REFERAT/CIROZA HEPATICA/ALINA CHIS/AMG 2-F

Ciroza hepatică se definește prin existenta unor leziuni difuze ce

asociază fibroza extensivă cu nodulii de regenerare, anomalii structurale
ce dezorganizează arhitectonica normală a ficatului.
Leziunile sunt rezultatul necrozei hepatocitare, ciroza constituind etapa finală,
ireversibilă în evoluția unui număr mare de afecțiuni hepatice însoțite de inflamație
cronică.
Vârsta cu maximul de incidență este între 45-60 ani. Există o predominanță la sexul
masculin.

 Circumstanțe de apariție :
Cauzele infecțioase ocupă un loc important în etiologia cirozei, cele mai multe dintre ele
fiind de natură virotică, prin virusul hepatitic.

În apariţia cirozei hepatice sunt implicate mai multe cauze:

Cauze toxice: – alcool, medicamente și alte substanțe toxice
Cauze infecțioase: – hepatitele virale tip B, C, D, sifilis, tuberculoză.
Cauze nutriționale: – carențe de proteine, de factori lipotropi, vitamine.
Boli metabolice: – hemocromatoza, mucoviscidoza
Cauze biliare: – obstrucţii biliare intra sau extra hepatice
– obstrucţia venelor hepatice
Cirozele hepatice se produc prin persistenţa acţiunii factorilor etiologici şi prin activarea
sistemului imun, ceea ce are ca rezultat:
-necroza hepatocitară
-distrugerea parenchimului hepatic
-reacţia mezenchimală inflamatorie şi sclerozantă
-procesele regenerative nodulare.

 Manifestări de dependență în ciroza hepatică.

