Arcasul ard arc Povesti, pilde si vorbe de duh din China, Japonia si Coreea alese, traduse si prefatate de STEFAN LIICEANUArcasul fara arc Aa Z Ga fn orasul Handan din regatul Zhao traia un tanar pe nume Ji Chang. Visul lui era si devind cel mai bun arcas de pe fata paméntului. Tot cdutdnd un maestru adeva- rat dela care si deprinda arta arcului, Ji Chang si-a dat seama ci nu exista vreun arcas care l-ar fi putut egala pe renumitul Fei Wei*. Se pare ca acesta era atat de iscusit, incat, din o suta de trageri de la o suta de pasi distant, nimerea de o sut de ori o frunza de salcie. Ji Chang a decis si invete de la Fei Wei si de indata a pornit in lunga calatorie cdtre acesta, rugandu-l sa-l accepte ca discipol. Primul lucru pe care Fei Wei fl cerea noilor invata- cei era si deprinda abilitatea de a nu clipi, orice-ar fi. Asadar, Ji Chang s-a intors acas sis-a culcat cu fata-n oe sub razboiul de tesut al sotiei. Din acea pozi- Teboic = urmaates la nesfarsit miscarea neintrerupta a wits cen sinu clipeasca. Sotia saa fost tare » Neintelegand de ce Ji Chang o privea tesand 155tocmai de pe podea. Chiar voia sa infeleagy ceat sotului ei, dar Ji Chang, neclintit, fara sa ¢ es apy i-a cerut sa-si continue munca. Asa au tre Chang privind fix razboiul de fesut in pozi dat& care o uimea pe sotia lui. Dup§ doi ani, Ji Chang nu mai clipea nici macap pedala razboiului de tesut fi atingea genele, Atun, iy Chang a abandonat exercitiul, dar tot nu era. compl ee ji tumit de rezultate. Drept urmare, a inceput si tee wul- in pleoape cu un mic burghiu tare ascutit, folosit in dul. gherie, si a constatat cd putea sa nu clipeascy, Chiar daca se afla in fata unui foc gi deodata sireau scantej th preajma ochilor lui, Ji Chang tot nu clipea. Dupa atit, efort si darzenie, Ji Chang reusise si-si intepeneascy muschii pleoapelor. Pleoapele uitasera parca si clipeasca, sinoaptea, dormind adanc, el tinea ochii mereu deschisi. Dupa ce a mai trecut timpul, intre genele lui Ji Chang si-a tesut panza un paianjen. Atunci, el s-a convins in sfarsit c& putea si nu mai clipeasca orice-ar fi si s-a dus de indata la maestrul Fei Wei sa-i dea vestea cea mare. Ascultand cuvintele discipolului, Fei Wei i-a raspuns Dimi CUt Zila i tia aceeg ti scurt: — Chiar daca nu mai clipesti, inc nu esti gata si in- cepi studiul trasului cu arcul. Acum trebuie si inveti si privesti. Trebuie s& poti s& vezi enorm ceea ce este mics! ce este minuscul ca fiind mare. Vino inapoi cand potis# faci asta! Ji Chang s-a intors degraba la casa lui, hot : dezamageasci pe maestru. In cusatura unei haine 2 rat si nul 156a 4 an paduche, pe care L-aatarnat de un fir de par smuls gsitul la fereastra cea mai insorita a casei, orientata din ee d, Dupaaceea, Ji Chang a inceput sa-si petreacd an ae gimineata pand seara, fara abatere, privind fix che. Zi de Zi facea acelasi lucru. La inceput, nu at ca era mic. Dupa cateva zile, ti parea tot cat emic. Dar, dupa ce au mai trecut zece zile, resia cA parca-parcd paduchele se ve- mare. Au mai trecut trei luni si pa- fel de mare ca un vierme de matase. pincolo de fereastra side paduchele agatat de un fir de par, anotimpurile se schimbau. Cat ai clipi, soarele bland de primavara a devenit arzator sia sosit vara. Nu mult dupa ce Ji Chang vazuse gastele zburand in de- partare pe cerul inca senin al toamnei, vremea a devenit mohorata si s-a asternut ninsoarea. Si aga s-au scurs rilele, cu Ji Chang stand mereu cu ochii pe paduche. Cind paduchele murea, Ji Chang i] inlocuia cu unul nou. Se poate sa fi schimbat cateva zeci de paduchi. Asa au trecut inca trei ani. Intr-o buna zi, Ji Chang observa ca paduchele atarnat la fereastra se vedea acum mare cat un cal. Asta e! si-a zis Ji Chang. S-a plesnit este genunchi de fericire sia iegit din casa. Nu-i venea tigi ee ce vedea! Oamenii ardtau cat