CORDUL

ANATOMIA

Este localizat in mediastinul mijlociu si invelit in pericard, cu cele 2 foite ale sale: interna - seroasa si externa -
fibroasa. Raporturile pericardului sunt:
- anterior – peretele anterior al toracelui si recesurile pleurale costo-mediastinale;
- posterior – esofagul toracic, nervii vagi si plexul vagal periesofagian (plexul cardiac?), broniile principale si
artera descendenta toracaica;
- superior – bifurcatia traheei, arcul aortei si vena brahiocefalica stanga;
- inferior – centrul tendinos diafragmatic;
- lateral (dr si stg) – pleurele mediastinale, nervii frenici si vasele pericardofrenice.

Pericardul = sac cu perete dublu, care inconjoara inima. Este format din stratul extern – fibros si din stratul
intern seros. Stratul intern este format din 2 foite: una parietala care acopera pericardul fibros la interior si una
viscerala = epicardul, care acopera miocardul; intre cele 2 se gaseste lichidul pericardic. Linia de reflexie a celor
două foițe delimitează la baza cordului: pediculul arterial - contine aorta ascendenta și trunchiul pulmonar si
pediculul venos - contine cele 4 vene pulmonare, VCS si VCI. Reflexia foitelor pericardice determina aparitia a 2
sinusuri: cel transvers = Theile si cel oblic = Haller.
Vascularizația arterială a pericardului: toracică internă (prin intermediul unei ramuri pericardico-frenice),
frenice superioare, bronșice, esofagiene. Drenajul venos: V. toracică internă, V. frenică superioară, V. azygos și
hemiazygos, V. brahiocefalice dreaptă și stângă. Inervația pericardului fibros și a foiței parietale a pericardului
seros: N. Frenici, N. vagi, Sistemul nervos simpatic toracal; iar inervația epicardului este realizată de ramuri din
plexul cardiac.

Configuratia externa a inimii: este formata din 4 cavitati (2 atrii si 2 ventricule), si are 6 fete: sterno-costala,
pulmonara, diafragmatica, marginea dreapta, varf si baza.
Santul coronar (crux cordis/ corona cordis) separa compartimentul atrial de cel ventricular. Este impartit in
jumatatea dreapta si in jumatatea stanga, pe o parte (pe fata sternocostala) de emergenta aortei si a trunchiului
pulmonar, iar pe cealalta parte (fata diafragmatica), de originea santului interventricular posterior. Santul coronar
contine in segmentul stang: artera coronara stanga ACS, artera coronara circumflexa ACx (ramura a coronarei
stangi), vena cardiaca mare si sinusul coronar, iar in segmentul drept: artera coronara dreapta ACD si vena
coronara mica a inimii.
Fata sterno-costala se afla anterior si se gaseste in raport cu sternul, cartilajele costale si arcurile costale
anterioare. La nivelul ei se observa santul interventricular anterior (ce contine ramura interventriculara/
descendenta anterioara a arterei coronare stangi si vena cardiaca mare); 1/3 superioara e reprezentata de atrii si
2/3 inferioara de ventriculi (cu precadere VD); tot pe aceasta fata se observa si cele 2 urechiuse = auriculii stang
si drept ai inimii, care se regasesc superior de santul coronar.
Fata pulmonara se afla in raport cu fata mediastinala a plamanului stang si astfel determina pe acesta
impresiunea cardiaca – determinata in principal de VS.
Fata diafragmatica se afla in raport cu centrul tendinos al diafragmului (inf) si este formata in principal de
peretele VS si mai putin din atrii sau VD. Aici se observa santul interventricular posterior (artera
interventriculara posterioara – ramura a arterei coronare drepte si vena cardiaca medie).
Marginea dreapta este ascutita si practic separa fata sterno-costala de cea diafragmatica.
Baza inimii – orientata superior si posterior – este in raport cu nervii vagi, bifurcatia traheei si bronhiile
principale, fiind formata in principal de peretele posterior al AS si din partea sinusala a AD, intre care se poate
observa santul interatrial.
Varful inimii – oritentat inferor, anterior si la stanga – vine in raport cu peretele anterior al hemitoracelui stang
si cu marginea anterioara a plamanului stang. Corespende VS, dar in unele cazuri ambilor ventriculi.

