ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI MILITARI ȘI SUBOFIȚERI A
FORȚELOR AERIENE „TRAIAN VUIA”
ȘCOALA DE INSTRUCȚIE PENTRU COMUNICAȚII, TEHNOLOGIA
INFORMAȚIEI ȘI APĂRARE CIBERNETICĂ

PROIECT

Îndrumător de proiect:
MM. p. ADRIAN MAXIM

Autor:
Elev NICOLETA-EUGENIA NIȚĂ

SIBIU
-2022-
 NECLASIFICAT

ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE
ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI MILITARI ȘI SUBOFIȚERI A
FORȚELOR AERIENE „TRAIAN VUIA”
ȘCOALA DE INSTRUCȚIE PENTRU COMUNICAȚII, TEHNOLOGIA
INFORMAȚIEI ȘI APĂRARE CIBERNETICĂ

NECLASIFICAT
Exemplar unic

PROIECT
TEMA:
AMPLIFICATOR DE AUDIOFRECVENȚĂ DE 20W STEREO CU
CORECTOR DE TON REALIZAT CU TDA 2040

Calificare profesională: maistru telecomunicații

Îndrumător de proiect:
MM. p. ADRIAN MAXIM

Autor:
Elev NICOLETA-EUGENIA NIȚĂ

SIBIU
-2022-

NECLASIFICAT
Pagina 2 din 35
 NECLASIFICAT

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................4
1. NOȚIUNI ȘI GENERALITĂȚI.....................................................................7
1.1 Rol și generalități.....................................................................................8
1.2 Clasificarea amplificatoarelor..................................................................9
1.2 Clase de amplificatoare..........................................................................10
1.3 Amplificatoare de audiofrecvență..........................................................15
2. DESCRIEREA FUNCȚIONĂRII LUCRĂRII............................................20
2.1 Funcționarea pe schemă bloc.................................................................20
2.2 Funcționarea pe schemă de principiu.....................................................22
3. TEHNOLOGIA DE REALIZARE A LUCRĂRII.......................................26
3.1 Alegerea schemei.........................................................................................26
3.2 Etapele realizării lucrării..............................................................................26
3.3 Măsurători, verificări și parametri...........................................................26
4. NORME SPECIFICE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ. . .27
CONCLUZII.......................................................................................................29
LISTĂ DE ANEXE............................................................................................30
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................32

NECLASIFICAT
Pagina 3 din 35
 NECLASIFICAT

INTRODUCERE

Descoperirea și studierea legilor și teoremelor electromagnetismului în

urmă cu un secol și jumătate au deschis o era noua a civilizatiei.
Mecanizarea proceselor de productie a constituit o etapa esențială în
dezvoltarea tehnică a proceselor respective si a condus la uriase creșteri ale
productivității muncii. Datorită mecanizării s-a redus considerabil efortul fizic
depus de om în cazul proceselor de producție, intrucat masinile motoare asigura
transformarea diferitelor forme de energie din natura in alte forme de energie
direct utilizabile pentru acționarea mașinilor, uneltelor care executa operațiile de
prelucrare a materialelor prime și a semifabricatelor.
După etapa mecanizării, omul îndeplinește în principal funcția de
conducere a proceselor tehnologice de producție. Operațiile de conducere
necesită un efort fizic neglijabil, în schimb necesită un efort intelectual
important. Pe de altă parte unele procese tehnice se desfașoară rapid, încat
viteza de reacție a unui operator uman este insuficientă pentru a transmite o
comandă necesară în timp util.
Se constată astfel că la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de
producție devine necesar ca o parte din funcțiile de conducere să fie transferate
unor echipamente și aparate destinate special acestui scop, reprezentând
echipamente și aparate de automatizare. Omul rămâne însă cu supravegherea
generală a funcționării instalațiilor automatizate și cu adoptarea deciziilor și
soluțiilor de perfecționare și optimizare.
Prin automatizarea proceselor de producție se urmăreste asigurarea
tuturor condițiilor de desfășurare a acestora faără intervenția operatorului uman.
Această etapă presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile să asigure
evoluția proceselor într-un sens prestabilit, asigurandu-se productia de bunuri
materiale la parametri doriti.
NECLASIFICAT
Pagina 4 din 35
 NECLASIFICAT

Etapa automatizarii presupune existenta proceselor de productie astfel

concepute incat sa permita implementarea mijloacelor de automatizare, capabile
sa intervină intr-un sens dorit asupra proceselor asigurând condițiile de evoluție
a acestora în deplină concordanță cu cerințele optime.
Această lucrare a fost realizată în scop didactiv pentru a ajuta la
perfecționarea și dezvoltarea redării unui volum audio mai puternic iar tema
proiectului se intitulează „Amplificator de audiofrecvență de 20W stereo cu
corector de ton realizat cu TDA 2040”
În urma discuțiilor cu coordonatorul lucrării am stabilit următoarele
direcții de cercetare:
O primă direcție o constituie fundamentarea teoretică referitoare la
noțiunile generale despre amplificatoare și rolul acestora. Pentru realizarea
acestei direcții de cercetare mi-am stabilit următoarele obiective:
 Evidențierea rolului amplificatoarelor
 Clasificarea amplificatoarelor
 Prezentarea principalelor clase de amplificatoare
 Scurtă prezentare a amplificatoarelor de audiofrecvență, a
amplificaotarelor din clasa AB, clas- din care face parte și amplificatorul
ales de mine.
O altă etapă de cercetare o constituie descrierea funcționării lucrării iarp
neutr a putea să realizez toate acestea am stabilit să abordez următoarele:
 Funcționarea pe schemă bloc
 Funcționarea pe schema de principiu
O a treia etapă o constituie tehnologia de realizare a lucrării unde am ales
să discut următoarele aspecte:
 Alegerea schemei
 Etapele realizării lucrării
 Măsurători, verificări și parametri
NECLASIFICAT
Pagina 5 din 35
 NECLASIFICAT

