NUMELE ŞI PRENUME 

: MOGOŞ IONICA
UNITATEA DE INVATAMANT: Grădiniţa cu P.P. „Codruţa” Galaţi
FUNCŢIA : profesor învăţământ preşcolar
SPECIALITATEA: educatoare

1. Descrierea contextului educațional și argumentarea situației

În cadrul proiectului tematic « Parfum şi culoare », am ales să desfăşor activităţi cu un

impact pozitiv asupra grupei de copii, formele de organizare fiind ingenioase şi recreative
pentru ei. Abordez astăzi o activitate de cunoaştere a mediului având ca temă « Flori de
toamnă ». Activitatea s-a desfăşurat la grupa mare „Albinuţa Iza”, fiind implicaţi 24 copii.
Mijlocul de realizare a fost observarea, iar metoda principală, experimentul care a vizat
observarea transformărilor produse asupra florilor de toamnă puse la dispoziţia copiilor. În
proiectarea activităţii experimentale, am pornit de la observarea spontană a comportamentului
copiilor în diverse activităţi anterioare. Pentru că uneori activităţile cu conţinut strict ştiinţific
sunt plictisitoare pentru copii, aceştia nu reţin cu exactitate noţiunile pe care noi, educatorii,
ne dorim să le cunoască, ba, mai mult, la vârsta preşcolară exprimarea este mai greoaie, copiii
înţeleg cu dificultate diferite transformări din mediul înconjurător, am ales să desfăşor această
activitate prin experiment.
Lumea fascinantă a naturii va fi descoperită de copil numai dacă acestuia i se vor pregăti
scenarii de învăţare prin descoperire şi experimentare. De aceea, am considerat că demersul
didactic trebuie deplasat de la „ce se învaţă” la „de ce se învaţă”.
Deoarece gândirea copilului la această vârstă este concretă, intuitivă, prin această
activitate am urmărit să le îmbogăţesc cunoştinţele copiilor despre părţile componente ale
unei plante, dar să înţeleagă totodată şi rolul fiecăreia, de la simbolurile imagistice la formarea
şi dezvoltarea noţiunilor, prin stimularea curiozităţii de investigare a mediului înconjurător.
De aceea trebuie să dezvoltăm copiilor gândirea ştiinţifică formală, unde accentul cade
pe procesul de înţelegere. Este foarte important pentru un copil să stabilească relaţii de
cauzalitate între însuşirile unui obiect şi acţiunea efectuată: „dacă ... atunci”.
Potrivit lui Ioan Cerghit, experimentul ca o metodă activă care “are mai multă forţă de
convingere decât orice altă metodă şi, deci, posibilităţi sporite de înrâurire asupra formării
concepţiei ştiinţifice despre natură la elevi”.
 Am luat în considerare noua viziune asupra învaţării, learning by doing, care mută
accentul de la predarea conţinutului spre învăţare şi spre individualizarea învăţării. Astăzi,
învăţarea ştiinţelor naturale readuce pe primul plan experimentul de cercetare şi descoperire
(investigaţie ştiinţifică), iar pentru a o putea utiliza, trebuie să verificăm dacă preşcolarii au
deprinderile necesare de observare, comparare şi de clasificare a informaţiilor pe care le
primesc. Fiind la grupa mare, copiii din grupa mea au deja o viziune generală despre modul
în care interacționează materia universală, așadar sunt pregătiţi să aprofundeze cunoștințele
lor în arii restrânse, pentru o descifrare progresivă a vieții pe Pământ. Curiozitatea pe care
copiii o manifestă faţă de natură trebuie menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a
o cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine.
În mod natural, copiii adresează întrebări și se simt bine în rolul omului de știință.
Important este să le răspundem, să-i încurajăm și să descoperim lumea în pas cu ei exersând
permanent abilități specifice acestuia: observarea, predicția, folosirea argumentelor pentru a
susține răspunsul. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor procese
ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multă uşurinţă. Răspunzând la întrebările
preşcolarilor, am încercat să le explic fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de
înţelegere. Astfel, orizontul de cunoaştere al copiilor se îmbogăţeşte treptat, ceea ce permite
să înţeleagă că plantele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare (căldură, lumină, apă,
sol), că trebuie îngrijite de om;
Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor educă atenţia,
spiritul de observaţie deprinderea de a sesiza schimbările din natură şi dorinţa de a cunoaşte
cauzele acestora.