tur- lute one - ct pareau muni Porcii erau cat dea- Dansind ie a cat turnurile de veghe ale castelelor. fix piduchele cea Ji Chang s-a intors in casa, a privit atarnat la fereastra, l-a fintit si a tras 0 zilele, la pad vyedea dec un paduche d ji Chang avu imp! dea putintel mai duchele parea la 157sgeata cu un arc improvizat. Sageata a nime chele drept in mijloc, las4nd firul de par intact, Ji Chang a fugit degraba la maestrul Fej Wei, tindu-i ce isprava reusise si facd. Fei Wei a sari de bucurie, batandu-si pieptul, si, pentru primao laudat discipolul: — Asta e, ai reusit! De indata maestrul a inceput s4-] invete fir; toate secretele artei de a trage cu arcul. Dupa z de exercitii, Ji Chang putea deja si nimereasc4 de salcie de la o sut& de pasi. $i putea sa faci a greseala, {ntocmai ca maestrul sau, nimerind o suti de trageri de o suta de ori. Dupa douaze Ji Chang putea sa nimereasca finta fara abatere pe cotul drept o cana cu apa plina ochi. Nici picatura de apa nu se prelingea din cana, atat d si precis ti era bratul. A mai trecut o lund si Fei Wei l-a invatat pe tul discipol tirul rapid. Ca de obicei, Ji Chang inaltime. Cu o vitezd fulgeratoare a reusit sa traga de sageti, dar nu oricum. Prima sigeata a nimeri tinta, a doua s-a infipt direct in coada primei sagett varful celei de a treia a strapuns coada celei de sigeti. Si tot asa. Fiecare sigeata din cele o suta tr gea cu precizie desavarsiti in coada celei preces pana cand in tinta parea a fi infipt un corp 4 perfect drept si continuu de sageti iesite una di ultima dand impresia cd este inc in coarda arcu Ji Chang. Privind de pe laturi, Fei Wei i-a spus 158g absolut perfect! Ji Chang s-a intors acasa si a avut o _pravo! F@ pie Hee furiat, a scos arcul, a tintit ochiul ta. Totul insa s-a petrecut atat nici nu a observat sdgeata zbu- rizuindu-i milimetric trei fire de rind pe imp, continua s4-si mustruluiasca cus x «a lansat 0 sagea gncat femela jang& ochi si ceart ‘oi $i ene. intre ti qatacat de departe 4 Chang nu m: ; strul Fei Wei, fiind deja un arcas de elita. Dar intr-o mae! ziluifi Chang i-a trecut prin minte un gand hain, cate ginceput sa-lroada cumplit. Sra dat seama os nu mai exista pe lume nici un arcas de talia lui in afara de maes- rul Fei Wei. $i, cum visul lui Ji Chang era sa fie cel mai pun arcas din lume, trebuia sa scape cumva de omul careilinvatase toate secretele artei arcului. Ji Chang s-a pus pe asteptat, ciutand orice ocazie sa-si ducd la inde- plinire planul murdar. Si iata ca, intr-o zi, aflandu-se pe un camp de la marginea orasului, Ji Chang a vazut cum de departe se apropie cineva. Nu era nimeni altul decit maestrul Pei Wei. Fara si se gandeasca de doua oti, Ji Chang a pus o sgeata in arc gi |-a tintit pe maes- tru. Acesta ins& a simtit pericolul gi la randul lui si-a pregitit imediat arcul. Amandoi au lansat sagetile in acelasi timp. Cele doua sageti s-au izbit una de alta eect la mijlocul distantei dintre cei doi si au cazut la eens pan ei au relansat alte sageti, dar dezno- He ae ‘ost acelagi. Nu s-au oprit pana cand Fei avea sigeti in tolba, iar Ji Chang mai avea ajunsese maiestria luiJi Chang! sotul. ai avea nimic de invatat de la ‘acum J 59o singura sageata. Ji Chang era Convins cx x et - f “ ac s4-si omoare maestrul sia pus in arc ultima gx, Wei ins nu s-a dat batut. A rupt numaidect unui mic arbust cu fepi si cu ea a doborat dite t lui Ji Chang. in cele din urma Ji Chang si-a dat seama ¢ : cum si-si ducd la bun sfarsit planul si, deodaty, cuprins de un sentiment de rusine pe care Poa Lar fi simtit daca ar fi reusit s4-si omoare mae randul lui, Fei Wei s-a simtit usurat ca pericolul Pe deasupra, era si foarte multumit de maiestria manuise arcul, o confirmare a talentului sau, as. moment a uitat ura fata de dusman. in pofida « tamplate, cei doi s-au apropiat unul de