Majoritatea cirozelor încep prin hepatomegalie și sfarșesc prin atrofie hepatică.
 A. etapa asimptomatică:
– ciroza hepatică este descoperită întâmplător cu ocazia unui examen
clinic, ecografic sau de laborator ce evidenţiază o hepatomegalie fermă, nedureroasă.
Primele semne sunt: fatigabilitate, anxietate, somnolență, insomnie, inapetență,
grețuri, balonări, epistaxis, gingivoragii, erupții purpurice.
B. etapa simptomatică:
– se manifestă prin semnele insuficienţei hepatocelulare şi cele ale hipertensiunii
portale.
I. Manifestări ale insuficienţei hepatocelulare.
1. manifestări cutanate:
– icter (însoţit de urini hipercrome şi uneori prurit)
– steluţe vasculare localizate la nivelul feţei, membrelor superioare şi toracelui
– eritroza palmară sau plantară
2. modificări ale fanerelor:
– hipocratism digital,
– unghiile albe;
3. manifestări endocrine:
– amenoree;
– sterilitate la femei;
– hipogonadism la bărbaţi;
– ginecomastie;
– reducerea pilozităţii;
4. manifestări cardiovasculare:
– tahicardie;
– scăderea tensiunii arteriale;
– creşterea debitului cardiac;
5. encefalopatia hepatică:
– stadiul I – flopping, tremor, întrerupere bruscă şi scurtă a tonusului muscular;
– stadiul II – confuzie, activitatea psihică încetinită;
– stadiul III – comă mai mult sau mai puţin profundă, fără semne de focalizare, cu
crize convulsive;
II. Manifestările hipertensiunii portale.
Hipertensiunea portală se defineşte prin creşterea presiunii în vena portă peste 15 mm
Hg, sau prin creşterea gradientului presional porto-cav peste 5 mm Hg.
Hipertensiunea portală se manifestă prin:
– manifestări ale fenomenelor hemoragipare (epistaxis, gingivoragii, echimoze),
ale anemiei (tegumente palide, oboseala, tahicardie, hipotensiune arteriala, cefalee,
vertij) şi susceptibilitate la infecţii;
 Examenul fizic.
Volumul ficatului poate fi normal, scăzut sau crescut, uneori ficatul poate fi nepalpabil
din cauza:
a) grosimii peretelui abdominal,
b) unei ascite abundente,
c) sau a atrofiei organului.
 Explorări biologice.
1. sindrom bilioexcretor – creşte fosfataza alcalină
2. sindrom hepato – citolitic – creştere uşoară a transaminazelor TGP, TGO
3. sindrom inflamator:
– cresc gamaglobuline
– creşte Ig A în cirozele alcoolice
– creşte Ig M în cirozele biliare primitive
– creşte Ig G în cirozele virale
4. sindrom hepatopriv:
– scade fibrinogenul
– timpul de protrombină este prelungit
– scăderea albuminemiei
– anemie prin carenţă de acid folic,
– hipersplenism,
– hemoragii oculte digestive
– trombocitopenie
 Examene imagistice.
1. examen endoscopic:
– este indispensabil în cazul suspiciunii de ciroză hepatică
– permite aprecierea consecinţelor hipertensiunii portale asupra circulaţiei venoase şi
mucoasei tractului digestiv superior
– poate evidenţia:
– varice esofagiene
– leziuni ale mucoasei gastrice (eroziuni, gastropatia congestivă, ectaziile vasculare).
2. ecografia:
– permite aprecierea modificărilor parenchimului hepatic şi a semnelor de hipertensiune
portală
(splenomegalie, ascita, îngroşarea peretelui vezicular ce capătă aspect de dublu contur).
3. rezonanţa magnetică nucleară:
– permite o bună vizualizare a vaselor hepatice dar nu este necesară în mod obligatoriu în
practică.
4. puncţia biopsică hepatică:
– este indispensabilă deoarece diagnosticul de ciroză hepatică este un diagnostic
histologic.
 Problemele pacientului în ciroza:
– disconfort abdominal
– deficit de volum lichidian
– fatigabilitate
– deficit de autoîngrijire
– risc de alterare a integrității tegumentelor
– risc de complicații (ascita), epistaxis, hemoragie digestiva superioara, coma hepatica.
 Obiective:
– pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic
– pacientul sa se poată alimenta si sa-si mențină starea de nutriție si echilibru
hidroelectrolitic
– tegumentele sa fie curate, integre, fără leziuni de grataj
– pacientul sa cunoască modul de viată, de alimentație
– pacientul sa se poată autoîngriji
– pacientul sa fie ferit de complicații.
 Îngrijirea pacientului cu ciroză hepatică.
Intervențiile asistentului medical:
 asigură repausul la pat 16-18 ore/ zi în decubit dorsal sau în poziția adoptată de
pacientul cu ascita masivă, care sa-i faciliteze respirația;
 reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea acestuia la pat, pentru a-i
conserva energia;
 menține igiena tegumentară, a lenjeriei și a mucoaselor, îngrijește cavitatea bucală,
îndeosebi în caz de gingivoragie și gust amar;
 recoltează sânge, urină pentru examenul de laborator în vederea evaluării funcției
hepatice;
 supraveghează scaunul, urina (cantitatea și culoarea ), icterul tegumentar, greutatea
corporală și le notează în foaia de temperatura;
 hidratează pe cale orala pacientul când este permis și pe cale parenterala la indicația
medicului;
 alimentează pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, coapte, supe,
piureuri de zarzavat;
 educă pacientul și antrenează familia pentru a respecta alimentația și normele de
viată impuse, în funcție de stadiul bolii;
 respectă normele de prevenire a infecțiilor nosocomiale, având în vedere receptivitatea
crescută a pacientului la infecții;
 pregătește pacientul și materialele necesare pentru puncția abdominală exploratoare
sau evacuatoare și îngrijește pacientul după puncții;
 supraveghează comportamentul pacientului și sesizează semnele de agravare a stării
sale, sesizează apariția semnelor de insuficiență hepatică;
 administrează medicamentația hepatoprotectoare, corticoterapia si medicația
calmanta a pruritului la indicația medicului;
 pregătește pacientul în vederea intervenției chirurgicale pentru transplant hepatic la
indicația medicului.

 Tratament
Are următoarele obiective:
1. combaterea sevrajului alcoolic în cirozele alcoolice;
2. evitarea medicamentelor hepatotoxice;
3. tratamentul ascitei:
– repaus la pat
– puncţie evacuatorie a ascitei
– regimul desodat
– administrarea de diuretice (spironolactonă, furosemid)
4. tratamentul inflamaţiei lichidului de ascită se face conform examenului bacteriologic
şi antibiogramei, empiric se poate administra Augumetin, Ciprofloxacin.