În cele din urmă, ultima etapă de cercetare o constituie normele specifice

de ecuritate și sănătate în muncă unde am am vorbit despre modul în care am
folosit fiecare echipament și ce a trebuit să respect în realizarea machetei.
Pentru realizarea acestui plan, am utilizat metodele de cercetare prin
documentare bibliografică și documentarea directă asupra realității. Tehnicile de
cercetare folosite sunt analiza documentară, analiza procesuală, analiza
conceptuală, analiza fenomenologică și determinarea cazuală.
Pe lângă acestea am utilizat și instrumente de cercetare precum
descrierea, observarea, compararea, monitorizarea, explicarea, clasificarea,
relaționarea, inducția, deducția și declasificarea.
Bazale de date, de informații dar și activitățile, procesele și actiunile
folosite sunt Biblioteca Școlii de Instruire pentru Comunicații, Tehnologia
Intormației și Apărare Cibernetică, Biblioteca Națională.
În acest fel am corelat cunostințele teoretice și practice dobândite în
timpul școlii cu cele întâlnite în documentația tehnică de specialitate parcursă în
perioada de elaborare a lucrării de maistru.

NECLASIFICAT
Pagina 6 din 35
 NECLASIFICAT

1. NOȚIUNI ȘI GENERALITĂȚI

Prin amplificare înțegem procesul de mărire a valorilor instantanee ale

unei mărimi sau a unei puteri1, fără a modifica modul de variație a mărimii în
timp și folosind energia unor surse de alimentare.
În cazul general, un amplificator reprezintă un cuadripol activ 2, prevăzut
cu două borne de intrare şi două borne de ieşire, capabil să redea la ieşire
semnale electrice de putere mult mai mare decât cele de la intrare 3. Pentru a
îndeplini această funcţie, un amplificator trebuie prevăzut cu o sursă de energie
electrică, pe seama căreia se obţine sporul de putere de la ieşire şi cu elemente
active care să transforme o parte din energia absorbită de la sursa de alimentare
în energie de curent alternativ, variabil în ritmul semnalului. În schemele care
nu necesită detalii, amplificatoarele se repre¬zintă simbolic ca în figura regăsită
în anxa nr 1
După natura dispozitivelor folosite în procesul de amplificare putem
discuta despre amplificare magnetică, amplificare electrică, amplificare
electronică și amplificare electromagnetică.
Circuitele de amplificare care fac obiectul acestui capitol sunt circuite
care amplifică electric prin semiconductabilitate dacă sunt realizate cu
tranzistoare bipolare sau amplifică electronic dacă sunt realizate cu tuburi
electronice.
Amplificarea electrică se bazează pe proprietăți electrice de material, iar
cea electronică se bazează pe modificarea intensității unui curent de electroni
prin variația tensiunilor aplicate unor electrozi de comandă.

1
Zolan German-Sallo, Dispozitive și circuite electronice, Editura Matrix ROM, București, 2008, p. 97
2
Neacă Mitică, Neacă Andreea, Electronică analogică, Editura Universitaria Craiova, 2020, pag 50
3
K.F. Ibrahim, Introducere în electronică, editura Teora, București, 2001, pag 140
NECLASIFICAT
Pagina 7 din 35
 NECLASIFICAT

În amplificatoarele reale semnalele sunt distorsionate, adică forma

semnalului de ieșire diferă de forma de undă a semnalului de intrare.
Performanțele unui amplificator conțin caracteristici și parametri precum4:
- Distrosiunea formei de undă a semnalului
- Zgomotele interne
- Mărimea amplificării în curent, tensiune și putere
- Sensibilitatea la zgomotele exterioare
- Sensibilitatea funcționării amplificatorului
- Natura dispozitivelor și regimul de funcționare al acestora, numărul de
etaje, structura internă etc.
Este important ca valorile unor parametri sau forma unor caracteristici să
se modifice cât mai puțin la schimbarea componentelor, la variația tensiunii
surselor de alimentare sau a condițiilor de mediu5.

1.1Rol și generalități

Aceste amplificatoare au rolul de a amplifica semnalele de intrare — cu

distorsiuni în limita celor impuse până la nivelul cerut, fără a debita practic
putere. Etajele sunt echipate cu tranzistoare în conexiune EC, cuplajul fiind de
obicei făcut prin condensatoare, sau prin transformator. Din acest motiv va fi
analizat ca tipic un amplificator cu EC, în cuplaj RC, studiindu-se comportarea
sa cu frecventa.
Punctul de funcţionare al amplificatorului se află situat, aproximativ la
jumătatea dreptei de sarcină. Cum semnalele de intrare sunt de obicei mici, se
asigură o reproducere proporţională a sem¬nalului de intrare de către semnalul
de ieşire, deoarece întreaga plajă de variaţie vârf-vârf a semnalului poate fi
încadrată în lungimea dreptei de sarcină. Plasarea punctului de funcţionare pe

4
Ibidem, pag 141
5
Ing Presură Ion, Amplificatoare de înaltă fidelitate, Editura Tehnică, București, 1964, pag 5
NECLASIFICAT
Pagina 8 din 35
 NECLASIFICAT

porţiunea centrală a dreptei de sarcină determină încadrarea amplificatoarelor de

tensiune în clasa A de funcţionare.

