emiterea de opinii cu privire la informatiile obtinute, discutarea acestora,
transmiterea concluziilor catre cei interesati;
• discutarea propunerilor si rezolvarea nemultumirilor la nivelul grupului;
• luarea de decizii si transmiterea acestora celor interesati;
• evaluarea activitatii desfasurate.
In cadrul grupului de munca au loc comunicari : verticale (ascendente / descendente),
orizontale si oblice
Verticala
descendenta
• Transmit decizii, indrumari, instructiuni sub forma verbala sau scrisa;
• Sunt cele mai raspandite;
• Au loc continuu;
• Anumite comunicari se fac direct (manager-subordonat), altele prin intermediar.
Verticala
ascendenta
• Transmit informatii, opinii de la subordonat la manager;
• Permit cunoasterea felului in care se realizeaza sarcinile;
• Asigura feed-backul.
• Asigura comunicarea intre membrii grupului de munca situiati pe acelasi nivel ierarhic;
• Se realizeaza prin dialog sau sedinte de lucru
• Permit pentru un timp scurt sa se evite calea ierarhica;

• Conduc la conflicte de competenta;
• Folosite pentru rezolvarea unor probleme urgente;
• Uneori au caracter neformal.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Pentru o bună comunicare într-un colectiv, este foarte important pentru noi să ştim să acceptăm şi
conflicte care pot să apară. Deşi pare greu de crezut conflictul are şi efecte pozitive, cum ar fi creşterea
motivaţiei pentru schimbare, îmbunătăţirea identificării problemelor şi a soluţiilor, oferă
oportunitatea de cunoaştere şi dezvoltarea de deprinderi, dezvoltă creativitatea. În cazul în care
conflictul este negat, reprimat, poate să scadă implicarea în activitate, diminuează sentimentul de
încredere
în sine şi duce la formarea de coaliţii. Pentru a evita astfel de situaţii, este necesar să ascultăm activ, să
utilizăm întrebări deschise pentru clarificarea mesajelor.
O bună comunicare, în orice colectiv, trebuie să fie deschisă şi onestă, făcându-ne să avem încredere în
noi şi să câştigăm respectul celor din jur.
Exprimarea emoţiilor şi gândurilor trebuie să o facem într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi
dorinţele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului., conversaţiile să le menţinem şi să le încheiem într-
un mod plăcut. Trebuie să ştim să solicităm sau să refuzăm cereri, în concordanţă cu respectarea
drepturilor celorlalte persoane şi a sarcinilor de serviciu.
Trebuie să învăţăm să nu răspundem prin agresivitate indiferent de situaţie. Agresivitatea este o reacţie
comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt, încalci regulile impuse de autorităţi, eşti
insensibil la sentimentele celorlalţi, rezolvi problemele prin violenţă, eşti sarcastic şi utilizezi adesea
critica în comunicare. Adeseori, acest tip de comunicare defectuoasă este întâlnit la locul de muncă, dar
singurele consecinţe pe care le produce sunt cele de inhibare a celor care ascultă şi vor duce în mod sigur
la conflicte.
1.2 Comunicarea Interumană
Comunicarea – este abilitatea de a împărţi informaţii cu oamenii şi a înţelege ce informaţii şi ce sentimente

sunt transmise de către alţii. Comunicarea poate avea loc în multe forme incluzând gesturi, expresii
faciale, semne, voce (tonuri, inflexiuni), în completarea comunicării scrise şi vorbite. Comunicarea, o faţă
zâmbitoare, un gest de încuviinţare, indică faptul că ascultătorul este interesat de ceea ce noi spunemşi ne
încurajează să continuăm.
Obiectivele comunicării:
Să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);
Să fim înţeleşi;
Să fim acceptaţi;
Să provocăm o reacţie (o schimbare de comportament sau de atitudine).
Cum comunicăm?
Prin limbaj.
Limba – este un cod pe care îl folosim pentru a ne exprima gândurile;
Codul – poate fi descifrat numai daca ambele părţi conferă aceeaşi semnificaţie simbolurilor pe carele
utilizează;
Cuvintele – sunt simbolurile care reprezintă lucruri şi idei. Noi le atribuim diferite înţelesuri atuncicând le
auzim sau le folosim;Înţelesul pe care noi îl dăm cuvintelor rezultă din modul în care fiecare dintre noi
interpretează lumea înconjurătoare.
1.3 Formele Comunicării
1. Comunicarea nonverbală:
expresia feţei: un zâmbet, o încruntare;
gesturi: mişcarea mâinilor şi a corpului;
poziţia corpului: modul în care stăm, în picioare sau şezut;
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
orientarea: dacă stăm cu faţa sau cu spatele către interlocutor;

contactul vizual: dacă privim interlocutorul sau nu, cât şi intervalul de timp;
contactul corporal (o bătaie uşoară pe spate);
mişcarea capului (aprobare – dezaprobare);
aspectul exterior (înfăţişare, alegerea vestimentaţiei);
aspecte nonverbale ale vorbirii (tonalitate, intensitatea vocii, tăria sau rapiditatea vorbirii);
aspecte nonverbale ale scrisului (scrisul de mană, acurateţea şi aspectul vizual general)
2. Comunicarea verbală:
Obişnuinţa exprimării verbale depinde de caracteristicile personalităţii:
claritate;
acurateţe;
empatie;
sinceritate;
relaxare;
contact vizual;
aparenţă;
postură;
calităţi vocale (enumerare, pronunţare);
mecanismele vorbirii;
intensitate la voce;
viteza;
folosirea pauzei.
Transparenţa: felul în care eşti privit, arată cât de bine te înţeleg ceilalţi: - înfăţişarea ta reflectă modul în
care te priveşti pe tine însuţi (propria imagine)
Comunicarea interumană – este procesul pe care îl utilizăm pentru a comunica ideile, gândurile
şisentimentele unei alte persoane.Abilităţile noastre de comunicare interumană sunt comportamente
dobândite, care se pot îmbunătăţiprin cunoaştere, practică şi reflectare.
Principalele etape ale comunicării sunt:
I. apariţia şi formularea în minte a unei idei;
II. stabilirea scopului;
III. alegerea mediului de comunicare;
IV. formularea mesajului;
V. trimiterea mesajului;
VI. prelucrarea informaţiei de către persoanele care au recepţionat mesajul;
VII. transmiterea răspunsului la mesajul primit de către persoana care l-a recepţionat
1.4 Bariere în Calea Comunicării
diferenţe de percepţie;
concluzii grăbite;
stereotipii (învăţând permanent din experienţele proprii);
lipsă de cunoaştere;
lipsă de interes;
dificultăţi în exprimare;
emoţii;
personalitate.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Zece sfaturi pentru o bună ascultare:

1. Fiţi pregătiţi să ascultaţi
2. Fiţi interesat
3. Arătaţi-vă interesat
4. Păstraţi-vă mintea deschisa
5. Urmaţi ideile principale
6. Ascultaţi critic
7. Ascultaţi cu atenţie
8. Luaţi notiţe
9. Ajutaţi vorbitorul
10. Nu întrerupeţi vorbitorul
2. UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIEI

Un computer are patru componente de
bază:
dispozitive de intrare
unitatea centrală de prelucrare
dispozitive de ieşire
dispozitive de stocare
2.1 Dispozitive de intrare
Tastatura/claviatura (keyboard) este cel mai utilizat dispozitiv de intrare a unui computer. Tastatura este utilizată
împreună cu un monitor care afişează datele introduse de către utilizator. Dacă monitorul şi claviatura sunt
asamblate împreună atunci avem de a face cu un terminal. Forma sub care apare claviatura ne aduce aminte
de modul cum arată tastatura unei maşini mecanice (sau electromecanice) de scris a unei dactilografe. O claviatură
ergonomică modernă este împărţită în două părţi astfel încât mâinile să fie poziţionate în mod natural.
Tastatura, este doar primul nivel al interfeţei dintre computer şi utilizator. Şoricelul ( mouse) se
utilizează complementar cu tastatura şi nu este menit să o înlocuiască. Şoricelul controlează mişcarea
pointer-ului sau a cursorului pe ecran, acest control fiind posibil prin mişcarea lui pe o suprafaţă de cauciuc sau
alt material ( mouse pad). Butoanele acestui dispozitiv pot fi utilizate la selectarea unor opţiuni din meniurile
programelor, mutarea unor obiecte în ecran sau desenarea în cadrul unor aplicaţii grafice. O replică a acestui
dispozitiv,
aplicată la computere laptop, este un şoricel "cu capul în jos" numit track ball.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
2.2 INTERNETUL
Consultarea unei locaţii Web: navigatorului i se indică o adresă Web, rezultatul acestei acţiuni materializându-se
prin afişarea pe ecran a paginii asociate acesteia. Această pagină oferă utilizatorului posibilitatea de "deplasare" în
structura locaţiei respective. Orientarea în structură este determinată de existenţa diverselor tipuri de butoane şi a
hiper-legăturilor care sunt caractere, cuvinte cheie sau chiar propoziţii întregi care apar (de obicei) în
culoare albastră şi sunt subliniate. Pentru a şti dacă vre-un element al paginii serveşte la "saltul" spre o altă
pagină (sau un
fişier multimedia) este suficient să poziţionăm pointerul şoricelului pe acel element; dacă pointerul se schimbă într-
o mână cu degetul arătător pe acel obiect este sigur că avem de-a face cu o hiper-legătură. Printr-un clic pe
acel element se poate ajunge la o altă pagină Web sau se "pune în mişcare" un obiect multimedia (animaţie, sunet
sau video digital). O facilitate foarte utilă şi demnă de semnalat este cea care vă permite precizarea "semnelor de
carte"
– bookmarks. Semnele de carte formează un carnet de adrese Web "favorite" – Favorites pe care utilizatorul
doreşte să le consulte cu regularitate: navigarea spre locaţia Web respectivă se face printr-un simplu clic pe
adresa din
repertoar
.
Utilizarea poştei electronice: poşta electronică este utilizată la transmiterea cu ajutorul computerului a mesajelor şi
este foarte asemănătoare cu poşta clasică. Dumneavoastră primiţi mesaje la adresa proprie şi trimiteţi mesaje la
alţii, fiecare cu adresa sa. Un exemplu posibil de adresă este vasile@yahoo.com. Numele aflat înaintea lui "@"
identifică destinatarul, iar ceea ce urmează după "@" identifică maşina respectiv computerul/serverul de la care a
fost trimis mesajul. Destinatarul poate fi o persoană, un birou, un departament sau chiar şi o firmă.
Dacă sunteţi familiarizat cu utilizarea computerului la alcătuirea unei scrisori se poate afirma că posedaţi deja
cunoştinţele necesare pentru a putea trimite un mesaj cu ajutorul poştei electronice (E-Mail). Există însă câteva
diferenţe. În mod obişnuit, dumneavoastră culegeţi şi apoi tehnoredactaţi textul scrisorii; urmează tipărirea ei (a
scrisorii) la imprimantă (printer), introducerea ei în plic şi plasarea ei într-o cutie poştală, după ce i s-au completat
adresa destinatarului şi a expeditorului şi i s-a aplicat un timbru.
În cazul că scrisoarea urmează să fie transmisă sub forma unui mesaj electronic, după completarea adresei de poştă
electronică, culegere şi tehnoredactare, urmează doar apăsarea câtorva taste sau câteva clic-uri cu şoricelul (
mouse) şi mesajul este trimis destinatarului. Acesta din urmă nu are altceva de făcut decât să-şi acceseze contul
aflat pe un server conectat la Internet şi să-şi preia corespondenţa (la doar câteva minute după transmitere).
Avantajele poştei electronice faţă de sistemele de poştă clasică sau telefon/fax sunt
:
c. Viteza foarte mare faţă de sistemul poştal tradiţional;
d. Persoana cautată nu trebuie sa fie neaparat acolo ca sa poată recepţiona mesajul, ca şi la telefon, –
persoana este aşteptată de către mesaj şi nu invers;
Mesajele se pot cripta, asigurandu-ne că numai destinatarul le va putea
citi; Se pot trimite informaţii color, imposibil de realizat cu aparatul
telefax.
Utilizarea maşinilor de căutare: căutarea informaţiei în Web implică utilizarea maşinilor de căutare sau a anuarelor, servicii
gratuite de care pot beneficia toţi cei care au legătură la Internet. Dacă ar fi să facem o comparaţie potrivită, o maşină de
căutare este destinată să găsească "acul în carul cu fân". Pe scurt, căutarea implică o conectare la un server de căutare,
specificarea informaţiei care se doreşte a fi obţinută, urmată de vizualizarea paginilor Web de la adresele livrate sub formă
de listă. Furnizorii de servicii Internet pot ei înşişi să alcătuiască o pagină de căutare unde să prevadă cele mai cunoscute
servere de căutare, urmând ca utilizatorul să aleagă pe cel care se potriveşte cel mai bine scopului căutării. După cum veţi
observa din practică, puteţi "ajunge" la serverele de căutare fie cu un clic pe numele dintr-o listă, fie cu un clic pe un obiect
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
grafic, ambele cu hiper-legături la locaţia Web a maşinii de căutare. Câteva dintre cele mai cunoscute maşini de căutare
(motoare de căutare – Search Engines) sunt: Yahoo, Google, Lycos. Magellan, Altavista şi Hotbot.
3. Comunicare în limba modernă

3.1 Recepteaza mesaje orale
VOCABULARY
PRESENTATION
1. Expresii folosite atunci faceti cunostinta cu cineva/ va interesati de identitatea cuiva:
How do you do? – Imi pare bine de cunostinta!- raspunsul este de obicei acelasi:
How do you do! sau una din urmatoarele expresii:
Nice to meet you!
Pleased to meet you!
Glad to meet you!
I’m Mary Smith. – Eu sunt Mary Smith

My name is Mary Smith.- Numele meu este Mary Smith
Excuse me, are you Professor Jones?- Scuzati-ma, dvs sunteti Profesor Jones?
3.2 Formule de salut:
a) expresii informale:
Hello! - formula de salut informala, folosita in orice moment al zilei, in special in Engleza britanica. – Buna!,
Salut! Hi! - - formula de salut informala, folosita in orice moment al zilei, in special in Engleza americana – Buna!,
Salut! Nice to see you! - Imi pare bine sa te intalnesc!
See you! - La revedere
See you later! - Ne vedem mai tarziu!
Hello, how are you? - Buna, ce mai faci?
Hi, Jim! How are things? – Buna, Jim, ce mai faci?
I’m fine, thanks! And you?- Bine, multumesc! Dar tu?
b) expresii formale:
Good morning! – forma de salut inainte de ora 12- Buna dimineata!

Good afternoon! – forma de salut de la ora 12 pana la ora 18
Good evening! - forma de salut dupa ora 18 – Buna seara!
Good night! - forma de ramas bun folosita seara- Noapte buna!
Good bye! - La revedere
Good morning/ afternoon/
evening, how are you? - Buna dimineata/ziua/ seara, ce mai faceti?
Very well, thank you! - Forte bine, multumesc! Dar dvs?
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
3.3 Expresii uzuale
Expresie Traducere
Salut! Hello!
Ce mai faci? How are you? / How do you do? (formal)
Mulţumesc. Thank you.
Te rog. Please.
Îmi este foame. I am hungry.
Îmi este sete. I am thirsty.
Cât este ceasul? What time is it?
La revedere. Good-bye. / Bye-bye (familiar)
Ne vedem în curând. See you soon.
Numerele de la 1 la 12 sunt
urmatoarele:
One -1
Two – 2
Three - 3
Four - 4
Five - 5
Six - 6
Seven - 7
Eight - 8
Nine - 9
Ten - 10
Eleven - 11
Twelve - 12
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
4. Igiena şi securitatea muncii
4.1 FACTORII DE RISC
Sunt factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, ce
pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.
Dar înainte de a clasifica factorii de risc de accidentare şi îmbolnăviri profesionale este important să cunoaştem
elementele procesului de muncă şi interacţiunea lor.
Procesul de muncă reprezintă succesiunea în timp şi în spaţiu a activităţilor executantului şi mijloacelor de
producţie în sistemul de muncă.
Sistemul de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le efectueze executantul prin intermediul
mijloacelor de producţie, pentru realizarea scopului sistemului de muncă şi a condiţiilor impuse de realizare a
acestora.
Executantul este lucrătorul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de
muncă.
Mijloacele de producţie reprezintă totalitatea mijloacelor de producţie şi a obiectelor muncii (materiile
prime) pe care lucrătorii le folosesc în procesul de producţie.
Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care
executantul îşi
desfăşoară
activitatea.
Să revenim la clasificarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăviri

profesionale:
• Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc,
deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra celorlalte elemente
ale sistemului de
muncă.
• Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă sub două
forme:
- Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă ce
are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de
muncă.
-Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în considerare a
posibilităţilor
fizice şi psihice ale
omului.
• Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot
fi:
- Fizici (risc mecanic, risc termic, risc
electric)
- Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe
explozive)
- Biologici
(microorganisme)
• Factorii de risc proprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a
parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate naţională, care cuprind
prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea principalelor activităţi din economia naţională, în condiţii de
securitate a muncii.
Respectarea conţinutului acestor norme nu absolvă unităţile economice de răspunderea pentru prevederea şi
asigurarea oricăror altor măsuri de securitate a muncii, adecvate condiţiilor concrete de desfăşurare a
activităţilor respective.
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind
asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, sistem compus din:
- Norme generale de securitate a muncii, care cuprind principalele măsuri de prevenire a accidentelor de
muncă şi a
bolilor profesionale, general valabile pentru orice
activitate;
- Norme specifice de securitate a muncii, care cuprind măsurile de prevenire a accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale specifice unor anumite activităţi, detaliind prin aceasta prevederile Normelor generale
de protecţie a
muncii.
Prevederile tuturor acestor norme se aplică cumulativ şi au valabilitate naţională, indiferent de forma de
organizare sau de proprietate în care se desfăşoară activitatea pe care o reglementează.
Structura sistemului naţional de norme specifice de securitate a muncii urmăreşte corelarea prevederilor
cu pericolele specifice uneia sau mai multor activităţi şi reglementarea unitară a măsurilor de securitate a
muncii pentru
activităţi caracterizate prin riscuri
comune.
Structura fiecărei norme specifice de securitate a muncii are la bază abordarea sistemică a aspectelor de
securitate a muncii practicată în cadrul Normelor generale de protecţie a muncii. Conform acestei abordări,
procesul de muncă
este tratat ca un sistem complex structurat, compus din următoarele elemente care
interacţionează.
-Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de
muncă.
-Sarcina de muncă: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de producţie
şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă.
-Mijloace de producţie: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte
etc. )
şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale, etc.) care se utilizează în procesul de
muncă.
-Mediu de muncă: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice, psihologice în care unul sau mai
mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul Normelor specifice de securitate a muncii, vizând
global
desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi în condiţii de securitate a muncii, se realizează prin tratarea tuturor
aspectelor de asigurare a securităţii muncii la nivelul fiecărui element component al sistemului- executant -
sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul
activităţii sau activităţilor care fac obiect de reglementare.
Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii muncii, constituie
alături de celelalte reglementări juridice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, baza pentru:
-activitatea de concepţie a echipamentelor de muncă şi a
tehnologiilor;
-autorizarea funcţionării
unităţilor;
-instruirea salariaţilor cu privire la securitatea
muncii;
-cercetarea accidentelor de muncă şi stabilirea cauzelor şi a
responsabilităţilor;
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
-controlul realizării măsurilor de protecţie a

muncii;
-fundamentarea măsurilor de protecţie a
muncii.
În contextul general mai sus prezentat, Normele specifice de securitate a muncii pentru construcţii şi confecţii
metalice au fost elaborate ţinând cont de reglementările existente în domeniul securităţii muncii pentru aceste
activităţi, precum şi pe baza studierii proceselor de muncă şi stabilirii pericolelor specifice, astfel încât,
pentru fiecare pericol, normele să cuprindă cel puţin o măsură de prevenire la nivelul fiecărui element
component al procesului de muncă.
Structura acestor prevederi este făcută pe tipuri de activităţi,pentru fiecare tip de lucrare, prevederile
urmărind o succesiune logică, corespunzătoare modului de acţiune a executantului în procesul de lucru.
În elaborarea normelor s-a utilizat terminologia de specialitate prevăzută prin standardele în
vigoare.
Pentru ca norma specifică să răspundă cerinţelor actuale, nu numai în ceea ce priveşte conţinutul, dar şi forma
de prezentare, să fie conformă altor acte legislative şi normative, s-a procedat la utilizarea unor
subtitluri care precizează conţinutul articolelor care se referă la această problematică, facilitând astfel, pentru
utilizatori înţelegerea şi găsirea rapidă a textelor necesare.
4.2 Prevederi generale
Conţint
Art.1
Normele specifice de securitate a muncii pentru construcţii şi confecţii metalice cuprind prevederi
specifice de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale
în activităţile de
construcţii şi confecţii
metalice.
Scop
Art.2
Măsurile de prevenire cuprinse în prezentele norme au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc
existenţi în sistemul de muncă proprii fiecărui element component al acestuia (executant - sarcină de muncă -
mijloace de producţie - mediu de muncă).
Domeniu de
aplicare
Art.3
Prezentele norme specifice se aplică persoanelor juridice precum şi persoanelor fizice, care desfăşoară
activităţi de construcţii şi confecţii metalice, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social
şi de modul de
organizare a
acestora.
Relaţii cu alte acte
normative
Art.4
Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ cu prevederile Normelor generale de protecţie a
muncii.
Art.5
Pentru activităţi nespecifice sau auxiliare activităţilor de construcţii şi confecţii metalice, desfăşurate de
persoanele juridice sau fizice, se vor aplica prevederile normelor specifice prezentate în anexa 1.
Revizuirea
normelor
Art.6
Prezentele norme se vor revizui periodic şi vor fi modificate ori de câte ori este necesar, ca urmare a
schimbărilor de natură legislativă, tehnică etc., survenite la nivel naţional, la nivelul persoanelor
juridice sau la modificarea
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
proceselor de
muncă.
2.Prevederi comune tuturor lucrărilor de construcţii şi confecţii
metalice
2.1.Încadrarea şi repartizarea personalului pe locuri de

