ALTE INFECŢII CU TRANSMITERE SEXUALĂ

GONOREEA sau INFECŢIA GONOCOCICĂ

Etiologie: Neisser Gonorheea, diplococ Gram negativ localizat intra- şi extracelular.

Epidemiologie. Este o infecţie cu transmitere preponderent pe cale sexuală şi manifestări
clinice localizate în special la nivelul uretrei sub forma unei uretrite, dar care se poate complica
şi cu alte manifestări în sfera uro-genitală sau extragenitală.
Transmiterea extrasexuală poate să fie întâlnită la nou născut în timpul naşterii, de la
mama cu infecţie gonococică, cu apariţia unei oftalmo-conjunctivite gonococice a nou
născutului. Se mai poate transmite extrasexual la fetiţe, prin obiectele din jurul lor, în prezenţa
unei infecţii gonococice în mediul familial, cu apariţia vulvo-vaginitei gonococice a fetiţelor.
Gonococul se dezvoltă în special pe mucoasa uretrală, dar şi pe alte mucoase (a colului
uterin, a uterului, a trompelor uterine, anală, conjunctivală, faringiană).
Incidenţa bolii: frecvenţa bolii este mare, în prezent în scădere faţă de anii precedenţi.
De multe ori este insuficient diagnosticată, în special la femei deoarece infecţia este în multe
cazuri asimptomatică sau cu simptome minime.
Gonoreea la bărbaţi
Clinic. Debutează la 2-3 zile de la contactul infectant, intervalul poate fi mai lung dacă
există un tratament antibiotic anterior sau concomitent pentru altă afecţiune.
Apare iniţial o uretrită gonococică anterioară, caracterizată printr-o scurgere uretrală cu
aspect cremos, de culoare galben - verzuie. Cantitatea secreţiei este variabilă (o picătură sau
foarte abundentă). Apare senzaţia de prurit, arsură locală, iar obiectiv congestia meatului uretral
şi secreţia caracteristică. Dacă secreţia este abundentă şi nu se tratează imediat se produce o
inflamaţie a mucoasei balano-prepuţiale cu apariţia unor eroziuni sau chiar a unei limfadenite
satelite.
Uretrita gonococică posterioară reprezintă o extindere a infecţiei cu manifestări mai
atenuate, dar se complică cu polakiurie, disurie, tenesme, erecţii dureroase, dureri în micul bazin.
Complicaţii
- balanopostite acute;
- abcese parafrenice ale glandelor sebacee;
- inflamaţia glandelor Cowper (cowperită);
- inflamaţia glandelor Littre şi Morgagni;
- epididimita acută gonococică, cu edem şi tumefierea hemiscrotului afectat şi congestionarea
epididimului, care devine dureros;
- orhiepididimita acută gonococică, reprezintă o tumefiere unilaterală a epididimului şi afectarea
concomitentă a testiculului omolateral, cu edem masiv dureros, care împiedică ortostatismul.
Această complicaţie dacă nu este tratată complet sau la timp poate duce la sterilitate;
- prostatita gonococică, cu jenă şi durere localizată în regiunea perineală, disurie, ejaculări
dureroase; obiectiv prostata este mărită în volum, sensibilă la palpare iar la masajul prostatic se
exprimă o secreţie din care se poate izola gonococul;
- veziculita gonococică - afectarea veziculelor seminale;
- periuretrita - extinderea inflamaţiei în spaţiul periuretral;
- limfangita acută a penisului;
- abcesul periuretral - complicaţie severă, rară; poate duce la fistulizarea abcesului;
- fimoza secundară, cu imposibilitatea decalotării glandului;
- parafimoza secundară cu retracţia prepuţului inflamat şi edem al glandului în „limbă de clopot”.
Gonoreea la femei. Datorită diferenţelor anatomice (mucoasa vaginală are epiteliu pavimentos
stratificat şi nu favorizează dezvoltarea infecţiei gonococice, iar uretra la femei este mai scurtă)
infecţia gonococică la femei este subdiagnosticată faţă de gonoreea la bărbat, cu forme în special
asimptomatice.
