Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(songwriting)
ANUL III, SEM.I LICENȚĂ
Unitate I - Introducere în cursul de songwriting
Tehnica songwriting este specifică stilurilor muzicale jazz și pop și se studiază în cadrul didacticii
specialității Compoziție muzicală jazz & pop în marile centre universitare europene și americane.
În prima fază, conceptul de songwriting se referă la realizarea unui song având ca etalon de raportare
estetică ideea de cantabilitate. În istoria muzicii, cantabile este un cuvânt de origine italiană, care se
referă la calitatea unei teme de a avea o linie melodică expresivă. Transpus în muzica instrumentală,
termenul descrie capacitatea unui instrument de a imita vocea umană. În acest sens, în istoria muzicii
există un exemplu elocvent prin Cântece fără cuvinte pentru pian ale lui F.Mendelssohn.
A existat în sec. al XVIII-lea o mișcare muzicală care desemna o secțiune dintr-o arie dublă. Prima
secțiune era Cantabile, a doua era Cabaletta, mai rapidă fiind în contrast cu prima.
Ideea de cantabile, în sensul de a imita o arie de operă în cadrul unei linii melodice instrumentale, a
fost transpusă în compozițiile din perioada clasică și, mai ales, romantică.
În concluzie, ideea de songwriting se referă la realizarea unei melodii instrumentale după regulile
cantabilității melodiei dedicate vociii umane, dar nu se limitează doar la acest aspect. Songwriting
înglobează un set specific de reguli ale discursului muzical bazat pe o strategie care include
următoarele elemente : melodia (cu elemente de morfologie care urmăresc obiectivul “cantabile”),
planul tonal (cu voicing specific de jazz & popular), planul arhitectonic (cu formele specifice de song).
• Songwriter este denumit un compozitor profesionist care compune piese de mici dimensiuni
scrise de obicei, în format de linie melodică și cifraj. Aceste miniaturi muzicale conțin, în unele
cazuri, și text fiind denumite song-uri.
• Songwriter-ul a devenit un creator multivalent odată cu demersul componistic al lui George
Gershwin, specializat atât în tehnica compoziției clasice, cât și în cea de jazz, care a introdus
song-ul în creații precum opera Porgy & Bess, model pentru creațiile incluse în musicalurile din
teatrul Broadway.
• Odată cu dezvoltarea cinematografiei, tehnica songwriting este aplicată creativ de compozitori
precum Jerome Kern, Irving Berlin, Cole Porter, Richard Rodgers etc., song-urile lor devenind
repertoriu inclus în colecția American jazz standards.
• George Gershwin este considerat a fi promotorul unei noi viziuni asupra tehnicii de compoziție
songwriting prin faptul ca a realizat o simbioză între tehnica de construcție a lied-ului european
clasic, cântecul popular american (folk Appalachian, country etc.), idiomul blues afro-american și
muzica instrumentală de jazz.
• Caracterul „liric” al song-ului lui Gershwin a păstrat forma strofică dar a realizat o formă fără text,
asemenea demersului lui Schumann din ciclul de piese Cântece fără cuvinte.
• Tehnica songwriting cuprinde un set de reguli de constructie melodico-armonico-
arhitectonică a unei melodii cu cifraj din care poate să derive diverse dezvoltări, prin
aranjamente și orchestrații, caracterul estetic înglobând o paletă largă, divertismentul
nemaifiind o trăsătură caracteristică definitorie.
• Indiferent de stil și gen, cel mai important aspect îl constituie ideea – tema sau subiectul
song-ului. Pe baza ideii, songwriter-ul organizează discursul muzical și aplică tehnicile de
compoziție și de orchestrație.
• Formele clasice de Lied sunt model al discursului muzical în jazz și pop. Astfel, didactica de
specialitate (compoziție jazz-pop / muzică de film) face referire la tehnica songwriting ca un
set de reguli de construcție a unei melodii cu cifraj din care poate să derive diverse dezvoltări
prin aranjamente și orchestrații, caracterul estetic însumând posibilități multiple.
• În orice demers componistic, compozitorul/ creatorul de melodie/ songwriter-ul trebuie să
reușească, mai întâi de toate, să creeze tema/subiectul.
Sigismund Toduță a detaliat aspectele analogice dintre Retorică (arta
discursului) și Muzică. Astfel înțelegem că există 3 etape în realizarea
discursului :
1. Locci Topici - lumea ideilor nematerializate
2. Dispositio - organizarea materialului (sonor în cazul nostru)
3. Elaboratio - aplicarea figurilor de stil (tehnicilor de construcție)
Înțelegem astfel că ideea este cel mai important aspect al demersului de creație.