2. Obiectivele propuse pentru realizarea activității

- Îmbogăţirea cunoştintelor copiilor despre părţile componente ale crizantemei (rădăcină, tulpină,
frunze, flori) şi funcţiile principale ale acestora;
- Cunoaşterea condiţiilor de care depinde creşterea crizantemei şi a modului cum trebuie să fie
îngrijită de către om, a utilităţii ei;
- Cultivarea sentimentelor estetice, de dragoste pentru flori, pentru frumosul din natură.
Activitatea desfăşurată a vizat şi îmbunătăţirea competenţelor sociale, relaţionale,
atitudinale ale preşcolarilor. Prin desfăşurarea lui, proiectul a urmărit atitudinile copiilor,
spontaneitatea şi iniţiativa (entuziasmul, cooperarea), maniera de relaţionare (plăcere,
participare totală), gradul de atenţie. De asemenea, creşterea spiritului de echipă, formarea
comportamentelor pozitive, încurajarea copiilor de a-şi exprima stările sufleteşti.
3. Conținut tematic - prezentarea informațiilor

Prin aceasta activitate am încercat să aduc copiii cât mai aproape de lumea ştiinţelor
prin intermediul experimentului. Înainte de desfăşurarea propriu-zisă a activităţii am vizitat
Muzeul de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi cu ocazia expoziţiei « Regina toamnei - Crizantema ».
Copiii au putut observa aici diferite soiuri de crizanteme, multitudinea de culori şi parfumul
lor îmbătător.
Am identificat nevoia investigare a copiilor şi am transmis la început teoretic, noile
cunoştinţe sub forma observării directe, în formă naturală, a florilor de toamnă, printr-o
analiză liberă a materialului de observat în ceea ce priveşte structura, rolul fiecărei părţi
componente, condiţiile de creştere, antrenând toţi analizatorii. Le-am prezentat apoi copiilor
un filmuleţ educativ reprezentativ pentru această temă, dar am considerat că nu e suficient.
Astfel, am apelat la mai multe experimente menite să satisfacă curiozitatea celor mici, aşadar
la finalul săptămânii copiii au reuşit să înţeleagă cum creşte o planta, care sunt condiţiile de
creştere, care este rolul fiecărei părţi componente.
Primul experiment s-a numit “De ce au nevoie plantele ca să crească?”
Pentru înţelegerea condiţiilor de creştere a plantelor, am împărţit grupa de copii în patru
subgrupe ce au avut diferite sarcini, iar la sfârşitul săptămânii preşcolarii au putut interpreta
rezultatele, pe baza modalităţilor concrete, ipotezele au fost verificate de ei înşişi, înţelegând
astfel acest proces:
Grupa I: aşază planta la lumină şi o udă zilnic.
Grupa a II-a: aşază planta la întuneric şi o udă zilnic.
Grupa a III-a: aşază planta la întuneric şi nu o udă.
Grupa a IV-a: aşază planta într-un loc cu o temperatură mai scăzută.
Formularea întrebărilor: Ce se întâmplă dacă o plantă este într-un vas fără apă?
Ce se întâmplă dacă o plantă este aşezată departe de lumină?