celalalt Jocul drumului s-au imbratisat. Din ochi le : lacrimile dragostei dintre maestru si discipol. moral din zilele noastre nu mai cuprinde astfel. turi si reactia celor doi barbati pare ciudata, dar murile stravechi asa era lumea. De exemplu, cant regatului Qi, pe nume Huan", renumit mancaci cerut bucatarului-sef Yiya sa-i prepare cea mai g masi, acesta, dorind sa-si multumeasca stapam sacrificat fiul si il-a gatit la aburi. La fel, cand impérat al Chinei Shi Huang” avea saisprezece tatal stu a murit, in chiar aceeasi sear’, Shi Hi siluit-o de trei ori pe concubina tatalui sau. Toate povesti sunt din acele timpuri indepartate-ji Chang si Fei Wei se imbratisau, maes- toate cA ‘ ‘ ; < cu x mai devreme sau mai tarziu ucenicul sau asimtitca - Are’ wl 1a S§ os mai bun ar Si i-a SP’ yind la planul lui jnc&patanat de a ramne cel s din lume, asa ca s-a gandit sa scape de el us periculosului discipol urmatoarele cumva- nte: Ae it a vrei si cuvil pana acum te-am invatat tot ce stiu. Daca vrei sa — Pai Fi aoe si sa deprinzi misterele absolute ale ne ee sa es duci catre vest si sd ajungi Saal jauntelud Huo”. Acolo trdieste cel mai bun arcas din lume, ilustrul maestru Gan Ying*. In compa- ratie cu priceperea lui Gan Ying, ceea ce putem face noi doi cu arcul este joaci de copii. El ar trebui sa-ti fie maestru, nu mai exista nimeni asemeni lui. Ji Chang a pornit numaidecat spre vest, in timp ce cuvintele maestrului Fei Wei, cum ca el este mic copil pe langa acest Gan Ying, ii rasunau fara incetare in minte. Se pare ca strategia lui Fei Wei daduse roade, caci trufia nemarginita a lui Ji Chang fusese stragnic zgan- darita. Intr-adevar, neclintit in dorinta de a se masura cu maestrul Gan Ying, Ji Chang a mers zi de zi fara Popas. Cu rani la talpi si cu picioarele zdrelite, traver- sand munti inalti pe poteci inguste care serpuiau dea- Supra vailor adanci, dupa o lund de drumetie, Ji Chang 5 Shah sfarsit pe varful muntelui Huo. Zdrobit de ochi pei ae 2 fost intimpinat de nn batran cu aba pe ares € oale si tare pricdjit. Batranul parea se nO suta de ani. Avea o barbi alba lung si, 161adus de spate cur era, cand mergea $i-o tara py. Gandindu-se ci Gan Ying este tare de urechj ji ej i-a spus cu glas mare motivul vizite; sale, Dus : fara macar sa astepte raspuns, a scos o sdgeaty a 3 a pus-o fn arcul sau mult iubit din trunchi de a cu coarda de canepa si a tintit un stol de pa 4 zburau in departare. Cat ai clipi, cinci Pasari au ¢: la pamant. Cu un zambet blajin, batranul i-g Ji Chang: — Bravo, vad ca stii s tragi perfect cu arcul. D; baiatule drag, ce faci tu este doar sa tragi cu arcul, pare cd nu stii sa tragi cu arcul fara arc. Cu aceste cuvinte, Gan Ying l-a invitat pe Ji Cha umilit de cuvintele batranului pustnic, si-l urmeze in varful unei stanci abrupte aflate la vreo doua sui pasi mai incolo. Privit de pe stanca, muntele se i drept spre cer gi era atat de inalt, incat valea de lap aparea ca un fir de ata. Urcindu-se pe o stanca razle; Gan Ying s-a intors catre Ji Chang si l-a intrebat: — Ei bine, poti si-mi mai ardti o data cum tragi cu arcul? Ji Chang nu putea acum sa facd nici un pas in spat Asa ca si-a schimbat locul cu Gan Ying pe piatra ca se clatina putin. Luandu-si inima-n dinti, a dat spt o sageata in arc, dar in clipa aceea o piatra s-a desp! de sub piciorul lui. Urmarind-o cu privirea, s4 va unde cade, l-a cuprins 0 groaza atat de mare, incat ghemuit pe loc. De teami, picioarele fi tremurau $1 $4" doarea i se scurgea panda la calcdie. spus 162un zambet pe chip, i-a intins mana, l-a stanca si, dupa ce a urcat el in J], cu poare de pe , i-a spus: tunci ce inseamné a trage cu arcul, B tran co _- gartiarat ; : 5 fea tremurand $i palid la fata, Ji Chang I-a intrebat c ie a ying unde ti este arcul. pet" are? Ce arc? a raspuns batranul maestru razand. _ timp