MINISTERUL EDUCAȚIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

Iaşi, Str. Nicolae Bălcescu nr. 19 cod 700117

Telefon/fax: 0232.219516 - e-mail: grigore.ghica.voda@scoalasanitara-iasi.ro

Nume: Ungureanu Alexandra Data: 25.03.20201

Clasa: II BFKT

LUCRARE DE EVALUARE
POLIARTRITA REUMATOIDĂ
1. Definiție:
Artrita reumatoidă este o boală relativ frecventă care determină inflamarea membranei
sinoviale și consecutiv distrugerea articulației cu afectarea severă a funcției articulare. Boala
afectează cu preponderență femeile între 40-60 de ani, cauza acesteia nefiind pe deplin
cunoscută.
2. Cauze:
 Prima ipoteză este o anomalie genetică care face posibil ca sistemul imunitar al
bolnavului să atace țesutul din articulațiile corpului.
 O altă ipoteză este cea în care sunt implicate bacterii sau viruși, determinând activarea
patologică a sistemului imunitar. Acest mecanism imun declanșează producerea unei
inflamații cronice a sinovialei, distrugerea cartilajului articular și slăbirea ligamentelor
și tendoanelor care susțin articulația. Toate aceste determină în final deformarea și
chiar anchiloza articulației.
Simptome:
 Durerea articulară (cea mai frecventă)
 Tumefiere,
 Sensibilitate, se remarcă o afectare simetrică a articulțiilor în principal mici, mai ales
la nivelul mâinilor, încheieturile mâinilor, coatelor, picioarelor, genunchilor
 Redoare matinală, mai ales după un repaus prelungit care poate dura și câteva ore
 Prezența nodulilor de diferite dimensiuni (de la mărimea unei boabe de mazăre până
la o minge de tenis). Acești noduli apar la aproape o treime din bolnavi, de obicei în
regiunile periarticulare supuse presiunii (coate,genunchi, coloana vertebrală, picioare)
 Adițional simptomatologiei articulare, boala poate avea și efecte sistemice precum:
oboseală, inapetență, scădere în greutate, subfebrilitate, parestezii la nivelul mâinilor)
 3. Tratament fizical-kinetic:
Exercițiile fizice au rolul, mai ales în stadiile ușoare de a îmbunătăți funcția articulară și în
principal se recomandă utilizarea a 3 forme de mișcări: întinderea, întărirea și ,,călirea”
articulațiilor. S-au observat printre altele că exercițiile cu greutăți îmbunătățesc și mențin
calitatea vieții pacienților cu artrită reumatoidă.
Se recomandă totodată practicarea înnotului mai ales pentru cei cu articulațiile membrelor
inferioare mai afectate și mersul pe jos și ciclismul pentru cei care au membrele inferioare
mai puțin afectate.
De asemenea, terapia antiinflamatorie este esențială, iar exercițiile terapeutice la pacienții
cu poliartrită au diverse scopuri foarte bine precizate, astfel exercițiile care cresc gradul de
mobilitate articulară nu pot fi înlocuite de exercițiile care cresc tonusul muscular, iar acestea
din urmă nu le pot substitui pe cele care cresc rezistența și condiția fizică a pacientului.Astfel
zis, obiectivele kinetoterapiei sunt menținerea și îmbunătățirea mobilității, creșterea tonusului
și rezistenței musculare, condiționarea cardio-vasculară, creșterea densității osoase,
asigurarea unei relaxări active și crearea unei senzații generale de bine.
Exercițiile fizice se adresează tuturor stadiilor de poliartrită reumatoidă și se ajustează în
funcție de starea pacientului.
În poliartrita reumatoidă se indică 4 tipuri de exerciții:
1. Mobilizări active pentru menținerea mobilității articulare
2. Exerciții de tonifiere musculară pentru menținerea și refacerea forței musculare
3. Exerciții de condiționare pentru menținerea capacității aerobe
4. Tehnici pasive de mobilizare articulară
Exercițiile de mobilizare au ca obiectiv creșterea mobilității, combarerea redorii articulare,
mărirea flexibilității țesuturilor moi, combaterea posturilor vicioase datorate procesului,
înainte de instituirea kinetoterapie se recomandă termoterapia.