Infecţia gonococică la femei este localizată:
- la nivelul colului (cervicită gonococică);
- la nivelul uretrei (cistită gonococică);
- la nivelul canalului anal şi rectului (anita şi rectita gonococică).
Tabloul clinic se caracterizată prin: disurie, polakiurie, usturimi, leucoree galben-verzuie.
Infecţia gonococică la femei poate să fie asociată în multe cazuri cu alte infecţii cu transmitere
sexuală (sifilis, tricomoniază genitală, infecţii chlamidiene, candidoză genitală, vegetaţii
veneriene, herpes genital, hepatită cu virus B, pediculoză pubiană).
Vulvovaginita gonococică a fetiţelor este o formă de infecţie gonococică ce apare la fetiţe, fie
prin contaminare de la mamă în cursul naşterii, cu obiecte infectate sau prin abuz sexual.
Mucoasa vulvo-vaginală este intens eritematoasă, apare o secreţie specifică galben-verzuie, iar
subiectiv se manifestă prin disurie, sensibilitate vulvară, polakiurie. Diagnosticul pozitiv se
stabileşte prin identificarea gonococului.
Complicaţii
Complicaţii loco-regionale:
- bartolinita gonococică cu abcesul bartolinian;
- skenita gonococică cu durere şi jenă la micţiune;
- salpingita gonococică, care netratată poate duce în timp la stricturi tubare şi sterilitate;
- pelviperitonita gonococică ce evoluează în cazurile netratate mai ales la tinere, cu dureri
abdominale intense, febră, stare generală alterată.
Complicaţii sistemice
Sunt comune la femeie şi bărbat. Pot apărea prin extinderea infecţiei gonococice pe cale
sangvină, limfatică sau din aproape în aproape.
Cele mai frecvente complicaţii sunt :
- artrita gonococică, prin afectarea articulaţiei gleznei, genunchiului, a coatelor, a umărului, a
mâinii;
- endocardita şi miocardita gonococică;
- meningita gonococică;
- peritonita gonococică;
- tromboflebita profundă gonococică;
- septicemia gonococică.
Mai pot apărea complicaţii cutanate ale infecţiei gonococice: abces gonococic, ectima,
dermatită septică gonococică.
Gonoreea extragenitală
Infecţia gonococică ano-rectală este cea mai frecventă localizare extragenitală, comună la
femei şi bărbaţi. Poate fi primară, prin contact sexual anal sau secundară prin extinderea infecţiei
din sfera genitală. Apare mai frecvent la homosexuali şi la femeile care practică raporturi sexuale
anale. Clinic se manifestă prin arsură perineală, tenesme, secreţie verzuie anală. Obiectiv se
poate constata mucoasă congestionată, cu fisuri dureroase şi eritem perianal.
 Gonoreea faringiană se prezintă sub forma unei angine banale cu eritem şi depozite
purulente la nivelul amigdalelor, discretă disfagie. Infecţia se poate transmite la nivelul mucoasei
cavităţii bucale cu apariţia unei stomatite gonococice. Poate fi sursă de infecţie în cazul
practicării relaţiilor sexuale oro-genitale.
Conjunctivita gonococică se manifestă la nou născuţi, prin transmiterea infecţiei de la
mama infectată; apare o secreţie galben-verzuie, care prin uscare formează cruste pe un fond
edematos. Pentru prevenirea apariţiei acestei complicaţii se tratează nou-născuţii cu instilaţii
conjunctivale cu nitrat de argint.
Gonoreea cronică Poate să apară atât la bărbaţi cât şi la femei, dacă nu este tratată la timp sau
suficient. La bărbaţi se manifestă prin simptome minime de uretrită care se acutizează în
anumite condiţii: contacte sexuale frecvente, mersul pe bicicletă. La femei gonoreea cronică este
cel mai frecvent asimptomatică sau cu leucoree minimă, fiind considerată o cervicită nespecifică.