cat ai nevoie de arc $i de sgeata, inca tragi cu ai es ‘ ac isies e gi cu arcul fara arc, nu ai nevoie nici de arcul. cand tra; arc, nici de sageata. Tocmai atunci, gn inaltul cerului se rotea in zbor lin unuliu. Bra atat de departe, inct parea a fi doar o sa- an Ying I-a privit un timp, apoi la 1 de a pune o sageata in arc. Numai Pe urmda intins arcul manta de susan. G ochit, facand gestul cAnu avea nici arc si nici sageata. nevazut la maximum, ca 0 lund plina, si, deodata, a slobozit sageata, si ea nevazuta. Fulgerat, uliul nici macar nu a mai apucat s4 zvacneasca din aripi si a ca- zut cao piatra din cer. Ji Chang a ramas trasnit. Pentru prima oara a vazut cu ochii lui maiestria desavarsita a trasului cu arcul. 5 Timp de noua ani Ji Chang a fost ucenicul acestui bose stralucit. Nu exist niment cate sd tie anunielg ee eee an Ying pe discipolul sau si ce JiChang a pe - Ins&, la capatul celor nous ani, cand bagat de gee muntele Huo, oament din jur au Mesiti a outs cd avea chipul schimbat. Privirea hi- Remarginity is care nu sufera s& piarda si mandria a fi cel mai bun dintre cei mai buni 163disparusera de pe chipul lui Ji Chang. De fapt, f nu mai avea nici o expresie. Arata cao papusa ase luj daca nu avea chiar cdutatura unui prost. Nu q Gea mult timp si Ji Chang s-a intalnit cu fostul luj ™aestry Fei Wei. Doar uitandu-se la chipul lui Ji Chang, Fej ¥ i acazut in admiratie si i-a spus: cu — Asa arata un maestru stralucit. Cei ca mine nic} miacar nu-ti ajung la degetul mic de la picior. ‘ Tot orasul Handan, locul de bastina al lui Ji Chang, fremata acum de zvonuri cd cel mai bun arcas de pe fata paméntului revenise acasd. Toata lumea astepta cu su- fletul la guri o demonstratie din partea zeului arcului, Dar Ji Chang nici nu i-a luat in seamd. Ba nici macar a pus mana pe arc. Mai mult, se pare ca isi aruncase pi undeva pretiosul arc din trunchi de salcie cu coarda de cAnepi, pe care il luase cu el pe muntele Huo si nu mai stia nici unde se afla. Un vizitator |-a intrebat cum se explica purtarea lui. Ji Chang a raspuns nepasator: — Fapta absoluta este s4 nu faci nimic. Cele mai bune vorbe sunt tacerea. Trasul desavarsit cu arcul este sd nu tragi nici o sageata. Se pare ci locuitorii din Handan au inteles repede cuvintele lui Ji Chang, el devenind imediat mAandria intregului oras. Cu cat nu atingea nici un arc, cu atatse rispandea faima sa de arcas desavai 3 guint Tot felul de zvonuri au inceput s circule din gurd. Cum ci in fiecare seard, la miezul noptii, de pea inteles perisul casei lui Ji Chang se auzea un zbarnait nev 164Spuneau oamenii ca era vorba de spi- d din trupul lui Ji Chang in timp ducea batalii cu tot felul de demoni pen- cee roteja Pe maestru. Un negutator care locuia tru al defi Chang se jura cd, intr-o noapte, il vazuse ‘ % zburand pe un nor si facand intreceri de tras P Cail de cei doi faimosi arcasi din Antichitate, arcu ne ji, Orice sageata trasa de cei trei maestri yma un fulger de lumina alb-albastru, dupa care én ceruri, undeva tn constelatiile Orion si n hot a marturisit ca avusese de gand Jui Ji Chang, dar ca numai ce pusese piciorul pe gard si din casa cufundata intr-o liniste totala tagnise UN suvoi ucigator, care jl lovise drept in frunte. Ho diat de pe gard. De atunci, nici un om Hotul a cazut ime cu ganduri necurate nu se mai apropia de casa lui Ji Chang si nici pasarile migratoare nu mai zburau pe deasupra ei. Maretul maestru Ji Chang ainceput sa jmbatraneasca, an dupa an faima lui devenind tot mai mare. Gandurile luiparasisera de mult arta arcului si se parea ca el paseste tot mai adanc intr-un tiram misterios al deplinei linisti spirituale. isi pierduse pana si infatisarea de papusa de lemn, vorbea foarte rar, iar in cele din urma oamenii nici near fi putut spune daca mai respira sau nu. a Nu mai pot face diferenta