Pe baza ideii, compozitorul organizează discursul și aplică tehnicile de creație în
funcție de nivelul de pregătire științifică, dar fără idee nimic nu are valoare. Astfel
se explică de ce unele creații muzicale au rămas celebre în istorie. Deși unii
autori au posedat tehnici componistice dobândite, în unele situații, harul melodic
- ideea, nu a a fost de natură să impresioneze - la nivel subliminal - auditoriul în
mod special.
Subliniez faptul că la baza realizării temei/subiectului există reguli asemănătoare gramaticii
textului scris. Din acest motiv, este ogligatoriu să apelăm la disciplina Forme și analizele muzicale
generale cu analize ale posibilităților de dezvoltare a materialului sonor în vederea realizării
arhitectonice a discursului muzical pe structuri formale proprii subgenului jazz /pop, modelul fiind
cel al formelor clasice de lied. George Gershwin este considerat a fi promotorul unei noi viziuni
asupra tehnicii de compoziție songwriting prin faptul că a realizat o simbioză între tehnica de
construcție a liedului european clasic, cântecul popular american (folk Appalachian, country etc.),
idiomul blues afro-american și muzica instrumentală de jazz.
Astfel, caracterul “liric” al song-ului lui Gershwin a păstrat forma strofică ( regulile de construcție
gramaticală ale textului vorbit/scris aplicate în textul muzical) dar a realizat o formă fără text,
asemenea demersului lui Schumann din ciclul de piese Songs without words / Cântece fără
cuvinte.
Didactica de specialitate (compoziție jazz-pop / muzică de film) face referire la tehnica
songwriting ca un set de reguli de construcție melodico - armonico - arhitectonică a unei melodii cu
cifraj din care poate să derive diverse dezvoltări prin aranjamente și orchestrații, caracterul estetic
înglobând o paletă largă, divertismentul nemaifiind o trăsătură caracteristică definitorie. Astfel, în
acest curs vom analiza atât tehnici de compoziție clasice, cât și aplicații în muzica cultă de jazz și
cea de muzică de film.
UNITATE II
• După cum vă amintiți, la Cursul de Contrapunct am aplicat Speciile
contrapunctice ale lui Fux. Acestea sînt 5 la număr. Deoarece această
metodă a fost folosită chiar și de J.S Bach cu studenții săi, se dovedește a fi
o excelentă metodă de compoziție muzicală, indiferent de genul muzical
abordat.
• Mai jos este un exemplu de realizare a speciei nr 2 - două note contra notă -
și a speciei 3 - patru note contra notă - pe un bas cifrat dat.
• Având în vedere că la Cursul de Forme & analize muzicale -pe care îl studiați
în paralel anul acesta- am discutat despre unitățile morfologice (celula și
motivul) și realizarea primei structuri morfo-sintactice, fraza muzicală, a venit
momentul să aplicăm aceste principii componistice în propria creație.
Crearea unei unități morfo-sintactice (frază cu două motive ) prin algoritm de creație
de tip “două note contra notă”, “patru note contra notă” și formule derivate.
• Se pornește de la basul dat
• Pe baza cifrajului se realizează primul motiv, la
rândul lui format din celule melodico-ritmice
astfel :
M1 - debut de pe 3-ta acordului G
- t2 = pasaj asc. (do)
- t3-4 = figurație armonică pe G
Celula 1 = t1+t2 / Celula 2 = t3+t4
• REALIZAȚI PE BASUL
CIFRAT DE MAI SUS
PROPRIA UNITATE
MORFO-SINTACTICĂ ȘI
EXPLICAȚI
DEZVOLTAREA
STRUCTURII CONFORM
ACELUIAȘI EXEMPLU
DAT.
UNITATE III.
Cantabilitatea, element definitoriu pentru tehnica songwriting
Înainte de a aborda subiectul propriu-zis este
necesar să faceți o recapitulare a Unității de
Curs nr.I, acolo unde există referiri despre
ideea de cantabilitate în discursul muzical.
În exemplele alăturate vă pun la dispoziție două
posibilități de realizare a unităților morfo-sintactice
pe basul dat (pe care l-ați și avut ca temă.
Am realizat o variantă în metrul de 2/4 și una în
4/4 pentru a sublinia diferențele de realizare a
unității morfologice de bază - motivul.
Observăm că în 4/4 motivul capătă sens de
semifrază datorită lungimii în cadrul metrului de 4
timpii (în comparație cu cel în 2 timpi)
Există în exemple ideea de motiv compus ,
respectiv motiv compozit. M.compus este format
din celule identice secvențate, în timp ce motivul
compozit este format din celule cu conținut diferit.
Notă : C= celula; M = motiv; F= fraza
Unitate IV. Realizarea unităților morfo-sintactice în cadrul categoriei sintactice de tip
omofon prin armonizarea pe 3 și mai multe voci, în cadrul unui aranjament pentru pian
///////////////////////////////////////
///////////////////////////////////////
///////////////////////////////////////////////////////////////
componistice, începând de la