1.2Clasificarea amplificatoarelor

Un amplificator constă din unul sau mai multe etaje amplificatoare. Ele se
pot clasifica după următoarele criterii :
a) După natura semnalului cu preponderenţă amplificat, se întâlnesc6 :
- amplificatoare de tensiune ;
- amplificatoare de curent;
- amplificatoare de putere.
Primele două categorii au la intrare semnale electrice de amplitudini
relativ mici, fiind numite „de semnal mic". Cea de-a treia categorie de
amplificatoare trebuie să furnizeze la ieşire puteri mari (cel puţin de ordinul
waţilor), de aceea se numesc amplificatoare „de semnal mare"
b) După tipul elementelor active folosite se întâlnesc :
- amplificatoare cu tuburi electronice;
- amplificatoare cu semiconductoare;
- amplificatoare cu circuite integrate (operaţionale) ;
- amplificatoare magnetice.
c) După valoarea benzii de frecvenţă a semnalelor amplificate, adică după
valorile frecvenţelor semnalului de intrare, amplificatoarele se pot
clasifica astfel :
- amplificatoare de curent continuu : amplifică frecvenţe începând cu f=
0 (curent continuu);
- amplificatoare de audio frecventă (joasă frecvenţă) : amplifică semnale în
bandă audibilă, între 20 Hz si 20 kHz ;

6
Zolan German-Sallo, Dispozitive și circuite electronice, Editura Matrix ROM, București, 2008, p. 97
NECLASIFICAT
Pagina 9 din 35
 NECLASIFICAT

- amplificatoare de radiofrecvenţă (înaltă frecvenţă) : pentru semnale

cuprinse între 20 kHz si 30 MHz ;
- amplificatoare de foarte înaltă frecvenţă : pentru frecvenţe cuprinse între
30 şi 300 MHz.
Banda amplificatoarelor este cel puţin egală cu cea a semnalelor redate.
d) După lăţimea benzii de frecventă amplificată, se întâlnesc :
- amplificatoare de bandă îngustă (9-30 kllz) ;
- amplificatoare de bandă largă (amplificatoare de video frecventă), având
o gamă de frecvenţe amplificate cuprinse între câţiva herţi (teoretic 0
Hz), şi 5 MHz (teoretic 6 MHz).
e) După tipul cuplajului folosit între etaje, se pot întâlni :
- amplificatoare cu cuplaj RC;
- amplificatoare cu circuite acordat;
- amplificatoare cu cuplaj prin transformator ;
- amplificatoare cu cuplaj rezistiv (numite şi amplificatoare cu cuplaj
galvanic sau de curent continuu).
De obicei un amplificator aparţine simultan mai multor categorii de
clasificare. De exemplu, un amplificator de tensiune dintr-un receptor de radio
poate fi un amplificator cu tranzistoare, de audiofrecvenţă, de semnal mic, de
bandă îngustă, cu cuplaj RC.

1.2 Clase de amplificatoare

În continuare, vom prezenta clasele de funcionare ale amplificatoarelor.

Ce sunt amplificatoarele? Sunt circuite care amplifică semnalul de la intrarea sa
și există o varietate mare de scheme de amplificator.
Amplificatoarele de putere se deosebesc prin modul în care funcţionează
etajele de ieşire.
Pentru un amplificator ideal principalele caracteristici de funcţionare sunt
liniaritatea, câştigul de semnal, eficienţa (randamentul) şi puterea. Fizic însă, la

NECLASIFICAT
Pagina 10 din 35
 NECLASIFICAT

amplificatoare există un compromis între aceste caracteristici. Sarcina

amplificatorului este un difuzor (sau un ansamblu de difuzoare) cu impedanţa
cuprinsă de obicei între 40 şi 80, astfel că etajul final al unui amplificator de
putere trebuie să fie capabil să furnizeze curenţi mari pentru a excita bobinele
difuzoarelor cu impedanţă redusă. O metodă folosită pentru a distinge
caracteristicile.
Clasele Amplificatoarelor reprezintă suma semnalului de ieşire care
variază în circuitul amplificatorului într-un ciclu de funcţionare în cazul
excitării acestuia cu un semnal de intrare sinusoidal. Clasele de amplificare sunt
concentrate în principal în două grupe de bază. Cele din prima grupă sunt
controlate clasic pe panta de amplificare, cele mai comune clase de amplificare
fiind clasele A, B, AB şi C, care sunt definite de starea de conducţie a finalilor
pe o zonă a caracteristicii şi implicit a formei de undă de ieşire. A doua
categorie de amplificatoare sunt mai noi, aşa-numitele "de trecere", clasele de
amplificare de D, E, F, G, S, T etc, care folosesc circuite digitale şi modularea
în durată a impulsurilor (PWM), prin prelucrarea semnalului "deschis total" sau
"blocat total".7
Clasele de funcționare ale amplificatoarelor sunt determinate de
porțiunile din sinusoida de intrare pentru care există semnal de ieșire.

a) Amplificatorul Clasa A
Clasa A utilizează unul sau mai multe tranzistoare care conduc pe ambele
alternanţe ale semnalului. Un amplificator lucrează în clasă A când alimentarea
acestuia se face astfel încât variaţia polarităţii semnalului de intrare să nu
producă blocarea sau saturarea tranzistorului. S-au introdus noţiunile de:
- blocare: la tranzistorul pnp, dacă baza devine pozitivă (se respectă
polarizarea joncţiunii emitorului) golurile sunt respinse spre
joncţiunea pn astfel că nu există curent în circuitul colectorului.
- saturarea: intervine în momentul în care negativarea bazei este atât de
puternică încât modificările semnalului de intrare nu modifică fluxul
curentului de colector.8
Prin polarizarea tranzistorului în acest mod se obţine un punct de
funcţionare pe caracteristica statică în c.c. (PSF) cuprins între regiunea de
7
Octavian-Ioan Bogdan , Dispozitive şi circuite electronice, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2000,
pag 50

8
Ibidem, pag 52
NECLASIFICAT
Pagina 11 din 35
 NECLASIFICAT

blocare şi cea de saturaţie. În acest fel pentru o variaţie completă (de 360o) a
semnalului de intrare se obţine la ieşire un semnal care este replica semnalului
de intrare.
Un exemplu de amplificator în clasă A este cel din figura 1. Un astfel de
montaj este utilizat ca amplificator de frecvenţă audio şi radio, la sistemele
radar şi audio.
Deşi cu distorsiuni reduse, acest tip de amplificator este ineficient şi
generează relativ multă căldură. În acelaşi timp se observă că indiferent dacă
utilizezi frecvenţa FM sau vizionezi un film amplificatorul va consuma putere
proporţional cu cât modifici potenţiometrul de volum.