dintre eu si altul, dintre ate ae ee este precum urechea, jurechea cae eee precum gura, a spus batranul ma- sai ani de viata. rda de arc. i, care, iegin jarculud, re dormeas vig yasa in w and $i W ga intre gn casa 165La patruzeci de ani dupa ce s-a despartit dette, Gan Ying, Ji Chang a parasit aceasta lume pied tral mul care se ridica lin in aer. In toti acei ani, ji im fu. amai orbit despre arc sau sdgeata. Bineinteles, ca oS tor al acestei pilde ag fi dorit sa-l vad pe Ji Chang ficing multe alte ispravi prin care sa-si arate din nou spiritul de monstru sacru al arcului. Dar, in acelasi timp, nu pot s4 nu iau in seam cele scrise in cartile clasice chineze sau sa infloresc adevarul. Nimic nu s-a mai auzit despre Ji Chang la capatul extraordinarei sale vieti, cu exceptia urmatoarei povesti stranii. intamplarea a avut loc cu un an-doi inainte de moar- tea lui Ji Chang. Se pare cd, atunci cand batranul ma- estru si-a vizitat un prieten, in casa gazdei ta atras atentia un anume object. Era sigur ci mai vazuse ceva asemanator candva, dar nu isi amintea ce este, cum se numeste sau la ce se foloseste. Ji Chang si-a intrebat prietenul: — Ce este obiectul acesta si la ce e bun? Prietenul a inceput sa rada, fiind convins ca Ji Chang era pus pe glume. Dar Ji Chang a repetat intrebarea, P® un ton cat se poate de serios. Prietenul siu a zambit vag inca nesigur in privinta intentiei oaspetelui. ce Ji Chang a pus pentru a treia oard intrebarea, pe CMP™ gazdei s-a asternut stupoarea. L-a scrutat cu prvi pe Ji Chang, sperand ca va ghici daca acesta glumesté : sau daca e nebun, Sau poate daca nu cumva auzise oe Oe trebarea gresit. Apoi, cu o privire infricogata, prieten™ Fa raspuns apisand pe fiecare cuvant: 166a spui ca : si sp’ a tu, cel mai mare maestru al arcuh ,aiu a ae itat cum arata un arc? Ai uae 2 itat _ vrei ate timpurl ste silacee folosit? buna bucata di y le vreme dupa : : f pa aces os din Handan si-au ascuns eed tn- Aiat corzile titerelor si Hate si-au Se pare cA 0 tamplare pic muzicienii si-au pitit uneltele.Cocorul serii 9 "ify Demult, traia intr-un sat de munte din Japonia un tanar taran pe nume Yohy9. Eraunom cinstit si harnic, dar, cu toate ca trudea pe camp din zori si pana la c&derea serii, abia de isi ducea traiul de pe 0 24 pe alta. intorcandu-se odata de pe 08% Yohyé a privit cerul sia vazut un cocor alucitor, care de-abia reused sa mai zboare- Dup&ovreme, cocorul s-alasat ladoar doi past de Yohy6, arnandu-i neputincioasa spre pamant. Bar- patul a vazut ca aripa era strapuns4 deo sageata- — Sarman cocor, nu € de mirare cA nu mai puteai zbura... 2 Spus Yohy6- Apoi cu mare gtija i spalat rana- Cocorul isi si parca dadea semne de m -a scos sageata din aripa sib misca acum cu usurint’ aripa are pucutie. Mangaindw-L Yohyé i-a spus: ee — Gata! Greul trecut, acum poti ae in a Dar ai grijé san te mai apr jide Jocurile in care vanatori! 219Ca sicum siar fi luat ramas-bun siarf arate recunostinfa, eocorut azburat de tre; oride, capului lui Yohyo si, dupa ce a scos un sunet a disparut in departare. ,,Azi a fost o zi pling! fae a o fapta buna si am si muncit cu spor! $i intel Hut imi sunt usoare", si-a spus fermierul sia leet Sapa spre coliba lui. gale A doua zi, ca de obicei, Yohy6 s-a dus la camp sia muncit pani ce stelele au inceput sa straluceasca pe cerul inalt. Obosit, a plecat de pe cAmp cu gandul doar la odihna binemeritatd de care urma sa aiba parte. Ajuns insa in fata casei, a vazut in poarta o femeie foarte frumoasi, care parea sa-] astepte. Ghicindu-i parci os- teneala, ea |-a intampinat cu vorbe de lauda pentru ci se spetise muncind. Pe fata lui Yohy6 plutea o profundi uimire, convins fiind cd frumoasa femeie gresise casa. Dar, cu un zambet cald, ea i-a spus: — Stiu ca aici locuiesti, ag dori s3 fiu sofia ta. Manu- dorit sisi mesc Tsil. Yohy6, si