muncă
Art.7
Încadrarea şi repartizarea personalului pe locuri de muncă se va face conform prevederilor Normelor
generale de protecţie a muncii.
Art.8
Activităţile de construcţii şi confecţii metalice se vor executa numai de către personal calificat şi instruit
special pentru aceste activităţi.
Art.9
Examinarea şi avizul medical sunt obligatorii pentru exercitarea meseriilor legate de construcţii şi confecţii
metalice atât la angajare cât şi periodic.
Art.10
Examenul medical în vederea încadrării în muncă se efectuează, obligatoriu, înainte de proba practică,
examen, concurs sau termen de încercare,următoarelor categorii de persoane:
-celor care urmează să fie angajaţi şi celor care-şi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6
luni calendaristice;
-ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor care urmează să fie instruiţi pe meserii şi profesiuni, precum
şi în cazul schimbării meseriei pe parcursul instruirii;
-celor care sunt transferaţi sau detaşaţi în alte locuri de muncă sau activităţi care pot fi ocupate numai dacă
sunt îndeplinite cerinţele legale de ordin sanitar.
Art.11
Efectuarea controalelor medicale în vederea angajării în funcţii legate de siguranţa circulaţiei,
periodicitatea acestora, investigaţiile clinice şi de laborator se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii.
Art.12
La conducerea mijloacelor de transport vor fi admise numai persoane în vârstă de peste 18 ani, special
instruiţi şi autorizaţi, supuşi unui examen medical special.
2.2.Instruirea
personalului
Art.13
Instructajul de protecţie a muncii se va face pe faze, în conformitate cu prevederile Normelor generale de
protecţie a muncii.
2.3Dotarea cu echipament individual de
protecţie
Art.14
Toţi lucrătorii din activităţile de construcţii şi confecţii metalice sunt obligaţi să utilizeze echipament
individual de protecţie adecvat acordat conform "Normativului-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului
individual de protecţie" aprobat prin Ordinul MMPS nr.225/27-07-95.
Art.15
Personalul muncitor va fi dotat cu echipament de protecţie specific activităţii pe care o desfăşoară, pe care e
obligat să-l poarte până la părăsirea incintei în care îşi desfăşoară activitatea.
Art.16
La nituirea pieselor casetate lucrătorii vor fi dotaţi cu
antifoane.
2.4.Repartizarea sarcinii de
muncă
Art.17
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Repartizarea sarcinii de muncă se va face numai în baza unui instructaj specific activităţii şi locului de muncă
unde urmează să se desfăşoare activitatea.
Art.18
Este interzisă utilizarea lucrătorilor în activităţi pentru care nu li s-a făcut un instructaj
special.
2.5.Organizarea locului de muncă şi a
activităţilor
Art.19
Este obligatorie împrejmuirea zonei de lucru în raza de acţiune a utilajelor de ridicat, precum şi a zonelor în
care se desfăşoară activităţi cu risc ridicat de accidentare. Pasarelele, scările şi platformele de lucru de
lângă utilajele de
construcţii trebuie să fie prevăzute cu balustrade şi menţinute în stare de
curăţenie.
Art.20
Pentru lucrări executate la înălţimi sub 5 m se vor folosi schele simple, iar pentru înălţimi de peste 5 m se vor
utiliza schele conform indicaţiilor din proiectele tehnologice.
Schelele vor fi prevăzute cu balustrade şi scândură de bord şi vor fi executate astfel încât să corespundă
sarcinilor pe
care le vor avea de
suportat.
Se interzice utilizarea de schele improvizate şi circulaţia personalului muncitor sub schelele pe care se
lucrează. Balustradele (parapetele) vor fi executate conform prevederilor standardelor în vigoare.
Art.21
La toate locurile de muncă vor fi utilizate indicatoare de securitate, vizibile atât ziua cât şi
noaptea.
Art.22
Dacă în timpul transportului elementelor de construcţie utilajul se defectează sau dacă una din prinderi
cedează, elementul va fi coborât; dacă acest lucru nu e posibil, până la înlăturarea defecţiunii locul de sub
încărcătură va fi împrejmuit şi se vor organiza posturi de pază pentru interzicerea pătrunderii lucrătorilor în
zona respectivă. Locul respectiv va fi marcat cu indicatoare de avertizare.
Aceste măsuri vor fi îndepărtate numai după intrarea în
normal.
Art.23
Primirea încărcăturilor pe construcţie se va face numai după oprirea completă a instalaţiilor de
ridicat.
Art.24
Se interzice aplecarea lucrătorilor în afara construcţiei pentru a desprinde elementele din cârligul
instalaţiei de ridicat. Apropierea încărcăturii se va face cu cârlige de tragere sau frânghii ajutătoare.
Art.25
Ridicarea încărcăturilor se va face pe verticală. Nu se admite poziţia oblică a dispozitivelor de prindere
sau a încărcăturilor.
Art.26
Se interzice executarea lucrărilor la înălţime în perioade de timp nefavorabil - vânt puternic de peste 11 m/s,
ninsori, polei, vizibilitate redusă etc.
Art.27
Este interzis a se executa lucrări de sudură sub temperaturile minim admise de prescripţiile tehnice, atât în
exterior cât şi în interior.
Art.28
Orice lucrare de construcţii metalice va putea începe numai în baza unui ordin scris, emis de conducerea
şantierului. Această obligaţie trebuie respectată şi la terminarea lucrării. În cazul în care lucrarea se execută în
mai multe etape, prin ordin, persoana cu atribuţii de organizare şi conducere va stabili atât data începerii cât şi
a reînceperii ei.
Art.29
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
În cazul în care lucrările de construcţii metalice se execută în zone poluate sau cu obiective în exploatare
se vor stabili căile de acces atât pentru circulaţia muncitorilor cât şi pentru circulaţia publicului.
Art.30
Lucrările de construcţii metalice vor fi conduse şi supravegheate numai de către persoane care posedă
pregătire tehnică corespunzătoare şi numai dacă au fost numite prin decizie de conducerea şantierului.
Art.31
Conducerea tehnică a şantierului şi lotului este răspunzătoare (fiecare la nivelul respectiv) pentru
respectarea prevederilor din proiectul de execuţie, tehnologie de lucru şi a prevederilor din normele de
protecţie a muncii.
Art.32
Se interzice intrarea în zona de activitate precum şi accesul pe construcţie a personalului fără sarcini de
serviciu şi neinstruit în acest scop. Organele de îndrumare şi control vor putea să-şi desfăşoare activitatea
numai însoţite de conducătorul lucrării, care trebuie să fie cel puţin în grad de maistru.
Art.33
Se consideră zonă periculoasă spaţiul din jurul construcţiei metalice pe o rază egală cu cel puţin înălţimea
definitivă a construcţiei care va fi împrejmuită cu gard de sârmă. Zona periculoasă va fi semnalizată cu
indicatoare de securitate care să avertizeze asupra pericolelor şi să interzică accesul în zonă.
Materialele şi utilajele vor fi depozitate în afara zonei periculoase.
Art.34
Împrejmuirea zonei cât şi a locurilor periculoase şi luarea măsurilor pentru prevenirea accidentelor trebuie
executate înainte de începerea lucrărilor de construcţii metalice.
Art.35
Transportul pe verticală al persoanelor se poate face pe scările metalice ale construcţiei definitive care se
montează odată cu tronsoanele sau cu instalaţiile mecanice de ridicat persoane.
Art.36
În cazul în care ridicarea elementelor de construcţii metalice se face concomitent cu două trolii, acestea
trebuie astfel alese, încât viteza lor de ridicare să corespundă. Conducătorul lucrării va coordona personal
mişcarea celor
două trolii pentru a nu se produce diferenţe de nivel la
ridicare.
3.Încărcarea, descărcarea, manipularea, transportul şi depozitarea materialelor specifice lucrărilor de
construcţii şi confecţii metalice
Art.37
Operaţiile de încărcare, descărcare, transport, manipulare şi depozitare se vor executa numai sub
supravegherea unui conducător al procesului de muncă, instruit special în acest scop, care va stabili
procedeul de lucru nepericulos
pentru operaţia respectivă, cu respectarea prescripţiilor
ISCIR.
Art.38
Responsabilul cu conducerea lucrărilor pentru încărcarea, descărcarea şi transportul materialelor este
obligat să instruiască personalul muncitor asupra metodelor de lucru, pentru ca operaţiile respective să nu
genereze riscuri de
accidentare
.
Art.39
Căile de circulaţie vor fi amenajate în aşa fel încât lăţimea, declivitatea, curbele, ramificaţiile etc. să
permită circulaţia mijloacelor de transport în condiţii de siguranţă. Căile de circulaţie vor fi marcate vizibil pe
margini şi vor
fi menţinute în bună stare şi
libere.
3.1.Încărcarea, descărcarea şi manipularea grinzilor şi ansamblurilor
metalice
Art.40
Încărcarea şi descărcarea grinzilor metalice trebuie să se facă pe grinzi sau pe bârne înclinate, cu ajutorul
frânghiilor trase manual sau cu trolii. Capetele grinzilor înclinate trebuie să fie bine fixate şi asigurate
împotriva deplasării. Împotriva balansării se vor folosi frânghii de siguranţă legate în centrul de greutate.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Art.41
La descărcarea riglelor, laminatelor, ansamblurilor metalice, fiecare piesă se împinge cu ajutorul lomurilor,
spre marginea platformei şi se coboară pe grinzile înclinate.
Nu se începe descărcarea piesei următoare decât după ce piesa, care a fost descărcată anterior, a ajuns pe sol
şi s-a oprit.
Art.42
Este interzisă staţionarea lucrătorilor în faţa încărcăturii, inclusiv a celor ce iau marfa şi o aşează în
stive.
Art.43
La transportul pieselor lungi, manipularea acestora se face cu cleşti speciali, iar operaţiile de ridicare, de
coborâre şi de transport se vor face în acelaşi timp de către toţi lucrătorii. La fel se va proceda şi la ridicarea
pieselor, folosind
răngi de fier cu rezistenţă adecvată. În cazul în care unele dintre aceste piese, mai uşoare, se transportă pe
umăr, toţi
lucrătorii vor fi aşezaţi de aceeaşi parte a piesei şi vor folosi simultan acelaşi umăr. Deplasarea lucrătorilor în
aceste
cazuri se va face cu paşi dirijaţi de către persoana care dirijează activitatea. Descărcarea se va face la
comandă, în acelaşi timp, prin luarea piesei sub braţ şi apoi ducerea ei pe teren la locul indicat.
Art.44
Este interzisă aruncarea pieselor transportate, de pe umăr, direct pe sol.
Art.45
La operaţiile de descărcare-încărcare a grinzilor, laminatelor, ansamblurilor etc., cu mijloace mecanizate,
maşini şi instalaţii de ridicat, se vor respecta prevederile prescripţiilor ISCIR.
3.2.Încărcarea şi descărcarea pieselor grele
Art.46
Încărcarea, descărcarea şi celelalte operaţii de deplasare a pieselor grele se vor executa de către echipaje
instruite în mod special, sub conducerea directă a unei persoane competente.
Art.47
Operaţiile de încărcare şi descărcare a pieselor grele trebuie să se facă cu ajutorul instalaţiilor de ridicat.
Art.48
În cazul lipsei maşinilor sau a instalaţiilor de ridicat, încărcarea şi descărcarea trebuie să se facă cu
ajutorul cricurilor, al troliilor sau al rolelor.
La încărcarea şi descărcarea pieselor grele se vor respecta următoarele condiţii :
a)terenul pe care se prevede a se efectua transportul pieselor grele trebuie să fie eliberat de toate obiectele
străine care ar putea împiedica operaţia de transport;
b)În cazul În care rezistenţa terenului este slabă sau suprafaţa nu este netedă, deplasarea se va face pe
scânduri sau pe grinzi.
Art.49
Deplasarea pieselor grele trebuie să se facă cu respectarea următoarelor condiţii:
a)în cazul deplasării pieselor grele pe role, lungimea acestora trebuie în aşa fel aleasă încât capetele lor să
nu iasă mai mult de 30 cm de sub încărcătură;
b)în timpul deplasării pieselor, lucrătorii trebuie să păstreze o distanţă suficientă de la piesă la locul de
tragere, pentru a nu fi surprinşi de piese, în cazul scăpării sau al deplasării accidentale a acestora;
c)pentru urcarea şi coborârea pieselor grele pe plan înclinat se vor folosi trolii, iar muncitorii trebuie să
stea la distanţă suficientă, pentru a nu fi surprinşi de piese în cazul scăpării, răsturnării sau deplasării
accidentale a acestora;
d)este interzisă îndepărtarea rolelor de sub încărcături. Îndepărtarea acestora se va face numai după ce rolele
se vor elibera complet de încărcătură.
4.Activităţi desfăşurate în atelierele pentru construcţii metalice
4.1.Condiţii generale
Art.50
Iluminatul atelierelor de construcţii metalice va corespunde prevederilor Normelor generale de protecţie a
muncii. Pentru iluminatul suplimentar la locurile de muncă se vor folosi lămpi alimentate la tensiunea de 24
V.
Art.51
Toate atelierele de construcţii metalice vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilare naturală sau mecanică,
respectându- se prevederile Normelor generale de protecţie a muncii.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Art.52
Amplasarea utilajelor din atelierele de construcţii metalice se va face conform prevederilor Normelor
generale de protecţie a muncii şi a standardelor în vigoare.
Scule, dispozitive, bancuri de lucru

Art.75
Sculele, uneltele şi dispozitivele de orice categorie şi pentru orice întrebuinţare trebuie să fie în perfectă stare
şi să corespundă specificului lucrării.
Art.76
Zilnic, înainte de începerea lucrului, fiecare lucrător va controla dacă uneltele şi sculele din dotare sunt în
stare tehnică corespunzătoare. Cele care nu corespund din punctul de vedere al tehnicii securităţii muncii se
vor scoate
din uz, repara (cele care se pot recondiţiona) sau casa.
Art.77
Menghinele şi nicovalele trebuie să fie bine fixate de bancul de lucru şi montate astfel încât lucrătorii care le
utilizează să poată avea în timpul lucrului o poziţie corectă, normală şi neobositoare. La menghine se va
verifica paralelismul fălcilor, continuitatea şpinglului şi modul de fixare a pieselor.
Art.78
Sculele şi uneltele de mână vor fi confecţionate conform standardelor în vigoare, din materiale
corespunzătoare operaţiilor care se execută, fără a se permită deformări, fisuri sau desprinderi de aşchii, bavuri.
Art.79
Este interzisă folosirea sculelor şi uneltelor fără mâner, precum şi folosirea aceluiaşi mâner la mai multe
scule.
Art.80
Este interzisă folosirea uneltelor de mână cu suprafeţe de percuţie deformate, înflorite sau ştirbite,
precum şi a uneltelor de mână improvizate.
Art.81
În timpul transportului, părţile periculoase ale sculelor sau uneltelor de mână cu tăişuri, vârfuri etc. vor fi
protejate cu apărători sau teci adecvate.
Art.82
Sculele şi uneltele de tăiat vor fi verificate dacă sunt bine ascuţite şi dacă au profilul corect în raport cu
operaţia de executat.
Ele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
-să nu fie degradate, cu crăpături sau
ruginite;
-foarfecele pentru tăiat vor avea lamele strânse astfel încât să preseze una pe alta, fără joc în axul de
fixare;
-dălţile vor avea o lungime de cel puţin 150 mm şi vor fi bine
ascuţite.
Art.83
În cazul strângerilor controlate se vor folosi chei dinamometrice, respectându-se instrucţiunile prevăzute
în fişa tehnologică întocmită de proiectant.
Art.84
Cheile mecanice vor fi calibrate astfel încât să corespundă exact dimensiunilor piuliţelor. Suprafeţele de
lucru ale acestora nu vor prezenta fisuri sau rupturi, iar lăcaşurile de prindere nu vor fi deformate. Este
interzisă strângerea
sau deşurubarea piuliţelor prin interpunerea între piuliţe şi cheie de plăcuţe metalice, precum şi prelungirea
cheilor.
Art.85
Sculele şi uneltele de mână vor fi păstrate - după caz - în dulapuri, lăzi, rastele sau suporturi speciale şi
orientate spre exterior pentru a putea exclude contactul cu părţile active ale acestora.
Art.86
Uneltele acţionate electric sau pneumatic vor fi folosite numai de lucrătorii care cunosc bine atât metodele de
lucru cât şi pe cele de protecţie a muncii.
Art.87
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Este interzis ca în timpul lucrului să se aşeze unelte pe treptele scărilor mobile, schele,
tablouri etc.
Art.88
Conductele flexibile de aer comprimat trebuie să corespundă debitului de presiuni de lucru, iar fixarea
lor pe racorduri se va face cu coliere metalice.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
4.3 Aplicarea normelor SSM, PM, PSI la locul de munca precum si

normelor de prevenire si stingerea a incendiilor
Securitatea şi sănătatea în muncă (SSM) reprezintă capacitatea fiecărui angajat de a recunoaşte toatepericolele
de accidentare şi/sau, de îmbolnăvire profesională şi a factorilor de risc generatori, la care poate fiexpus
în timpul
desfăşurării fiecărei activităţi din cadrul fiecărui proces de muncă, destinat îndeplinirii desarcini de
muncă
atribuite.Protecţia muncii (PM) reprezintă un normativ care se bazează pe principii de prevenire a
accidentelorde muncă şi a bolilor profesionale şi are drept scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc
privindaccidentarea şi/sau îmbolnăvirea profesională, factori existenţi în sistemul de muncă, proprii
fiecăreicomponente a acestuia (executant - sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă),
informarea,consultarea şi participarea angajaţilor cât şi a reprezentanţilor acestora.Prevenirea şi stingerea
incendiilor (PSI) reprezintă totalitatea măsurilor şi activităţilor ce se desfăşoarăpentru prevenirea şi stingerea
incendiilor, precum şi atribuţiile personalului angajat de a participa la realizareaacestora.
Accident de muncă – vătămarea violentă a unei persoane precum şi intoxicarea profesională acută,care au loc
în timpul procesului de muncă şi a îndeplinirii sarcinilor de serviciu, indiferent de natura juridicăa contractului
în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate temporară de muncă,invaliditate sau
deces.Loc de muncă – zona delimitată în spaţiu, în funcţie de sarcina de muncă, înzestrată cu mijloacede
muncă (utilaje, scule, mijloace de transport, mobilier etc.) şi obiecte ale muncii necesare în procesulde
producţie (materii prime, semifabricate), spaţiu organizat în vederea realizării unei operaţii, sau
pentruîndeplinirea unei funcţii, de către unul sau mai mulţi executanţi, cu pregătirea şi îndemânarea necesară,
încondiţii tehnice, organizatorice şi de protecţie a muncii, precizate.Principiile protecţiei angajaţilor, conform
reglementărilor legale în acest domeniu:- asigurarea unui mediu de muncă normal;- asigurarea şi întreţinerea
unei infrastructuri şi clădiri adecvate, normale din punct de vederefuncţional;- folosirea angajaţilor capabili şi
responsabili pentru aplicarea corectă a sistemului ManagementuluiSecurităţii şi Sănătăţii în Muncă;-
colaborarea permanentă cu propriii angajaţi, furnizori, clienţi, organele guvernamentale, societateacivilă,
pentru îmbunătăţirea continuă a standardelor proprii;- execuţia de produse, care să poată fi folosite în
siguranţă de către clienţi.Funcţiile structurii organizatorice din societate şi responsabilităţile, privind realizarea
măsurilor deprotecţie în fiecare domeniu.În cadrul societăţii noastre, structura organizatorica este următoarea:-
Şef de producţie - care desfăşoară procese tehnologice specializate, ce conduc la realizarea
produselorcontractate şi a unora dintre echipamentele tehnice din componenta produselor, sau necesare la
realizareaprodusului;- Compartimente funcţionale, care furnizează următoarele servicii suport: recrutarea,
selecţia, evidenţaşi formarea forţei de muncă;- proiectarea produselor;- proiectarea tehnologică a noilor
produse şi a proceselor de producţie;- aprovizionarea şi depozitarea;- planificarea şi supravegherea producţiei;-
managementul calităţii produselor contractate (incluzând verificări cu radiaţii ionizante);- asistenţa financiar-
contabilă;- supravegherea Sistemului Managementului Securităţii şi Sănătăţii în Muncă.Responsabilitatea
angajatului în aplicarea măsurilor de protecţie în fiecare domeniu:Responsabilităţile legale ale oricărui angajat,
indiferent de poziţia pe care o ocupă (executant,conducător) sunt prevăzute de:- Legea 319/2006- Norme
generale de protecţie a muncii – ediţia 2002, art. 12;- Contractul colectiv de muncă în vigoare;- Regulamentul
de ordine interioară în vigoare
5. Lucrul în echipă
Munca in echipa este o componenta care se regaseste in specificatiile fiecarui post disponibil intr-o companie
si specialistul in recrutare analizeaza aceasta componenta pe parcursul procesului de selectie, utilizand
diferite mijloace de utilizare: intrebari specifice care evalueaza capacitatea de interrelationare personala si de
intelegere a nevoilor persoanei cu care interactioneaza.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Prezenta calitatilor necesare pentru a putea fi un bun membru de echipa sau din contra, lipsa lor, pot fi
factori decisivi in angajarea unei persoane ori in mentinerea ei intr-o organizatie.
Necesitatea muncii in echipa a devenit tot mai evident ape masura ce companiile au inceput sa tina cont de
nevoia de comunicare si contact uman a propriilor angajati, constientizand valoarea motivationala superioara a
dialogului si
sustinerii reciproce, intr-o
echipa.
Comportamentele care demonstreaza aceasta
competenta:
Manifesti interes pentru stabilirea contactelor cu colegii.
Interactionezi in mod eficient cu angajatii in diferite situatii
Intelegi rolul fiecarei persoane in grup
Te focalizezi pe atingerea obiectivelor
Respecti drepturile si convingerile altora
Asculti si intelegi nevoile si sentimentele celor din jur
Apreciezi si recunosti participarea activa la realizarea unei actiuni, incurajezi discutiile
deschise, impartasesti idei si sugestii cu colegii.
In orice activitate succesul este, de cele mai multe ori, rodul efortului comun, al muncii in echipa. Reusitele
sau infrangerile nu se datoreaza in exclusivitate nici sefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor parti.
Realitatea ne demonstreaza ca nu e suficient ca un grup profesional sa fie format din personalitati puternice,
competente si cu experienta. Daca intre acestea nu exista compatibilitati , intelegere reciproca, viziuni si
motivatii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate si camaraderie, nu se pot obtine rezultate
meritorii.
Valorificarea potentialului de munca al fiecaruia, evolutia in cariera profesionala nu se indeplinesc fara a lucra
si a respecta cerintele formarii si mentinerii spiritului de echipa. La aceasta stare care potenteaza calitatea si
randamentul muncii fiecaruia se ajunge numai atunci cand oamenii inteleg ca intregul nu este egal cu suma
partilor, ci cu ceva mai mult, care se naste din interactiunea cu grupul, din armonia relatiilor interpersonale,
din identificarea oamenilor cu valorile si scopurile grupului. A lucra intr-un grup dezbinat in care certurile si
neintelegerile sunt frecvente, orgoliile si antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenta
predominante, in care fiecare incearca pe cont propriu sa-si rezolve problemele, in care denigrarea celuilalt este
practicata in mod curent, este fara indoiala un obstacol serios pentru a munci cu placere. Pentru a nu se ajunge
la aceasta situatie, fiecare trebuie sa contribuie la transformarea unui numar de oameni ce muncesc la un loc,
intr-un grup omogen si functional.
5.1 Etapele muncii în

echipă
1. Primirea sarcinii de lucru
Stabilirea sarcinilor individuale
2. Asumarea rolului în echipă Îndeplinirea sarcinii personale
Comunicarea cu şeful echipei de

E lucru
T
A 3. Comunicarea în echipă Comunicarea cu colegii
P
E Comunicarea în preluarea unor
sarcini de urgenţă
Român i a
Analiza contribuţiei pe rsonale
„INTEGRAT- Servicii integr ate pentrui ntegrarea 4.
peApinaliza
ata modului de îndeplinire Pr măr a Orasu u sarcinii de lucru
m ii a
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
i i l i i
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Crearea unor relaţii de muncă adecvate vizează următoarele aspecte:

menţinerea permanentă a unor relaţii politicoase şi de o manieră cooperantă cu membrii consiliului de
conducere
rezolvarea corectă şi promptă a necesităţilor de lucru formulate de colegii de muncă, pe baza unei liste de
priorităţi stabilite în funcţie de responsabilităţile individuale directe
comunicarea unor informaţii esenţiale, cerute de organizaţia de personal a unităţii - formarea abilităţilor de
lucru în echipă, cu o diviziune corectă a muncii şi o asumare a responsabilităţilor
informarea managerului pe linie directă despre detaliile în activitate, performanţe şi rezultate
aducerea în atenţia şefului direct a dificultăţilor care afectează propria abilitate de atingere a responsabilităţii
impuse
privirea într-un sens pozitiv a observaţiilor managerului direct
Membrii unei echipe trebuie să se sprijine unul pe celălalt prin:

cunoaşterea deprinderilor pe care trebuie să le dobândească, asistând o persoană calificată până la atingerea
abilităţilor impuse
generarea de entuziasm şi angajare totală prin încrederea în sine şi în ceilalţi
stabilirea standardelor şi a condiţiilor de lucru unitar, sincron
construirea unor relaţii de muncă bune, stabile şi adoptarea unei maniere pozitive şi politicoase deabordare,
acceptarea unor puncte de vedere diferite şi ascultarea cu grijă a acestora
descoperirea unui limbaj de muncă eficient
Decalogul comportamental în munca de echipă

1. Respectă-ţi colegii şi munca lor.
2. Fii sociabil, comunică, învaţă să-ţi asculţi colegii.
3. Ajută-ţi colegii ori de câte ori aceştia te solicită.
4. Asumă-ţi responsabilităţi şi fă eforturi pentru îndeplinirea lor.
5. Fii sincer şi corect cu colegii, diplomat şi discret.
6. Recunoaşte atunci când greşeşti, fii receptiv la criticile aduse de colegi şi exigent faţă de propriul
comportament.
7. Învaţă de la cei mai buni decât tine.
8. Fii autocritic şi deschis spre autoperfecţionare.
9. Ascultă-ţi şeful, dovedeşte-i că eşti serios şi disciplinat.
10. Fii pozitiv în gândire şi atitudini
5.2 Organizarea locului de

muncă
La baza societăţii şi a funcţionării sociale în general stă modul în care oamenii îmbină efortul şi imaginaţia pentru
a- şi îmbunătăţi calitatea vieţii prin atingerea obiectivelor comune.
Echipa - este un grup (formaţie) de lucru care funcţionează cu scopuri şi obiective precise şi care acţionează cu
ajutorul sculelor şi dispozitivelor, pentru realizarea unui produs finit care să corespundăcerinţelor clientului.Locul
de muncă - reprezintă spaţiul în care un muncitor sau o formaţie de muncitori acţionează cuajutorul uneltelor de
muncă asupra obiectelor muncii pentru a le transforma în obiectul finit.Obiectul finit - reprezintă rezultatul obţinut
de către muncitori în urma unui proces de producţie într-un timp de lucru.Timpul de lucru - este durata
reglementată a zilei de muncă de care dispune un executant pentru a-şiîndeplini sarcinile de muncă.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
De ce să lucrăm în echipă?
Motivele sunt următoarele:
Echipele pun cel mai bine în aplicare strategiile organizatorice.
Echipele facilitează producătorului fabricarea şi livrarea produselor, precum şi acordarea serviciilor în mod
rapid şi profitabil.
Datorită echipelor, se învaţă mai eficient.
Echipele multifuncţionale promovează managementul de înaltă calitate.
Echipele multifuncţionale pot suferi schimbări rapide.
Se economiseşte timp daca activităţile efectuate înainte, pe rând, de mai multe persoane, sunt executate
simultan în echipă.
Organizaţiile bazate pe echipe, promovează inovaţia datorită schimbării de opinii.
Organizaţiile cu structură plană, pot fi coordonate şi conduse mai eficient, dacă unitatea funcţionalăeste
echipa şi nu individual.
Pe măsură ce cerinţele cu privire la procesarea informaţiei sunt din ce în ce mai sofisticate, spre deosebire
de indivizi, echipele asigură integrarea şi asocierea în scopul procesării eficiente a informaţiei.
Munca bazată pe echipe îmbunătăţeşte performanţa organizatorică, atât în privinţa eficientei cât şi a calităţii.
Creativitatea şi inovaţia sunt promovate în organizaţiile bazate pe echipe, prin intermediul schimbului de
opinii.
Obstacolele în calea lucrului eficient în echipă:

Pierderea efortului: - lenea socială - caracteristică a comportamentului uman, mai ales în condiţiile încare
sarcina în sine nu îl motivează.
Gradul redus de eficienţă în rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor: coordonatorii echipei tind săaibă o
autoritate mai mare în luarea deciziilor, indiferent dacă au sau nu dreptate.
Creativitatea scăzută: suma ideilor lansate de persoanele care lucrau singure, este mai mare decât încazul
grupului.
Pe termen lung, productivitatea grupului s-a dovedit a fi mai mare.Acest fenomen se numeştemuncă socială,
în contrast cu lenea socială,echipele obţinând câştig şi nupierderi pe parcurs.
Rolul care se potriveşte cel mai bine unui membru al echipei, poate fi stabilit pe baza următoarelor caracteristici:
relaţionarea cu ceilalţi membri;
modul prin care el participă la luarea deciziilor;
căile prin care obţine informaţiile şi utilizarea acestora;
metoda preferată în organizarea activităţii.
Repartizarea sarcinilor în echipă şi colaborarea cu membrii echipei pentru îndeplinirea lor:

repartizarea sarcinilor în echipă se va face astfel încât, rolurile fiecărui membru să fie definite, având în
vedere abilităţile de evaluare şi capacităţile fiecărui muncitor;
sprijinul şi încurajarea fiecărui membru al echipei, de a fi ajutat să-şi rezolve sarcinile impuse;
participarea la luarea deciziilor;
motivarea personalului;
îmbunătăţirea comunicării şi creşterea nivelului de cunoştinţe
relaţiile interpersonale din cadrul echipei;
luarea deciziilor să curgă din utilizarea deplină a aptitudinilor şi cunoştinţelor membrilor echipei;
deciziile să fie exprimate sub formă de acţiuni: fiecare membru al echipei să ştie ce are de făcut, cu cine şi
când să trateze deciziile.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
6. Organizarea locului de muncă
INTRODUCER
E
Scopul pe care trebuie să şi-l propună conducătorul unui proces de producţie este de a realiza o organizare
raţională şi sigură a locurilor de muncă din subordine.
Lucrarea îşi propune o grupare sistematică a principalelor elemente care concură la realizarea unui loc de
muncă organizat raţional, cu elemente concrete privind activităţile de întreţinere, retehnologizare,
realizare de lucrări noi.
6.1 LOCUL DE MUNCĂ - DEFINIRE, ELEMENTE COMPONENTE
Locul de muncă reprezintă o zonă (spaţiu, teritoriu) înzestrată cu tot ce este necesar (maşini, scule,
materiale, piese etc.) pentru realizarea unei lucrări sau a unui complex de lucrări de către un executant
individual sau colectiv (echipa).
Procesele de producţie sunt destul de diferite între ele ca scop (întreţinere, reparaţie, retehnologizare,
obiectiv nou), ca tehnologie (execuţie prin prelucrări mecanice, sudură, lăcătuşerie, etc) sau ca teritoriu de
desfăşurare (pe o suprafaţă restrânsă - locul de muncă al strungarului, pe o zonă mai mare - reparaţia unui
perete al cazanului sau revizia/reparaţia unei staţii de transformare, pe faze întinse - reparaţia unei linii
electrice, execuţia unui baraj etc.)
Cu toate aceste diferenţe şi particularităţi, fiecarui loc de muncă îi sunt specifice patru
elemente componente:
• mijloacele de muncă, compuse din totalitatea instrumentelor care se interpun între om şi
obiectul muncii; aceste mijloace pot fi de o complexitate mai mare (maşini unelte, instalaţii de ridicat,
maşini de transport etc.) sau mai redusă (scule
universale, scule şi dispozitive specifice tehnologiei, aparate de măsurat şi
control etc);
• obiectele muncii, respectiv componenta asupra căreia se acţionează pentru a-i schimba forma,
performanţele etc.; obiecte ale muncii pot fi: o bucată de material pe care un strungar o transformă într-o
piesă, un reductor căruia un lăcătuş îi înlocuieşte piesele uzate, un complex de materiale - beton,
oţel beton, confecţii metalice – care pot fi transformate într-un baraj etc.;
• forţa de muncă, cea care prin intermediul mijloacelor de muncă acţionează asupra obiectelor muncii
pentru a se atinge scopul propus într-un anumit loc de muncă; forţa de muncă poate fi mai mult sau mai
puţin calificată, compusă din unul sau mai mulţi executanţi, de aceeaşi meserie sau cu meserii diferite;
• condiţiile generale de muncă, definite de acele caracteristici pe care le impune o bună desfăşurare a
muncii (iluminat, temperatură, zgomot, prevenirea riscurilor de accidente etc.).
Analiza mijloacelor de muncă de mică

mecanizare
Fiecărei meserii şi fiecărui gen de lucrare îi sunt specifice anumite scule, dispozitive, aparate (numite
adesea şi mijloace de mică mecanizare). Analiza acestora la un loc de muncă se referă la: înzestrarea
cu scule, dispozitive şi aparate, depozitarea sculelor, concepţia şi construcţia sculelor /dispozitivelor.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
• Înzestrarea cu scule, dispozitive, aparate. Acesta este un element esenţial al

analizei, deoarece practica demonstrează numeroase abateri de la o dotare
corespunzătoare
pentru operaţiile de executat (lipsa de scule/dispozitive şi aplicarea de metode
de lucru improvizate, dotare uzată moral sau fizic).
Analiza dotarii trebuie să ţină seama de lucrările de executat şi de frecvenţa lor (ultimul
aspect influenţează numărul de scule de acelaşi tip).
Trebuie analizate şi aspectele conexe: sursele de alimentare cu energie (electrică, pneumatică,
combustibil)
şi sistemul de întreţinere şi
reparaţie.
• Depozitarea sculelor. Situaţiile sunt diverse: scule păstrate de fiecare salariat, scule comune echipelor,
scule păstrate şi distribuite de magazii ale secţiilor. O problemă comună este legată de securitatea
sculelor (multiplele utilizări şi în afara unităţii fac posibilă înstrăinarea lor). Este necesară asigurarea unor
condiţii materiale specifice de depozitare.
• Concepţia şi construcţia sculelor/dispozitivelor. Analiza trebuie să conducă la concluzii clare
privind utilizarea lejeră a lor şi în condiţii lipsite de riscuri de accidente .
Analiza obiectelor
muncii
În activităţile de reparaţii mai ales, în centralele electrice, dar şi pentru lucrările de investiţii, volumul
de obiecte ale muncii este semnificativ. Asigurarea lor la locul de muncă pentru procesul de producţie
comportă un consum mare de timp pentru manipulări, precum şi existenţa mijloacelor de mecanizare
pentru ridicat şi transportat.
Analiza se referă la câteva
aspecte:
• aprovizionarea corespunzătoare a locului de muncă, ce
presupune:
- determinarea specificaţiei de sortimente necesare
lucrărilor;
- stabilirea cantităţilor pentru fiecare
sortiment;
- identificarea momentelor de aprovizionare (pentru lucrările cu durată mai mare), din
considerente economice (blocarea unor fonduri cât mai reduse) şi de depozitare;
• aducerea şi depozitarea la locul de muncă, analiză care se referă
la:
- stabilirea mijloacelor de ridicare şi
transport;
- folosirea de accesorii: palete, containere
etc.;
- organizarea depozitării la locul de muncă (folosirea raţională a spaţiilor, număr minim de
manipulări etc.);
• degajarea locului de muncă, respectiv evacuarea produselor realizate (în cazul atelierelor de
confecţii, reparaţii de subansambluri) şi a deşeurilor (piese uzate, alte materiale).
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
6.2 ETAPELE RAŢIONALIZĂRII ORGANIZĂRII LOCULUI DE MUNCĂ
Fiecare conducător are în subordine mai multe locuri de muncă, a căror organizare pune probleme
diferite
(unele comportă volum mare de muncă, altele presupun condiţii grele, riscuri de accidente
etc.)
În acţiunea sa de raţionalizare a organizării locurilor de muncă pe care le conduce se impune
parcurgerea mai multor etape.
Selectarea locului de muncă supus

raţionalizării În cadrul unei secţii (şantier), a unui atelier (lot) există o multitudine de locuri de muncă.
Într-un program de raţionalizare a organizării lor trebuie stabilită a ordine a priorităţilor. Pentru aceasta se
pot lua în consideraţie următoarele
criterii:
• de ordin economic: locuri de muncă ce pot genera ştrangulări într-un flux al producţiei, locuri
de muncă unde este necesar consum mare de manoperă (slab mecanizate), locuri de muncă cu întreruperi
frecvente ale muncii (slaba organizare) sau unde se aplică metode vechi de
muncă;
• de ordin tehnic: locuri de muncă la care au survenit schimbări ale tehnologiei şi
dotării;
• de ordin social: locuri de muncă unde condiţiile sunt deosebit de grele (efort fizic mare, microclimat
special etc.), locuri de muncă unde se produc frecvente accidente de muncă, cu fluctuaţie mare de
personal sau acolo unde nu se îndeplinesc normele de muncă (de acord sau
regie)
Cunoaşterea organizării
existente
Pentru locul de muncă supus raţionalizării, şeful ierarhic al acelui loc de muncă (de ex. maistrul)
prezintă
în detaliu elementele componente ale
acestuia. Ca modalităţi de prezentare se
folosesc:
- schiţa de amplasare a diferitelor elemente;
- graficul detaliat al procesului de produţie;
- graficul executantului (individual, colectiv, executant - maşină);
- grafice de circulaţie (a materialelor, a executanţilor) etc.
Integrarea măsurilor de îmbunătăţire în organizarea existentă va conduce la derularea operaţiilor