Formularea ipotezelor:
• se ofileşte, dacă nu are apă
• creşte înaltă şi puternică dacă are lumină, iar fără lumină, planta dezvoltă o tulpină alungită
şi firavă.
Copiii au observat că plantele aşezate la lumină au avut o evoluţie rapidă, în timp ce
restul, care nu au mai fost aşezate la fereastră, ci într-un loc mai întunecat al sălii de grupă, nu
s-au dezvoltat la fel de bine. Au inţeles astfel, că lumina are un rol foarte important în
dezvoltarea plantei, la fel ca apa şi căldura.
“Unde cresc plantele?” a fost un alt experiment care a avut ca scop îmbogățirea
cunoștințelor copiilor despre mediul de viață al plantelor. În 3 pahare de plastic etichetate cu
tipul de sol folosit, am pus nisip, pământ şi pietriş. În fiecare pahar am pus seminţe şi apă. Ele
au fost aşezate într-un loc luminos şi udate periodic.
Ce au învățat copiii? Pentru a crește, plantele au nevoie de pământ care să le asigure
substanțele necesare.
Experimentul “Cum înfloresc crizantemele?”- a avut scopul de a îmbogăţi cunoștințele
preșcolarilor cu privire la procesul de înflorire al crizantemei. Pentru început le-am dat
copiilor să deseneze flori. După ce au finalizat desenele, preșcolarii au decupat floricelele,
apoi fiecare copil și-a îndoit pe interior toate petalele. Preșcolarii și-au pus florile de hartie pe
apă, într-un lighean. Rezultatul a fost unul de efect. Rând pe rând toate florile s-au deschis –
au înflorit! Copiii au fost foarte curioși de cele întâmplate și foarte încântați să-și vadă fiecare
floricică plutind. Dupa ce au înflorit toate, copiii au început să le miște cu degetul, jucându-se.
Ce au învățat copiii? Apa se deplasează în hârtie printr-un proces numit forţă capilară. Spaţiile
libere din foaie atrag apa, iar preșcolarii au observat transformările care s-au produs în urma
experimentului, cum hârtia s-a îmbibat cu apă și astfel floarea s-a deschis.
Curiozitatea, setea de cunoaştere le-a fost pe deplin satisfãcutã experimentând
transformarea culorii petalelor unei flori prin amestecarea unor lichide cu unele substanţe
colorate. O floare pusă, cu tulpina, într-o vază cu cerneală va schimba culoarea petalelor
iniţiale în culoarea cernelii, aceasta datorită schimbării culorii apei. Experimentul „Schimbã
culoarea florilor” i-a ajutat pe copii să înţeleagă rolul fiecărei părţi componente a plantei.
Efectele experimentului au putut fi vizibile dupã câteva ore, iar colorarea propriu-zisã a
petalelor a doua zi. Deoarece crizantema a absorbit apa, aceasta, fiind coloratã, a modificat
nuanţa petalelor. Ỉncântaţi de aceastã transformare acrizantemeii, au devenit interesaţi de
procesul ştiinţific, explicându-l ei înşişi, astfel înţelegând circuitul apei în corpul plantei şi
specificând rolul hranei acesteia, fãcând asemănări uimitoare cu oamenii şi hrana acestora.