mai tulburat, a raspuns: — Stimatd domnigoara, glumiti oare pe seama mea! Eu sunt un amarat de taran. Nimeni nu s-ar casatorict mine, si, chiar daca ar face-o, n-as fiin stare sé pur Pe masi nici macar orez pentru doua persoane. — Nu trebuie si-ti faci griji pentru mancare a0 femeia si de indata a scos un mic sac pin vt ; S-a pus sd curefe orezul, apoi a pregtlt a mult cioasa, Yohyo era de-a dreptul gncantat sinul? ue 220xaccepte propunerea misterioasei Tsii, desi telege de unde daduse atata noroc peste el. : yreme cei doi in coliba taranului, si ancarea nu le lipsea niciodata: micul sac fermecat era ae Jin! Dupa o vreme, Tsii si-a rugat sotul sa-i con- ee ocamera cu un mic razboi de tesut. Acesta a it pe data sa-i faci pe plac, caci ti era tare draga sotia lui. Cand miculatelier de tesut a fost gata, Tsui s-a pucurat foarte mult si i-a spus lui Yohys: _ Ah, ce bine! Pot sd tes ceva frumos! Sapte zile la rind voi sta acum sa lucrez, timp én care te rog si nu u te uiti pe gaura cheii. Daca mi iubesti, pana si tea in! Aga au trait o intri sau sa m1 vei face ce te rog! Tsii s-a incuiat in atelier si timp de gapte zile in toata casa ardsunat doar tacinitul razboiului de tesut. Yohys si-a tinut promisiunea gi nu si-a deranjat nici o clipa sotia, stand mereu departe de incdperea in care lucra Ts. La capatul celor sapte zile, Tsii a iesit din atelier cu un sul de tesatura in mana, de-o frumusete cum Yohyo nu mai vazuse vreodata. Mai usoara ca matasea, = ieee decat cAnepa, o tesdtura fara seaman pe . te asta si maine du-te la oras. Daca il vinzi i suet siguranta vei obtine o gramada de bani pe el, sa. Adoua zi omula facut ce-i ia gi, cat ai clipi areusit sa vant mt e-i abuses’ sofia si cat ai clipt, NU Visase a dpinunata fesdtura la un pref cum nict - Cei doi au trait indestulat o buna bucata de 221vreme. Apoi Tsii, cerand din nou si fie lisata in li timp de sapte zile, s-a pus iar pe tesut. Dupace at nat, Tsu i-a spus sotului ei: — Cred ca dupa ce vei vinde si acest al doilea sul nu vom mai avea nevoie de bani vreodata. Du-te, dar, la targ cu el, si cu asta ma las de tesut. Asa cum facuse si prima oard, Yohyo s-a dus la targul din oras. De indata s-a raspandit vestea ca taranul ama- rat din satul de munte are din nou de vanzare un sul din materialul nemaivazut. La targ, s-a intalnit cu doi fosti amici, pe nume Unzu si Sddo, niste pierde-vara si oameni de doi bani. in timp ce Yohyé astepta un cum- parator, cei doi s-au tot invartit pe langa el si, dupa ce s-a incheiat vanzarea si Yohy6 a c4patat o gramada de bani, au mers toti trei la o cArciuma, unde au mancat iniste ‘ermi- si au baut pe saturate. Unzu si Sddo nu intelegeau de unde putea sa aiba fostul lor prieten acea tesitura nemaipomenita care fi aducea atatia bani, aga c& au inceput sa-l traga de limba. Cum Yohy6 era naiv, le-a povestit de-a fir a par cum sotia lui tese cu mare truda, timp de sapte zile, minunea de material. Apoi a addugat ca de fapt ea nu mai vrea sé teas, socotind ca de-acum viata le e armonioasi si im- plinita si c& banii le vor prisosi. De indata ce si-a terminat Yohyo povestea, cei doi, care numai prieteni nu-i erau, s-au apucat si-l convingt ca, daca sotia lui ar tese alte si alte suluri din minunatul material, atunci s-ar putea muta amandoi laoras, unde 222a parte de o viata de lux, de mii de ori mai se atcea din catunul lor de munte. und det Je lui Unzu si Sddo i-au ramas in minte lui yohy®- orbit de licomie, dl sia impins sofia sa fact un y sul din pretioasa tesatura. Trista ci dragostea ei re mai ajungea lui Yohyé, Tsu s-a incuiat ca de obicei steer sia mai facut un sul din miraculoasa tesatura. pinnou sotul ei a vandut materialul pentru o caruta de pani. Dar licomia il inrobise de-acum deplin si lui Yohyo ise parea mereu ca banii tot nu le ajung. Asadar nu a trecut mult timp