Procedurile reci se recomandă pentru articulațiile inflamate (stadiul acut și subacut), iar
căldura umedă este folosită pentru articulațiile tumefiate și deteriorate, dar care nu sunt
inflamate. Se preferă băile parțiale cu apă rece pentru membre și dușul cald sau înnotul într-o
piscină cu apă caldă, pacientul beneficiază de hidrokinetoterapie.
Tehnici de mobilizare
Articulațiile inflamate trebuie mișcate cu prudență pasiv sau auto-pasiv, fiind recomandate 3-
4 repetiții pentru fiecare articulație o dată sau de două ori pe zi.Articulațiile trebuie
mobilizate până la amplitudinea maximă de mișcare, kinetoterapeutul ajutând în faza finală a
mișcării pentru a ajuta la întinderea structurilor articulare mai rigide. În acest sens, putem
utiliza tehnici FNP, cea mai utilizată fiind hold-relax. Această tehnică înseamnă aplicarea
unei rezistențe moderate pe o contracție izometrică.
Tehnicile de întindere pasivă trebuie aplicate cu grijă în poliartrita reumatoidă pentru că pot
determina un răspuns inflamator, exercițiile active executate în apă caldă (25°) scad
încărcătura articulară prin reeducarea efectului de gravitație și determină relaxare generală,
iar mișcărie de înot cresc rezistența musculară în extremități.
Exerciții de forță
Obiectivul primordial este refacerea și menținerea forței musculare deoarece ne interesează
recuperarea funcției aparatului mioartrokinetic.
Acestea trebuie să respecte anumite principii:
 Mușchii nu trebuie solicitați până la dorsală, rezistența utilizată fiind submaximal.
 Articulațiile inflamate activ nu beneficiază de multe repetiții și nu se fac cu rezistență,
mușchii aferenți articulațiilor inflamate se lucrează izometric
 Tumefierea și durerea articulară care persistă mai mult de o oră după oprirea
exercițiului este un semn de intensitate prea mare.
Mișcările izolate sunt indicate în dezabilități regionale, iar exercițiile generale îmbunătățesc
performanța funcțională.
Exercițiile izometrice la efort submaximal sunt preferate pentru articulațiile inflamate sau
instabile, iar exercițiile izotonice aplicate cu atenție și intensitate submaximală cresc
performanța musculară.
Exercițiile izometrice sau izotonice izolate combinate cu cele generale aduc cel mai mare
beneficiu din punct de vedere funcțional.
Totodată, pacienții cu poliartrită reumatoidă au frecvent dificultăți cu menținerea posturii
corecte în timpul clinostatismului, a poziției șezând, a ortostatismului, a mersului și în timpul
desfășurării unei activități profesionale. Posturile incorecte determină contracturi,
dezechilibru, consum crescut de energie și astfel se recomandă corectarea posturii în fața
oglinzii în pozițiile enumerate anterior, cu excepția clinostatismului. Indiferent de poziție,
principiul de bază este instituirea unor posturi bine tolerate din punct de vedere funcțional,
confortabile și schimbarea frecventă a acestor posturi, ortezele pot face efectuarea
activităților zilnice mai ușoare și pot oferi un grad crescut de independență.
În general, mobilitatea și activitățile care presupun mișcare sunt împiedicate la pacienții cu
poliartrită reumatoidă din cauza durerii, inflamației și distrugerii articulare. O revizuire a
statusului biomecanic și patologic al articulațiilor trebuie să stabilească dacă pacientul se
poate mișca singur sau cu ajutor.
Tehnicile pentru reeducarea mersului sunt cele de stabilizare ritmică și sunt foarte utile în
reeducarea ortostatismului și a echilibrului corporal. Această tehnică constă în balansări ale
trunchiului înainte, înapoi și lateral și sunt executate de pacienții sub supravegherea
kinetoterapeutului în mod activ cu sau fără rezistență. Ulterior, mersul va progresa între bare
paralele, ulterior cu ajutorul cârjelor și bastoanelor, obținându-se în final mersul independent.

Bibliografie
Suport de curs- Profesor Semenov Doina