Fig. 1 Amplificator în clasa A

b) Amplificatorul Clasa B
În sensul crescător al eficienţei, următoarea clasă de amplificatoare este
clasa B. Pentru montajele în această clasă se utilizează două tranzistoare care
conduc alternativ, unul pe alternanţa pozitivă iar celălalt pe alternanţa negativă.
Cam 99% din amplificatoarele care se utilizează sunt în clasă B, cu performanţe
bune din punct de vedere al distorsiunilor.
Polarizarea tranzistorului se face astfel încât curentul de colector este zero
pentru o alternanţă completă a semnalului de intrare. Punctul de funcţionare este
astfel ales încât curentul de bază este zero când nu există semnal de intrare.
Specific funcţionării în clasă B este faptul că fiecare tranzistor lucrează
pe jumătate de ciclu. În urma funcţionării în acest mod apare o distorsiune între
momentul blocării unui tranzistor şi a intrării în conducţie a celuilalt.
Amplificatoarele care funcţionează în clasă B sunt utilizate cu precădere
ca amplificatoare audio de putere mare.
NECLASIFICAT
Pagina 12 din 35
 NECLASIFICAT

Schemele de amplificare de putere în contratimp (clasă B) cu tranzistoare

se pot clasifica după următoarele criterii:
-după tranzistoarele folosite: de acelaşi tip (ambele pnp sau ambele npn)
sau complementare (unul pnp şi celălalt npn, având parametri identici);
-după modul de cuplaj cu etajul precedent (de excitaţie) prin
transformator sau prin condensator;
-după modul de cuplaj cu sarcina (de obicei difuzorul) prin transformator
sau prin condensator;
În următoarea figură, este prezentată schema amplificatorului din clasa B.

Fig 2. Amplificator de clasa B

c) Amplificatorul Clasa AB
După cum sugerează şi numele, amplificatorul clasă AB este o
combinaţie între amplificatoarele de tip "clasa A" şi "clasa B" analizate mai sus.
Amplificatoarele clasa AB sunt unele dintre cele mai utilizate tipuri de
amplificatoare audio de putere. Amplificatorul clasa AB este o variantă a unui
amplificator de clasa B, aşa cum a fost descris mai sus, cu excepţia faptului că
ambele tranzistoare pot funcţiona, în acelaşi timp, în jurul punctului de
funcţionare sub formă de undă continuă, cu eliminarea problemelor de
distorsiune la trecerea prin zero, descris mai sus la amplificatorul clasa B.Cele
două tranzistoare au o foarte mică tensiune de polarizare, în mod tipic de 5-10%
din curentul de repaus pentru a deschide tranzistorii chiar deasupra punctului de
trecere prin zero a semnalului, în glumă am putea spune că trece 5% în clasa A.
În figura următoare este prezentat amplificatorul de clasa AB.

NECLASIFICAT
Pagina 13 din 35
 NECLASIFICAT

Fig 3. Amplificator în clasa AB

d) Amplificatorul Clasa C
Amplificatorul în clasa C are cel mai mare randament, însă are şi cea mai
mare neliniaritate din toate clasele de amplificatoare menţionate aici. La
amplificatorul clasa C, curentul de ieşire este zero pentru mai mult de o
jumătate dintr-un ciclu al semnalului sinusoidal de la intrare, tranzistorul
lucrând în jurul punctului său de blocare.

e) Amplificatorul clasa D
Amplificatorul audio de clasă D este de fapt un amplificator în comutaţie
sau amplificator PWM neliniar. Cu amplificatoarele clasa D, teoretic, se poate
ajunge la o eficienţă de 100%, deoarece nu există nici o perioadă în timpul unui
ciclu în care tensiunea să cadă pe elementul de comandă, tranzistor, acesta
având exclusiv rol de comutator de curent.

f) Amplificatorul clasa F
La amplificatoarele clasa F creşte atât randamentul cât şi puterea la ieşire
prin utilizarea unor rezonatoare armonice în reţeaua de ieşire pentru a forma
semnalul într-un semnal dreptunghiular. Amplificatoarele clasa F au un
randament ridicat, peste 90%, în cazul în care este folosit acordul armonic
infinit.

g) Amplificatorul clasa G
Acesta oferă îmbunătăţiri la schema de bază a amplificatorului clasa AB.
Clasa G foloseşte mai multe linii de alimentare la diferite tensiuni şi comută
automat între aceste linii în funcţie de evoluţia semnalului de intrare. Această
NECLASIFICAT
Pagina 14 din 35
 NECLASIFICAT

comutare reduce constant consumul inutil de energie şi pierderea de putere

cauzată de căldura disipată.

h) Amplificatorul clasa I
Amplificatorul are două seturi de tranzistoare complementare de
comutare la ieşire dispuse într-o configuraţie push-pull paralel, setul de
comutare procesând acelaşi semnal de intrare. Când un tranzistor comută pe
semialternanţa pozitivă a formei de undă, celălalt comută pe semialternanţa
negativă, ca la un amplificator din clasa B.

i) Amplificatorul clasa S
Amplificatorul de putere clasa S este un amplificator neliniar de
comutare, ce funcţionează similar cu amplificatorul clasa D. În clasa S
amplificatorul converteşte semnalele analogice de intrare în impulsuri
dreptunghiulare cu un modulator delta-sigma, le amplifică pentru a creşte
puterea la ieşire iar apoi sunt demodulate cu un filtru trece bandă.

j) Amplificatorul clasa T
Este un alt tip de amplificator în comutaţie, digital. Amplificatoarele în
clasa T sunt tot mai utilizate ca amplificatoare audio de putere sau sunet
surround multi-canal, utilizând un procesor DSP ce prelucrează semnalul
digital, converteşte semnalele analogice în semnale digitale PWM pentru
modularea amplificării obţinând astfel randamente ridicate. Amplificatoarele
din clasa T combină nivelele scăzute ale distorsiunilor din clasa AB cu eficienţa
energetică a unui amplificator de clasa D.