(lucrărilor) într-o nouă variantă, care se pune în practică imediat sau eşalonat şi care trebuie însuşită de
executanţi. Noutatea se poate referi la aspecte variate ca: schimbarea numărului şi structurii executanţilor
(ca meserie şi nivel de calificare) modificarea dotării, a metodei de lucru, a ordinii operaţiilor, a
repartizării sarcinilor pe membrii echipei, a executării prealabile a unor operaţii (confecţionarea unor
componente etc.), modificarea spaţiilor de depozitare, a traseelor de mişcare etc.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
STRUCTURA TIMPULUI DE LUCRU AL EXECUTANTULUI
TIMP PRODUCTIV
Timp de pregătire şi încheiere:
- studierea documentaţiei
montarea şi strângerea S.D.V.-
urilor stabilirea regimului de
lucru
Timp operativ: timp consumat de executant pentru modificarea cantitativă şi calitativă a obiectului muncii
Timp de deservire:- menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor (gresare, legare furtun aer)
păstrarea curăţeniei la locul de
muncă
TIMP NEPRODUCTIV
Timp de întrerupere reglementat:- timp de odihnă şi necesităţi fiziologice- timp de întreruperi
condiţionate de tehnologie (întărire soluţie de lipire - AMERON).
Timp neproductiv
Timp de întreruperi nereglementate:- timp de întreruperi independent de
executant timp de întreruperi dependent de executant
încălcarea disciplinei în
muncă
Abordarea propusă pentru lucrul în echipă presupune:- Recapitularea constantă a obiectivelor.-

Examinarea atentă a mediului înconjurător.- Conştientizarea modului de funcţionare al echipei.-
Creativitatea, flexibilitatea şi promptitudinea în faţa schimbării- Tolerarea ambiguităţii şi a diferenţelor în
echipă.- Promptitudinea de a accepta nesiguranţa odată cu schimbarea
6.3 MĂSURI ORGANIZATORICE ALE LOCULUI DE MUNCĂ
pregătirea documentaţiei tehnice de execuţie a produsului;- asigurarea materialului necesar

obţinerii produsului finit;- pregătirea locului de muncă (spaţiu);- dotarea cu scule şi dispozitive în
stare bună;- dotarea cu scule şi dispozitive performante şi eficiente;- amenajarea locului de
muncă;- iluminare corespunzătoare;- ordine şi disciplină la locul de muncă;- menţinerea ordinii
şi curăţeniei;- reducerea deplasărilor în fluxul tehnologic
creşterea calificării muncitorilor;- creşterea responsabilităţii executantului;-
asigurarea autocontrolului.
Rolul unui membru în

echipă
Rolul care se potriveşte cel mai bine unui membru al echipei, poate fi stabilit pe baza următoarelor
caracteristici:
- relaţionarea cu ceilalţi membri;- modul prin care el participă la luarea deciziilor;- căile prin care obţine
informaţiile şi utilizarea acestora;- metoda preferată în organizarea activităţii.Repartizarea sarcinilor în
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
echipă şi colaborarea cu membrii echipei pentru îndeplinirea lor- repartizarea sarcinilor în echipă se
va face astfel încât, rolurile fiecărui membru să fie definite, avândîn vedere abilităţile de evaluare şi
capacităţile fiecărui muncitor;- sprijinul şi încurajarea fiecărui membru al echipei, de a fi ajutat să-
şi rezolve sarcinile impuse;- participarea la luarea deciziilor;- motivarea personalului;- îmbunătăţirea
comunicării şi creşterea nivelului de cunoştinţe- relaţiile interpersonale din cadrul echipei;- luarea
deciziilor să curgă din utilizarea deplină a aptitudinilor şi cunoştinţelor membrilor echipei;- deciziile să fie
exprimate sub formă de acţiuni: fiecare membru al echipei să ştie ce are de făcut, cucine şi când să trateze
deciziile.
7. Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă

7.1 Importanta integrarii profesionale.
In cadrul resurselor umane, integrarea profesionala se ocupa cu asigurarea asimilarii unei persoane in
mediul profesional pentru adaptarea ei la cerintele grupului din care face parte.
Integrarea profesionala este o faza ulterioara angajarii. Odata incheiat procesul de recrutare si selectie si
luata decizia finala de angajare a candidatului ales, la data cuvenita, noul venit va fi introdus in cadrul
organizatiei. Din acest moment se poate vorbi despre integrarea noului venit.
Integrarea profesionala reprezinta procesul de acomodare a noilor angajati cu conditiile specifice ale
activitatii intreprinderii, ale compartimentului si locului de munca. Ea reprezinta un proces social
deosebit de important, cu efecte majore asupra performantelor in munca a personalului si asupra
satisfactiei acestuia.
Scopul integrarii
profesionale
Un program de integrare bine pus la punct are un impact imediat si de durata asupra noului angajat si
performanta sa la locul de munca este influentata pozitiv.
Pentru a facilita procesul de integrare, este necesara o corecta cunoastere de catre firma si noul loc de
munca, a angajatului, pe de alta parte.
Integrarea profesionala are implicatii de ordin psihologic, sociologic, organizatoric si pedagogic.
De aceea, acest proces nu poate avea un caracter mecanic, datorita faptului ca angajatii sunt diferiti din
punct de vedere al personalitatii, al comportamentului si aspiratiilor.
Componentele unui sistem eficient de integrare profesionala
sunt:
- pregatirea noilor
angajati;
- stabilirea informatiilor de care au nevoie noii
angajati;
- precizarea responsabilitatilor pentru
integrare;
- cunoasterea principiilor ce vor fi avute in vedere la integrarea
profesionala.
Eficienta actiunilor de integrare profesionala necesita o cunoastere de catre toti salariatii unei
organizatii, a scopurilor acesteia si cooperarea lor pentru realizarea acestui lucru.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Integrarea profesionala presupune o serie de obiective dintre care cel mai important este
sprijinirea noilor angajati in familiarizarea lor cu noile conditii de munca. Pentru a putea incepe in bune
conditii activitatea la noul loc de munca, trebuie sa li se dea noilor angajati toate informatiile de care
au nevoie in acest scop.
Corectitudinea informatiilor furnizate, ii ajuta pe noii angajati sa-si indeplineasca sarcinile care le revin,
inlaturand astfel incordarea si neincrederea.
Facilitarea acomodarii noului angajat cu grupul de munca este un alt scop al integrarii profesionale.
Avand in vedere faptul ca nu intotdeauna cerintele grupului coincid cu ceea ce managerul le prezinta
noilor angajati, acestia pot fi orientati numai de catre grup. In acest fel poate fi evitata aparitia unor
conflicte.
Integrarea profesionala mai poate urmari si crearea unei atmosfere de siguranta, de confidentialitate si de
apartenenta.. Astfel, noul angajat va capata incredere in capacitatea sa de a indeplini activitatile postului.
Reguli privind facilitarea integrarii

profesionale
Daca se respecta anumite principii in raporturile noului angajat cu ceilalti, integrarea profesionala
se poate realiza mai usor. Un comportament adecvat are importanta si in cazul in care munca depinde de
alti oameni, dar si la fiecare loc de munca.
Practica managerului resurselor umane demonstreaza ca reusita integrarii in activitatea economico-
sociala a firmei, a unui salariat sau angajat, depinde in mare masura de procedurile pe care le foloseste
unitatea respectiva, pentru primirea acestuia.
Primirea consta in familiarizarea candidatului selectat cu organizatia si activitatile ce ii vor
fi incredintate, cu noii sai colegi, cu noul sef si in insusirea integrarii sale culturale. Calitatea primirii
este la fel de importanta pentru noul venit ca si pentru serviciul pe care il primeste avand i incidenta
directa asupra atitudinii cu privire la munca si colegi. In acest sens primirea salariatului trebuie sa se faca
in doua etape, corespunzator celor doua nivele, astfel: la nivel de firma si la nivel de compartiment de
munca. Responsabilitatea integrarii noului angajat revine sefului ierarhic si departamentului de resurse
umane. Sefului ii revine sarcina informarii salariatului cu privire la conditiile de munca, natura
sarcinilor, prezentarea noilor colegi si urmarirea procesului de integrare. Departamentul de resurse
umane initiaza si coordoneaza programul de integrare si eventual va pregati managerii in scopul
indrumarii si integrarii noilor angajati.
Integrarea profesionala se poate realiza in mod practic prin mai multe metode printre
care:
· vizita in intreprindere, condusa eventual de seful ierarhic, care ii va prezenta noului angajat
activitatea acestuia, structura sa si mai ales compartimentele cu care va colabora;
· oferirea de informatii necesare, pe care le ofera intreprinderea, necesare bunei indepliniri a
sarcinilor. Un surplus de informatii poate fi daunator, deoarece noul angajat poate scapa detalii
importante sau poate retine gresit unele date;
· oferirea unei "mape de intampinare" care sa includa: structura organizatorica a intreprinderii, diverse
facilitati (economice, sociale, culturale) oferite de firma, programul zilnic de lucru, lista de telefoane de
interior sau ale partenerilor de afaceri din afara, formalitatile privind evaluarea (date, forme, proceduri),
date despre prevenirea accidentelor, regulamentele intreprinderii, desemnarea unui mentor, coleg mai
experimentat, care sa-l ajute pe noul angajat in intelegerea activitatii firmei si a compartimentului, a
sarcinilor, sa-l incurajeze in munca sa, in demonstrarea propriilor calitati si aptitudini, pentru a putea
contribui efectiv la succesul grupului din care face parte si implicit a intregii intreprinderi.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Cunoasterea noilor angajati cere timp, iar integrarea lor va depinde de mai multi factori care au in
vedere motivatia, comportamentul, relatiile interpersonale, performanta in munca. Integrarea
managerilor se face diferit de cea a unui executant. Astfel, noilor manageri trebuie sa li se acorde
o perioada de adaptare. In aceasta perioada mai mare de timp, ei sunt indrumati de un membru al
echipei de manageri.
Contactul cu noul sef se face in functie de importanta postului, fie la locul de munca, noul angajat fiind
insotit si prezentat de reprezentantul compartimentului de resurse umane, fie la compartimentul personal
sau la conducerea intreprinderii.
Intr-o organizatie toate functiile isi au rolul si importanta lor. In cazul unor angajati cu functii superioare,
contactul cu noul sef se poate realiza inainte de incadrare.
Seful direct ca organizator al activitatii profesionale, are datoria ca imediat dupa realizarea
contactului, sa faca instruirea generala a colaboratorilor. Inainte de sosirea noului angajat, va avea
grija sa-i anunte pe ceilalti membri ai grupului ca urmeaza sa li se alature un nou coleg si le va prezenta
unele informatii despre acesta. O astfel de initiativa ii incurajeaza pe membrii echipei sa nu-l trateze
ca pe un strain pe noul venit.
Seful direct trebuie sa-si rezerve un anumit timp din activitatea sa, pentru ca in prima zi de munca
a noului angajat sa fie impreuna cu acesta. Atitudinea pe care o adopta in asemenea situatii va cauta sa
fie colegiala, relaxanta, de relatii profesionale si se va abtine sa critice sau sa faca aprecieri defavorabile
despre noii colegi ai angajatului.
7.2 Continutul si necesitatea pregatirii profesionale
In toate domeniile de activitate, formarea si perfectionarea salariatilor este o necesitate a perioadei

actuale. In tarile est-europene, sistemul de formare profesionala a orientat catre proceduri si
mentalitati, care daca sunt aplicate in conditiile noi ale economiei de piata, duc la non-performanta.
Actualmente, datorita schimbarilor rapide prin care trece Romania, formarea si perfectionarea
profesionala, trebuie sa fie un proces organizat si continuu care sa tina cont atat de schimbarile cauzate de
trecerea spre economia de piata cat si de cele care pot fi anticipate.
Componentele pregatirii profesionale sunt formarea si perfectionarea
profesionala.
Pregatirea profesionala este un proces de instruire, de-a lungul caruia, angajatii dobandesc cunostintele
teoretice si practice desfasurarii activitati lor prezente. Pregatirea cuprinde totalitatea actiunilor
de formare, in vederea exercitarii profesiei, in mod cat mai eficient.
Dezvoltarea profesionala este un proces mai complex si are ca obiectiv insusirea cunostintelor atat in
prezent cat si in perspectiva.
Un program de pregatire profesionala, pentru a da rezultate bune, trebuie sa aiba la baza, o analiza
atenta a necesitatilor organizatiei.
Prin formare se urmareste dezvoltarea unor capacitati noi, iar prin perfectionare ce are in vedere
imbunatatirea capacitatii existente.
Perfectionarea, poate fi considerata si ca un studiu al formarii profesionale, aceasta constand in
acumularea cunostintelor referitoare la profesia de baza.
Formarea si perfectionarea profesionala se intrepatrund. Deosebirile dintre ele constand in faptul ca prima
contine: calificarea si insusirea unei noi profesii si cea de-a doua cuprinde: insusirea de catre salariatii
deja calificati intr-un anumit domeniu, a unor noi cunostiinte.
Responsabilitatile in formarea si perfectionarea profesionala a angajatilor sunt incluse la toate nivelurile
ierarhice.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Selectarea persoanelor care trebuie sa participe la programele de formare profesionala, se face cu

deosebita atentie. Criteriile de selectie, trebuie sa acorde sanse egale pentru toti angajatii, tinandu-se cont
de locul de munca, de cheltuieli pentru pregatire, de sursele de acoperire, de varsta participantilor si de
motivatia acestora.
Pregatirea profesionala este inclusa in sistemele de promovare si apreciere a performantelor, in
cadrul posturilor ocupate si / sau de a-i specializa pentru posturi de nivel superior.
Obiectivul oricarei organizatii este realizarea de afaceri profitabile, unde un rol important, il are
pregatirea profesionala a salariatilor. In acest scop, managerii creeaza un climat care sa
stimuleze
pregatirea profesionala continua, in concordanta cu obiectivele organizatiei, aloca fonduri, si urmaresc
rezultatele obtinute.
Pregatirea profesionala, este o investitie in resursele umane ale organizatiei. Efectele acestei
pregatiri sunt atat imediate, dar si in perspectiva. Ea conduce la cresterea performantelor salariatilor si la
adaptarea lor la schimbarile sociale, tehnologice si structurale.
Obiectivele pregatirii profesionale se compun din:
- perfectionarea capacitatii de rezolvare a
problemelor;
- executarea unor lucrari
specifice;
- rezolvarea unor sarcini
noi;
- imbunatatirea capacitatii de
comunicare;
- pregatirea unor
schimbari.
Identificarea cerintelor de pregatire profesionala presupune o analiza care consta in definirea corecta a
obiectivelor si a programului de instruire. Pentru aceasta, trebuie sa se aiba in vedere faptul ca cei care se
pregatesc, sunt diferiti ca varsta, studii si experienta.
De obicei, la stabilirea acestor cerinte, se incepe de la nivelul existent de pregatire, evaluat prin
testarea cunostintelor, la inceperea programului de perfectionare.
Organizatorul, trebuie sa porneasca de la identificarea nivelului de cunostinte si experienta
practica, pe care le poseda fiecare participant. Astfel, poate stabili, succesiv, cerintele de pregatire
profesionala pe intreaga organizatie, pe fiecare dintre compartimente, ca si pentru fiecare salariat in
parte.
Tematica programului trebuie sa aiba grija sa nu fie emise informatiile strict necesare si sa nu
cuprinda pe cele inutile.
Stabilirea cerintelor de pregatire profesionala, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
- precizarea obiectivelor pe intreaga organizatie, pe compartimente structurale si pe fiecare
salariat;
- stabilirea noilor cunostinte care sunt necesare salariatilor, pentru a-si indeplini in mod eficient
sarcinile;
- stabilirea metodelor de pregatire a institutiilor la care va apela si inventarierea resurselor
disponibile.
In practica, identificarea nevoilor de pregatire si formare profesionala se poate suprapune
evaluarii performantei.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Diferentele dintre nivelul de performanta necesar si cel real, pot indica o nevoie de pregatire si formare
profesionala a subalternilor, trebuie sa se ia in consideratie si modificarile din structura postului, care ar
implica o pregatire suplimentara, chiar daca la momentul respectiv ocupantul postului are un nivel de
performanta corespunzator. Disponibilitatea ca si capacitatea subalternilor de a ajuta la efectuarea
schimbarilor poate fi mult influentata de masura in care au fost pregatiti pentru a face fata schimbarii.
De multe ori, pregatirea si formarea profesionala, este considerata ca o problema ce trebuie rezolvata de
agentii externi. Insa, din exterior, numai unele chestiuni pot fi rezolvate si uneori nici acestea in
modul cel mai adecvat. Formarea unor obiective clare poate ajuta la a verifica, daca o persoana a
beneficiat de pe urma unui curs. Atunci cand pregatirea exterioara este corespunzatoare, managerul
trebuie sa-l ajute pe subaltern in aplicarea invatamintelor relevante. Managerul mai trebuie sa aprecieze
competenta propriului compartiment, care asigura pregatirea si formarea profesionala a cadrelor.
Pregatirea poate imbunatati moralul angajatilor, poate creea relatii interpersonale bune, poate
insufla salariatilor simtul datoriei, loialitatii fata de organizatie si genereaza avantaje diverse.
Climatul organizational al unei firme care se angajeaza in pregatiri regulate difera, in sens pozitiv, de
cel dintr-o firma care nu face acest lucru. Chiar si numai acest avantaj, justificand costurile pregatirilor.
Performantele imbunatatirii ar trebui sa rezulte din toate activitatile de pregatire.
7.3 Tranziţia de la scoală la locul de muncă
Trecerea de la statutul de student/elev la cel de salariat nu este întotdeauna uşoară, mai ales că sunt puţine
instituţiile de învăţământ în cadrul cărora sunt furnizate informaţii concrete despre modul în care trebuie
să te comporţi după obţinerea unui loc de muncă.
Un prim pas intre statutul de student/elev si cel de salariat poate fi constituit dintr-un stagiu de practica.
Practica la locul de munca pentru elevi are, în primul rând, un scop educativ. Pentru studentii ce
parcurg programe vocationale, scopul principal este în mod firesc acela de a-si extinde si valoriza
competenta ocupationala, în conformitate cu obiectivele calificarii/specializarii pentru care studiaza.
Practica la locul de munca poate face acest lucru astfel:
Furnizând oportunitati de învatare ce nu pot fi obtinute cu usurinta în sala de curs;

Obtinerea exercitiului într-un mediu de lucru unde presiunea si metodele de lucru sunt reale, nu
simulate;
Obtinerea de feedback legat de modul în care abilitatile acestora se ridica la nivelul asteptat la locul
de munca, aflând astfel aspectele unde sunt necesare îmbunatatiri;
In plus, practica la locul de munca poate atinge obiective educationale dincolo de cele ce privesc
un anumit program vocational. Poate fi foarte util pentru studenti pentru ca acestia au posibilitatea:
* sa-si dezvolte idei legate de cariera pe care doresc sa o urmeze – vazând exact ce presupun
locurile de munca unde fac practica;
* sa se familiarizeze si sa isi dezvolte abilitatile personale dorite la orice loc de munca –
gestionarea timpului, ascultarea instructiunilor, precautiile de sanatate si siguranta, si abilitati
cheie, precum lucrul în echipa, comunicarea, etc.
Pentru a face faţă trecerii de la statutul de elev/student la cel de angajat trebuie, încă din prima zi, să
aveţi în vedere anumite elemente de conduită. Foarte important este să vă adaptaţi ţinuta. Cu siguranţă, la
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
interviul de angajare aţi văzut cum se îmbracă viitorii colegi sau aţi fost informat cu privire la codul
vestimentar al firmei (dacă există unul).
Încercaţi să vă adaptaţi acestuia încă de la început. „Punctualitatea este de aur”. Indiferent cu ce vă

deplasaţi, cu propria maşină sau mijloacele de transport în comun, plecaţi devreme de acasă pentru a
putea preveni orice inconvenient. Consideraţi prima zi de muncă tot ca pe un interviu. Prima impresie va
conta.
Păstraţi o atitudine
pozitivă
Odată ajuns, respiraţi adânc şi intraţi zâmbind. Asiguraţi-vă că menţineţi contactul vizual cu toţi cei
pe care-i veţi întâlni (veţi lăsa astfel impresia unei persoane sigure pe ea şi sincere), prezentaţi-vă şi fiţi
prietenos şi politicos indiferent cu cine faceţi cunoştinţă. „Folosiţi pauza de masă pentru a vă cunoaşte
mai bine colegii şi a afla legile nescrise din firmă.
Păstraţi o atitudine pozitivă şi aveţi mintea deschisă. Viaţă dumneavoastră s-a schimbat şi va trebui să vă
obişnuiţi cu acest lucru.
Învăţaţi de la cei
experimentaţi
Concentrarea asupra abilităţilor de comunicare şi de lucru cu oamenii este esenţială în trecerea de

la statutul de elev/student la cel de profesionist. Viaţa este o junglă, iar supravieţuirea la job depinde de
abilităţile de lucru cu oamenii. Conflictele la locul de muncă vin din excese de personalitate, stres şi
competiţie, lucruri care scad productivitatea.
Orice recrutor ar spune că o persoană amabilă, cu capacităţi sporite de comunicare şi abilitatea de a

lucra în echipă este mult mai repede angajată decât cei cu o atitudine negativă.
Mai mult decât atât, de vreme ce sunteţi începător pe piaţa muncii, este întotdeauna înţelept să observaţi şi
să învăţaţi de la cei mai experimentaţi. Foarte important este să nu vă fie ruşine să întrebaţi. La
un asemenea nivel al carierei este normal să puneţi întrebări şi să acceptaţi ajutorul celor din jur.
Nu veti părea incompetent în faţa şefului, pentru că la început este chiar indicat să primiti sfaturi şi
recomandări.
8. Rezolvarea de probleme
“Majoritatea oamenilor irosesc mai mult timp si mai multa energie incercand sa evite o problema decat
daca ar incerca sa o rezolve.” Henry Ford
8.1 Identifica probleme simple

Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Ce sunt problemele? Ce inseamna sa fii orientat spre

solutii?
Prietenii nu inteleg de ce, in loc sa iesi cu ei, muncesti pana tarziu, furnizorii nu au respectat termenul si
acum si relatia ta cu clientul ar putea avea de suferit, profesorii nu inteleg ca ai un job si nu poti
participa
la seminarii. Toate acestea sunt “probleme”. Asa le numim generic si ne lovim de ele zilnic. Dar ce sunt
in definitiv problemele? Sunt situatiile din cauza carora intampinam dificultati, intarziem sau aproape
esuam in atingerea scopurilor propuse.
Comportamente care demonstreaza aceasta

competenta
Ce optiuni ai atunci cand te confrunti cu astfel de situatii?
Poti alege sa eviti problema, sa cauti responsabili pentru situatia creata, sa astepti sa se rezolve
de la sine sau sa cauti o solutie.
Ca in multe alte situatii, rezultatul depinde de atitudine! Esti mai aproape de rezolvarea situatiilor
dificile atunci cand esti orientat spre solutii, adica atunci cand:
• Esti proactiv;
• Comunici eficient;
• Esti orientat spre oameni;
• Doresti sa inveti si sa te perfectionezi continuu.
8.2 Alcatuieste si aplica un plan de rezolvare a unei probleme simple
- Care sunt pasii pentru a rezolva eficient o problema?

1. Defineste problema clar, succint si obiectiv;
2. Stabileste-ti obiectivele;
3. Aduna informatii despre ce a cauzat situatia – te vor ajuta sa-ti formezi o imagine de ansamblu;
4. Cauta solutii creative(apeleaza la brainstorming);
5. Analizeaza solutiile si ia o decizie;
6. Implementeaza solutia si verifica rezultatele.
O problema solutionata iti poate oferi satisfactii, invataminte, te va ajuta sa ai mai multa incredere
in fortele proprii.
• In cazul in care te confrunti cu mai multe probleme in acelasi timp, nu uita sa prioritizezi.
Analizeaza factorii ce influenteaza situatia si decide ceea ce este important si urgent.
• Stabileste-ti obiectivele atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Propune-ti cel putin doua obiective
pe an pentru dezvoltarea ta profesionala. Abordeaza dificultatile pe care le intampini, nu le evita si nu
abandona proiectele.
• Implica-te in activitati extracurriculare, cauta solutii creative, fii voluntar. Nu uita ca practica in
timpul studentiei poate fi solutia uneia dintre problemele cu care studentii se confrunta des: lipsa
experientei in mediul corporate la absolvirea facultatii.
Cum dezvolti aceasta competenta dupa angajare?

Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Abordeaza sarcinile pastrand o perspectiva de ansamblu pentru a putea preveni aparitia situatiilor
dificile. La munca, situatiile dificile cu care te confrunti ii afecteaza si pe ceilalti si pot genera probleme
pentru intreaga echipa.
8.3 Dezvoltarea competentei de a rezolva probleme dupa angajare
Ce poti face daca problema nu te vizeaza doar pe tine?

• Pastreaza-ti mintea deschisa si afla ce parere au colegii tai;
• Evita sa impui solutiile tale, fa propuneri si sustine-le cu argumente logice;
• Colaboreaza pentru gasirea unei solutii optime;
• Asuma-ti responsabilitatea pentru proiectele la care lucrezi, implica-te si retine ca, atunci cand un
coleg din echipa intampina o problema, aceasta va poate afecta pe toti.
• Este in interesul intregii echipe ca toti membrii sa contribuie la solutionarea problemei.
Exerseaza in viata personala

Majoritatea problemelor personale se datoreaza subiectivitatii si faptului ca abordarea pe care o avem in
rezolvarea lor de cele mai multe ori este intuitiva si nu rationala. Aminteste-ti sa respecti diferentele de
perceptie ale celor din jur. Cauta sa aplici cei sase pasi si in viata personala pentru a gasi solutii ce ofera
beneficii reciproce. Pastreaza o atitudine pozitiva si retine ca problemele ne ajuta sa evoluam. Vei
invata sa cultivi relatii armonioase de durata.
9. Satisfacerea cerintelor clienţilor

Managementul calităţii totale (TQM) a devenit în zilele noastre nu doar o normă, nu doar o filosofie care
garantează supravieţuirea şi profitul organizaţiei, dar şi un imperativ, prin prisma celor deja
arătate. Dar ce este, exact, managementul calităţii totale? Nu este uşor de dat un răspuns, câtă vreme în
definirea managementului calităţii totale (TQM) pot fi puse în evidenţă mai multe
orientări. Continuăm o trecere în revistă, cu scopul declarat de a deschide doar apetitul pentru nişte
proceduri care multora li se par greoaie şi inutile.
9.1 Focalizarea către client
Misiunea principală a organizaţiei care aspiră la managementul calităţii este de a satisface nevoile şi
dorinţele clienţilor săi. Organizaţiile trebuie să fie conştiente că supravieţuirea pe termen lung şi scurt este
posibilă prin adaptarea serviciului lor la nevoile clienţilor.
Calitatea este ceea ce clientul vrea, şi nu ceea ce instituţia decide că este mai bine pentru el.
Aşa fiind, clienţii ocupă un loc central în tematica studiilor de marketing, acestea fiind axate
pe cunoaşterea nevoilor, a cererii, a comportamentului de cumpărare şi de consum.
O orientare spre client nu este însă o condiţie suficientă a managementului calităţii. Organizaţiile
au nevoie de strategii bine puse la punct pentru a satisface cerinţele clienţilor.
Identificarea şi satisfacerea cerinţelor clienţilor trebuie să reprezinte aşadar punctul de plecare al
tuturor activităţilor din organizaţie. Calitatea trebuie definită în raport cu cerinţele clienţilor, cerinţe
determinate de nevoile, dorinţele şi aşteptările lor.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Aplicarea principiului “focalizare către client”

implică:
• înţelegerea tuturor nevoilor şi aşteptărilor clienţilor cu privire la produse şi servicii, caracteristicile
acestora, preţ etc.;
• asigurarea unui echilibru între modul de abordare a nevoilor clienţilor şi a celorlalte părţi
interesate
(proprietari, personalul organizaţiei, furnizori, comunitatea locală, societatea în
general);
• comunicarea acestor nevoi şi aşteptări în întreaga
organizaţie;
• evaluarea satisfacţiei clienţilor pentru îmbunătăţirea continuă a
rezultatelor;
• managementul relaţiilor cu
clienţii. Întrepătrunderi necesare
9.2 Managementul calităţii
Managementul calităţii totale are, din acest punct de vedere, puternice apropieri faţă de optica de
marketing, prezentând ca scop comun maximizarea eficienţei economice (a profitului). Este un corolar al
tuturor eforturilor de marketing depuse de orice întreprinzător, scopul activităţii sale în condiţiile
economiei de piaţă.
Marketingul urmăreşte să sprijine organizaţiile în atingerea obiectivului lor – profitul
– nu oricum, ci în baza lucrului bine făcut, determinându-i pe întreprinzători să se implice în procesul de
estimare a profitabilităţii diferitelor oportunităţi ale pieţei.
Profitul apare, în aceste împrejurări, ca o recompensă primită de organizaţie de la consumator pentru

satisfacţia produsă acestuia prin condiţiile create de a putea cumpăra şi consuma bunurile şi serviciile ce îi
sunt necesare. Creşterea eficienţei economice se poate realiza astfel urmând calea sigură, logică,
de satisfacere tot mai ridicată a nevoilor şi dorinţelor consumatorilor.
... şi precizări din

practică
Aşa fiind, cerinţele clienţilor sunt transpuse în specificaţii, pe baza cărora sunt realizate produsele, cu
anumite caracteristici de calitate. În cazul TQM, produsul (calitatea intrinsecă a acestuia) nu reprezintă
decât unul dintre multiplele elemente de legătură dintre întreprindere şi client. Rezultă că, pentru
satisfacerea cerinţelor clientului, se impune îmbu¬nătăţirea calităţii în toate domeniile de activitate ale
întreprinderii, nu doar în cele direct implicate în realizarea produselor. Numai atunci când toţi lucrătorii şi
toate compartimentele satisfac aşteptările clientului, întreprinderea va putea câştiga şi menţine încrederea
acestuia.
Pe de altă parte, consumatorii zilelor noastre vor să aibă satisfacţia obţinerii şi utilizării unor servicii
care să se situeze deasupra celor obişnuite. Ei cer mai mult decât un preţ bun, ei caută un plus de
valoare (“added value”). Plusul de valoare reprezintă valoarea sporită a unui serviciu ce rezultă din
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
îmbunătăţirile aduse, preţuri mai mici, beneficii suplimentare pentru consumatori, o garanţie mărită sau
alte îmbunătăţiri ale mix-ului de marketing, care măresc satisfacerea consumatorului.
Dacă prestatorii vor să intre în competiţia pentru un loc pe piaţă, ei trebuie să-şi concentreze eforturile în
direcţia realizării serviciilor prestate în speranţa obţinerii unei loialităţi de lungă durată.
9.3 Misiunea de satisfacere a clienţilor
Angajamentul întreprinderii de servicii pentru satisfacerea deplină s clientului trebuie să fie exprimat
în declaraţia misiunii sale: “Să depăşim continuu aşteptările de progres ale clienţilor
noştri”. Pentru întreprinderile de servicii care şi-au propus obţinerea excelenţei în afaceri “misiunea de
satisfacere a clienţilor … este acum esenţa afacerilor…”.
Un prim pas în mărirea satisfacerii clientului îl constituie realizarea feed-back-ului în relaţia
întreprindere de servicii – client”. Înţelegând diferenţele dintre clienţii satisfăcuţi şi cei nesatisfăcuţi, o
întreprindere de servicii învaţă cum să-şi păstreze clienţii, cum să-şi dezvolte afacerile cu clienţii existenţi
şi cum să atragă noi clienţi. Acest deziderat reprezintă o temă extrem de controversată deoarece este
dificil de determinat care este cea mai bună cale de a obţine şi a evalua feed-
back-ul clienţilor. Cele mai multe întreprinderi folosesc metode reactive, cum ar fi liniile telefonice
gratuite de deservire a consumatorilor, pentru a monitoriza feed-back-ul clienţilor. Alte întreprinderi,
mai puţine ca număr, folosesc abordări proactive – vizitarea clienţilor, chemarea lor sau trimiterea de
chestionare pentru a afla cât de satisfăcuţi sunt.
În sfârşit, sunt şi întreprinderi, foarte puţine ca număr, care pot merge până la angajarea de “cumpărători
misterioşi” (“mystery shooppers”), profesionişti care vizitează întreprinderi sau solicită anumite servicii
pozând în consumatori de rutină şi care evaluează serviciile prin completarea de chestionare. Un astfel de
“cumpărător misterios” este adesea o persoană dezinteresată, fără o experienţă anterioară în cadrul
întreprinderii. Evaluările pro şi contra făcute de un astfel de cumpărător, sunt realizate bianual sau
trimestrial pentru a monitoriza angajaţii întreprinderii, a diagnostica zonele cu probleme în deservirea
consumatorului şi a măsura impactul pregătirii angajaţilor.
10. Noţiuni generale despre construcţii

Construcţiile sunt produse imobile care se folosesc în general acolo unde au fost create, fiind legate direct de
terenul pe care sunt amplasate.
Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial cu condiţii optime pentru adăpostirea oamenilor şi
desfăşurarea activităţilor umane, adaptat necesităţilor impuse de utilizatori. Mediul natural prezintă
condiţii
climatice foarte diferite de la o zonă geografică la alta, în timp ce mediul artificial, realizat în spaţiul construit,
se
caracterizează prin parametri specifici, detenninaţi de metabolismul uman, respectiv de specificul diferiţilor
utilizatori definiţi în sens larg (oameni, animale, păsări, plante, obiecte, materiale etc), implicaţi în activitatea
umană.
10.1 Tipurile de constructii
Cea mai largă clasificare a construcţiilor are la bază criteriul destinaţiei, deosebindu-se două grupe mari: c lădiri
şi lucrari inginereşti.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Pe baza activităţii desfăşurate în clădiri, acestea se clasifică în trei grupe de clădiri: civile, industriale si
agrozootehnice.
Clădirile civile sunt destinate unei game foarte largi de procese funcţionale, cele mai importante fiind: locuire,
învăţământ, sănătate, administraţie, comerţ, sport, cultura, alimentaţie publică etc. Unele din aceste
procese
funcţionale necesită spaţii relativ reduse, cum sunt clădirile de locuit (locuinţe, hoteluri, cămine, corpurile de
cazare la spitale, clădirile administrative pentru birouri etc), spaţii de mărime medie (şcoli, grădiniţe) sau spaţii
mari ce
urmează să adăpostească procese funcţionale cu un mare număr de oameni, cum sunt sălile de spectacol,
expoziţii sau sport, amfiteatrele, magazinele universale etc, astfel de clădiri fiind dotate şi cu spaţii anexe de
dimensiuni
relativ
reduse.
Clădirile industriale au ca destinaţie adăpostirea diverselor procese tehnologice din toate ramurile industriei.
Dimensiunile spaţiilor şi încăperilor sunt determinate de particularităţile proceselor tehnologice şi industriale şi
de
modul de organizare a fluxului tehnologic (care reprezintă succesiunea strictă a proceselor tehnologice), având
în
vedere tipul şi mărimea utilajelor, a spaţiilor de lucru, instalaţiile, circulaţiile
etc.
Din categoria clădirilor industriale fac parte clădirile de producţie (uzine, fabrici, hale, ateliere etc.) dar şi o serie de
clădiri anexe (în special pentru depozitare).
Clădirile agrozootehnice sunt destinate proceselor de producţie din sectorul zootehnic (adăposturi pentru animale
şi
păsări) şi agrovegetal (sere, răsadniţe, fabrici de nutreţuri, clădiri pentru vinificaţie etc), precum şi clădirile
auxiliare producţiei (magazii de cereale, silozuri de nutreţuri, garaje, remize, ateliere etc)
Construcţiile inginereşti cuprind o serie de construcţii specifice din diverse domenii, cum
sunt:
- pentru comunicaţii: drumuri, căi ferate, poduri, tunele, piste, platforme, turnuri pentru antene
etc;
-construcţii hidrotehnice: baraje, canale
etc;
- construcţii inginereşti industriale: coşuri de fum, rezervoare, decantoare, silozuri, castele de apă, turnuri de răcire
etc;
- pentru producerea energiei electrice: hidrocentrale, termocentrale, centrale nucleare
etc;
- pentru sport: trambuline pentru schi, turnuri pentru paraşutism
etc
Construcţiile se numără printre cele mai importante produse realizate, deoarece asigură un cadru protejat pentru
majoritatea activităţilor umane şi, dintre toate bunurile, au cea mai lungă perioadă de utilizare. Clădirile au atât o
valoare utilitară, de ordin practic, dar şi o valoare artistică, arhitecturală.
În consecinţă, orice construcţie trebuie să răspundă unui ansamblu bogat de cerinţe (exigenţe) determinate de
necesităţile de utilizare şi de cele de ordin estetic, iar calitatea mai bună sau mai puţin bună a unei clădiri
se apreciază prin măsura în care aceasta răspunde exigenţelor.
Prin exigenţe în construcţii se înţeleg condiţiile care trebuiesc îndeplinite astfel încât clădirile să corespundă
necesităţilor şi posibilităţilor utilizatorilor individuali şi societăţii în ansamblu.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
10.2 Elemente de constructii
În acest context definirea ştiinţifică a exigenţelor, care pot fi diferite de la o societate la alta sau de la o etapă la alta,
reprezintă o necesitate de primă importanţă în industria construcţiilor, întrucât nu se poate concepe,
proiecta, executa sau optimiza un obiect fără a şti exact căror cerinţe trebuie să răspundă.
Un sistem de exigenţe devine util când poate conduce la soluţionarea următoarelor

probleme:
a. determinarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească construcţiile, în ansamblu şi pe părţi componente,
ţinând seama de funcţiile ce decurg din destinaţia clădirii şi de interesele colectivităţii care o utilizează;
b. stabilirea soluţiilor constructive care să satisfacă aceste condiţii, a modalităţilor de verificare, a
materialelor
utilizate şi a tehnologiilor prin care se poate ajunge cel mai avantajos la rezultatul
dorit.
Conceptul de „performanţă în construcţii” are un înţeles diferit de sensul comun al noţiunii de „performanţă”.
Construcţiile nu sunt performante în sensul în care, de exemplu, sportivii sunt performanţi atunci când doboară
un
record sau câştigă o
medalie.
O clădire nu trebuie să fie cea mai înaltă, cea mai frumoasă sau cea mai scumpă pentru a fi performantă, dar trebuie
să răspundă unui set raţional, precis şi coerent de exigenţe.
În domeniul construcţiilor, noţiunile de bază ce conduc la definirea conceptului de performanţă sunt cele enumerate
în continuare.
a. Exigenţele utilizatorilor clădirilor – se referă la condiţiile pe care aceştia le doresc îndeplinite în imobilele pe
care le vor folosi.
Aceste condiţii sunt determinate de următoarele categorii de

cerinţe:
fiziologice – naturale (condiţii de igienă, confort şi protecţie faţă de factorii nocivi);
psiho-sociale (referitoare la senzaţia de contact cu microclimatul clădirii, posibilitatea de a comunica sau
de a se separa, satisfacţie estetică etc.);
de eficienţă (privind cheltuieli şi consumuri minime de achiziţie şi exploatare a clădirii).
Exigenţele utilizatorilor sunt formulate la modul general, lipsite de expresie cantitativă (numerică), fără a ţine
seama de materialele sau procesele tehnologice prin care sunt realizate clădirile. Astfel, o exigenţă a utilizatorilor
este cerinţa de linişte pentru a lucra sau pentru a se odihni.
b. Exigenţele de performanţă – sunt formulate de specialişti pentru a satisface exigenţele utilizatorilor, luând
în considerare factorii care acţionează asupra imobilului. Ca şi exigenţele utilizatorilor, exigenţele de performanţă
sunt exprimate tot calitativ (fără formulare cantitativă) şi nu ţin seama de materialele din care sunt realizate
clădirile. Astfel, o exigenţă de performanţă este izolarea acustică faţă de zgomotele provenite din afara unei clădiri.
c. Criteriile de performanţă – constituie traducerea exigenţelor de performanţă în calităţi pe care trebuie să

le îndeplinească diferenţiat părţile componente ale clădirii pentru ca exigenţele de performanţă să fie satisfăcute.
Unei singure exigenţe de performanţă generală, cum ar fi izolarea acustică faţă de zgomotele exterioare, îi
corespund pentru pereţi capacitatea de izolare la transmisia zgomotelor aeriene, iar pentru planşee capacitatea de
izolare la transmisia zgomotelor aeriene şi de impact.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
d. Nivelurile de performanţă – reprezintă concretizarea cantitativă, numerică, a criteriilor de performanţă,

astfel încât acestea să poată fi utilizate în proiectare, cu ajutorul diferitelor relaţii fizico–matematice de
dimensionare. Valorile minime, maxime sau optime ale nivelurilor de performanţă sunt stabilite prin prescripţii
tehnice (standarde, normative). De exemplu, nivelul zgomotelor exterioare percepute în încăperi trebuie să fie de
maxim 35 dB. Stabilirea nivelului de performanţă este o operaţie complexă, ţinând cont că majorarea cantitativă
a unui nivel, în afară de faptul că poate fi nerentabilă, nu duce în mod obligatoriu la performanţe reale. De
exemplu nu este recomandabilă creşterea necontrolată a capacităţii de izolare acustică a unui element de
închidere, deoarece o stare prelungită de linişte profundă, fără fondul sonor minim cu care organismul este
obişnuit, poate conduce la o stare de nelinişte greu de suportat.
La nivelul Organizaţiei internaţionale pentru standardizare (ISO) s-a întocmit o listă ce cuprinde 14 exigenţe de
performanţă pentru clădiri civile, enumerate şi descrise succint în cele ce urmează.
1. Stabilitate şi rezistenţă – intensitatea maximă a acţiunilor mecanice, în gruparea de încărcări cea mai
defavorabilă, nu trebuie să depăşească capacitatea portantă a clădirii, respectiv a elementelor structurale ale
acesteia.
2. Siguranţa la foc – se referă la aprecierea gradului de risc la izbucnirea incendiilor şi la siguranţa ocupanţilor şi a
clădirii în caz de incendiu.
3. Siguranţa utilizării – are în vedere cerinţe referitoare
la:
securitatea muncii pentru lucrări de întreţinere, modernizare,reparaţii etc.;
securitatea de contact, ce reprezintă protecţia utilizatorilor la posibilitatea producerii de leziuni prin contact
cu suprafeţele elementelor de construcţie;
securitatea la circulaţie prin reducerea riscului de accidentare prin alunecare, cădere, blocare etc., în timpul
circulaţiei în interiorul clădirii;
securitatea la intruziuni prin protejarea clădirii, în special a elementelor sale exterioare, împotriva
pătrunderii nedorite a oamenilor, animalelor, insectelor etc.
4. Etanşeitatea – se referă la calitatea elementelor de construcţie de a fi etanşe la apa din diverse surse (meteorica,
subterană etc.), la aer, gaze, zăpadă, praf sau nisip antrenate de aer etc.
5. Confort higrotermic – pentru asigurarea în interiorul clădirii a nivelurilor optime de temperatură şi de
umiditate, în sezonul rece şi în cel cald.
6. Ambianţă atmosferică – prin asigurarea microclimatului încăperilor cu aer proaspăt, cu ajutorul ventilării naturale
şi/sau artificiale.
7. Confort acustic – ce se referă la protecţia fonică împotriva zgomotelor exterioare, zgomotelor din încăperile
învecinate şi zgomotelor datorate funcţionării instalaţiilor.
8. Confort tactil – are în vedere cerinţele de protecţie la contactul cu diverse suprafeţe ale clădirii, protecţie ce se
poate referi la izolare termică, la izolare electrică, sau la măsuri împotriva contactului mecanic cu diverse elemente
.
9. Confort antropodinamic – cu următoarele
componente:
confortul împotriva vibraţiilor sau mişcărilor induse ocupanţilor de către clădire;
confortul în cazul deplasărilor în clădire;
uşurinţa în manevrarea uşilor, ferestrelor sau altor elemente mobile ale clădirii;
10. Igienă – vizează măsurile împotriva poluării microclimatului clădirii (emanaţii de gaze, fum etc., degajate de
materialele din elementele de construcţie) şi asigurarea condiţiilor de igienă cu ajutorul instalaţiilor (distribuţia apei
potabile, evacuarea apei menajere şi a gunoaielor).
11. Utilizarea spaţiilor – are în vedere funcţionalitatea spaţiilor interioare (caracteristici geometrice, relaţiile dintre
încăperi etc.) şi adaptarea la utilizarea suprafeţelor finisate ale clădirii (rezistenţa acestor suprafeţe la
acţiuni mecanice, termice, chimice, atmosferice etc.).
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
12. Durabilitate – privitor la durata de viaţă a elementelor de construcţie şi a clădirii în ansamblu şi la rezistenţa
împotriva factorilor ce afectează performanţele (agenţi climatici, chimici etc.).
13. Confort vizual – se referă la iluminatul natural şi cel artificial, aspectul suprafeţelor vizibile şi vederea
din clădire spre exterior.
14. Economicitate – se iau în considerarea următoarele
aspecte:
indicatori dimensionali: suprafeţe ale clădirii (aria desfăşurată, aria construită, aria utilă etc.) şi volume
(volum total, volum peniveluri etc.);
indicatori derivaţi: gradul de ocupare a terenului, indicele suprafeţelor de circulaţie, indicele volumului total
etc.;
costuri: iniţiale (de investiţie), de exploatare, de întreţinere (remedieri,reparaţii) etc.;
gradul de industrializare: ponderea elementelor de construcţie realizate industrial.
10.3 Intocmeste lista elementelor necesare realizarii constructiilor
Partile principale ale unei cladiri sunt:

d. Infrastructura cladirii aflata sub cota ± 0,00 si care cuprinde fundatiile si în cazul cladirilor cu subsoluri
si elementele acestora ( peretii subsolului, planseul peste subsol )
e. Suprastructura cladirii este partea din cladire situata deasupra terenului si cuprinde toate elementele
de rezistenta, în afara fundatiilor, precum si lucrarile de finisaj si protectie a cladirii.
Elementele de rezistenta cuprind:
- Zidurile ( peretii ) - delimiteaza spatiul interior al cladirii de mediul înconjurator si împart constructia
la interior în încaperi.
- Stâlpii - elemente verticale care preiau încarcarile provenite de la elementele de constructie orizontale sau
înclinate ( grinzi, plansee ) si le transmit fundatiilor
- Planseele - elemente orizontale sau înclinate care separa între ele încaperile unei cladiri pe verticala,
sau închid cladirea la partea superioara. Planseele preiau încarcari permanente, utile ( oameni, mobilier, utilaje,
pereti
despartitori etc. ) si le transmit zidurilor sau stâlpilor
- Sarpanta - elementul de rezistenta al acoperisului, având rolul de a sustine învelitoarea cladirii
- Scarile - asigura circulatia între nivelurile cladirii, precum si între exterior si interior
Lucrari de finisaj si protectie. Au rolul de a da un aspect placut si estetic cladirii, respectiv de a proteja
elementele de constructie. În cadrul acestor lucrari se cuprind:
- Învelitoarea - protejeaza constructiile împotriva actiunii ploilor, zapezilor etc.
- Izolatiile - au rolul de a proteja interiorul cladirilor împotriva înfiltratiilor de apa, a modificarilor
temperaturii mediului exterior, precum si împotriva zgomotelor
- Tencuielile si placajele - protejeaza peretii, planseele si alte elemente de constructie
- Pardoselile - asigura o buna circulatie în interior si protejeaza planseele împotriva uzurii produse de circulatie
- Tâmplaria - asigura închiderea golurilor lasate în pereti, atât pentru circulatie, cât si pentru iluminarea
si ventilarea naturala a încaperilor
- Zugravelile, vopsitoriile, tapetele - au rol de protectie si decorativ
e. Lucrari de instalatii. Pentru exploatarea cladirilor în bune conditiuni si pentru obtinerea unui grad ridicat
de confort sunt necesare lucrari de instalatii care cuprind:
- Instalatii sanitare, pentru alimentarea cu apa, canalizare, aparare contra incendiilor
- Instalatii de încalzire, pentru asigurarea temperaturii necesare functiunilor cladirii
- Instalatii de ventilatie, pentru evacuarea aerului viciat si împrospatarea cu aer curat din exterior
- Instalatii electrice de iluminat, de forta, de curenti slabi, de protectie
- Instalatii de ascensoare
- Instalatii de alimentare cu gaze
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
- Instalatii de conditionarea aerului - asigurarea unor anumite conditii de temperatura si umiditate a aerului
din încaperi
- Instalatii de aer comprimat ( în cazul constructiilor industriale )
Intreaga clădire, atât infrastructura cât şi suprastructura, este formată din elemente de construcţie.
O parte din elemente alcătuiesc structura de rezistenţă a clădirii (numite elemente de rezistenţa structurale) ; o
altă parte nu contribuie la realizarea structurii de rezistenţă (numite elemente nestructurale), rolul lor fiind
hotărâtor în
realizarea spaţiilor corespunzătoare (estetic şi igienic) pentru desfăşurarea proceselor funcţionale sau tehnologice.
De asemenea, pentru buna funcţionare a clădirilor sunt necesare instalaţiile de apă, încălzire, electrice,
ventilare, climatizare etc, acestea fiind, de asemenea, elemente nestructurale.
a) Elementele structurale formează, în ansamblu, structura de rezistenţă a clădirii. Fiecare element structural
preia încărcările ce-i revin, în funcţie de poziţia sa concretă în structură. Prin îmbinări se asigură legăturile
dintre
elementele structurale şi conlucrarea acestora în cadrul structurii, care sub acţiunea încărcărilor ce revin
întregii construcţii se comportă ca o structură spaţială complexă.
Incărcările verticale(sau gravitaţionale) sunt preluate de elementele structurale orizontale şi transmise
elementelor verticale care, la rândul lor, le transmit fundaţilor şi acestea mai departe terenului de
fundare.
încărcările orizontale (produse de vânt, seism sau datorate instalaţiilor tehnologice) sunt preluate iniţial în mod
preponderent de planşee şt apoi transmise elementelor structurale verticale, urmând ca prin intermediul
fundaţiilor să fie descărcate pe terenul de fundare.
Din categoria elementelor structurale fac parte fundaţiile, grinzile, plăcile, stâlpii, diafragmele, arcele, scările,
cablurile pentru acoperişuri sau poduri suspendate etc.
Fundaţiile sunt elemente care preiau încărcările de la elementele structurale verticale şi le transmit terenului de
fundare.
Grinzile sunt elemente orizontale (uneori uşor înclinate) de formă liniară (lungimea este mare în comparaţie cu
dimensiunile secţiunii transversale), acţionate de încărcări verticale, obişnuit perpendiculare pe axa mediană
a
grinzii
.
Plăcile sunt elemente orizontale (uneori uşor înclinate) de formă plană (grosimea este mică în comparaţie
cu celelalte două dimensiuni), acţionate de încărcări verticale de obicei perpendiculare pe planul median al plăcii.
Stâlpii sunt elemente liniare verticale (uneori înclinaţi) acţionaţi de încărcări verticale centrice sau
excentrice
Stâlpii, plăcile şi grinzile pot fi elemente independente însă, în mod obişnuit, acestea se îmbină între ele şi formează
elemente structurale complexe. Astfel, stâlpii şi grinzile formează cadre (în acest caz grinzile se numesc rigle), care
pot fi etajate sau cu un singur nivel. Cadrele se dispun după ambele direcţii şi împreună cu elementele de rezistenţă
ale planşeelor formează structura de rezistenţă a clădirii (structură în cadre).
Diafragmele reprezintă elemente plane verticale (uneori înclinate) acţionate de încărcări situate în planul lor
median. Ansamblul diafragmelor unei clădiri, solidarizate cu elementele de rezistenţă ale planşeelor, formează
structura de rezistenţă a clădirii (structură cu diafragme).
Grinzile cu zăbrele, (numite şi ferme) sunt elemente structurale alcătuite din elemente liniare (bare)
prinse
articulat în noduri, caracterizate în general prin deschideri mai mari decât grinzile obişnuite, fiind utilizate
la structuri de acoperişuri.
Arcele sunt elemente curbe utilizate pentru anumite construcţii cu deschideri
mari.
Cablurile sunt elemente liniare flexibile (nu preiau decât eforturi de întindere) utilizate pentru
realizarea acoperişurilor cu deschideri foarte mari (de ordinul zecilor de metri) sau a podurilor
suspendate.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Scările sunt elemente structurale cu forme diferite în funcţie de forma în plan şi rezolvarea constructivă, cu
o
contribuţie mai puţin importantă în ansamblul structurii de rezistentă, însă deosebit de importante pentru asigurarea
circulaţiei şi mai ales a evacuării rapide şi sigure a persoanelor în caz de pericol (de exemplu incendiu).
Reţelele reticulare sunt structuri formate din bare articulate în noduri care în ansamblu formează o structură
spaţială
(cupolă geodezică) sau o structură spaţială
planară
în unele cazuri se prevăd elemente suplimentare care măresc rigiditatea elementelor structurale (elemente de
rigidizare) sau asigură conlucrarea şi stabilitatea elementelor structurale (contravânturi, elemente de legătură),
care au un rol secundar la preluarea încărcărilor, însă deosebit de important la realizarea conlucrării şi stabilităţii
generale a structurii.
b) Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat în spaţiile construite, în conformitate
cu
specificul proceselor funcţionale sau tehnologice. In funcţie de rolul funcţional, elementele nestructurale pot fi: de
compartimentare, închidere, izolare, etanşare şi finisaj, precum şi elementele de instalaţii.
Elementele de compartimentare (sau pereţi de compartimentare) au rolul de a delimita pe orizontală
spaţiul
construit în mod suplimentar faţă de compartimentarea realizată prin pereţii structurali, respectiv
compartimentarea în ansamblu în cazul când elementele structurale verticale sunt stâlpi. Aceste elemente trebuie să
fie cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie este preluată de elementele de rezistenţă ale planşeelor şi apoi
transmisă elementelor structurale verticale.
Spatiul delimitat între doua plansee consecutive se numeste nivel. Fiecare nivel poarta o denumire, si
anume:
- subsolul ( S ) - este nivelul situat sub cota ± 0,00, respectiv sub cota terenului
natural
- demisol ( D ) - este nivelul rezultat în cazul în care se prevad camere de locuit la subsol, acesta se ridica
deasupra cotei terenului, ramânând îngropat în pamânt circa 1 m.
- parterul ( P )- este nivelul situat la cota terenului sau putin peste
aceasta
- etajele ( E ) ( I, II, III, ..) - sunt nivelurile situate deasupra
parterului
- mezanin ( M ) - nivelul rezultat între parter si etajul I, dar cu înaltime mai mica decât a fiecaruia
dintre acestea.
Deasupra ultimului nivel se executa acoperisul. În cazul în care acoperisul se executa cu sarpanta, spatiul
între ultimul planseu al cladirii si învelitoare se numeste pod. Daca înaltimea podului este mare se pot amenaja
încaperi
de locuit, aceasta zona este numita mansarda.
Elementele nestructurale de închidere (sau pereţi cu rol exclusiv de închidere) sunt destinaţi delimitării
spaţiului construit faţă de mediul exterior. Aceste elemente trebuie să fie cât mai uşoare deoarece greutatea
lor proprie este preluată de rigle sau console scurte realizate pe conturul clădirilor.
Elementele de izolare şi etanşare asigură protecţia clădirii împotriva transferului de căldură, a transmiterii
zgomotului, împotriva umidităţii (precipitaţii atmosferice sau apă subterană din teren), a pătrunderii aerului rece
etc.
Elementele de izolare şi etanşare se prevăd în alcătuirea constructivă a anvelopei clădirii şi în rosturi (spaţiile
libere care rămân la îmbinări), fiind însă necesare şi pentru elemente interioare (pereţi de compartimentare sau
planşee) în
special pentru izolarea împotriva zgomotelor (izolare fonică) sau izolare termică faţă de încăperi mai reci.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Elementele de finisaj creează aspectul final al elementelor de construcţii (structurale şi nestructurale) şi a