Configuratia interna
ATRIUL DREPT – are forma aproximativ sferica, cu o prelungire = urechiusa dreapta; primeste sangele venos
din circulatia sistemica prin intermediul venelor cave si sinusului coronar. Are 2 portiuni: una anterioara ce
provine din atriul primitiv si este acoperita de muschi pectinati si una sinusala cu pereti netezi, localizata intre
ostiile venelor cave, ce contine tuberculul intervenos (cu rol in viata intrauterina pentru dirijarea sangelui din
VCI in FO = fosa ovala si din VCS in orificiul interatrial drept). Limita dintre cele 2 portiuni se numeste santul
terminal (crista terminalis). Peretele lateral al AD este reprezentat de septul interatrial de fosa ovala si limbul
acesteia. in partea anterioara se gaseste urechiusa dreapta = auriculul drept. Podeaua este reprezentata de
vestibulul tricuspidian. Aici se regaseste trigonul lui Koch, care este alcatuit din: deschiderea sinusului coronar,
locul de insertie al cuspidei septale a valvei tricuspide si tendonul lui Todaro; la acest trigon se adauga si septul
membranos atrioventricular. AD comunica cu: VCI (acolo unde se regaseste valva VCI a lui Eustachio), VCS,
sinusul coronar (acolo unde se regaseste valva sinusului coronar Thebesius) si cu VD. In proximitatea locului de
varsare a VCS, pe peretele superior, se gaseste nodulul sinusal/ sinoatrial. La nivel atrio-ventricular, intre valva
lui Thebesius si septul membranos (partea AV) se gaseste nodului atrioventricular.
ATRIUL STANG – primeste sange arterial din cele 4 vene pulmonare (2 stangi & 2 drepte). Are origine
embrionara dubla: de tip venos (zona neteda dintre ostiile venelor pulmonare) si de tip embrionar (zona cu
muschi pectinati – in prelungirea careia vine auriculul stang). Peretele anterior al AS este in raport cu artera
aorta; peretele medial este reprezentat de santul interatrial, la nivelul caruia se regaseste fosa ovala si valva
acesteia si inferior, partea atrioventriculara a septului membranos; peretele posterior reprezinta locul de
deschidere a celor 4 vene pulmonare; peretele inferior reprezinta comunicarea cu VS adica valva mitrala =
bicuspida;
VENTRICULUL DREPT – expulzeaza sange venos in trunchiul arterei pulmonare; este format din pereti cu
structura musculara cu suprafata rugoasa (determinata de muschii papilari anterior, posterior si septal si
trabeculele carnoase); trabecula septomarginala (banda moderatoare) impreuna cu muschiul papilar anterior si cu
marginea libera a cuspei anterioare imparte cavitatea ventriculului in 2: de receptie si de ejectie. Bandeleta
moderatoare contine ramura dreapta a fasciculului Hiss.
VENTRICULUL STANG – expulzeaza sange arterial in artera aorta; este format din pereti cu structura
musculara de pana la 3x mai groasa decat VD: este format din 2 muschi papilari, ant si post, care se leaga de
cordajele tendinoase ale cuspelor valvei mitrale. Si din trabecule carnoase. Marginea libera a valvei anteriare
impreuna cu septul interventricular impart cavitatea VS in 2: una de receptie si una de ejectie.

VALVA BICUSPIDA = MITRALA face legatura intre AS si VS si este alcatuita din 2 cuspide: una anterioara
= aortica si una posterioara = murala. (In unele surse scrie ca ...) intre cele 2 mai exista 2 cuspide mici numite
comisurale. Aceste cuspide se leaga de ambii muschi papilari (anterolateral si posteromedial) prin cordajele
tendinoase. Muschiul anterolateral primeste vascularizatie din: artera coronara descendenta stanga si din
circumflexa, pe cand muschiul posteromedial primeste sange doar din artera coronara dreapta (de aceea infarctul
in aceasta zona este ceva mai des intalnit) . In partea inferioara a acestor cuspide se reasesc mai multi noduli
fibrosi Albini. Cuspidele au originea pe inelul fibros stang al valvei mitrale/ ostiul mitral care face legatura cu
trigonul fibros stang si trigonul fibros drept (inspre cuspida anterioara, respectiv valva aortica). Ostiul mitral este
ceva mai mic decat cel tricuspidian si are forma literei „D”.

INSUFICIENTA/REGURGITAREA MITRALA

Regurgitarea mitrală poate apărea ca o consecinţă a afectării cuspelor mitrale, a inelului mitral, a cordajelor
tendinoase sau muşchilor papilari, precum şi a VS. Cele mai frecvente cauze ale regurgitării mitrale sunt:
afectarea degenerativă (mixomatoasă) a valvei, boala cardiacă ischemică, afectarea reumatismală şi
endocardita infecţioasă + cardiomiopatiile dilatativă şi hipertrofică, anumite boli autoimune (LES), boli de
colagen (ex. sindroamele Marfan şi Ehlers-Danlos), si chiar si în contextul utilizării anumitor medicamente.
Insuficienta mitrala poate aparea acut sau se poate dezvolta in timp, devenind cronica. Atunci cand vorbim de IM
cronica, putem intalni pacienti cu presiune intraatriala putin crescuta, deoarece in timp peretele atrial se
adapteaza la cerinte, se dilata si se hipertrofiaza in functie de nevoi; in schimb, in IM acuta, AS nu este
compliant si atunci presiunea creste brusc si poate aparea EPA.
In principiu, AS se va dilata si ulterior isi va hipertrofia si muschii, dar acelasi lucru se va intampla si in cazul
VS care in incercarea de a trimite in circulatie in volum sistolic necesar, va dezvolta o forta de contractie mai
puternica prin hipertrofie si dilatare. Initial, aceste mecanisme pot compensa IM, dar in timp, o complica.

STENOZA MITRALA

VALAVA TRICUSPIDA
VALVA AORTICA
VALVA PULMONARA

FIZIOLOGIA