1.3Amplificatoare de audiofrecvență în contratimp

Amplificatăarele de audiofrecvență sunt formate din două părți: un

amplificator final (de putere), care lucrează cu semnale mari și debitează putere
electrică pe sarcină (de obicei un difuzor) și un preamplificator (amplificator de
putere mică) care funcționează cu semnale mici.
Aceste semnale sun întâlnite în stații, televizoare, echipamente audio,
radioreceptoare, echipamente pentru legătura la distanță, emițătoare,
generatoare de semnale, stații de radioficare, aparate de măsură etc.
NECLASIFICAT
Pagina 15 din 35
 NECLASIFICAT

a) Amplificatoare de putere:
De cele mai multe ori semnalele electrice nu sunt suficient de intense
pentru fructificarea informatiilor pe care le poarta, fapt care implica necesitatea
amplificarii acestora pâna la nivelul cerut intr-o aplicatie sau alta.9 Circuitele
electronice cu care se realizeaza operatia de amplificare se numesc
amplificatoare. În cazul general, un amplificator este un cuadripol activ
prevazut cu o poarta de intrare si o poarta de iesire capabil sa furnizeze la iesire
semnale electrice identice cu cele aplicate la intrare, dar de putere mult mai
mare10.
În cazul amplificatoarelor de putere prezintă interes nu numai
amplitudinea semnalului de la bornele de ieşire al amplificatorului, ci şi puterea
debitată de acest semnal în sarcină. În mod obişnuit, pentru a obţine o anumită
putere la ieşirea etajului final al amplificatorului, trebuie aplicată o anumită
putere la intrarea lui, deci acest tip de amplificatoare se caracterizează printr-o
anumită amplificare de putere.11
În principiu, există două deosebiri principale între amplificatoarele de
tensiune şi cele de putere, în privinţa condiţiilor specifice de funcţionare:
-nivelul semnalului necesar la intrare;
-valoarea impedanţei de sarcină.
Este evident că pentru a obţine aceste puteri, punctul de funcţionare va
avea excursii relativ mari, lucru care are trei consecinţe :
- calculul nu mai poate fi făcut cu parametrii de semnal mic, deoarece
aceştia suferă variaţii importante ;
- întrucât punctul de funcţionare intră în regiunile neliniare, sau în
domeniile lor adiacente, trebuie impus un grad de distorsiuni
admisibil;
- există riscul de a scoate tranzistorul din regiunea în care lucrează
stabil, ceea ce poate duce la distrugerea acestuia.
Amplificatoarele de putere se împart în trei categorii:
- amplificatoare liniare (clasă A), caracterizate prin faptul că toate
tranzistoarele lucrează tot timpul în regiunea activă normală a
caracteristicilor (aici prin ,,liniar” trebuie înţeles că se urmăreşte
9
Șerban N, Emil M, 101 Montaje practice de amplificatore audio de putere, Editura Național, București 1998,
pag 7
10
Ibidem
11
Gheorghe Pană, Electronică analogică implementată cu amplificatoare operaţionale, Editura Universităţii
Transilvania Braşov, 2005, pag 68
NECLASIFICAT
Pagina 16 din 35
 NECLASIFICAT

obţinerea unei relaţii cât mai liniare între intrarea şi ieşirea

amplificatorului) ;
- amplificatoare cvasiliniare (clasă B şi clasă AB) la care unele
tranzistoare pot fi blocate sau saturate în anumite intervale de timp,
dar ieşirea circuitului depinde totuşi printr-o relaţie liniară de intrare;
- amplificatoare neliniare (clasă C şi clasă D), unde cel puţin în anumite
momente din timp relaţia ieşire-intrare este neliniară.
Datorită puterilor mari vehiculate, amplificatorul de putere este constituit
din două subcircuite distincte, unul pentru amplificarea în curent şi unul pentru
amplificarea în tensiune.
b) Preamplificatoare de audiofrecvență:
Preamplificatorul primeşte la intrare un semnal electric de nivel mic de la
o sursă de semnal sau din linie şi îl amplifică până îl aduce la nivelul necesar ca
să fie aplicat amplificatorului final, pentru ca acesta să realizeze puterea impusă.
În preamplificatoare au loc transformările principale suferite de semnal, ca nivel
de tensiune (amplificarea tensiunii) şi spectru (corecţii ale caracteristicii de
frecvenţă, reglaje de ton).
Cerinţa principală a etajelor preamplificatoare este de a realiza o
amplificare (în putere) cât mai mare a semnalelor de audiofrecvenţă de la
intrare. În funcţie de aplicaţie, semnalul la intrare poate proveni de la un
microfon, cap magnetic, linie telefonică, detector, etc.
Printre caracteristicile principale ale etajelor preamplificatoare amintim:
- Conțin aproape întotdeauna minim două etaje
- Necesită stabilizații la variații de temperatură
- Fiecare etaj realizează amplificare în putere pentru a realiza
amplificarea în putere necesară pentru atacarea etajelor de putere
- Cuplajul se poate face la RC sau prin transformator
- Este cel mai des întâlnit în schema cu emitor comun (EC)
Calitatea unui preamplificator depinde în măsură considerabilă de primul
său etaj. Acesta trebuie să asigure adaptarea la sursa de semnal folosită, în
condiţii de nivel cât mai scăzut al zgomotului şi într-o gamă dinamică
corespunzătoare. Schema etajului de intrare se alege în funcţie de sursa de
semnal.