întregii clădiri, având un rol foarte important la realizarea estetici interiorului şi exteriorului clădirii. Totodată,
elementele de
finisaj asigură întreţinerea uşoară şi igienică a clădirilor.
Elementele de finisaj cele mai importante sunt: tencuielile, placajele, pardoselile, zugrăvelile,
vopsitoriile, tapetele, lambriurile, tâmplăria etc.
Elementele de instalaţii sunt necesare pentru exploatarea normală a clădirilor. Sunt categorii de instalaţii necesare
în toate tipurile de clădiri civile (de exemplu pentru apă şi încălzire) precum şi instalaţii specifice folosite la clădiri
mai
importante (de ventilare şi condiţionare a aerului). La clădiri industriale şi agrozootehnice există o mare
diversitate de instalaţii, în funcţie de natura şi complexitatea proceselor tehnologice.
11. Materiale de construcţii

11.1 Sorteaza materialele dupa utilizare
Orice construcţie trebuie să fie rezistentă, stabilă şi durabilă la diversele solicitări la care este supusă în
timpul exploatării. Aceste condiţii pot fi asigurate prin alegerea şi folosirea corespunzătoare a materialelor de
construcţii. Materialele de construcţii se clasifică în următoarele categorii:
piatră naturală pentru construcţii;
lianţi anorganici minerali şi organici (bituminoşi);
mortare şi betoane de ciment;
produse din lemn pentru construcţii;
produse din metal pentru construcţii
produse ceramice pentru construcţii;
materiale pentru izolaţii (hidrofuge, termice, fonice, anticorosive);
materiale pentru zugrăveli şi vopsitori.
Proprietati fizice ale materialelor
- densitatea (masa volumica) aparenta - (kg/m3)

Rezistenta terenurilor la sapare cand umiditatea e constanta creste o data cu cresterea densitatii si
a gradului de indesare.
- greutatea specifica a scheletului mineral – (kN/m3)
Rezistenta terenurilor la spare creste o data cu cresterea greutatii specifice.
- umiditatea este raportul dintre greutatea apei continuta intr-o proba si greutatea scheletului solid
Ga
W= ⋅100
GS
Gradul de umiditate este parametrul cel mai important ce permite aprecierea influentei
proprietatilor pamantului asupra rezistentei la sapare
W
Sr =
W sat
Wsat – umiditatea pamanturilor in stare saturata
In functie de valoarea lui Sr pamanturile se clasifica astfel
0≤S r <0 . 4 → pamat uscat
0 . 4≤S r <0 . 8 → pamant umed
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
0 . 8≤ S r < 0 .9 → pamant foarte umed

0 . 9≤ S r ≤1 → pamant saturat
In general odata cu cresterea lui Sr rezistenta la sapare se micsoreaza dar in schimb creste dificultatea
de incarcare-descarcare a pamantului sapat
Ex:O argila umeda se sapa mai usor dar se descarca mai greu decat o argila uscata.
- porozitatea este raportul dintre volumul porilor supra volumul pamantului aflate in stare naturala
11.2 Verificarea materialelor
Rezistenta la sapare creste in general o data cu scaderea porozitatii terenului.

- compozitia granulometrica – proportia in greutate in care se gasesc particulele de diferite marimi in raport
cu greutatea totala
Gradul de uniformitate se exprina prin coeficient de neuniformitate:
d 60
Un =
d 10
d60,d10 – diametrele particulelor pamantului corespunzator procentelor de 60% si 10% din greutatea totala a
terenului rezultate din curba granulometrica
Reistenta la sapare creste odata cu cresterea gradului de neuniformitate.

- plasticitatea este proprietatea unui teren de as modifica forma sub actiunea fortelor exsitente
Pamanturile plastice se sapa mai usor,asigura o mai buna umplere a cupei utilajelor de sapat dar se
descarca mai greu.
Indicele de plasticitate
I P =w L− w P
wL – limita de curgere a pamantului
wP – limita de frmantare
Indicele de plasticitate caracterizeaza intervalul de comportare plastica a pamantului adica intervalul de
umiditate in limitele caruia un pamant se poate deforma pastrandu-si volumul constant.
In functie de valorile indicelui de plasticitate pamanturile se pot clasifica astfel:
I P =0 → pamant neplastic ( nisip uscat )

0 <I P ≤10 → pamant cu plasticitate redusa ( nisipul arg ilos )
10 <I P ≤20 → pamant cu plasticitate medie ( arg ila nisipoasa )
20 <I P ≤ 35 → pamant cu plasticitate mare ( arg ila slaba )
I P > 35 → pamant cu plasticitate foarte mare ( arg ila grasa )
- coeziunea este forta de legatura dintre particulele pamantului care se opune actiunii de desprindere a unei
particule fata de cealalta
In functie de aceasta proprietatea pamanturile se clasifica in:
* pamanturi fara coeziune (nisip,pietris)
* pamanturi cu coeziune slaba (argile nisipoase)
* pamanturi cu coeziune mare (argile grase,marme)
In fcuntie de coeziune o data cu cresterea acesteia creste si rezistenta la sapare a unui teren.
In conformitate cu normativele pamanturile si rocile se clasifica din punct de vedere al gradului de dificultate la
sapare si in functie de desintatea aparenta in 16 categorii din care 4 categorii de terenuri pamantoase si 12
categorii de roci.Astfel:
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
I.Teren usor
II.Teren mijlociu
III.Teren tare
IV.Teren foarte tare
V.VI.VII.Roca semidura VIII.IX.X.Roca
dura XI.XII.XIII.XIV.XV.XVI.Roca foarte
dura
Primele 6 categorii prezinta interes pentru lucrari de sapare directa, terenurile din celelelate categorii
urmand a fi aduse in prealalbil in vederea saparii la una din primele 6 categorii prin diverse procedee.Rocile de
la VI in sus nu se pot sapa pentru ca sunt dure.
Clasificarea pamanturilor dupa gradul de dificultate la sapare:
Categoria Denumirea Densitate

terenului terenului aparenta (kg/m3)
I nisip 1500
Teren usor nisip argilos 1600
pamanturi vegetale 1200
turba 600
II nisip indesat umed 2000
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Teren mijlociu argile nisipoase usoare,loess 1600

pamanturi vegetale compactate cu iarba 1400
pamant vegetal si nisip amestecat sfaramitaturi 1650
de piatra sau pietris
nisip argilos amestecat cu pietris 1950
III argila gras moale 1800
Teren tare argila nisipoasa grea, pietris piatra sfaramatata 1750
cu d=450
pamant vegetal cu resturi de radacini cu d<3cm 1400
marmfa foarte moale 1700
argila nisipoasa cu pietris 1900
IV argila grea compacta umeda,argila grea cu 1950
Teren foarte tare pietris sau piatra sparta
argila sistoasa (provenita din alterarea sisturilor 2000
cristaline)
stanca degradata fisurata (gresie moale,calcare) 2200
V loess compact intarit si pamant salifer intarit 1800
Roca semidura marme moi diferite categorii 1900
stanca degradata 1800
argila tare compacta 1950
roci cretoase moi 1550
ordezie moale,gips 2200
VI calcar moale poros fisurat 1100
Roca semidura crecta compacta 2600
sisturi de rezistenta medie 2700
marme de rezistenta medie 2300
11.3 PROPIETATI MECANICE ALE TERENULUI
Principalele proprietati mecanice ale terenului sunt:

- rezistenta la forfecare este rezisntenta pe care o pune un termen la rupere prin alunecare
In cazurile terenurilor necoezive rezistenta la forfecare este datorata numai fortei de frecare dintre
particule.
τ= ∇ tgϕ
La terenuri coezive:
τ= ∇ tgϕ+c
Forta de frecare dintre particule depinde de gradul de umiditate.La pamaturi necoezive cu umiditate
sub 12% forta de frecare este practic constanta.La aceste pamanturi φ se confunda cu unghiul de taluz natural al
terenului respectiv unghi delimitat intre suprafata taluzului si planul orizontal.
In general rezistenta la sapare creste o data cu cresterea coeficientului de frecare (tgφ).
- compresibilitatea este proprietatea unei teren de as reduce volumul sub actiunea unei forte exterioare prin
micsorarea golurilor dintre particulele solide
Comportarea pamanturilor sub incarcari este diferita in functie de umiditate si compozitie
granulometrica.
Rezistenta la spare a pamantului creste pe masura ce creste tasarea lor.
- afanarea este proprietatea teerenului de a-si mari volumul prin sapare
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Se caracterizeaza prin coeficientul de afanare:

Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
VS
k a=
Vn
Vs – volumul pamantului dupa sapare
Vn – volumul aceluiasi teren in stare naturala

In executie prezinta interes atat afanarea initiala a pamantului dupa sapare cat si afanarea remanenta a
pamantului depuns in umpluturi.
Afanarea (infoierea) pamanturilor
Denumire teren Afanarea initiala Afanarea remanenta dupa

dupa sapare (%) depunerea in umpluturi
nisip fara impuritate 8÷17 1÷1.25
nisip argilos fara adaosuri
pietris marunt sau mijlociu,pamant 14÷28 1.5÷5
cu radacini,loess cu umiditate
naturala,nisip amestecat cu pietris,
argila nisipoasa usoara
nisip argilos amestecat cu pietris
turba si pamant vegetal fara 20÷30 3÷4
radacini
argila grasa moale, loess 24÷30 4÷7
uscat,argila nisipoasa grea
pietris de rau,argila compacta 26÷32 6÷9
sistoasa, argila amestecata cu
pietris
Marma si gnois 33÷37 11÷15
stanca derocata 30÷50 10÷30
Cu cat capacitatea de afanare este mai mare cu atat mai mica va fi masa efectiva antrenata de organele
de sapare.Rezistenta la sapare se micsoreaza odata cu afanarea terenului.
- rezistenta la sapare pe care o pune un teren la tairea cu un anumit organ de lucru
Procesul de sapare a pamantului se poate descompune teoretic in urmatoarele faze:
Faza I
Sub actiunea fortei de inaintare organul de lucru avand profilul unei pene simple patrunde in teren,il
comprima si il taseaza partial.Aerul existent in spaiile capilare si intre particule se
comprima. Faza II
Organul de lucru continunand sa inainteze in teren il comprima si mai mult iar rezistenta la inaintare
creste.Aerul dintre particule si din spaiile capilare se comprima puterinc si acumuleaza energie potentiala.
In aceste prime 2 faze deformarea pamantului pe suprafata organului de lucru sunt proportionale cu
forta de inaintare a acestuia.
Faza III
Continunand sa inainteze (organul), forta de inaintare depaseste limita de rezistenta a pamantului si atunci se
produce desprinderea acestuia din masiv si deplasarea pe suprfata organului de lucru dupa directia unghiului de
frecare dintre suprafata metalica si pamant.
Faza IV
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Portiunea de teren desprinsa din masiv deoarece numai este sub actiunea unei forte exterioare (nimeni
nu o mai forteaza) se marunteste datorita destinderii aerului comprimat puternic in spatiile capilare si intre
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
granule.
In timpul saparii pamantul opune o rezistenta RS care se poate descompune dupa 2 directii
dupa directia traiectoriei de sapare RST
dupa directia normala pe traiectoria de sapare RSN
In cazul general RS dupa directia traiectoriei are mai multe componente:

- componenta datorata rezistentei la taiere a pamantului Rt
- componenta datorata frecarii organului cu terenul Rf
- componenta datorata deplasarii prismei de pamant desprinse spre partea superioara si laterala a organului Rd
Compactarea dupa directia normala RSN se determina in practica in functie de compactarea dupa
directia traiectoriei:
R SN ≥α⋅R ST
α − coeficient care depinde de gradul de uzura al cutitului organului de spare

α= 0 . 11 ÷0 .15 → cutite ascutite
α= 0 . 25÷0 . 45 → cutite uzate
In functie de natura si starea pamantului in care se lucreaza brazdele rezultate pot sa aiba diferite forme:
1.In cazul terenurilor tari si uscate (argil grasa uscata) brazdele care rezulta se prezinta sub forma unor bulgari
mari si neuniformi.Intr-o asemenea situatie se recomanda saparea la adancimi de lucru mici.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
2.Pentru terenurile mijlocii cu umiditate naturala in urma saparii rezulta bulgari relativ mici si uniformi.
3.In cazul terenurilor plastice si umede in urma saparii rezulta brazde sub forma ude felii continue care necesita
ulterior operatii de maruntire daca pamantul sapat urmeaza sa fie folosit la alte lucrari.
4.In cazul terenurilor slab coezive (nisipuri) se produce o aglomerare a materialului sapat in fata organului de
sapare.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
12. Planuri pentru construcţii

12.1 Utilizeaza standardele in intocmirea planurilor
Dezvoltarea continuă a producţiei industriale şi extinderea cooperării economice a impus sistematizarea

regulilor şi convenţiilor privind proiectarea şi executarea produselor.
Operaţia de sistematizare şi unificare a regulilor şi convenţiilor de reprezentare, proiectare, executare,
control, exploatare şi întreţinere a maşinilor, agregatelor, instalaţiilor, serviciilor sau altor produse
industriale şi bunuri de consum este cunoscută sub denumirea de standardizare. Rezultatele operaţiei de
standardizare sunt standardele de stat.
Desenul tehnic, fiind un mod esenţial şi universal de exprimare a gândirii tehnice este un limbaj grafic
convenţional suspus multor reguli şi convenţii, toate reunite sub siglele standardelor.
Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) elaborează standarde internaţionale.
Comitetul European de Normalizare, elaborează norme europene.
Institutul Român de Standardizare coordonează standardizarea română.
Standardele române sunt fie identice cu standardele internaţionale (sigla IDT), fie elaborate pe baza unor
standarde internaţionale (echivalente EQV sau neechivalente NEQ).
Pentru indicativele standardelor române se fac următoarele precizări:

- standardele române aprobate înainte de 28 august 1992 au sigla STAS, anul ediţiei fiind înscris prin
ultimele 2 cifre;
- standardele române aprobate după 28 august 1992 au sigla SR, anul ediţiei fiind înscris integral;
- standardele cu sigla STAS se menţin până la revizuirea sau anularea lor;
- standardele române identice cu standardele internaţionale au sigla SR ISO (STAS ISO), iar cele identice
cu cele europene au sigla SR EN (STAS EN). Numărul standardului român este acelaşi cu cel al
standardului internaţional, respectiv european adoptat.
Desenul tehnic de construcţii fiind singurul mijloc de legătură între concepţie, proiectare şi execuţie, la
întocmirea şi reprezentarea lui grafică precisă, clară şi completă, este necesar să se respecte prescripţiile
standardizate privind trasarea liniilor, precum şi folosirea scărilor, a haşurilor, a rupturilor şi a axelor de
trasare.
LINII.
In desenul de construcţii se utilizează tipurile şi grosimile de linii indicate în subcapitolul „Elemente de
bază standardizate".
Grosimea de bază b se alege în funcţie de mărimea şi natura desenului între 0,2 şi 2 mm.
Clasa de grosime se simbolizează printr-o cifră şi anume:

• linia groasă b, prin cifra 1;
• linia mijlocic (circa b/2), prin cifra 2;
• linia subţire (circa b/4), prin cifra 3.
Tipul şi grosimea liniilor utilizate într-un desen de construcţii se alege după destinaţia lor, conform
indicaţiilor din tabela 1.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Se pot utiliza şi alte tipuri de linii, cu obligaţia să se specifice pe desen semnificaţia lor specială.
Grosimea dc bază va fi aceeaşi pentru toate reprezentările aceluiaşi obiect desenat la aceeaşi scară, pe
aceeaşi planşă.
Liniile-punct încep şi se termină obligatoriu cu segmente de linie; întretăierea liniilor-punct se face numai
prin segmente. In cazul liniei întrerupte şi liniei-punct, lungimea segmentelor şi intervalele dintre ele
trebuie să fie uniforme dc-a lungul aceleiaşi linii.
Distanţa între două linii paralele nu va fi mai mică decît dublul grosimii liniei cele mai groase. Se
recomandă ca această distanţă să fie de minimum 1 mm.
Tipul şi grosimea liniilor utilizate într-un desen de construcţii se alege după destinaţia lor, conform
indicaţiilor din tabela 1.
Se pot utiliza şi alte tipuri de linii, cu obligaţia să se specifice pe desen semnificaţia lor specială.
Grosimea dc bază va fi aceeaşi pentru toate reprezentările aceluiaşi obiect desenat la aceeaşi scară, pe
aceeaşi planşă.
Liniile-punct încep şi se termină obligatoriu cu segmente de linie; întretăierea liniilor-punct se face numai
prin segmente. In cazul liniei întrerupte şi liniei-punct, lungimea segmentelor şi intervalele dintre ele
trebuie să fie uniforme dc-a lungul aceleiaşi linii.
Distanţa între două linii paralele nu va fi mai mică decît dublul grosimii liniei cele mai groase. Se
recomandă ca această distanţă să fie de minimum 1 mm.
Reprezentările convenţionale folosite în planurile de lucrări în construcţii şi instalaţii sunt semne

simbolice, care fac posibilă indicarea şi interpretarea unitară şi uniformă a materialelor folosite, a
elementelor sau a părţilor de construcţie, a obiectelor şi aparatelor pentru diverse instalaţii, a mobilierului,
a plantaţiilor etc. In cele ce urmează se indică modul de prezentare grafică a desenelor de construcţii,
cuprinzand reprezentări convenţionale de materiale, goluri de uşi şi ferestre, elemente de construcţii,
obiecte sanitare, aparate electrice, mobilier, plantaţii şi semne de orientare a planurilor.
12.2 REPREZENTAREA MATERIALELOR
. Pentru a recunoaşte cu uşurinţă din ce materiale este alcătuit un element de construcţie sau un ansamblu
de elemente, reprezentate în desen prin secţiuni, se folosesc semnele convenţionale indicate în tabela 1,
care scot în evidenţă componenţa elementelor respective.
In secţiunile orizontale (plane) se trasează numai conturul secţiunii, fără a se indica prin simboluri
materialele. în secţiunile desenate la scară mare materialele se reprezintă convenţional numai pe conturul
figurii. Cand în secţiuni apar materiale a căror reprezentare convenţională nu este dată în tabelă se pot
întrebuinţa alte simboluri, indicandu-se semnificaţia lor într-o legendă. Dacă din cauza scării desenului sau
a dimensiunilor mici ale campului nu se pot figura reprezentările din tabela 1, se admit haşurarea
uniformă, înnegrirea continuă sau lăsarea fără nici o reprezentare a cîmpului, adăugîndu-se, în caz de
nevoie, o notă sau o legendă explicativă. Intr-o secţiune, umpluturile, materialele în praf, tencuielile,
betoanele etc., reprezintă desene grafice mai dense langă liniile de contur şi mai rare spre mijlocul
cîmpului ce se detaliază; dacă în reprezentare se foloseşte şi o haşurare, aceasta se trasează uniform pe
întreaga suprafaţă a cîmpului.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Cînd desenul reprezintă în secţiune un ansamblu de elemente din acelaşi material, pentru ca acesta să fie
expresiv şi uşor de citit, se folosesc reprezentări convenţionale diferenţiate, nuanţînd corespunzător fiecare
secţiune de material.
La o construcţie din beton sau din beton armat elementele dispuse suprapus sau alăturat, avînd
compactităţi şi rezistenţe diferite, se diferenţiază în secţiunea desenului prin densitatea cîmpului punctat
sau a echidistanţei haşurilor; de exemplu, în cazul betoanelor, cîmpurile mai dense se referă la betoanele
mai rezistente .
Suprafeţele de teren înclinate — taluzurile — se reprezintă convenţional prin linii trasate cu dis-tanţe
progresiv din ce în ce mai mari. La cota maximă liniile se trag mai pline, apropiate şi scurte, iar, pe măsură
ce cota descreşte, acestea se trag mai subţiri, mai depărtate şi mai lungi. Suprafeţele plane înclinate se scot
în evidenţă; după acelaşi principiu ca şi taluzurile, însă printr-o haşură de linii paralele, trasate la distanţe
progresiv mai mari spre baza planului înclinat.
Taluzurile cu forme curbe se reprezintă în plan prin linii subţiri echidistante pe linia de curbură şi trasate
după direcţia razei, iar în elevaţie, prin linii trasate în lungul taluzului şi distanţate progresiv.
REPREZENTAREA UŞILOR ŞI A FERESTRELOR. Uşile şi ferestrele sînt montate în golurile lăsate în

zidărie, ale căror dimensiuni rezultă din dimensiunile tîmplăriei proiectate, la care se adaugă jocul de
montaj. Ele se desenează, totdeauna, la scara desenului. In desenele executate la scara 1 : 100 şi mai mici,
uşile şi ferestrele se reprezintă în plan.
REPREZENTAREA GOLURILOR DIN SECŢIUNEA ZIDURILOR SI DIN PLĂCI. Coşurile de fum şi

gaze, precum şi canalele de ventilaţie, prevăzute în pereţii de zidărie cu grosimea minimă de 1 % cărămidă
(37,5 cm) pot avea secţiune pătrată, dreptunghiulară sau circulară. în plan ele se reprezintă dife- renţiat,
folosindu-se semnele convenţionale, după destinaţia canalului respectiv.
REPREZENTAREA SCĂRILOR. Scările se reprezintă, în general, prin casa scării şi prin treptele care le
compun. în plan, treptele se reprezintă prin linii continue subţiri, care indică muchiile lor în vedere, iar
contra trepte le, care nu se văd, se reprezintă prin linii întrerupte . Planul oricărui palier reprezintă
secţiunea determinată de un plan orizontal care trece deasupra pervazului ferestrelor respective. Acest plan
taie şi scara, iar în secţiunea rezultată apar doar cîteva din treptele ce urcă spre etajul superior, aflate sub
nivelul planului de secţionare; în aceeaşi secţiune se mai văd însă şi treptele etajului inferior. Scările se
reprezintă în desenele de construcţie la scară conform prescripţiilor standardizate. Secţiunea prin scară este
însemnată printr-o linie continuă, înclinată la 45° faţă de linia treptelor .
REPREZENTAREA ASCENSOARELOR. în planurile de execuţie, golurile de ascensoare şi cabinele se

desenează la scară, reprezentîndu-se în plan conturul proiecţiei cabinei, completat cu diagonalele
respective şi cu contragreutatea sub forma unui dreptunghi înnegrit. Este reprezentată o secţiune orizontală
printr-o scară cu rampe drepte şi podeşte, care se desfăşoară în jurul spaţiului în care este montat
ascensorul.
REPREZENTAREA OBIECTELOR SANITARE. Grupurile sanitare pentru locuinţe, construcţii sociale

sau clădiri industriale sînt echipate cu obiecte sanitare,'conform prevederilor standardizate. Obiectele
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
sanitare se reprezintă în desenele de arhi-tectură şi de instalaţii sanitare în faza de proiect de execuţie. în

desenele de ansamblu se dau numai indicaţii asupra gradului de confort al grupului sanitar (de exemplu,
baie sau duş, closet cu scaun sau closet turcesc etc.) şi schema de funcţionare. Obiectele sanitare se
desenează la scara planului pe care urmează a fi amplasate, pentru a se studia spaţiile libere rămase pentru
circulaţie.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
REPREZENTAREA MOBILIERULUI. Mobilierul pentru construcţiile civile şi industriale se reprezintă

