Durata avansării capitalului reprezintă durata de timp necesară capitalului pentru a finanţa o activitate,

adică o utilizare dată. Respectivele resurse nu vor putea fi utilizate în alt scop ci vor fi imobilizate strict
pentru activitatea respectivă. Astfel s-a format o regulă pentru activitatea financiară: pentru utilizări
temporare se recomandă procurarea unor resurse cu caracter temporar iar resursele cu caracter
permanent vor fi alocate pentru utilizări de durată.
Structura capitalului vizează structurarea capitalului pe componente, după anumite criterii. Cele
mai importante criterii de care se ţin cont sunt criteriul privind tipurile de utilizări, avându-se în vedere
capitalul fix şi circulant, şi criteriul privind tipurile de resurse: proprii şi împrumutate.
Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care arată modul în care este
utilizat profitul net. În acest caz fie se adoptă o politică de dividende care ar răspunde cerinţei
acţionarilor de a avea câştiguri ridicate, sau se urmăreşte adoptarea unei politici de finanțare a
investiţiilor pe seama profitului net. Aceasta,din urmă, ar genera nemulţumiri în rândul acţionarilor
deoarece câştigurile lor ar fi scăzute pe termen scurt, aceştia ar fi tentaţi să îşi vândă acţiunile. Însă pe
termen lung acest lucru ar însemna o consolidare a capitalului, o capacitate ridicată de autofinanţare şi
un nivel crescut al rezultatelor financiare.

1.2 Direcţii de manifestare ale politicii financiare

Politica financiară formulată la nivel microeconomic trebuie să fie într-o relaţie de
intercondiţionare cu politica financiară de la nivel macroeconomic.
Sistemul financiar al întreprinderii se defineşte prin totalitatea serviciilor sau al persoanelor care
contribuie la realizarea funcţiei financiare din cadrul întreprinderii şi între care se stabilesc anumite
relaţii.
Organizarea activităţii financiare trebuie realizată încât să asigure obţinerea de venituri atât
pentru creşterea resurselor de finanțare cât şi pentru acoperirea consumului de producţie şi de
investiţii.
Asigurarea capacităţii de plată reprezintă unul din obiectivele majore ale activităţii financiare,
prin asigurarea disponibilităţilor băneşti, necesare efectuării plăţilor.
Prin urmare, activitatea financiară ar putea fi caracterizată prin ansamblul de decizii şi acţiuni
întreprinse în legătură cu formarea şi utilizarea resurselor necesare exploatării şi cu obţinerea şi
repartizarea resurselor financiare.
Atribuţiile activităţii financiare pot fi clasificate după următoarele criterii:
 În funcţie de conţinutul economic al operaţiei ce trebuie efectuate: atribuţii în sfera
programelor de activitate, a decontărilor fără numerar, controlului financiar, analiza
eficienţei utilizării resurselor precum și în legătură cu stabilirea preţurilor şi tarifelor.
 După caracterul atribuţiilor: atribuţii de decizie şi de execuţie financiară.
Trăsăturile caracteristice ale politicii financiare sunt determinate de natura obiectivelor
întreprinderii, fiind prezentate astfel:
 Caracter realist deoarece trebuie ca politica financiară să fie realizată în baza cunoaşterii
faptelor reale din cadrul întreprinderii şi a particularităţilor acesteia, prin care se deosebeşte de alte
companii.
 Promovează interesele sale generale, contribuind la realizarea independenţei
întreprinderii precum şi la cooperarea cu alte companii astfel încât să se obţină profituri cât mai mari.
 Caracter transformator deoarece se modifică şi se perfecţionează continuu atât în ceea
ce priveşte folosirea numitor instrumente financiare cât şi ca scopuri.
 Are obiective proprii si foloseşte instrumente specifice, astfel având o anumită
independenţă