Amplificatoarele în clasă AB sunt undeva între amplificatoarele din clasa

A şi clasa B, tranzistorul conduce mai mult de 50% din timp dar mai puţin de
NECLASIFICAT
Pagina 17 din 35
 NECLASIFICAT

100%. Deoarece utilizarea unui singur tranzistor introduce distorsiuni mari în

forma de undă a semnalului de ieşire (prin eliminarea unei semialternanţe), la
construcţia amplificatoarelor în clasa B şi AB se utilizează două tranzistoare
care lucrează în contratimp (când un tranzistor conduce celălalt tranzistor este
blocat). Acest mod de funcţionare sporeşte eficienţa amplificatorului prin faptul
că puterea de ieşire este mult mai mare decât la amplificatoarele în clasă A.12
Pe langă acestea, amplificatoarele în contratimp (push-pull) folosesc doua
tranzistoare, unul care ajută la amplificarea alternanțelor pozitive iar celalalt,
alternanțele negative ale semnalului de intrare. Randamentul maxim „se obține
atunci când tranzisoarele lucrează în clasă B de amplificare”.13
Randamentul amplificatoarelor în clasa AB este de maxim 80%.
Reprezentarea următoare arată funcționarea unui amplficator în clasa AB

12
Rusu Constantin, Electronică analogice circuite electronice, Bistrița, 2017
13
Zoltan G-S, Dispozitive și circuite electronice, editura Matrix ROM, București 2008, pag 125
NECLASIFICAT
Pagina 18 din 35
 NECLASIFICAT

Fig 4. Schema electronică şi oscilograma amplificatorului în clasa AB

Diodele D1 şi D2 asigură o bună stabilitate a polarizării faţă de variaţiile

de temperatură. Stabilitatea termică se poate face şi prin înlocuirea diodelor cu
joncţiunile bază-emitor a două tranzistoare pereche.
Condensatorul C3 cuplează capacitiv rezistenţa de sarcină la amplificator.
Prin acest mod de cuplare pentru polarizarea tranzistoarelor se utilizează o
singură sursă de alimentare de c.c.
În curent alternativ, tranzistoarele amplificatorului T1 şi T2 lucrează
alternativ, din apropierea limitei de blocare până în apropierea limitei de
saturaţie.
Deoarece rezistenţa de sarcină este foarte mică, rezistenţa de intrare este
şi ea mică fapt care duce la reducerea semnificativă a câştigului de tensiune.

NECLASIFICAT
Pagina 19 din 35
 NECLASIFICAT

2. DESCRIEREA FUNCȚIONĂRII

În acest capitol, vom prezenta parcurgerea etapelor funcționării

amplificatorului cu realizat cu TDA 2040, cu ajutorul schemei bloc și a schemei
de principiul.
Montajul analizat și realizat este un amplificator integrat din clasa AB și este
utilizat în aplicații audio care nu necesită putere mare de ieșire. Amplificatorul
trebuie să realizeze o amplificare de putere, deci, atât amplificare în tensiune,
cât și amplificare în curent a semnalului.
Amplificatoarele de semnale mari, sau de putere trebuie să dezvolte în
sarcină o anumită putere, cu un randament cât mai bun și cu distrosiuni cât mai
mici. Sarcinile unui etaj de putere poate fi o linie de transmisie, un servomotor,
un difuzor etc, iar puterea poate varia între zeci și sute de wați.14 Rezistența
sarcinii poate varia și ea de la câțiva ohmi (difuzoare) până la câteva ohmi
(servomotoare).

2.1 Funcționarea pe schemă bloc

Pentru îmbunatatirea performantelor (marirea stabilitatii, reducerea

distorsiunilor) în amplificatoare este folosita curent reactia negativa (aplicarea
unei parti din semnalul de iesire, cu faza inversata, înapoi, la intrare). De aceea,
schema bloc a unui amplificator este cea din figura de mai jos.

Fig. 2 Schema bloc a unui amplificatoR

Etajele amplificatorului TDA 2040 sunt:
14
Zoltan German-Sallo, Dispozitive și circuite electronice, Editura Matrix ROM, București 2008, pag 124
NECLASIFICAT
Pagina 20 din 35
 NECLASIFICAT

- Etajul de intrare a semnalului

- Etajul de amplificare
- Etajul preamplificator și corector de ton
- Etaj protecție
- Etajul de ieșire a semnalului

Pentru proiectarea unui astfel de amplificator sunt necesare o serie de

date initiale. Acestea caracterizeaza atât amplificatorul cât si sarcina si sursa de
semnal si pot fi:

- Puterea utila în sarcina P [W]

- Rezistenta de sarcina RS [Ω]
- Sensibilitatea la intrare S [mV]
- Rezistenta de intrare RI [Ω]
- Factorul de distorsiuni neliniare δ[%]
- Frecventa limita inferioara fj [Hz]
- Frecventa limita superioara fS [Hzt
- Domeniul de temperatura ∆T [◦C]

Deoarece etajele de amplificare se interconditioneaza reciproc,

proiectarea unui amplificator nu poate începe cu orice etaj. Având cunoscute
rezistenta de sarcina si puterea maxima ce trebuie debitata pe aceasta, calculul
amplificatorului va începe cu etajul final.

Etajul de intrare reprezintă etajul de amplificare prevăzut cu posibilitate

amplificării separate a sunetului și este alcătuit din:

Etajul pilot realizeaza amplificarea finala in tensiune proprie

amplificatorului de audiofrecventa. Functiile esentiale ale etajului pilot sunt
urmatoarele:
- amplificarea finala in tensiune a semnalului de audiofrecventa preluat de
la etajele de amplificare intermediara:
- functionarea liniara in intreaga banda de audiofrecventa, in ceea ce
priveste caracteristica de transfer intrare-iesire;
- furnizarea curentului de comanda a transistoarelor din etajul final, fara
ca acest lucru sa deranjeze liniaritatea caracteristicii de transfer proprie etajului
pilot.

NECLASIFICAT
Pagina 21 din 35
 NECLASIFICAT

Datorită acestor considerente, in mod frecvent etajul pilot conține unul

sau mai multe tranzistoare cu amplificare mare, ultimul dintre ele fiind de
putere medie.

Etajul preamplificator, așa cum rezultă și din schema bloc, dispune de

etaje separate pentru controlul volumului, balans și fitre double-pole comandate
în tensiune pentru controlul de tonalitate joase-înalte.

Corectorul de ton reprezintă un circuit adăugat în cadrul

preamplificatorului și permite utilizatorului să ajusteze amplificarea specifică a
unor frecvențe din spectrul audio. Corectoarele de ton pot fi simple circuite de
accenturare a frecvențelor joase sau egalizatoare complexe.