în proiect la scara planului, prin semnele convenţionale stabilite de standarde. Diversele piese de mobilier
aşezate la perete se consideră situate la 5 cm distanţă de la zidăria cotată. Dimensiunile de gabarit, în caz
de necesitate, se pot trece în interiorul sau în dreptul semnelor convenţionale respective. Obiectele care nu
au semne convenţionale cuprinse în standarde se desenează schematic, indicandu-se denumirea respectivă
într-o legendă.
La scară mai mică de 1 : 50, semnele convenţionale pot fi reprezentate numai prin conturul lor. Utilajele
sînt reprezentate în plan prin forma schematizată a gabaritului maxim ocupat pe pardoseala halelor. în
gabaritul de reprezentare nu sînt prevăzute şi spaţiile de lucru sau de circulaţie în jurul maşinilor sau al
utilajelor.
SEMNELE CONVENŢIONALE LA PLANURILE DE PLANTARE PENTRU SPAŢII VERZI. Pentru

principalele categorii de plantaţii s-au stabilit semne convenţionale care se reprezintă în planurile de spaţii
verzi pînă la scara 1:2 000. In tabela 8 .sunt indicate semnele convenţionale, care se desenează astfel încît
să reprezinte, la scara planului, proiecţia ortogonală la sol a plantaţiilor. In planurile de detaliu, la scările
1 : 100 şi 1 : 50, plantaţiile se reprezintă prin conturul proiecţiilor ortogonale la sol ale coroanelor (linie
continuă) şi prin punctele de plantare; cînd nu se elaborează detalii, acest sistem poate fi întrebuinţat şi
pentru planurile Ia scările 1 : 500 şi 1 : 200. In afara semnului convenţional grafic pentru precizarea
speciei, în funcţie de necesitate, se notează alăturat semnul indicativ de trimitere în legendă. Semnele
convenţionale pot fi reprezentate şi prin culori, explicîndu-se în legendă semnificaţia reprezentării lor
(specia, varietatea etc.). Suprafeţele gazonate (înierbate) se lasă albe sau se poşează îu tentă slabă.
SEMNE CONVENŢIONALE PENTRU ORIENTAREA PLANURILOR. La amplasarea pe teren a

clădirilor se ţine seama şi de orientarea lor faţă de punctele cardinale sau faţă de direcţia vantului
dominant.
Cotarea este operaţia de înscriere pe desenul unei piese a dimensiunilor formelor geometrice simple din
care este alcătuită piesa, precum şi a dimensiunilor care stabilesc poziţia reciprocă a acestora.
Elementele cotării
Pentru executarea operaţiei de cotare se folosesc, conform SR ISO 129:1994 următoarele elemente: linia
de cotă; extremităţile liniei de cotă şi punctul de origine; linii de indicaţie, linii ajutătoare, cota.
12.3 Prelucrarea materialelor
Pentru realizarea in conditii optime a lucrarilor de fundatii executantul trebuie sa primeasca din partea
unitatii de proiectare o serie de date cuprinse in proiectul de executie si anume:
a) Studiul geotehnic in care sa se gaseasca date referitoare la:
- stratificatia terenului
- grosimea, natura, coeziunea si umiditatea straturlor
- unghiul de frecare interna
- cota apelor subterane
- debitul apelor si coeficientul de permeabilitate
- presiuni admise pe teren
b) Detalii de executie a fundatiilor ce cuprind:
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
- plan general de fundatii

- planul de sapaturi (umpluturi)
- plan de epuismente (daca este necesar)
- detalii de executie (cofraj si armare) pentru fiecare tip in parte.
Principalele lucrari pregatitoare
- Defrisarea
-Amenajarea terenului:stringerea in gramezi si transportul in afara zonei de lucru a zapezii (daca e
cazul),saparea si depozitarea stratului de pamint vegetal.
- Indepartarea apelor de suprafata prin santuri de garda
-Lucrari de amenajare a platformei de lucru, respectiv aducerea la cota a terenului (cota teren amenajat -
CTA).
- Lucrari de demolari
- Alte probleme in cazul existentei pe amplasament a unor vestigii arheologice sau a unor fosile vegetale
sau animale vor fi anuntate organele competente care urmeaza sa avizeze asupra continuarii lucrarilor
Saparea
La inceperea lucrarilor de sapaturi seful punctului de lucru va verifica incheierea lucrarilor pregatitoare.
In functie de datele cuprinse in studiul geotehnic, de solutia de fundare aleasa, de volumul de sapaturi si
umpluturi necesare, proiectantul lucrarii va indica in proiect tipul de sapatura ce urmeaza a fi executat.
13. Săpături şi sprijiniri

13.1 Sapaturi inguste nesprijinite
Sapatura - operatia de indepartare a pamantului in vederea executarii fundatiei unei constructii sau a
dispunerii sub nivelul terenului a unor conducte sau instalatii. Se executa dupa planul de sapatura din
proiectul de executie si are, de regula forme regulate, poligonale sau circulare.
Se preda amplasamentul
Se face pe baza de PV de predare-primire a aplasamentului şi a bornelor de reper de către clientul lucrării
împreună cu delegatul proiectantului general. În PV se menţionează că nu există nici o instalaţie subteranâ
care să prezinte pericol de avarie sau accidente de muncă (conductă de gaze, apă, cabluri electrice,
telefonice).
Nu se admite executarea lucrărilor sub cabluri LEA, de înaltă şi joasă tensiune cu mijloacele de transport.
Odată cu predarea amplasamentului se face şi predarea bornelor de control pentru execuţie şi urmărirea
post-execuţie, cu reţeaua de coordanate corespunzătoare.
Efectuarea sapaturilor pentru groapa de fundatie
La executarea sapaturilor, trebuie avute in vedere urmatoarele:
- Trebuie mentinut echilibrul natural al pamintului in jurul gropii de fundatii sau in jurul fundatiilor pe o
distanta suficienta pentru ca stabilitatea constructiilor invecinate existente sau in curs de executie si a
instalatiilor existente in pamant, sa nu fie influentata.
- Trebuie asigurata mentinerea sau imbunatatirea caracteristicilor pamantului de sub talpa de fundatie.
- Trebuie asiguratã securitatea muncii in timpul lucrarilor.
- Coborirea nivelului apelor subterane pentru a permite executarea corpului fundatiilor in uscat.
- Asigurarea suprafetelor necesare pentru amplasarea si functionarea normala a utilajului de lucru, a
depozitelor de materiale si a instalatiilor auxiliare necesare executarii fundatiilor.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
- Verificarea corespondentei dintre situatia reala si proiect din punct de vedere al calitatii terenului,
inscrierea dimensiunilor si a pozitiilor in limitele tolerantelor prescrise.
13.2 Caracterizarea lucrarilor de sprijiniri
- Daca caracteristicile terenului nu corespund cu cele avute in vedere la proiectare, masurile ce urmeaza a
se lua se vor stabili impreuna cu proiectantul si numai in scris.
- Inscrierea in registrul de procese-verbale de lucrari ce devin ascunse.
Se tine cont de
- Operatiile de realizare a fundatiilor, deci si a sapaturilor, devin prin tehnologia de executie, lucrari
ascunse care trebuie tratate cu deosebita atentie intrucit fundatiile reprezinta elemente de rezistenta ale
unei constructii de a caror calitate depinde continuarea si siguranta celorlalte lucrari.
- Metodele actuale de executie ale fundatiilor au un grad ridicat de mecanizare. Vitezele optime de lucru
ale utilajelor se obtin numai in conditii de lucru adecvate, care permit mobilitate maxima utilajelor si
vehiculelor. Prin urmare, trebuie sa se prevada un sistem de drumuri de santier eficace si bine intretinute
pentru a se putea lucra in ritm sustinut in toate anotimpurile.
- Se va acorda o atentie deosebita scurgerii apelor din santier, pentru a crea conditii de lucru in uscat si a
evita patrunderea apelor in zonele de sub viitoarele fundatii si pentru a evita epuismente inutile.
- Trasarea si marcarea clara a tuturor retelelor subterane: electrice, telefonice, gaz, apa si canalizare are o
importanta deosebita.
De asemenea trebuie luate masuri de siguranta prin consultarea organelor de resort, ori de cite ori
drumurile sunt traversate de cabluri aeriene.
- Alegerea utilajului care se potriveste cel mai bine pentru lucrarile respective constituie un factor foarte
important.
- Este obligatoriu ca la excavatiile pentru fundatii sa se asigure stabilitatea malurilor sapaturii. Prabusirea a
peretilor unei transei adanci si inguste poate provoca chiar pierderi umane.
14. Cofraje din lemn

14.1 Recunoasterea lucrrilor de cofraje
Cofrajele reprezinta constructii din lemn,metal sau alte materiale in care se toarna betonul iar dupa priza si
dupa intarire trebuie sa se obtina formele si dimensiunile din proiect pentru elementul de constructie care
s-a turnat.
14.2 Clasificarea cofrajelor
Clasificarea se face după mai multe criterii dintre care mai importante sunt:
- destinaţia cofrajului;
- poziţia în spaţiu la utilizare;
- materialele folosite la execuţia cofrajului;
- modul şi gradul de reutilizare;
- gradul de mobilitate;
- gradul de complexitate.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
După criteriul destinaţie, referitor la tipul elementelor de construcţii la a căror execuţie se folosesc,
cofrajele se clasifică în:
- cofraje pentru fundaţii;
- cofraje pentru pereţi;
- cofraje pentru stîlpi;
- cofraje pentru grinzi;
- cofraje pentru planşee;
- cofraje pentru arce şi bolţi;
- cofraje pentru alte elemente şi subansambluri structurale de construcţii.
După criteriul poziţie în spaţiu la cofrare, cofrajele pot fi:

- cofraje orizontale;
- cofraje verticale;
- cofraje înclinate faţă de orizontală sau verticală;
- cofraje cu poziţii speciale în spaţiu.
După criteriul materiale folosite la execuţia cofrajelor, cofrajele se clasifică astfel:

- cofraje din lemn;
- cofraje din metal;
- cofraje din mase plastice rigide sau flexibile;
- cofraje speciale din beton sau beton armat, din materiale ceramice, din ferociment;
- cofraje mixte, la a căror alcătuire constructivă contribuie o combinaţie din materialele enumerate mai
sus.
După criteriul mod şi grad de reutilizare, cofrajele se clasifică în două mari categorii:
- cofraje refolosibile;
- cofraje pierdute prin înglobare parţială sau totală în beton.
Cofrajele refolosibile se clasifică la rîndul lor, pe baza aceluiaşi criteriu (mod şi grad de reutilizare), în
cofraje nedemontabile şi cofraje demontabile.
Cofrajele refolosibile nedemontabile se execută pe amplasament, în poziţia definitivă de cofrare, din
materialele care alcătuiesc ansamblul cofrajului (cherestea, lemn brut sau ecarisat, ancore din sîrmă, cuie
etc), materiale care se recuperează cu pierderi importante la decofrare.
După criteriul grad de mobilitate, cofrajele se clasifică în cofraje fixe şi cofraje mobile.
14.3 Executarea lucrarilor de cofraje
Cofrajele fixe se execută sau se montează pe amplasament, în poziţia finală de cofrare, iar după desfacere
sau demontare, la decofrare, se execută sau se montează în altă poziţie de cofrare, pe acelaşi amplasament
sau pe alt amplasament.
Cofrajele mobile se execută sau se montează sub formă de ansambluri prefabricate, în întregime sau pe
porţiuni mari, care pot fi deplasate în poziţii succesive, pe acelaşi amplasament, fără demontare, pe măsura
punerii în operă a betonului. Deplasarea cofrajelor mobile poate fi produsă de mijloace proprii cofrajului
(verine hidraulice, la cofrajele glisante) sau cu mijloace clasice de ridicare - coborâre, translare, rulare etc.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
După criteriul grad de complexitate, cofrajele reutilizabile demontabile se clasifică în trei categorii: cofraje
de gradul I, de gradul II şi de gradul III de complexitate. Factorii care determină încadrarea într-o
categorie de complexitate au în vedere următoarele:
dimensiunile şi greutatea elementelor componente ale cofrajului;
metodele de coordonare dimensională a elementelor componente ale cofrajului;
modul de manipulare a elementelor componente ale cofrajului pentru transport, montare şi
demontare, depozitare;
modul şi gradul de reutilizare a cofrajelor.
Principalele elemente componente ale cofrajului sunt:

a) cofrajul propriu zis, care alcătuieste închiderea volumului în care se toarnă betonul;
b) sustinerea cofrajului (scheletul de sustinere), care îi asigură pozitia si stabilitatea formei, fiind amplasată
la exteriorul acestuia;
c) elemente de legătură, amplasate în interiorul cofrajului, necesare, de asemenea, pentru a-i asigura
pozitia si stabilitatea, dintre care unele rămân înglobate în beton.
Materialele pentru confectionarea cofrajelor sunt, de regulă, lemn (cherestea), produse pe bază de lemn,
metal sau produse pe bază de materiale sintetice.
Adecvarea materialelor pentru confecŃionarea cofrajelor se referă la:
a) rigiditatea proprie, care determină alcătuirea scheletului de sustinere a suprafetei cofrajului;
b) lipsa găurilor, fisurilor, pentru asigurarea etanseitătii;
c) limitarea absorbŃiei de apă, dacă este cazul;
d) posibilitatea de îmbinare, pentru asigurarea etanseitătii suprafatei cofrajului;
e) limitarea rugozitătii sau neregularitătii suprafetei cofrajului, pentru asigurarea desprinderii fără
degradarea suprafetei betonului, la decofrare;
f) compatibilitatea cu betonul în cazul materialelor sintetice (absenta degajării de ioni de clor sau
producerea unor reactii chimice).
Tehnologia de montare a panourilor de cofraj pentruorice element de constructie cuprinde urmatoarele

operatii:
curatirea si nivelarea locului de montaj;
trasarea pozitiei cofrajelor;
transportul si asezarea panourilor de cofraj pelocurile trasate
asamblarea si sustinerea lor provizorie;
verificarea pozitiei cofraielor fiecarui element deconstructie si fixarea lor in pozitie corecta;
incheierea, legarea si sprijinirea definitiva a tuturorcofrajelor cu ajutorul dispozitivelor-anexa de
montare(caloti, juguri, tiranti, zavoare, distantieri, spraituri,contravinturi etc.).
Tehnologia de montare a panourilor de cofraj cuprinde urmatoarele faze:
faza 1 ± trasarea axelor peretilor si conturului lor;
faza a 2 a ± fixarea talpilor de rezemare si trasare;
faza a 3 a ± montarea panourilor de cofraj pentru o fata a peretelui, incepand cupanoul de colt;
montajul se executa pe ambele laturi concurente in acel colt alincaperiil pe masura ce se executa
montajul, fiecare panou de cofraj se asambleaza de cel anterior montat cu cleme din otel-beton,
sprijinindu-seprovizoriu de proptele;
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
faza a 4 a ± montarea armaturii peretelui;

faza a 5-a - fixarea cutiilor si a ramelor pentru go run;
aza a 6-a - montarea panourilor de cofraj pe a doua fata a peretelui;
faza a 7-a - montarea distantierelor prin care se introduc si se fixeazaprovizoriu tirantii; o data cu
fiecare panou de cofraj de pe fata a doua aperetelui;
faza a 8-a - montarea panourilor de cofraj de usa si a ramelor pentru cofrareagolurilor de usa in
locurile unde este prevazut gol in perete;
faza a 9-a - montarea perechilor de moaze si fixarea lor cu tiranti cu zavor;
faza a 10-a - verificarea vertiealitatii cofrajelor cu ajutorul nnui dispozitiv cufir de plumb si
spraituirea lor la pozitia definitiva
Montarea cofrajelor cuprinde următoarele:

a) executarea esafodajelor, dacă este cazul;
b) asezarea cofrajelor la pozitie, conform trasării de detaliu;
c) definitivarea pozitiei în plan si pe verticală, îmbinarea între panouri, dacă este cazul, si fixarea
cofrajelor;
d) verificarea si receptia cofrajelor.
La montarea cofrajelor trebuie avute în vedere si următoarele:

a) efectuarea pregătirii si receptiei suprafetelor de beton care se află în volumul cofrat (proces verbal de
receptie calitativă pe faze – pentru lucrări care devin ascunse); pregătirea se efectuază fie pentru ca betonul
turnat să adere la betonul existent fie, dacă este cazul, să nu adere la acesta;
b) mentinerea curăteniei în spatiul cofrat, precum si a armăturilor, dacă acestea sunt montate anterior (spre
exemplu, nu se va tăia lemn pentru a nu rămâne rumegus în cofraj; nu se vor aplica produse pentru
decofrare care să cadă pe beton sau pe armătură).
Demontarea panourilor de cofraj (decofrarea).

Ordinea operatiilor de demontare este in general inversa ca la montare.
La decofrarea peretilor
se executa: desfacerea zavoarelor si scoaterea tirantilor;scoaterea moazelor si asezarea lor in zone
Recirculate; scoaterea scindurilor de aliniere;demontarea panourilor de cofraj; curatirea si ungerea lor.
La decofrarea stilpilor
se executa: demontarea jugurilor, desfacerea chingilor delegatura; demontarea panourilor de cofraj;
curatirea si ungerea lor; demontarea ramei detrasare.
La decofrarea fundatiilor
se executa: demontarea spraiturilor, proptelelor,tarusilor, clestilor si montantilor; demontarea panourilor
de cofraj; curatirea si ungerea lor.
La decofrarea grinzilor
se executa: desfacerea jugurilor, desfacerea scindurilorde aliniere; desfacerea chingilor; demontarea
panourilor de cofraj a fetelor laterale;curatirea si ungerea lor; descintrarea din filet a popilor extensibili;
demontarea panourilorde cofraj de fund; curatirea si ungerea lor; demontarea contravinturilor simultan cu
demon-tarea grinzilor extensibile si a popilor. Ultimele trei operatii sint, in general, executate maitirziu,
primele se pot executa o data cu decofrarea elementelor de constructie verticale.
La decofrarea placilor se executa:
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
descintrarea din filet a popilor; executareaunui esafodaj de lucru pentru demontarea panourilor de cofraj;
demontarea panourilor decofraj; curatirea si ungerea lor; demontarea contravinturilor simultan cu
demontareagrinzilor extensibile si a popilor..
Desprinderea scindurilor, chingilor si a panourilor de cofraj trebuie facuta cu mijloaee siscule adecvate,
astfel ca sa nu se produca degra-dari nici cofrajelor si nici betonului
Cofraje pentru stilpi.

Aceste cofraje sint alcatuite din panouri modulate, cucompletari, sub forma de panouri asezate pe verticals
si fururi pe orizontala .
Panourile se dispun cite doua, fatain fata, simetric si se fixeaza in caloti dinbare drepte legate la papete cu
tirantiprevazuti la un capat cu placute deancoraj, iar la celalalt cajat cu zavoarede blocare.Indiferent de
forma, de mod demontare si asamblare a panourilor decofraj, fiecare cofraj de stilp cuprinde:rama de
trasare, calotul de scinduri labaza; capacul sau fereastra pentrucuratarea cofrajului pe una din
laturilestilpului; sipcile triunghiulare pentruinchiderea rostu-rilor cofrajului si tesireamunchiilor
stilpului.Imbinarea cofrajului stilpului cucofrajul grinzilor se realizeaza astfel incitcofrajul grinzilor sa
reazeme pe capulcofrajului stilpilor, ceea ce permite oasamblare usoara si corecta, iardecofrarea stilpului
se poate realizainaintea grinzilor, acestea avind nevoiede un timp mai mare de as-teptare instare cofrata.
Tehnologia de montare a panourilorde cofraj pentru stilpi cuprinde urmatoarele faze:

faza 1 - trasarea axelor perpendiculare si con-turul stilpului;
faza a 2-a - fixarea ramei de trasare;
faza a 3-a - fixarea cu cuie a sipcii triunghiulare pe fetele panourilor de cofraj
faza a 4-a - montarea panourilor de cofraj pentru trei laturi, sprijinindu-se provizoriu
faza a 5-a - montarea armaturii;
faza a 6-a - montarea provizorie a ferestrei de control pe latura a patra;
faza a 7-a - continuarea cofrarii laturii a patra cu panouri de cofraj;
faza a 8-a - se monteaza calotii metalici si se string cu tiranti prevazuti cu placuta de ancoraj si
zavor;
faza a 9-a - scoaterea ferestrei de control, curatarea interiorului cofrajului deaschii si eventuale
gunoaie si montarea definitive a ferestrei de control;
faza a 10-a - montarea calotului de baza din scindura si a calotului metalic care imbraca rostul la
partea superioara a ferestrei de control.
Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora se efectuează:

a) la terminarea lucrărilor de cofraje, pentru o etapă de lucru, când se efectuează si receptia cofrajelor;
b) imediat înainte de punerea în operă a betonului în cofrajele respective, când se efectuează o nouă
verificare.
Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora se efectuează prin:

a) examinare directă si măsurări simple;
b) măsurări cu aparatură.
Prin măsurări se urmăreste confirmarea încadrării în toleranŃele prevăzute pentru montarea cofrajelor.
Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora prin observare directă si măsurări simple se referă la
următoarele:
a) compararea cu prevederile din proiectul tehnologic si/sau prevederile producătorului, în ceea ce
priveste:
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
(i) alcătuirea de ansamblu: vizual;

(ii) tipurile de materiale si integritatea acestora: vizual, precum si analizarea documentelor privind
calitatea acestora;
(iii) dimensiunile: prin măsurare;
(iv) îmbinările (elementele de fixare si contactul între elementele concurente în îmbinare): vizual si, prin
solicitare cu mâna, să nu aibă joc în îmbinare;
b) asezarea corespunzătoare a elementelor/panourilor cofrajelor propriu-zise, fată de baza de rezemare,
precum, si între ele: vizual – pozitie si fără spatii libere între ele;
c) faptul că elementele de sustinere sau legătură punctuală (popi, contravântuiri înclinate, legături
interioare etc.) sunt fixate: prin solicitare cu mâna, să nu aibă joc; legăturile interioare sunt corect montate:
prin observare vizuală;
d) starea de curătenie: vizual;
e) aplicarea agentilor de decofrare: vizual;
f) dimensiunile, în cel putin 2 sectiuni pentru fiecare element, precum si ale golurilor si pozitia relativă a
acestora: prin măsurare directă;
g) trasarea înăltimii de turnare a betonului: prin măsurare directă fată de fundul cofrajului, sau fată de alte
suprafete existente;
h) aspectul general al suprafetei care vine în contact cu betonul: vizual.
Verificările cofrajelor prin măsurări cu aparatură se referă la:

a) cote de nivel pentru fundul cofrajului;
b) axe, pentru spatiul cofrat si pentru goluri;
c) înclinări, dacă este cazul;
d) verificări în toate punctele si sectiunile, care trebuie să fie precizate în caietul de sarcini întocmit de
proiectant, în cazul cofrajelor cu forme deosebite (plăci sau pereti curbi etc.).
Neconformitătile, fie în ceea ce priveste alcătuirea si montarea, fie în ceea ce priveste depăsirea
tolerantelor (abaterilor admisibile) la dimensiuni si/sau pozitie, se consemnează si trebuie să fie rezolvate
de executant.
Pentru a preveni aparitia unor neconformităti, executantul trebuie să asigure un control preliminar privind
aprovizionarea, manipularea si depozitarea materialelor utilizate, precum si un control al instruirii
personalului care va executa lucrările respective. Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora se face din
nou, în intervalul de 24 de ore înainte de montarea armăturii, dacă este cazul, precum si înainte de punerea
în operă a betonului, dacă între aceste operaŃiuni a trecut o perioadă mai lungă.
Receptia cofrajelor si sustinerilor acestora constă în consemnarea conformitătii lucrărilor, pe baza

verificării efectuate la terminarea lucrărilor si a rezolvării eventualelor neconformităti, printr-un proces
verbal pentru receptia calitativă pe faze (pentru lucrări care devin ascunse), cu participarea
reprezentantului beneficiarului lucrării si, în cazul unor cofraje si/sau esafodaje deosebite, pentru care
proiectantul a întocmit caiete de sarcini, si cuparticiparea proiectantului.
Lucrari de cofrare
Inainte de inceperea lucrarii, se verifica :
calitatea panourilor de cofraj;
existenta proiectului de executare a lucrarii pe timp friguros (daca e cazul);
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
existenta fisei de insotire a lucrarii care trebuie sa contina si programul de control al

calitatii pe faze de executie a cofrajelor;
suprafetele de cofraj care vor veni in contact cu betonul ce urmeaza a se turna;
pozitia armaturilor de legatura sau continuitate;
trasarea cofrajelor conform detaliilor de executie;
In timpul executarii lucrarii, se verifica :

pozitionarea cofrajelor in raport cu trasarea;
respectarea proiectului si incadrarea in abaterile admisibile;
Acte incheiate : Proces verbal de receptie calitativa
La terminarea executarii lucrarii

Acte incheiate : Proces verbal pentru verificarea calitatii lucrarilor ce devin ascunse, care va contine
constatari cu privire la : alcatuirea elementelor de sustinere si sprijinire, etanseitatea cofrajelor,
dimensiunile interioare ale cofrajelor, pozitia golurilor in raport cu cele ale elementelor care se vor betona.
Lucrari de decofrare
Inainte de inceperea lucrarilor, se verifica daca :
rezistentele la care au ajuns partile de constructie in vederea decofrarii prin incercarea
epruvetelor de control pe faze confectionate in acest scop si pastrate in conditii similare
elementelor in cauza sau prin incercari nedistructive. In lipsa incercarilor se vor respecta
prevederile NE 012-2/2007.
Acte necesare : Buletin de incercare; Graficul de intarire pentru beton (in cazul executarii pe timp friguros)
In timpul decofrarii, se verifica :
sa nu existe defecte de turnare (goluri, zone segregate) care pot afecta stabilitatea
constructiei. Daca se constata existenta unor defecte se va sista decofrarea pana la aplicarea
masurilor de remediere sau consolidare;
daca decofrarea se face astfel incat sa se evite preluarea brusca a incarcarilor de catre
elementele ce se decofreaza, ruperea muchiilor betonului sau degradarea materialelor din
care este alcatuit cofrajul;
Dupa decofrarea elementelor din beton
Acte intocmite : Proces verbal de verificare a aspectului betonului dupa decofrare si pozitionare goluri
tehnologice si de instalatii, care se incheie in maximum 24 de ore de la decofrarea oricarei parti de
constructie. Se incheie intre conducatorul punctului de lucru, delegatul beneficiarului si de catre proiectant
(daca acesta a solicitat sa fie prezent). In procesul verbal se consemneaza rezultatele urmatoarelor
verificari : aspectul elementelor, semnalandu-se daca se intalnesc zone necorespunzatoare (segregari,
goluri, rosturi, etc), dimensiunile elementelor, pozitia elementelor verticale in raport cu cele situate
inferior, pozitia si dimensiunile golurilor.
15. Lucrări simple de armare

15.1 Recunoasterea tipurior de armaturi pentru beton
Armatura reprezinta totalitatea barelor si sarmelor din otel din interiorul elementelor de constructie din beton
armat si care au rolul sa preia eforturile de intindere si eventual unele din cele de compresiune care apar la
aceste elemente.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Armaturile se utilizeaza la realizarea elementelor structurale din beton armat : fundatii, grinzi, stilpi, placi,
cadre. Dupa forma si comportarea in timpul procesului de executie, armaturile se pot clasifica in:
1.Armatura flexibila
Armatura flexibila are o rigiditate redusa pana la inglobarea ei in beton. In timpul executiei greutatea
armaturii flexibile e suportata de cofraje,de partea inferioara a constructiei sau de teren iar mentinerea pozitiei
acestor armaturi trebuie asigurata prin diverse procedee in timpul turnarii si compactarii betonului.
Armatura flexibila se realizeaza sub forma de bare separate sau sub forma de plase si carcase sudate.
Tipuri de armaturi flexibile folosite pentru beton armat:
Otelurile folosite la fabricarea armaturilor denumite si otel-beton se clasifica tinanand seama de
caracteristicile fizico-mecanice,de natura suprafetei barelor si de modul de fabricatie:
a.Dupa caracteristici mecanice
- otelul-beton obisnuit (OB37)
- otel-beton superior (PC52;PC60)
- sarma trasa neteda pentru beton (STNB)
- sarma profilata pentru beton (STPB)
b.Dupa felul suprafetei barelor si dupa modul de fabricatie
- otel-beton rotund obtinut prin
- laminare la cald (OB37)
- laminare la cald si tragere la rece (STNB)
- otel-beton cu profil periodic (striatii)
- laminare la cald (PC52)
- laminare la cald si tragere la rece si amprentare (STPB)
Otelurile beton pana la 12mm se livreaza de regula sub forma de colaci iar la cele de diametru mai mare sub
forma de diverse lungimi (6-18m).
2.Armatura rigida
Este capabila sa-si suporte propria greutate,greutatea cofrajelor si a betonului proaspat precum si alte
incarcari care apar in timpul procesului de executie.
Se poate realiza in 2 moduri:
1.Din profile laminate sudate sau nituite
2.Din carcase spatiale sudate realizate din profile laminate si bare rotunde
a.Trasarea si taierea barelor la lungimea necesara