4. Autoreflecție cu privire la elementele persuasive aplicate și impactul așteptat/obținut

Prin această activitate a fost atins principiul reciprocităţii, în sensul că după încheierea
acesteia copiii au adus la grădiniţă cărţi cu diverse experimente pe care să le efectuăm
ulterior.
 În cadrul acestei activităţi de învăţare, consider că a fost atins şi principiul
angajamentului, copiii au răspuns solicitărilor mele, fiind antrenaţi în acţiuni de observare, în
experimentarea unor lucrări practice pe măsura posibilităţilor lor. Acestea au determinat copiii
să desfăşoare o muncă creatoare, formându-le tehnici de investigare a realităţii înconjurătoare:
observarea creşterii plantelor în cazul de faţă.
Principiul validării sociale a fost respectat atunci când am desfăşurat experimentul “De
ce au nevoie plantele ca să crească?”, preşcolarii find împărţiţi în patru subgrupe. Ei au avut
posibilitatea să interacţioneze, crescând astfel spiritual de echipă.
Principiul atractivităţii a fost aplicat cu success în cadrul acestei activităţi. Copiilor le-
a plăcut activitatea şi îşi doresc să mai organizăm experimente, deoarece sunt atractive şi
înţeleg mai bine lumea înconjurătoare. Le-a plăcut atât de mult, încât au dorit şi acasă să facă
experimente, după cum am menţionat anterior, au venit cu idei privind efectuarea altor
experimente.
Prin intermediul experimentului, am reuşit să-i sensibilizez, să-i atrag spre învăţare şi s-a
creato legătură mai puternică între educatoare şi copii, respectând astfel principiul
autorităţii. Copilul preşcolar vede în educator o figură respectată, este cel care ştie tot, care îi
învaţă zi de zi lucruri noi şi interesante, de fapt, un model pentru preşcolari. Sunt dornici să
afle lucruri noi, mai cooperanţi şi deschişi. Prin această reuşită, le-a crescut stima de sine şi s-
au simţit implicaţi şi importanţi.
Tot în cadrul activităţii am reuşit să aplic principiul rarităţii deoarece, dat fiind numărul
mare de copii prezenţi în sala de grupă, nu au putut desfăşura toţi experimentul „Schimbă
culoarea florilor”, doar şase copii l-au efectuat, ceilalţi manifestându-şi dorinţa de a-l realiza
acasă.
Impactul activităţii asupra copiilor, a fost unul pozitiv, cu implicaţii emoţionale (uimire,
suspans, bucurie). La început au fost întrebători, apoi curioşi şi la urmă entuziaşti. Emoţiile
au fost diverse, iar impactul puternic. Asftel mesajul ştiinţific a fost mai uşor recepţionat de
către copii. Ỉn urma desfãşurãrii acestor experimente capacitatea de cunoaştere a copiilor s-a
îmbogăţit, ceea ce le-a permis să înţeleagă că plantele au nevoie de anumite condiţii de
dezvoltare (căldură, lumină, apă, sol), că trebuie îngrijite de om. Astfel, experimentând copiii
au ajuns să înţeleagă că fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de altele, că orice
efect este determinat de o cauză.
Prin activităţile desfăşurate sub aceasă formã copiii s-au interesat în mod deosebit de natură,
de diferite aspecte din viaţa plantelor care le atrag atenţia, le-a trezit curiozitatea.
 Curiozitatea spontană a copiilor, manifestată prin întrebările: „La ce?”, „De ce?”, „Cum?”,
s-a transformat într-o activitate intelectuală intensă.
Fundamentale în grădiniţă, aceste tipuri de activităţi-experienţe precum jocul, explorarea şi
experimentarea permit dobândirea unor competenţe cu semnificaţie pentru dezvoltarea lor şi
satisfac nevoile specifice vârstei. Şi astfel, micul preşcolar încearcă să cucerească lumea din
jur, experimentând şi jucându-se “DE-A ŞTIINŢA”.

BIBLIOGRAFIE:
Andon C., Haheu E. Gordea L., Gînju S., Univ.Ped. de Stat ”Ion Creangă”, Lab.şt.
Ecoeducaţie, Teoria şi metodologia familiarizării preşcolarilor cu natura, Ed.a 2-a rev. şi
compl. Chişinău, 2010;
Costel, Chiteş, Didactica domeniului ştiinţe în învăţământul preşcolar, Editura Ştiinţe ale
Educaţiei, 2012;
Curriculum pentru educaţia timpurie, MEN, 2019;
Experimente pentru copii, Flamingo Junior, 2018
Ştefania, Antonovici, Cunoaşterea mediului în grădiniţă, Editura Didactica Publishing
House, 2010;
Rodica, Brănişteanu, 100 experimente pentru copii, 2017
https://www.youtube.com/watch?v=rs-ZddnQCxo
https://www.logiscool.com/ro/blog/2020-03/experimente-copii
https://www.la-doi-pasi.ro/sfaturi/experimente-stiintifice-pentru-copii-pe-care-le-poti-face-
acasa.html
https://www.stiintapepaine.ro/?gclid=Cj0KCQiA2uH-BRCCARIsAEeef3m7XG-
YWXyOuCvKB4Ffij_5ntdhaCx5eEQXRdRsx2OfNIgbSS1pScwaAk9BEALw_wcB