Etajul final trebuie sa dezvolte în sarcina puterea ceruta cu un randament

cât mai bun si cu distorsiuni cât mai mici.
Etajul final al unui amplificator de joasa frecventa lucreaza de regula în
clasele A sau AB de amplificare. S-au mai impus în ultima vreme etajele finale
în regim de comutatie (clasa D de amplificare).
Amplificatoarele de putere functionând în clasa B sau AB s-au impus
printr-un randament mai bun, distorsiuni mai mici, amplitudinea semnalului mai
mare si putere disipata mai mica comparativ cu cele în clasa A, necesitând însa
doua tranzistoare.
În clasa B de amplificare, punctul de functionare este ales în originea
axelor de coordonate în planul caracteristicii de intrare, tranzistoarele intrând în
conductie numai în prezenta semnalului ce urmeaza a fi amplificat.
Tranzistoarele conduc alternativ, functie de polaritatea semnalului de intrare.

2.2 Funcționarea pe schemă de principiu

Schema de principiu, cunoscută de altfel și sub denumirea de schemă

electrică este reprezentarea grafică a structurii interne a montajului prin
structura integrală, cuprinzând atât echipamentele de bază cât și cele periferice.
Elementele ce intră în comunerea schemei de principiu sunt aranjate pe
etaje funcționale și conțin caracteristici fizice și unități de măsură
corespunzătoare și, conform acestei scheme de principiu, componentele pot fi
aranjate în ordinea strict neceară.

NECLASIFICAT
Pagina 22 din 35
 NECLASIFICAT

Alegerea acestei scheme s-a făcut astfel încât aceasta să fie funcționabilă,
fiabilă, să poată asigura întocmai realizarea cerințelor lucrării, având piesele
aflate la dispoziție, precum și costul și modul de achiziție al acestora.
În cadrul acestei etape am întocmit o listă cu materialele necesare pentru
realizarea lucrării, după care, am început să aleg materialele necesare,
verificarea stării lor de funcționare și a componentelor ce urmau să fie folosite.
Pentru o bună funcționale, am decis ca este cel mai bine să folosim piese noi,
piese ce se regăsesc prezentate în anexa numărul 2.
Această schemă are rolul de a arăta traseul parcurs de curentul electric în
interiorul circuitului, pornind din faza inițială de semnal generat și nefiltrat,
până la ieșirea acestuia, amplificat și fără distrosiuni , în difuzor.
TDA 2040 este un circuit monolitic în pachetul Pentawatt destinat în
utilizarea audio și face parte din clasa AB15. De obicei puterea de ieșire este de
22W la Vs=32V/4Ω.
TDA 2040 oferă un curent de ieșire ridicat și o distorsiune armonică și
încrucișată foarte scăzută.16 În plus, dispozitivul încorporează un sistem brevetat
de protecție la scurtcircuit care cuprinde un aranjament pentru limitarea
automată a puterii disipate astel încât să mențină punctul de lucru al
tranzistorilor de ieșire în zona lor de funcționare sigură. În plus, oferă și un
sistem de protecție la supraîncălzire.17
Circuitele TDA 2040 au fost folosite în diferite configurații de montaj, în
aparatura radio de bună și foarte bună calitate, compatibilă Hi-Fi. În figura 3
este dată schema simplificată a unei astfel de aplicații:

15
Horia Carstea, Aplificatoare audio de putere – catalog, Editura Book Division, Timișoara, pag 24
16
Ibidem
17
Bășoiu M, Silișteanu M, Circuite integrate folosite în radioreceptoare și aparatura audio, Editura Teora,
București 1998
NECLASIFICAT
Pagina 23 din 35
 NECLASIFICAT

Fig 3. Schema de principiu a TDA 2040

2.2.1 Conexiunea pinilor

Amplificatorul TDA 2040 are în componență 5 pini pe care îi putem

vedea în urmîtoarea schemă.

Fig. 3 Conexiunea pinilor a amplificatorului TDA 2040

Pinul 5: alimentare în curent continuu – polarizare pozitivă

Pinul 4: reprezintă ieșirea – acest pin emite semnalul amplificat
Pinul 3: alimentare în curent continuu – polarizare negativă
Pinul 2: intrarea inversă a semnalului amplificat – capătul inversat al
amplificatorului
Pinul 1: intrarea neinversoare – capătul neinversor al amplificatorului

2.2.2 Prametri principali:

Valori maxime admisibile:

- Tensiune de alimentare: ±20V

- Tensiune diferențială de intrare: ± 15V
- Curent de vârf (limitat intern): 4 A
- Putere disipată: 25 W
- Temperatură de lucru: -25...+70◦C

Caracteristici electrice Ualim=±16V; Tamb= 25◦C):

Caracteristică Condiții de lucru UM Valoare
Min. tipică Max.
Tensiune de alimentare - V ±2,5 - ±20
NECLASIFICAT
Pagina 24 din 35
 NECLASIFICAT

Putere de ieșire AF d=0,5% Rsarc=4Ω W 20 22 -

f=1kHz Rsarc=8Ω W - 12 -

Bandă de frecvențe P= 1W KHz - 100 -

audio Rsarc= 4Ω
Amplificare în tensiune F=1khz dB - 80 -
în buclă închisă
Amplificare în tensiune F=1kHz dB 29,5 30 30,5
în buclă deschisă
Distorsiuni armonice P=0,1...10 W % - 0,08 -
totale (THD) Rsarc=4Ω
F=40...15000 Hz
Tensiune echivalentă de 22 Hz...22kHz Μ - 3 10
zgomot de intrare
Randament F=1 kHz % - 66 -
Po=12W
Rsarc=8 Ω

NECLASIFICAT
Pagina 25 din 35
 NECLASIFICAT

3. TEHNOLOGIA DE REALIZARE A LUCRĂRII

În cadrul acestui capitol am scos în evidență etapele parcurse în vederea

redactării lucrării științifice și cuprinde pașii cu ajutorul cărora am realizat
lucrare și o parte practică, în cadrul căreia am executat măsurători și verificări:

- Alegerea schemei electrice

- Verificare funcționării acesteia și realizarea fizică a montajului

În a doua parte, m-am axat pe măsurarea parametrilor montajului în

condiții predefinite de operare, activitate desfășurată în laborator prin
intermediul tehnicii de specialitate precum echipamente terminale, oscilator,
surse de tensiune sau surse de semnal, iar, rezultatele obținute vor fi centralizate
cu ajutorul tabelelor și graficelor.