Taierea otelului-beton se poate face cu foarefeci de masa cu stante manuale sau cu stante mecanice.Taierea
se face dupa ce s-a masurat si s-a trasat lungimea necesara a barei,la masurare tinandu-se seama de lungimea
ciocurilor si a indoiturilor.De asemenea se tine seama si de alungirea barei datorita indoiturilor.Astfel lungimea de
n
Lh=Lp−∑ ΔLi
i= 1
Aceste alungiri se considera astfel :
fasonare a barei trebuie sa fie
d
45o → ΔLi=
2
o
90 → ΔLi=d
3d
180o → ΔLi=
2
Foarfecile de mana se folosesc pentru bare cu diametru mai mic sau egal de 12 mm.
Stantele manuale pentru bare cu diametru mai mic sau egal cu 25mm.
Stantele mecanice pentru bare cu diametru mai mic sau egal cu 40mm.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
15.2 Caracterizarea lucrarilor de armare
Inainte de indreptarea armaturilor acestea se curata de eventuala rugina groasa care prezinta tendinta de desprindere
si care are influenta daunatoare impiedicand aderenta corespunzatoare intre armatura si beton.Indepartarea ruginii se
face cu ajutorul periilor de sarma.Indreptarea armaturii subtiri (mai mica de 12 mm) livrata sub forma de colaci se
face in mod avantajos cu masini specializate.
Pentru santiere cu volum mic de armatura indepartea se face cu ajutorul troliilor avand grija ca in urma
intinderii,armatura sa nu aiba o alungire de 2mm/m.
c. Fasonarea manuala se face de regula pe un banc de lucru pe care sunt fixate dispozitive ajutatoare de
indoire.Bancul se realizeaza din metal.Are un blat foarte rigid si suprafata plana.
Dispozitivele ajutatoare folosite in acest caz de fasonare sunt numeroase si in continua perfectionare.Cele mai
utilizate dispozitive sunt:
a) Cheile simple sau duble cu brat drept sau frant.Ele au dimensiuni diferite in functie de diametrul barelor.Barele
cu diametre mici se pot indoi cu ajutorul a doua chei.In cazul folosirii unei singure chei e necesara o placa
metalica
prevazuta cu 3-4 dornuri dispuse astfel incat pee le sa se ataseze role cu diametre exterioare diferite care sa asigure
indoirea la raza de curbura ceruta.
b) Placa cu gauri;
c) Placa turnata cu 2 dornuri;
d) Placa simpla cu 3 dornuri;
e) Placa cu dorn crestat si cheie fixata de placa.
15.3 Executa lucrari de armare
Fasonarea armaturilor
•Inainte de a se trece la fasonarea armaturilor,e xecutantul va analiza prevederile proiectului, tinand seama de
posibilitatile practice de montare si fixare a barelor precum si de aspectele tehnologice de betonare si compactare.
Daca se considera necesar se va solicita reexaminarea de catre proiectant a dispozitiilor de armare prevazute in
proiect
•Armaturile care se fasoneaza trebuie sa fie curate si drepte,in acest scop se vor indeparta:
•eventualele impuritati de pe suprafata barelor
•rugina, prin frecare cu perii de sirma, dar numai in zonele in care barele urmeaza a fi innadite prin sudura.La
intinderea otelului cu troliul, alungirea maxima nu va depasi 1 mm/m.
•Barele taiate si fasonate vor fi depozitate in pachete etichetate pentru a se evita confundarea lor,pastrarea formei si
curateniei lor pina in momentul montarii.
•Armaturile se vor termina cu sau fara ciocuri,conform prevederilor proiectului. In cazul armaturilor netede avind
diametrul "d"ciocul se indoaie la 180 grade cu raza interioara de minim 1,25 d si portiunea dreapta de capat de
minim 3 d. In cazul armaturilor cu profil periodic ciocul se indoaie la 90 grade cu raza interioara de minim 2 d si
portiunea dreapta de capat de minim 7 d.
•Fasonarea ciocurilor si indoirea armaturilor se executa cu o miscare lenta, fara socuri.La masinile de indoire cu
doua viteze nu se admite curbare a barelor din oteluri cu profil periodic la viteza mare a masinii.
•Se interzice fasonarea armaturilor la temperaturi sub - 10 grade C.
Barele cu profil periodic cu diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.
16. Lucrări de betonare

Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Betonul este o roca artificiala, obtinuta prin amestecul celor trei componete de baza: ciment, agregate si apa. In
compozitia betonului pot intra diverse alte elemente avand roluri diverite cum ar fi agenti de intarire (urmarind o
intarire mai lenta sau mai rapida, functie de necesitati), agenti de fluidizare sau plastifiere, coloranti, etc.
16.1 Preparare betoane
Cimentul desi cel mai des intalnit este cel tip Portland R=37,5 este de foarte multe feluri, functie de destinatia
elementelor de beton. In afara de cimentul folosit pentru elemente de structura, des intalnit este si cimentul alb care
are ca scop executarea diverselor finisaje (de obicei pentru exterior, caz in care finisajele pe baza de ipsos sunt
prohibite, din cauza proastei comportari a acestuia in prezenta apei).
Apa care intra in compozitia betonului are rolul ca, in reactie cu cimentul, sa formeze "laptele de ciment", care
de fapt este un gel iar prin cristalizare rezulta o masa solida. Cand acest lucru incepe se spune ca betonul a "intrat in
priza" care poate fi intarziata prin amestecarea continua si energica a betonului (acesta este motivul pentru care
cuvele cifelor de beton se invart). Odata demarata intarirea, "intrarea in priza", acest proces este ireversibil si
continua practic la nesfarsit in prezenta factorilor favorabili. Se considera totusi ca betonul a ajuns la maturitate
dupa 28 de zile, pentru simplificare, atunci betonul atingand rezistenta de calcul.
Agregatele, roci naturale de diverse dimensiuni, plecand de la nisip fin si pana la bolovani, au cea mai mare
proportie in masa betonului. Se poate considera betonul ca fiind un amestec teoretic omogen de sfere, cele mai mici
fiind intercalate printre cele mari, cele mai mari fiind pietrisul, cele mici nisipul, iar cele mai mici particulele de
ciment, care au si rolul de liant, de matrice de rezistenta. Natura si forma agregatelor determina in mare masura
rezistenta betonului si gradul acestuia de lucrabilitate. Este necesar ca dupa turnarea betonului acesta sa fie
omgenizat cat mai bine pentru indepartarea aerului din structura sa. Eliminarea totala a aerului este imposibila dar se
urmareste un cat mai mic procent de aer in beton. Omogenizarea se face prin vibrarea betonului folosind vibratoare
electrice sau prin baterea cofrajelor cu ciocane de lemn. Aceasta ultima procedura se aplica doar pentru constructii
de mica importanta, negarantand rezultate optime.
Procesul de preparare a amestecului de beton constă din următoarele operaţii: transportarea agregatelor şi cimentului
de la depozit, livrarea apei către instalaţiile de preparare a amestecurilor, dozarea componentelor separate,
amestecare lor mecanică şi descărcarea amestecului de beton gata în dispozitive de transportare pentru livrarea lui la
locurile de punere în operă. Operaţia de bază la prepararea amestecului de beton este amestecare mecanică a părţilor
componente a lui.
Amestecul de beton se pregăteşte în corespundere cu marca betonului indicată în proiectul de execuţie a lucrărilor şi
ţinând cont de exigenţele privind rezistenţă la medii agresive, rezistenţă la îngheţ-dezgheţ şi impermeabilitatea. În
afară de aceasta, amestecul de beton trebuie să posede de anumite proprietăţi tehnice, care asigură transportarea lui
şi comoditate la punerea în operă. În această privinţă, nu se admite segregarea amestecului, să aibă o anumită
consistenţă, care poate să varieze de la moale până la dens şi vârtos. Valorificarea consistenţei se efectuează cu
ajutorul conului standard.
Amestecul de beton se prepară în malaxoarele de beton, care se diferenţiază după modul de încărcare a
componenţilor şi descărcare a amestecului gata în malaxoare de funcţionare continue (încărcarea şi descărcarea
amestecului se efectuează continui) şi funcţionare ciclică. În cele din urmă operaţiile de încărcare a componenţilor şi
descărcare a amestecului gata sunt despărţite în timp şi procesul se desfăşoară după următorul ciclu: încărcare –
amestecare – descărcare (până la finele întregului ciclu o porţiune nouă de materiale nu se încarcă).
În dependenţă de modul de amestecare se deosebesc malaxoare cu cădere liberă şi cu amestecare forţată. În
malaxoarele de beton gravitaţionale toba malaxorului după încărcarea ei cu componentele necesare şi apă se pune în
mişcare de rotaţie. Materialele încărcate în malaxor se amestecă cu ajutorul paletelor. Această metodă se
utilizează
pentru prepararea amestecurilor cu mobilitate mare. Malaxoarele cu amestecare forţată, dotate cu palete şi
crabote, la rotirea cărora masa se amestecă, se utilizează pentru prepararea amestecurilor vârtoase şi mobilitate
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
scăzută. Amestecul de beton, de regulă, se prepară la uzinele staţionare sau de şantier. Uzinele staţionare cu
funcţionare continue produc betonul pentru consumatorii raioanelor apropiate. Uzinele mari de beton în complex
cu parcul de
unităţi de transport livrează cu amestecul de beton obiectele situate în raza de 100 km. Uzinele de şantier, exploatate
doi-trei ani, se realizează montabil-demontabile sau din blocuri separate. Instalaţii inventare montabil-demontabile
sunt raţionale la amplasarea obiectelor în afara razei de livrare a uzinelor de beton staţionare şi necesităţilor
neînsemnate a amestecului de beton (50 – 70 m3/zi); aşa instalaţii constau din malaxoare, dozatoare de masă şi
depozitele agregatelor.
16.2 Recuoaste elemente din beton
După modul de combinare a utilajului tehnologic şi de încărcare a componentelor amestecului uzinele de beton se
clasifică în uzinele cu schema tehnologică într-o treaptă şi în două trepte. La uzinele cu schema tehnologică într-o
treaptă se adoptă principiu gravitaţional de mişcare a componentelor betonului (sub acţiunea greutăţii proprii),
printr-o sistemă de dozatore, spre malaxor.
Instalaţie de malaxare de inventar СБ-6Б-11 cu schema tehnologică într-o treaptă prezintă o construcţie turn cu
carcasă metalică şi o galerie înclinată cu conveier cu bandă de transportare. Părţile componente Procesul de
preparare a amestecului de beton constă din următoarele operaţii: transportarea agregatelor şi cimentului de la
depozit, livrarea apei către instalaţiile de preparare a amestecurilor, dozarea componentelor separate, amestecare lor
mecanică şi descărcarea amestecului de beton gata în dispozitive de transportare pentru livrarea lui la locurile de
punere în operă. Operaţia de bază la prepararea amestecului de beton este amestecare mecanică a părţilor
componente a lui.
Amestecul de beton se pregăteşte în corespundere cu marca betonului indicată în proiectul de execuţie a lucrărilor şi
ţinând cont de exigenţele privind rezistenţă la medii agresive, rezistenţă la îngheţ-dezgheţ şi impermeabilitatea.
În
afară de aceasta, amestecul de beton trebuie să posede de anumite proprietăţi tehnice, care asigură transportarea
lui
şi comoditate la punerea în operă. În această privinţă, nu se admite segregarea amestecului, să aibă o anumită
consistenţă, care poate să varieze de la moale până la dens şi vârtos. Valorificarea consistenţei se efectuează cu
ajutorul conului standard.
Amestecul de beton se prepară în malaxoarele de beton, care se diferenţiază după modul de încărcare a
componenţilor şi descărcare a amestecului gata în malaxoare de funcţionare continue (încărcarea şi descărcarea
amestecului se efectuează continui) şi funcţionare ciclică. În cele din urmă operaţiile de încărcare a componenţilor
şi
descărcare a amestecului gata sunt despărţite în timp şi procesul se desfăşoară după următorul ciclu: încărcare –
amestecare – descărcare (până la finele întregului ciclu o porţiune nouă de materiale nu se încarcă).
În dependenţă de modul de amestecare se deosebesc malaxoare cu cădere liberă şi cu amestecare forţată. În
malaxoarele de beton gravitaţionale toba malaxorului după încărcarea ei cu componentele necesare şi apă se pune în
mişcare de rotaţie. Materialele încărcate în malaxor se amestecă cu ajutorul paletelor. Această metodă se utilizează
pentru prepararea amestecurilor cu mobilitate mare. Malaxoarele cu amestecare forţată, dotate cu palete şi
crabote, la rotirea cărora masa se amestecă, se utilizează pentru prepararea amestecurilor vârtoase şi mobilitate
scăzută. Amestecul de beton, de regulă, se prepară la uzinele staţionare sau de şantier. Uzinele staţionare cu
funcţionare continue produc betonul pentru consumatorii raioanelor apropiate. Uzinele mari de beton în complex
cu parcul de unităţi de transport livrează cu amestecul de beton obiectele situate în raza de 100 km. Uzinele de
şantier, exploatate doi-trei ani, se realizează montabil-demontabile sau din blocuri separate. Instalaţii inventare
montabil-demontabile sunt raţionale la amplasarea obiectelor în afara razei de livrare a uzinelor de beton
staţionare şi necesităţilor neînsemnate a amestecului de beton (50 – 70 m3/zi); aşa instalaţii constau din
malaxoare, dozatoare de masă şi depozitele agregatelor.
După modul de combinare a utilajului tehnologic şi de încărcare a componentelor amestecului uzinele de beton se
clasifică în uzinele cu schema tehnologică într-o treaptă şi în două trepte. La uzinele cu schema tehnologică într-o
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
treaptă se adoptă principiu gravitaţional de mişcare a componentelor betonului (sub acţiunea greutăţii proprii),
printr-o sistemă de dozatore, spre malaxor.
Instalaţie de malaxare de inventar СБ-6Б-11 cu schema tehnologică într-o treaptă prezintă o construcţie turn cu
carcasă metalică şi o galerie înclinată cu conveier cu bandă de transportare. Părţile componente
16.3 Pune in opera betonul
Procesul de punere în operă a amestecului de beton include următoarele operaţii:

pregătirea bazei,
livrarea amestecului de beton în construcţia betonată,
distribuirea (nivelarea) lui
compactarea.
Succesiunea punerii în operă a amestecului de beton depinde de tipul construcţiei, dimensiunile ei, formei şi locul de
amplasare. Până la începerea betonării trebuie să fie determinate: metodele de livrare, distribuire şi compactare a
amestecului de beton; componenţa amestecului de beton, şi valoarea consistenţei; grosimea, direcţia şi durata
stratului turnat.
Înainte de betonare cofrajul să fie curăţit de murdării şi impurităţi, dar fisurile existente de a etanşa. Suprafaţa
cofrajului de inventar, care vine în contact cu beton, trebuie să fie acoperită cu soluţia de ungere, care nu trebuie să
diminueze calitatea betonului şi să lasă urme pe suprafaţa construcţiilor din beton armat.
Amestecul de beton se toarnă pe o bază pregătită:
în cazul terenului de fundaţie (pământuri) se îndepărtează straturile de pământuri vegetale, mâloase, turbase şi alte
de origine organică şi se înlocuieşte cu un strat de nisip;
în cazul bazei stâncoase se înlătură toate produsele de distrugere, fisurile se
prelucrează cu mortar sau beton;
în cazul bazei de beton şi rosturilor de lucru suprafeţele orizontale şi verticale se curăţă de pelicula de lapte de
ciment; curăţirea se efectuează cu ajutorul periei metalice.
În toate cazurile menţionate mai sus baza trebuie să fie curăţită de murdării, impurităţi, bitum, unsoare, dar cele de
beton – să fie spălate şi surplusul de apă înlăturat.
Până la începerea punerii în operă a amestecului de beton minuţios se verifică corectitudinea instalării armăturii,
existenţa garniturilor din beton şi a altor dispozitive, care asigură grosimea necesară a stratului de protecţie a
armăturii. Pe cofrajul se instalează scuturi de lemn înguste pe suporturi pentru trecerea
muncitorilor.
Pe măsura livrării în cofraj amestecul de beton se distribuie, de regulă, în straturi orizontale de grosime egală,
executate într-o direcţie. Grosimea straturilor orizontale se determină, de obicei, în dependenţă de utilajul de
compactare.
Acoperirea stratului precedent cu următorul strat de amestec de beton trebuie să
fie executată până la începerea prizei în stratul precedent.
Optimizarea procesului de compactare a amestecului de beton în mare măsură determină calitatea construcţiilor
monolite şi intensitatea lucrărilor de beton. Metoda universală şi efectivă de compactare a amestecului este vibrarea.
Amestecul de beton în starea necompactată, friabilă conţine o cantitate mare de aer. Compactarea constă în diluarea
amestecului de beton, aşezării compacte în cofraj şi eliminarea aerului pentru obţinerea unui material rezistent la
îngheţ-dezgheţ, impermeabil, cu o structură rezistentă.
La realizarea tuturor tipurilor de compactare este nevoie de volum considerabil de muncă manuală, îndeosebi, la
schimbarea locului de compactare. În afară de această, vibraţiile dăunează sănătăţii oamenilor.
Organul de lucru a vibratorului este vibro-mecanism, în care vibraţii sunt generate prin două metode: rotirea masei
dezechilibrate fixate de un arbore şi mişcarea dute-vino a masei.
Vibratorii de adâncime sunt destinate pentru compactarea construcţiilor armate şi puţin armate (fundaţii, pereţii,
panourilor masive, coloanelor, piloţilor, etc.). Organul de lucru a acestor vibratoare este cap vibrator.
Se compactează amestecul de beton prin introducerea verticală sau înclinată a capului vibrator în stratul
compactat
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
cu adâncirea cu 5 – 10 cm în stratul ulterior compactat neîntărit. Durata staţionării vibratorului într-o poziţie trebuie
să fie atâta, ca la consistenţa dată a amestecului de beton şi grosimea stratului prelucrat, să se obţină compactarea
îndestulată a lui. Dacă timpul de vibrare este mai mic de cel necesar, atunci amestecul nu se va compacta îndestulat,
dacă timpul este mai mare – amestecul poate segrega. Indicii de bază a compactării îndestulate sunt: stoparea tasării
amestecului de beton, apariţia laptelui de ciment la suprafaţa lui şi dispariţia bulelor de aer.
Finalizând compactarea în poziţia dată, se deplasează vibratorul la poziţie nouă. Distanţa dintre poziţiile succesive
nu trebuie să depăşească 1,5 din raza de acţiune a vibratorului. Raza de acţiune se numeşte distanţa de la vibrator
până la acel punct din amestecul de beton unde încă sunt observate acţiunile vibratoare. Pasul poziţiilor a
vibratorilor de adâncime depinde de caracteristicile lor – parametrii de vibrare, dimensiunile suprafeţei active a
corpului, masei vibratorului, etc.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
17. Zidării simple de cărămidă
Zidăria este un element de construcţie alcătuit din pietre naturale de orice formă, sau din piese artificiale de formă
regulată, aşezate după anumite reguli, nelegate, sau solidarizate între ele cu un material sau cu piese de legătură,
capabile să preia şi să transmită încărcări.
Din punct de vedere al rolului pe care îl poartă în cadrul zidăriei, materialele se pot împărţi
în:
materiale de bază: piatra naturală , cărămizi şi blocuri de pământ nears, cărămizi şi blocuri artificiale arse,
blocuri sau placi artificiale nearse, sticla
materiale de legătură: lianţi (argila, şlamul de carbid, varul pastă, cimenturi cu adaos ), agregate , aditivi
materiale auxiliare: ghermele (din lemn, lemn şi beton etc.), ancore, agrafe metalice, pene metalice sau de
lemn, armăturile locale, armăturile continue
17.1 Prepararea mortarului pentru zidarii
Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de lianţi, agregat fin, apă şi în unele cazuri aditivi. Ele prezintă o mare
diversitate, compoziţia lor stabilindu-se în funcţie de tipul materialului de bază (în bucăţi) care intră în alcătuirea
zidăriei, de condiţiile specifice zonei în care este amplasată construcţiei (condiţii climatice, grad de protecţie
antiseismică, agresivităţi chimice etc.), de destinaţia construcţiei, regimul de înălţime, grosimea zidăriei şi
solicitările la care sunt supuse elementele de zidărie, ş.a
Tipuri de mortare utilizate în practica de construcţie:

-- mortare cu var hidratat;
mortare cu var pastă, şlamul de carbid sau pasta de argilă;
mortare de var-ciment;
mortare de ipsos-var;
mortarul de var;
mortarul de ipsos;
mortarul de ipsos-var;
mortarul de ciment-var;
mortar de ciment-var şi cenuşă de termocentrală;
mortarul de argilă-ciment.
Materiale componente ale mortarelor.Componenţii mortarelor au un rol diferit şi influenţează prin natura,calitatea şi
cantitatea lor proprietăţile mortarelor şi le determina domeniile de utilizare.Lianţii utilizaţi în mortare sunt cimentul
portland ,cimenturi cu adaosuri,cimenturi aluminoase ,varul hidratat,ipsosul,argile comune nisipuri argiloase .În
mortare se folosesc ametecuri de lianti ,cum ar fi mortare var-ciment,argilă-ciment,ciment –var.Cimenturile dau
mortare mai rezistente mecanic dar mai puţin plastice.Varul şi argila manifestă capacitate de reţinere a apei
superioară fată de cea a cimentului,ele formând mortare mai plastice decât mortarul de ciment dar şi mult mai puţin
rezistente mecanic.Asociind doi lianţ cu proprietaţi mecanice şi de plasticitate diferite ,se obţin mortare rezistente.
Liantul poate fi hidraulic sau nehidraulic.Apa de amestec asigură hidratarea liantului şi confera lucrabilitatea
moratrului prostăt ia putând fi potabilă sau nepotabilă dar slab alcalină sau slab acidă.Apa nu trebuie să conţină
substanţe organice nocive ca:resturi de celuloză,zahăr,diverşi acizi acestea împiedicând desfăsurarea normală a
prizei şi întăririi.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Nisipul, cu rol de umplutură,contribuie la reducerea contracţiei la uscarea liantului întărit.Nisipul preferabil este cel
cuarţos ,trebuie sa aibă o anumită granulozitate şi să corespundă anumitor condiţii de calitate ,în ceea ce priveşte
conţinutul de argilă,substanţe humice,săruri ,mică,cărbune etc.În afara nisipurilor natutare de râu se mai pot folosi
nisipurile provenite din concasarea rocilor ,cum şi nisipul de mare.Nisipurile grele nu se folosesc în unele mortare
cu destinaţie specială fiind înlocuite cu unele materiale granulate.
În unele mortare se folosesc aditivi impermeabilizatori şi aditivi acceleratori.Clorura de calciu –aditiv

accelerator
mai frecvent utilizat,se întrebuinţează pentru accelerarea întăririi mortarelor de zidărie ,de ciment şi ciment-var de
marca 50 şi 100 ,îndeosebi pe timp friguros.
Stratul vizibil al tencuielilor se va executa dintr-un mortar denumit "tinci", de aceeaşi compoziţie cu a stratului de
grund, eventual cu o cantitate mai mare de var şi nisip fin până la 1 mm.
Pentru mortarele de zidărie sau tencuială de marca 100 se poate utiliza şi cimentul Pa 35, în care caz se vor reduce
dozajele de ciment cu 5%.
Pentru calcularea dozajului de var hidratat în unităţi de masă se va ţine seama de densitatea aparentă a fiecărui lot
de var care se determina conform STAS 3910/2-76.
În cazul în care varul hidratat se utilizează după o perioadă mai mare de 60 de zile de la fabricarea sa, se va
determina coeficientul de segregare al mortarului respectiv conform STAS 2634-80, verificându-se îndeplinirea
condiţiei tehnice prevăzute în STAS 1030-70, pentru coeficientul de segregare.
Dozajele indicate pentru mortarele de zidărie sunt stabilite pentru cazul utilizării nisipului natural sort 0...7 mm, cu
umiditate de 2% sau mai mare şi densitatea aparentă în grămadp de circa 1350 kg/m3. Dozajele indicate pentru
mortarele de tencuială sunt stabilite pentru cazul utilizării nisipului natural sort 0...3 mm, cu umiditate de 2% sau
mai mare şi densitatea aparentă în grămadă de circa 1220 kg/m3. În tabelele 3 şi 6 pentru calculul dozajelor s-a
considerat varul pastă calitatea I cu consistenţa 12 cm şi densitatea aparentă de 1300 kg/m3.
În cazul în care se utilizează nisipuri care nu provin din balastiere omologate (nisip din exploatări locale, nisip de
mare etc.), sau atunci când se urmăreşte reducerea consumului de lianţi sau precizarea proporţiei de aditivi,
stabilirea compoziţiei mortarelor se va face pe bază de încercări prelimare. La definitivarea compoziţiilor se va avea
în vedere realizarea condiţiilor tehnice prevăzute în STAS 1030-70, cu menţiunea că pentru rezistenţele mecanice
valorile medii obţinute în încercările de laborator trebuie să depăşească cu minim 20% pe cele prescrise.
Cantitatea de apă adăugată la prepararea mortarelor variază în funcţie de consistenţa indicată pentru tipul
mortarului şi felul lucrării.
Alegerea tipului de mortar de zidărie se face de către proiectantul lucrării, ţinându-se seama de solicitările la care
sunt supuse părţile de construcţii respective, de materialul şi grosimea zidăriei, umiditatea mediului exterior sau
interior, vârsta la care urmează a fi supus la diferite solicitări, condiţiile specifice regiunii şi construcţiei
(seismicitate, mod de exploatare), precum şi de prescripţiile tehnice specifice diferitelor materiale, solicitări etc.
Alegerea tipului de mortar de tencuială se face de către propiectantul lucrării, ţinându-se seama de felul lucrării,
umiditatea mediului exterior sau interior, materialele pe care se aplică şi categoria mortarelor.
În funcţie de aceste elemente se stabilesc tipul mortarului, mărimea şi natura agregatului, precum şi marca
mortarului.
Rezistenţa mortarelor folosite la diferite straturi trebuie să scadă de la suprafaţa suportului spre
exterior.
Pentru gleturi se utilizează pastă de ipsos, var sau pastă de var sau şlam de carbid cu adaos de ipsos; pentru profile
se utilizează pastă de ipsos.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Mortarul M 10-T se foloseşte numai în încăperi cu umiditate până la 60% în încăperi cu umiditate peste 60% se va
folosi mortarul M 25-T.
Prepararea mortarelor pe bază de ciment şi var hidratat se face numai prin procedee mecanice, asigurându-se
următoarele condiţii:
- dozarea gravimetrică a componentelor solide ale mortarului cu toleranţe de ±2% pentru lianţi şi ±3% pentru
agregate;
- amestecarea îngrijită a mortarului până la omogenizarea completă.
În cazul utilizării varului hidratat nu mai este necesară operaţia de stingere a varului.
Prepararea mortarelor pe bază de ciment şi var-pastă sau şlam de carbid sau argilă - pastă şi a celor pe bază de
ciment cenuşă de centrală termoelectrică şi var hidratat se face prin procedee mecanice sau manuale, iar dozarea
componentelor se va efectua gravimetric sau volumetric, respectându-se toleranţele indicate la pct. 5.1, pentru lianţi
şi agregate.
În funcţie de tipul mortarului de aplicat şi de felul lucrării, consistenţa mortarelor trebuie să fie cuprinsă între
limitele indicate în tabelul 10, pentru mortarele de zidărie şi între limitele prevăzute în "Normativul pentru
executarea tencuielilor umede". ind. C 18-75, pentru mortarele de tencuială.
Pentru prepararea mecanizată a mortarelor se folosesc malaxoare cu amestecare forţată sau betoniere cu cădere
liberă.
În cazul în care prepararea mecanizată a mortarelor se face la locul de aplicare a acestora, ordinea de introducere a
componentelor este următoarea:
- pentru mortarele cu var hidratat: se introduce la început apa şi apoi componentele solide;
- pentru mortarele cu var-pastă sau şlam de carbid sau argilă-pastă: se introduce la început apa, apoi pasta de var sau
şlamul de carbid sau pasta de argilă, se pune în mişcare tamburul până ce se obţine un lapte omogen şi numai după
aceea se introduc agregatele şi cimentul;
pentru mortarele cu ciment-cenuşă de centrală termoelectrică şi var, ordinea de introducere a componentelor este
următoarea: se introduce la început o parte din apa de amestecare, apoi componentele solide şi după malaxarea
acestora se adaugă apă suplimentară necesară obţinerii consistenţei cerute.
Durata de amestecare a mortarului este în funcţie de caracteristicile tehnice ale utilajelor respective şi este limitată
în general la un minut.
La prepararea mortarelor de ipsos-var cu întârzietor de priză, după ce s-a introdus în malaxor sau betonieră apa
necesară se adaugă şi întârzietorul de priză, amestecându-se bine. Amestecarea se consideră terminată când pe
suprafata apei nu mai plutesc cocoloaşe de praf întârzietor de priză; după aceea se introduc celelalte componente în
ordinea arătată mai înainte.
Pentru obţinerea unor mortare mai omogene se recomandă ca varul pastă să fie mai întâi transformat în lapte de var.
Ca urmare, în staţiile pentru prepararea centralizată a mortarelor, pasta de var de consistenţa 12 cm se introduce într-
un buncăr prevazut cu un agitator, se fluidifică şi se omogenizează, dupa care se introduce în toba de malaxare a
utilajului respectiv.
La terminarea unui schimb sau la întreruperea preparării mortarului pe o durată mai mare de 1/2 oră este obligatoriu
ca toba betonierei să fie spalată cu apă amestecata cu pietriş.
Prepararea manuală a mortarelor se face conform indicaţiilor din anexa 6.
Ca urmare a varietăţii materialelor utilizate, a funcţiunii, formei, modului de alcătuire, a metodelor diferite de
executare etc, există o mare diversitate de zidării, în prezentul capitol nu se vor prezenta toate tipurile de zidării, ci
doar acelea întâlnite cu frecvenţă mai mare în practica lucrărilor de construcţii civile, industriale şi agricole
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
17.2 Identificarea zidariei
Principalele clasificări ale zidăriilor sunt:

a) după provenienţa materialelor:
- naturale ;
- artificiale.
b) după funcţiunea pe care o îndeplinesc în construcţie :
- zidării portante (pereţi portanţi, stâlpi, arce, bolţi, etc.);
- zidării neportante (pereţi despărţitori, pereţi de protecţie, pereţi izolatori, pereţi, de umplutură etc.);
c) după structura zidăriei:
- zidărie simplă, care se realizează dintr-un singur material de bază, exceptând pe cel de
legătură;
- zidărie combinată, care se obţine din două sau mai multe materiale de bază şi material de
legătură;
- zidărie armată, care pe lângă materialul (materialele) de bază şi de legătură conţine şi
armătură;
- zidărie mixtă, alcătuită din materiale de bază, materiale de legătură şi beton
simplu;
- zidărie complexă, formată din materiale de bază, materiale de legătură şi elemente din beton armat
(stâlpişori, centuri, buiandrugi etc.).
17.3 Executarea zidariei simple
Executarea zidăriei este un proces complex care implică folosirea mai multor formaţii de lucru de diverse
specializări: zidari, dulgheri, fierari, betonişti, montori. mecanici etc. Ea consumă multă manoperă, drept pentru care
este necesară o organizare foarte bună a lucrărilor, cu atât mai mult cu cât procesul de zidire este întrerupt periodic
pentru a se ridica schelele (când înălţimea zidăriei a atins aproximativ 1,20 m, limita acceptată de productivitate.
Un rol important îl are organizarea locului de muncă al zidarului, care este alcătuit
din trei zone distincte:
- zona de lucru - este zona situată în imediata apropiere a zidului, având o lăţime de cca 0,70 m (funcţie de
grosimea
zidăriei), fiind necesară pentru deplasarea zidarilor şi pentru manipularea uneltelor şi
materialelor;
- zona de depozitare a materialelor - având o lăţime de cсa 0,70 m, este necesară depozitării alternative a stivelor de
cărămizi şi lăzilor de mortar; între stive şi lăzi se lasă spaţii de trecere cu lăţimea de minimum 250 mm. Când se
zidesc plăci, lăţimea zonei se măreşte la cсa. 1,50 m deoarece în acest caz materialele se aşează în două
rânduri.
Pentru a fi cât mai comodă întinderea mortarului pe zidărie, distanţa dintre două lăzi de mortar nu trebuie să
depăşească 3,50 m, (frecvent este de 3.00 m). Cantitatea de material depozitat se stabileşte astfel încât să asigure
necesarul pentru 2 ... 4 ore de lucru ;
- zona pentru transportul materialelor şi pentru circulaţie - este situată spre exterior, având o lăţime de cсa 1,20
m
Verificarea calităţii lucrărilor de zidărie este necesară pentru respectarea (aplicarea) prevederilor din proiectul de
executare şi a prescripţiilor tehnice specifice, în limitele abaterilor admisibile şi în limitele indicatorilor de calitate.
Procedeele de verificare constau în :
- verificări vizuale asupra materialelor: omogenitatea, starea muchiilor şi a suprafeţelor, existenţa pieselor
înglobate etc.;
- determinarea prin măsurători a corespondenţei elementelor verificate cu prevederile proiectului şi a instrucţiunilor
tehnice specifice (poziţie, dimensiuni, mod de rezemare. formă, planeitate, liniaritate, verticalitate,
orizontalitate
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
etc.);
- verificarea existenţei şi conţinutului documentaţiei tehnice, a proceselor verbale, dispoziţiilor de şantier şi a altor
acte, aparţinând cărţii tehnice a construcţiei. Verificarea calităţii se face în mai multe etape şi anume:
- permanent de către muncitori pe măsura executării lucrărilor, de către şefii
formaţiilor de lucru şi de către personalul tehnic însărcinat cu conducerea lucrărilor;
pe parcursul executării, pentru toate categoriile de lucrări înainte ca ele să devină ascunse prin acoperire sau
înglobare (elementele înainte de placarea lor, armăturile elementelor din beton armat etc.). de către
conducătorul tehnic şi reprezentantul beneficiarului;
la terminarea unei faze de lucru (după terminarea zidăriei, înainte de începerea finisajelor), de către şeful de
echipă, conducătorul tehnic şi reprezentantul beneficiarului;
la recepţia preliminară a obiectului, de către conducătorul tehnic, reprezentantul proiectantului si reprezentantul
beneficiarului. În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o verificare efectuată, cu implicaţii asupra
rezistenţei, stabilităţii, durabilităţii sau funcţionalităţii construcţiei, depăşeşte abaterile admisibile, decizia asupra
continuării lucrărilor nu va putea fi luată decât pe baza acordului dat în scris de către beneficiar, cu avizul
proiectantului.
Principalele verificări sunt următoarele:

a) Permanent în timpul executării:
-examinarea stării suprafeţelor pieselor; este interzisă folosirea celor acoperite cu praf, impurităţi sau gheaţă, în
cazul cărămizilor refractare sau a zidăriilor aparente se interzice folosirea pieselor cu ştirbituri sau colţuri rupte;
- procentul admis de fracţiuni de piese, faţă de cele întregi se limitează la
maximum 15%;
- verificarea consistenţei fiecărei şarje de mortar, prin măsurători cu conul etalon;
- examinarea fiecărei piese înglobate (ghermele, agrafe, scoabe etc.),
verificându-se forma, dimensiunile şi stratul de protecţie;
- verificarea ţeserii rosturilor verticale la fiecare rând, astfel ca suprapunerea pieselor din două rânduri succesive pe
înălţime să se facă pe minimum 1/4 cărămidă în lungul elementului şi minimum 1/2 cărămidă în grosimea
acestuia;
în cazul blocurilor ceramice, din beton cu agregate uşoare şi din b.c.a. precum şi a plăcilor, cu excepţia plăcilor de
sticlă, pe 1/2 piesă;
- verificarea grosimii rosturilor orizontale şi verticale prin măsurarea a 5 ... 20 rosturi la fiecare element. Media
artimetică a măsurătorilor făcute cu precizia de 1 mm trebuie să se înscrie în limitele abaterilor admisibile;
- verificarea poziţiei armăturilor verticale şi orizontale la zidăriile din plăci presate din sticlă, astfel încât
grosimea rosturilor orizontale şi verticale să nu depăşească 10 mm;
- verificarea vizuală a modului de umplere şi de prelucrare a rosturilor. In cazul zidăriilor obişnuite din cărămizi sau
din blocuri ele se lasă deschise pe o adâncime de 10 ... 15 mm de la feţele văzute ale elementului, pentru a se putea
realiza o prindere bună a tencuielii de zidărie;
- verificarea orizontalităţii rândurilor de zidărie cu ajutorul dreptarului şi a
furtunului de nivel la toate elementele;
- verificarea modului de realizare a legăturilor la toate colţurile, ramificaţiile şi încrucişările;
- verificarea grosimii tuturor elementelor, prin măsurarea cu precizia de l mm a distanţei pe orizontală dintre două
dreptare aplicate pe feţele opuse ale elementului. Măsurarea grosimii trebuie să se facă în trei puncte situate la
înălţimi diferite, iar media artimetică a rezultatelor, se compară cu grosimea prevăzută în proiect;
- verificarea verticalităţii suprafeţelor şi muchiilor zidăriei în trei secţiuni diferite pentru fiecare element, făcută
cu ajutorul unui dreptar cu lungimea de cca. 2,50 m şi a firului cu plumb;
- verificarea, la toate elementele, a planeităţii suprafeţelor şi a muchiilor cu ajutorul unui dreptar având lungimea
de
cca. 2,50 m, aplicat pe suprafaţa sau muchia elementului şi prin măsurarea cu precizia de l mm a distanţei dintre
acesta şi element;
- verificarea dimensiunilor tuturor elementelor, respectiv a golurilor şi a plinurilor dintre goluri, prin măsurarea
directă cu metrul sau cu ruleta. Se execută câte trei măsurători, în secţiuni diferite şi media aritmetică a lor se
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
compară cu dimensiunile din proiect;

- în cazul zidăriei armate se verifică suplimentar dacă armătura s-a executat şi s- a poziţionat conform detaliilor din
proiect şi dacă acoperirea acesteia cu mortar este corectă (minimum 2 mm sus şi jos şi minimum 25 mm spre
faţa
văzută a elementului);
- în cazul zidăriilor complexe se verifică la fiecare element din beton armat poziţionarea, şi dimensiunile lui,
armarea (tipul oţelului, diametrul, fasonarea, poziţionarea, şi modul de prindere a barelor între ele), dimensiunile şi
poziţionarea ştrepilor de zidărie, poziţionarea şi realizarea corectă a armăturilor din rosturile orizontale, cofrarea şi
betonarea:
- verificarea existenţei şi corectei poziţionări a pieselor înglobate;
- verificarea existenţei şi realizării corecte a legăturilor dintre pereţii despărţitori
şi elementele structurale ale construcţiei.
b) La încheierea unei faze de lucru:
-verificări scriptice, constând în examinarea existenţei şi analizarea
certificatelor de calitate, proceselor verbale de lucrări ascunse, buletinelor de încercare,
dispoziţiilor de şantier etc.;
- verificări directe efectuate prin sondaj, aceleaşi menţionate mai sus la punctul a, cu frecvenţa de aproximativ un
sfert din cea de la punctul a, dar cel puţin una la 100 m2 perete.
c) La recepţia preliminară:
-verificări scriptice şi verificări prin sondaj ca cele menţionate la punctul b. în
cazul în care o parte din aceste verificări dau rezultate nesatisfacătoare, se trece la efectuarea unui număr dublu de
noi verificări. Dacă şi în acest caz, o parte din rezultate sunt nesatisfacătoare, este necesară executarea unei expertize
tehnice care să stabilească dacă construcţia corespunde scopului pentru care a fost proiectată şi executată şi poate
fi
exploatată în condiţii normale. Rezultatele tuturor verificărilor efectuate la punctele b, c şi parţial la
punctula
(pentru lucrările ascunse şi pentru încercări), se înscriu în procese verbale ataşate la cartea construcţiei.
18. Tencuieli obişnuite driscuite

18.1 Descrierea operatiei de trasare a tencuielii
Tencuiala este un strat de finisare a suprafeţelor diferitor construcţii, clădiri şi edificii, care nivelează
acestea suprafeţe sau atribuie lor anumită formă şi textură, dar, în unele cazuri, şi proprietăţi speciale.
Tencuielile driscuite se executa in urmatoarele scopuri:
-sa protejeze materialele din care sunt executate zidurile, tavanele , peretii despartitori si alte
elemente de construcie , contra actiunilor ploilor, gerului., umiditatii,arsitei soarelui,gazelor si altor agenti
novice care deterioreaza aceste materiale;
- sa acopere toate neregulalitatile peretilor si tavanelor si sa le dea o forma estetica atat in interiorul
cat si la exteriorul cladirii , ceea ce se poate realiza datorita calitatii mortarului de a primi orice forma la
aplicarea lui.
-sa creeze suprafete netede, pentru a usura intretinerea si a asigura conditii igienice
corespunzatoare.
Tencuielile contribuie de asemenea la marirea izolarii termice a peretilor si a tavanelor pe care se aplica.
Uneori tencuielile se aplica si in scopuri speciale ca de exemplu , pentru a asigura rezistenta la actiunea
acizilor,pentru a absorbi sunetele etc.
Tencuielile driscuite se alcatuiesc din trei straturi :
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
primul strat,stratul de amorsaj sau spritul

al doilea strat , stratul de baza (grundul) se executa din mortar de var gras cu sau fara adaos de
ciment
al treilea strat (fata vazuta),stratul vizibil sau tinciul ;la tencuielile driscuite tinciul este din mortar
cu nisip cernut fin
Pentru ca grundul sa adere bine , suprafetele de beton, de zidarie de piatra sau cele din sipci si trestie si vor
amorsa cu un strat de sprit. In acelasi scop , pe planseele de rabit se aplica un strat – suport (snir) , care
umple ochiurile plasei.
Tencuielile driscuite au fata vazuta executata din mortar cu nisip cu granultia de 1mm cernut,netezita
cu drisca de lemn sau metalica.
18.2 Executarea tencuielii simple driscuite la pereti
Tencuielile driscuite se aplica la pereti si la tavane interioare pentru constructii obisnuite,la fatade
simple,iar tencuielile driscuite fin se intrebuinteaza la lucrari interioare pentru incaperi mai
importante.Aceste tencuieli driscuite sunt cele mai des intrebuintate atat la exterior cat si la interior.
Pentru asigurarea unei aderente cat mai mari a mortarului pe suprafetele pe care se aplica tencuiala,trebuie
ca acestea sa fie cat mai rigide, plane,curate si rugoase.
Cand exista abateri verticale sau orizontale importante ori neregularitati locale mari,ele trebuie
reparate.Daca abaterile nu depasesc limitele admisibile se curata doar suprafetele respective de
praf,noroi,pete de grasime etc. Daca suprafetele de tencuit sunt netede,ele trebuie inasprite prin
cioplire,spituire etc.
In cazul zidariilor de caramida executate cu rosturile pline,rosturile se curata pe o adancime de 1 cm

pentru a asigura o legatura buna a tencuielii cu zidaria.
Peretii si tavanele din beton ce s-au realizat in cofraje de inventar(metalice sau din placaj), avand suprafete
netede nu se tencuiesc. Suprafetele lor trebuie pregatite pentru o finisare directa cu compozitia de
zugraveli, vopsitorii sau tapete.
Inainte de aplicarea mortarului,suprafetele de tencuit trebuie sa fie stropite cu apa,pentru a nu se produce
absorbirea excesiva a apei din mortarul de tencuiala,ceea ce ar dauna adeziunii acestuia.
Pentru a preintimpina aparitia fisurilor la rosturile dintre suporturile din materiale cu contractii diferite,
aceste rosturi vor fi acoperite cu fisii de rabit de circa 15 cm latime.
Toate suprafetele de lemn sau de metal care apar in zidarie(ghermele, grinzi, buiandrugi stalpi, etc.) nu se
tencuiesc decat dupa ce au fost acope-
rite cu plasa de rabit; cele de lemn vor fi acoperite sub plasa de rabit cu carton bitumat pentru a se evita
umflarea lemnului in contact direct cu tencuiala.
La tencuielile pe plasa de rabit trebuie sa se verifice in primul rand ca plasa sa fie bine legata cu sarma,la
distante de 20…25 cm,de reteaua de bare de otel-beton. Pentru tencuielile exterioare se executa aceleasi
lucrari de pregatire a suprafetelor de tencuit, ca si pentru tencuielile interioare. Avind in vedere ca
tencuielile exterioare sint supuse agentilor atmosferici, ele se executa cu deosebita grija. Se interzice la
aceste lucrari folosirea ipsosului care se degradeaza la umiditate.
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Sculele pentru executarea lucrarilor de tencuieli sunt :

-mahala patrata ,lunga pentru luarea morarului din targa de pe care se ia si se arunca cu mistria pe tavan
(anexa 8)
-mistrie pentru aruncarea mortarului pe tavan sau pe pereti (anexa 2)
-fir cu plumb pentru masurarea verticalitatii (anexa 5)
-dreptar pentru masurarea verticalitatii si orizontalitatii si nivelarea mortarului (anexa 5)
-cuie si sfoara pentru punctarea stalpisorilor
-masina de tencuit pentru aplicarea spritului sau grundului (anexa 12)
-drisca(de otel,obisnuita,profilata,dreptar,lunga) pentru finisarea tencuielii (anexa 8)
-cancioc pentru a lua si avea materialul la indemana (anexa 1 si 5)
-spaclu unealta pentru a lucra cu materialul pregatit (anexa 2 si 5)
-bidinea unealta pentru a umezi peretii (anexa 9)
-roaba pentru a cara materialul (anexa 11)
-galeata pentru a cara materilul mai usor (anexa 5)
-penson pentru a stropi
-gletiera unealta pentru a nivela peretele (anexa 3)
-betoniera pentru a prepara materialul (anexa 10)
Aplicarea spritului sau amorsajului este primul strat al tencuielii si are ca scop sa asigure o buna legatura a
acestuia cu suprafta support.Peretii din zidarie de caramida se stropesc cu apa si se amorseaza prin
stropirea cu un mortar fluid care va avea aceeasi compozitie ca a mortarului pentru stratul de grund.
La suprafetele de beton si de zidarie de piatra,pentru sprit se folosesc lapte de ciment uneori cu un mica
daos de nisip. Stratul de sprit se aplica fie manual,fie mecanizat. Aplicarea mecanizata se realizeaza cu
masinile de tencuit.Manual,stratul de sprit se aplica cu ajutorul unei maturi scurte astfel incat sa formeze
un strat cat mai subtire(circa 3 mm) numai cat este necesar sa acopere toata suprafata cu un strat continuu.
Stratul de sprit nu se niveleaza ci trebuie sa ramana asa cum a rezultat din aruncarea mortarului. Pe
suprafetele de rabit nu se aplica sprit ci un strat support pentru grund care se numeste smir din mortar de
var cu ipsos de var cu ciment. Acest strat se executa din mortar de var cu ipsos sau de var cu ciment dupa
cum este si mortarul grundului. Smirul se aplica apasindu-l cu dosul mistriei pe plasa de rabit, astfel ca sa
intre bine in ochiurile plasei. Suprafata smirului trebuie sa mai ramana cit mai aspra, pentru ca sa asigure o
buna legatura cu grundul.
Aplicarea grundului
Aplicarea grundului se face numai dupa ce spritul s-a intarit dar nu mai devreme de 24 ore de la aplicarea
acestuia in cazul suprafetelor de beton si de o ora in cazul suprafetelor din caramida.Mortarele folosite
pentru stratul de grund trebuie sa aiba consistenta de 7-8 cm in cazul aplicarii manuale si de 9-13 cm la
aplicarea mecanizata.Grosimea stratului de grund trebuie sa fie de 20 mm la tencuielile pe suprafete din
caramida,piatra si beton.Aplicarea manuala se realizeaza prin aruncarea mortarului cu canciocul,cu mistria
sau cu farasul. Mortarul se intinde intre stalpisori apoi cu ajutorul dreptarului se niveleaza. Dupa prima
nivelare se completeaza golurile ramase si se niveleaza din nou. (anexa 6)
In cazul executarii tencuielilor, folosind fisii orizontale, dreptarul se tine in pozitie verticala, lipit pe doua
fisii orizontale de ghidare si se deplaseaza pe aceste fisii cu miscari scurte in sus si in jos. Suprafata
grundului astfel obtinuta nu se netezeste; ea trebuie sa ramana aspra, pentru ca sa se asigure buna aderenta
a stratului vizibil. Daca dupa nivelare suprafata grundului a iesit prea neteda, sau atunci cind stratul vizibil
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
urmeaza sa fie aplicat dupa uscarea completa a grundului, fata acestuia se cresteaza cu mistria pe o magine
de 2….3 mm, tragandu-se linii inclinate in doua sensuri, la distante de 5….6 cm una de alta. O aderenta si
mai buna se obtine brazdand suprafata grundului cu linii orizontale ondulate. Daca grundul se aplica in
mai multe straturi la mortarele pe baza de ciment sau de ipsos, fiecare strat trebuie asternut numai dupa
intarirea celui aplicat anterior iar in cazul mortarelor de var numai dupa ce acesta a inceput sa se albeasca.
Intervalele de timp intre straturile de tencuiala aplicate separat variaza de la 1 ora pina la 48 de ore, in
functie de natura mortarului. Mecanizat grundul se aplica cu masini de tencuit.
18.3 Aplicarea stratului vizibil
Aplicarea stratului vizibil are cas cop sa dea acesteia forma si aspectul definitiv.Grosimea acestui strat este
de 2-4 mm la aplicare.
Daca grundul este uscat se stropeste cu apa inainte de aplicarea stratului vizibil. Mortarul pentru stratul
vizibil, denumit tinci, se prepara cu nisip cu granulatia de pana la 1 mm diametru, avind consistenta de
9….11 cm; inainte de alpilcare, mortarul se trece printrun ciur cu ochiuri de 1,5 mm. Tinciul se aplica cu
canciocul sau cu mistria pe portiuni reduse si imediat se intinde cu drisca-dreptar intr-un strat uniform si
cat mai subtire.Dupa zvantarea acestui strat se procedeaza la netezirea lui stropindu-l cu apa cu ajutorul
bidinelei si frecandu-l cu drisca de lemn. Pentru a preintampina uscarea rapida si aparitia fisurilor,stratul
vizibil se proteleaza de soare si de vant cu rogojini,saci etc. Stratul vizibil se aplica dupa uscarea grundului
(sau albirea lui la tencuieli pe baza de var), incepand cu tavanul. Daca grundul este complet uscat, aceasta
se stropeste cu apa inainte de aplicarea stratului vizibil. La tencuieli exterioare, inainte de aplicarea
stratului vizibil se executa toate profilurile fatadei.
BIBLIOGRAFIE
Larousse –Bricolaj-ghid complet, Editura Enciclopedia Rao,2006

R. Popa, M. Teodorescu- Tehnologia lucrarilor de constructii. Ed. I.C.B.
Bucuresti 1984
G.Lascu,I. Zlatoianu, I.Stana,- Constructii- Ed. CD PRESS 2006
R. Suman- Tehnologii moderne in constructii. Ed. Tehnica Bucuresti 1988
R. Popa, M. Teodorescu- Tehnologia lucrarilor de montare a elementelor
prefabricate din beton armat si beton prefabricat. Ed. I.C.B. Bucuresti 1999
M. Teodorescu, C. Budan – Proiectarea compozitiei betoanelor cu densitate
normala. Ed. Conspress Bucuresti 2004
Buzdugan Gheorghe, Rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi
Fax: - 0262315796 SR EN ISO 9001:2015 / ISO 9001:2015
Pedagogică 1983, Editura Tehnică, 1956

Focşa Vasile, Hidrotermica şi Acustica Clădirilor, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
Jerghiuţă Victor, Construcţii , Institutul Politehnic Iaşi, 1973
Pleşca Theodor, Teză de doctorat, Institutul Politehnic Iaşi, 1984
Sofronie Eugenia, Teză de doctorat, Institutul Politehnic Iaşi, 1990
Agenda Constructiilor-revista de specialitate, 1990
Tribuna Constructiilor-revista de specialitate, 1990
AROTEM - revista de specialitate, 1990
Bursa Constructiilor- revista de specialitate, 1990
 Centrul de formare profesională pentru adulți S.C. Job Trainer Motoc S.R.L.


Suport de Curs Lucrator in Structuri PT Constr - JTM

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Lucrator in Structuri PT Constr - JTM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Loc.

Sighetu Marmaţiei ACREDITARE ISO

Egalitate de șanse și dezvoltare durabilă

2. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

3. Comunicare in limba moderna

4. . Igiena si securitatea muncii

6. Organizarea locului de munca

7. Pregatirea pentru integrarea la locul de munca

10. Notiuni generale despre constructii

11. Materiale de constructii

12. Planuri pentru constructii

13. Sapaturi si sprijiniri

14. Cofraje din lemn

15. Lucrari simple de armare

16. Lucrari de betonare

17. Zidarii simple de caramida

18. Tencuieli obisnuite driscuite

EGALITATE DE ȘANSE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ

Schimbările demografice au un impact major asupra economiei europene și a statelor membre,

Discriminarea şi strategii antidicriminatorii

ATINGEREA ADUSĂ DEMNITĂȚII PERSOANEI

Efectele negative ale discriminării

Discriminarea în relațiile de muncă

Accesibilitatea persoanelor cu dizabilități

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne naştem.

1.1 Comunicarea in cadrul unei echipe

are urmatoarele obiective:

• Permit pentru un timp scurt sa se evite calea ierarhica;

1.2 Comunicarea Interumană

Comunicarea – este abilitatea de a împărţi informaţii cu oamenii şi a înţelege ce informaţii şi ce sentimente

1.3 Formele Comunicării

orientarea: dacă stăm cu faţa sau cu spatele către interlocutor;

1.4 Bariere în Calea Comunicării

Zece sfaturi pentru o bună ascultare:

2. UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIEI

2.1 Dispozitive de intrare

3. Comunicare în limba modernă

I’m Mary Smith. – Eu sunt Mary Smith

3.2 Formule de salut:

Good morning! – forma de salut inainte de ora 12- Buna dimineata!

3.3 Expresii uzuale

4. Igiena şi securitatea muncii

4.1 FACTORII DE RISC

Să revenim la clasificarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăviri

-controlul realizării măsurilor de protecţie a

4.2 Prevederi generale

2.1.Încadrarea şi repartizarea personalului pe locuri de

Scule, dispozitive, bancuri de lucru

4.3 Aplicarea normelor SSM, PM, PSI la locul de munca precum si

5.1 Etapele muncii în

2. Asumarea rolului în echipă Îndeplinirea sarcinii personale

Comunicarea cu şeful echipei de

Crearea unor relaţii de muncă adecvate vizează următoarele aspecte:

Membrii unei echipe trebuie să se sprijine unul pe celălalt prin:

Decalogul comportamental în munca de echipă

5.2 Organizarea locului de

Obstacolele în calea lucrului eficient în echipă:

Repartizarea sarcinilor în echipă şi colaborarea cu membrii echipei pentru îndeplinirea lor:

6. Organizarea locului de muncă

6.1 LOCUL DE MUNCĂ - DEFINIRE, ELEMENTE COMPONENTE

Analiza mijloacelor de muncă de mică

• Înzestrarea cu scule, dispozitive, aparate. Acesta este un element esenţial al

6.2 ETAPELE RAŢIONALIZĂRII ORGANIZĂRII LOCULUI DE MUNCĂ