si iarasi i-a cerut lui Ts un nou sul. Oftand, Tsi s-a retras in atelier, si in casa iar nu s-a mai auzit decat tacanitul razboiului de tesut. Ca si cum 1a- comia nu-i era de-ajuns, Yohy6 a inceput sa se intrebe de unde are totusi sotia lui firele din care tese acel ma- terial minunat. Calcandu-si promisiunea facuta odini- oara, intr-una din serile in care Tsii trudea in atelier, Yohy s-a apropiat tiptil de usa si s-a uitat pe gaura cheii. Aramas inmarmurit: la razboiul de tesut nu se afla so- 1 ar ave cuvinte! tia lui, ci un cocor! Gingasa pasare isi smulgea cu du- Tete, una cate una, splendidele pene albe si din ele facea nemaipomenita tesatura. Cocorul a simtit cd fusese vazut si a iesit din camera. oe de istoveala, s-a preschimbat in femeia ta sotie. Dandu-i tesatura, Tsi i-a spus lui Yohyo: one pe care |-ai salvat cu ani in urma. s4-ti rasplatesc bunatatea si m-am facut fe- Mele, oferi sen ‘erindu-ma si-ti fiu sotie. Acum, c& ti-ai calcat 223eee... promisiunea si ai vazut cine sunt cu adevarat pot ramane cu tine. Spunand aceste vorbe, Tsii s-a transformat incoc si si-a luat zborul pe cerul luminat de lung, Strangand tesatura la piept, Yohy6 a privit cum silueta Pasarii se topeste in departare si a fost cuprins de deznadejde dandu-si seama ca toti banii din lume nu-i vor putea aduce fericirea de care avusese parte alaturi de sotia lui, > TU maiMingea de canepa TR GU Re in regatul Wei de Nord" traia un nobil foarte respectat sicu mare autoritate, pe nume Gao Huan*. Nobilul era de asemenea foarte intelept si pretuia oamenii practici, gata sd rezolve fara si stea prea mult pe ganduri tot felul de probleme pe care viata li le scoate in cale. intr-o zi, Gao Huan s-a gandit s4 puna la incercare priceperea fiilor lui adolescenti de a rezolva probleme practice. I-a chemat, i-a dat fiecdruia cate o minge de cAnepa facut dintr-o puzderie de fire si le-a cerut sile descalceasca. Cu exceptia unuia dintre fii, pe nume Gao Yan*, toti au trecut la treaba si se chinuiau nevoie mare s4 pund deoparte fiecare fir din minge. Gao Yan se multumea sd se uite cum fratii lui se dadeau de ceasul mortii st descdlceasca firele, fara vreun semn ca aveau sa reu- seascd, Tatal urmarea cu atentie ce faceau cei doi fi, cand deodati Gao Yan gi-a scos spada si gi-a ciopattit mingea de cénepa in fel si chip, In timp ce fratii luise 184" yitau la el cupringi de mirare, tatal l-a intrebat pe Gao Yan de ce a facut asta. Gao Yan a raspuns: — Mi-am zis ca in situatia in care ne aflam mai im- portant pentru mine e timpul meu, nu rezolvarea unei sarcini evident imposibile. Am ales s tai mingea, lucru usor, iar acum pot si-mi vad de alte treburi. Tatal a fost nemaipomenit de mandru de solutia aleasd de fiul sau. Aga se face ci, dup’ mai multi ani, Gao Yan a devenit rege. Deseori oamenii pierd vremea cu rezol- varea unor treburi neinsemnate, fara si se gandeasca la timpul pretios irosit cu ele. Timpul, unul dintre cele mai de pret si mai ignorate bunuri pe care le are omul, n-ar trebui niciodata pierdut din vedere. Doar cei care stiu sd pretuiasca timpul vor face ceva deosebit cu viata lor.Tluminarea cainelui FoF flops Odata un discipol l-a intrebat zhou Congshen*: — Spune-mi, maestre, un cine Buddha? Poate fi iluminat? Maestrul a raspuns: — Nuare! Discipolul nu a fost multumit de raspuns si a conti- nuat: — Dar de ce nuare cdinele in el potentialul luminarii? Maestrul a raspuns: — Pentru ca nu stie c& are in el acest potential! pe maestrul budist Zhao- are in el natura lui 195Hotul si luna ox rk aR Maestrul zen Rydkan* traia ca un pustnic in mica lui coliba din mijlocul naturii. intr-o seard, un hot a patruns in coliba, dar nu i-a luat mult timp sa-si dea seama ca nuera absolut nimic de furat. Coliba era goala. Singurul obiect ce i-a sarit in ochi era patura pe care maestrul dormea in acele