3.1 Alegerea schemei

Alegerea schemei bloc
Realizarea montajului
Verificarea funcționării schemei
3.2 Etapele realizării lucrării
3.3 Măsurători, verificări și parametri

NECLASIFICAT
Pagina 26 din 35
 NECLASIFICAT

4. NORME SPECIFICE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN

MUNCĂ

Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop

însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în
muncă, necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale.
Având în vedere că am folosit echipamente care se alimentează de la
reţeaua de curent alternativ 220 V, în procesul utilizării există pericolul de
electrocutare.
Curentul electric are o acţiune complexă şi caracteristică asupra tuturor
componentelor organismului omenesc producând tulburări interne grave (aşa
numite şocuri electrice) sau leziuni externe (arsuri electrice, electrometalizări şi
semne electrice). Accidentele electrice se datorează următoarelor cauze:
a) folosirea curentului electric la tensiuni care depăşesc pe cele arătate in
normele de tehnica securităţii;
b) atingerea conductoarelor neizolate sau insuficient izolate aflate sub
tensiune. În vederea evitării unor asemenea accidente se impune ca izolarea lor
să fie perfectă şi prin poziţia acestora sa fie exclusa posibilitatea unei atingeri.
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin contact, uneltele cu
care se va lucra, în astfel de locuri de muncă ,vor avea mânerele din materiale
electroizolante.
Aparatele cu care am realizat măsurătorile și verificarile, dar, și uneltele
cu care am putut realiza macheta pentru partea practică a lucrării de maistru le-
am verificat și am ținut cont de faptul că se alimentează de la rețea de
220V/50Hz.
Pentru evitarea oricărui accident prin electrocutare, am conectat aceste
aparate cu stechere bine izolate pentru a evita posibilitatea atingerii directe a
firelor.
Lipitea pieselor de pe machetă s-a realizat în atelierul de mentenanță cu
ajutorul unui pistol de lipit cu carcasa bine izolată, fără crăpături sau spărturi
care ar putea permite atingerea accidentală a transformatorului sau a unor
contacte aflate sub tensiune.
Norme de protecție a muncii:

NECLASIFICAT
Pagina 27 din 35
 NECLASIFICAT

- Se interzice verificarea prezenței tensiunilor prin atingerea cu mâna a

tensiunilor
- În cazul în care se efectuează lucrări de depanare ale dispozitivului este
obligatoriu ca acesta să nu fie alimentat
- În timpul funcționării este interzis sau a se evita pe cât posibil să se producă
un scurt-circuit
- Se interzice scoaterea circuitelor integrate în timpul funcționării
- Se interzice demontarea machetei pentru măsurători atât timp cât aceasta
este alimentată
- Se interzice atingerea pinilor de intrare a circuitului deoarece descărcarea
electrostatică le-ar putea distruge

NECLASIFICAT
Pagina 28 din 35
NECLASIFICAT

CONCLUZII

NECLASIFICAT
Pagina 29 din 35
 NECLASIFICAT

LISTĂ DE ANEXE

Anexa nr 1: Simbolul unui amplifcator cu mai multe etaje

Anexa nr 2: Piese necesare în vederea realizării montajului practic
Anexa nr 3: Realzarea montajului
Anexa nr 4: Semnalul neamplificat/ amplificat

NECLASIFICAT
Pagina 30 din 35
 NECLASIFICAT

Anexa nr 1

Simbolul unui amplificator cu mai multe etaje

Uintr > U2 > U3 > Uies Rs

~

NECLASIFICAT
Pagina 31 din 35
 NECLASIFICAT

Anexa nr 2

Piese necesare în vederea realizării montajului practic

NECLASIFICAT
Pagina 32 din 35
 NECLASIFICAT

Anexa nr 3

Realizarea montajului

REALIZAREA MONTAJULUI
Executant: Elev Niță Nicoleta- Data: Scara: 1/1
Eugenia
Îndrumător: Mm. P. Maxim
Adrian
Verficat: Mm. P. Maxim Adrian
Nr pagină Anexa nr 3

NECLASIFICAT
Pagina 33 din 35
 NECLASIFICAT

Anexa nr 4

Semnal neamplificat/amplificat

SEMNAL
NEAMPLIFICAT/AMPLIFICAT
Executant: Elev Niță Nicoleta- Data: Scara: 1/1
Eugenia
Îndrumător: Mm. P. Maxim
Adrian
Verficat: Mm. P. Maxim Adrian
Nr pagină Anexa nr 4

NECLASIFICAT
Pagina 34 din 35
 NECLASIFICAT

BIBLIOGRAFIE

1. Șerban N, Emil M, 101 Montaje practice de amplificatore audio de

putere, Editura Național, București 1998
2. Horia Carstea, Amplificatoare audio de putere – catalog, Editura Book
Division, Timișoara
3. Zoltan German-Sallo, Dispozitive și circuite electronice, Editura Matrix
ROM, București 2008
4. Rusu Constantin, Electronică analogice circuite electronice, Bistrița,
2017
5. Ing Presură Ion, Amplificatoare de înaltă fidelitate, Editura Tehnică,
București, 1964
6. Neacă Mitică, Neacă Andreea, Electronică analogică, Editura
Universitaria Craiova, 2020
7. Bășoiu M, Silișteanu M, Circuite integrate folosite în radioreceptoare și
aparatura audio, Editura Teora, București 1998
8. Gheorghe Pană, Electronică analogică implementată cu amplificatoare
operaţionale, Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2005
9. Octavian-Ioan Bogdan , Dispozitive şi circuite electronice, Editura
Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2000
10.

NECLASIFICAT
Pagina 35 din 35