Structurile demografice

Demografia este studiul statistic al populațiilor, în special al ființelor umane. Analiza

demografică poate acoperi societăți întregi sau grupuri definite în funcție de criterii precum educația,
naționalitatea, religia și etnia.

Demografia formală își limitează obiectul de studiu la măsurarea proceselor demografice, în

timp ce domeniul mai larg al demografiei sociale sau al studiilor demografice analizează, de
asemenea, relațiile dintre procesele economice, sociale, culturale și biologice care influențează o
populație.

Metode directe de colectare a datelor:

 Registrele de stare civilă (înregistrează toate nașterile și decesele, precum și anumite modificări
ale statutului juridic, cum ar fi căsătoria, divorțul și migrația)
 Recensământul (de obicei efectuat de un guvern național si au loc doar o dată la aproximativ 10
ani și, prin urmare, nu reprezintă cea mai bună sursă de date privind nașterile și decesele)

Recensămintele colectează caracteristicile individuale, cum ar fi vârsta, sexul, starea civilă,

nivelul de alfabetizare/educație, statutul de angajat și ocupația, precum și localizarea geografică.

În țările în care sistemul de înregistrare a datelor de stare civilă poate fi incomplet,

recensămintele sunt utilizate ca sursă directă de informații despre fertilitate și mortalitate (Republica
Populară Chineză colectează informații o dată la 18 luni)

Structura rasială

Rasele reprezintă grupări distincte de oameni cu trăsături fizice comune (culoarea pielii,
parul, forma buzelor, forma fetei, forma craniului, forma ochilor, a nasului). Termenul a fost folosit
pentru prima dată pentru a se referi la vorbitorii unei limbi comune și apoi pentru a desemna afilieri
naționale.

Concepțiile sociale și grupările sociale ale raselor au variat de-a lungul timpului,
implicând adesea clasificări populare care definesc tipuri esențiale de indivizi pe baza unor trăsături
percepute. Conceptul modern de rasă a apărut ca un produs al întreprinderilor coloniale ale puterilor
europene din secolele XVI-XVIII, care au identificat rasa în termeni de culoare a pielii și diferențe
fizice.

Știința modernă consideră că rasa este o construcție socială, o identitate care este atribuită
pe baza unor reguli prestabilite. Deși se bazează parțial pe asemănări fizice în cadrul grupurilor, rasa
nu are o semnificație fizică sau biologică inerentă.

În științele biologice și sociale, consensul este clar: rasa este o construcție socială, nu un
atribut biologic. În prezent, oamenii de știință preferă să folosească termenul "strămoși" pentru a
descrie diversitatea umană. "Strămoșii" reflectă faptul că variațiile umane au într-adevăr o legătură
cu originile geografice ale strămoșilor noștri - cu suficiente informații despre ADN-ul unei persoane,
oamenii de știință pot face o presupunere rezonabilă cu privire la strămoșii acesteia.
 Cu toate acestea, chiar dacă oamenii de știință sunt de acord că rasa este, cel mult, o
construcție socială, orice căutare rapidă pe internet arată că publicul larg nu este convins de acest
lucru. Chiar dacă majoritatea oamenilor de știință resping conceptul de "rasă" ca fiind un concept
biologic, rasa există, în mod incontestabil, ca un concept social și politic.

Clasificările populare ale rasei se bazează în principal pe culoarea pielii, alte caracteristici
relevante incluzând înălțimea, ochii și părul. Deși aceste diferențe fizice pot părea, la un nivel
superficial, foarte dramatice, ele sunt determinate doar de o parte infimă a genomului: s-a estimat că
noi, ca specie, împărtășim între noi 99,9% din ADN. Cele câteva diferențe care există reflectă
diferențe de mediu și factori externi, nu biologia de bază.

Rasa nu poate fi definită din punct de

vedere biologic din cauza variației genetice
dintre indivizii și populațiile umane.

(A) Vechiul concept al celor "cinci rase":

africană, mongoloidă, europeană (subgrupa
scandinavă, mediteraneeană, alpină), nativ
americană și oceanică. Conform acestui
punct de vedere, variația dintre rase este
mare și, prin urmare, fiecare rasă este o
categorie separată. În plus, se crede că
rasele individuale au o identitate genetică
relativ uniformă.

(B) Variația genetică reală la oameni.

Populațiile umane se grupează aproximativ
în regiuni geografice. Cu toate acestea,
variația dintre diferitele regiuni este mică,
astfel încât liniile de demarcație dintre
populații sunt neclare. Mai mult, variația în
cadrul unei singure regiuni este mare și nu
există o identitate uniformă.