clipe. Hotul si-a spus cd nu poate si plece cu mana goal, asa ca s-a gandit cd macar pitura merita furata. A inceput sa traga incet de ea, sperand sao scoata de sub Ryokan fara a-l trezi. Maestrul a sim- tit, a inteles ce se intampla si, in bunatatea lui, s-a dat incet lao parte, prefacdndu-se cd doarme in continuare. Hotul a impachetat patura si s-a facut nevizut cuea in noapte. Dupa ce hotul a plecat, Rydkan s-a ridicat, re- flectand la cele intamplate, apoi a deschis unica fereas- tra a colibei si s-a uitat la luna plina, care lumina tot cerul cu maretia ei. ,Ah, hotul n-a putut sa-mi fure hina’, si-a spus maestrul zAmbind, si de indata a scris © Poezie cu aceste cuvinte. 207Nobilul pasionat de povesti tet 3 aR In Japonia traia un nobil care se didea-n vant dupa po- vesti. Seard de seara igi chema slujitorii si ti punea sa-i spuna povesti din trecutul indepartat. Atat de mult fi placea s& asculte povesti, incat slujitorii simteau c& principala lor indatorire era sa-l delecteze astfel pe sta- panul lor. Faceau cu schimbul seara de seara si ii tot povesteau nobilului la nesfarsit, fara ca acesta si dea vreun semn de plictiseala. Dupi cum era de asteptat, de la o vreme slujitorii n-au mai stiut nici o poveste noua gi nu vedeau ce cale ar fi putut gasi ca sa-si mul- tumeasca stapanul. in cele din urmi s-au dus in cel mai apropiat oras si au dat de veste ca oricine va putea sa-i spuna nobilului povesti pana cand acesta se va satura sinu va mai vrea sa auda nimic va primi daruri regesti. La casa nobilului s-au adunat zeci de oameni, care de care mai stiutor de povesti. Rand pe rand si-au in- cercat norocul, povestindu-i nobilului cate si mai cate, dar, oricdte povesti ar fi ascultat, acesta ti indemna sa 255tot spuna: ,Minunat, minunat, te ro, si aud inca o poveste! Cum era de asteptat rul ajungea in punctul in care nu mai stia nici ° si nobilul se supara nevoie mare, alungan due Poveste intr-o buna zi, la casa nobilului s-a infatigat incredintata cd ea fl va situra de Ppovesti. Nobilut faty vit-o neincrezator si i-a spus: 4 pri 1B SS Continy; »Vteay Povests — Chiar te crezi in stare si-mi spui Ovesti pans» satur? eg Panna — Desigur, inaltimea Voastra, a Taspuns fata, apoia adaugat: Dar sa luati aminte ca, pentru ca Povestile 55 curgi frumos, va trebui ca la fiecare Propozitie si-mj tineti hangul spun4nd: ,,Asa, aga, hei, hei! Nobilul a fost pe data de acord, asteptand cu ni dare povestile fetei. Asa c& fata a tras aer in pi : pus pe povestit. — Demult, demult, in vremuri foarte indepi langa un lac era o salcie mare. i Nobilul a ascultat plin de interes si degraba — Da, si mai departe? Fata i-a amintit cd trebuie s4-i tina hangul, prom acele patru cuvinte. Nobilul s-a scuzat, a spus Asa, hei, hei“ sia continuat s& asculte. Fata a spus mai! — La radacina salciei isi ficuse cuib o famili soareci. Nobilul nu a intarziat si adauge: ,Aga, aga h — Fericita familie de soareci a facut multi continuat povestea fata, si nobilul i-a finut h 256atru cuvinte. Soriceii au crescut mari gi au vrut si cele P’ asa c& au plecat cu totii din scorbura si au ada lumea, $ $ “en la podul din apropierea lacului, a spus fata, iar ill doritor si audi mai departe povestea, a raspuns degraba: »Aga, aga, hei, hei!“ Fata si-a continuat povestea: _— Mai inti a traversat podul goricelul cel mai mare. Nobilul a reluat formula ceruta. Mai departe, fata a repetat de o suta de ori cuvintele: ,Apoi a trecut podul urmatorul goricel...“, asteptand de fiecare data ca no- bilul si spun ,,Aga, aga, hei, hei!“. Dupa ce a spus de o sut& de ori cele patru cuvinte, nobilul s-a plictisit si i-a zis fetei: — Gata, nu mai vreau si aud povesti, m-am siturat, mi-a ajuns! Si s-a retras in camera de culcare. Fata a primit da- turi pretioase de la slujitorii nobilului si s-a intors mul- tumita in satul ei.