Mai poate persista printr-o infecţie gonococică ano-rectală nediagnosticată, fiind sursă de infecţie
pentru partenerii sexuali.
Tratament. În formele de uretrită gonococică necomplicată, tratamentul se efectuează în cele
mai multe cazuri în ambulator, fie sub formă de tratament ”minut”, în doză unică sau pe o
perioadă de 7 zile la femei şi 5 zile la bărbaţi. Se poate recomanda: penicilină, amoxicilină,
gentamicină, kanamicină, cefalosporine (Cefriaxon, Zinnat), chinolone (Nolicin, Ciprofloxacin,
Ofloxacin), eritromicină, azitromicină, claritromicină, rifampicină, etc.
Formele complicate, în special orhiepididimita gonococică se tratează în spital, în repaus,
pentru evitarea complicaţiilor, cu tratamente antibiotice administrate la 6 ore, timp de 10 zile,
asociat cu tratament sistemic antiinflamator nesteroidian sau steroidian (Prednison 30-40 mg/zi),
iar local se aplică comprese reci.
,

ŞANCRUL MOALE
Este o boală cu transmitere sexuală care predomină ca frecvenţă în ţările tropicale şi
subtropicale.
Etiologia. Agentul etiologic este streptobacilul Ducrey.
Tablou clinic. Apare iniţial o ulceraţie la nivelul zonei genitale, rotundă, de 1-2 cm
diametru, cu baza ulceraţiei acoperită de ţesut necrotic-sfacelar, cu tendinţă la sângerare, foarte
dureroasă. Ulceraţia poate fi unică sau multiplă. Baza şancrului este moale, iar netratată nu se
vindecă, apărând o adenopatie satelită inflamatorie care poate evolua spre supuraţie cu formarea
de fistule prin care se exprimă puroi de culoare brună-ciocolatie.
Complicaţii: fimoza, parafimoza, limfangita dorsală a penisului, fistule, supuraţii, gangrena
locală.
Diagnostic diferenţial: sifilis, herpes, balanita erozivă, carcinom.
Tratament: Biseptol, Tetraciclină, Doxiciclină, Gentamicină, Eritromicină, cefalosporine,
timp de 14 zile. NU se administrează Penicilină.
INFECŢII GENITALE CU CHLAMIDII
Chlamydia trahomatis produce limfogranuloma-toza inghinală veneriană (Boala
Nicolas - Favre). Se manifestă iniţial ca o ulceraţie în zona genitală, urmată de apariţia unei
adenopatii importante, inflamatorii cu tendinţă la supuraţie şi formare de fistule şi bride, după
care rămân cicatrici. Infecţia se poate transmite în zona ano-genitală cu apariţia unei ano-rectite
limfogranuloma-toase. Tratamentul recomandat este cu tetraciclină, cefalosporine, chinolone,
timp de 15-20 de zile.
Alte infecţii produse de Chlamydia trahomatis transmise pe cale sexuală:
- la femei: cervicită, endometrită, anexită, tumoră inflamatorie pelvină şi sterilitate.
- la bărbaţi: uretrita negonococică (caracterizată printr-o secreţie minimă, matinală, cu disurie),
epididimita, rectita (homosexuali), sindromul Reiter. Netratată, poate duce la sterilitate atât la
bărbat cât şi la femei.
Tratamentul se efectuează timp de 7-10 zile în caz de infecţie recentă sau câte 10 zile
/lună, 3 luni consecutiv, în caz de infecţie cronică. Se recomandă tetraciclină 2g/zi, chinolone
(Nolicin, Ciprofloxacin, Ofloxacin), cefalo-sporine, macrolide (azitromicină). Tratamentul este
obligatoriu pentru ambii parteneri.
TRICOMONIAZA GENITALĂ
Este produsă de Trichomonas vaginalis. Clinic apare leucoreea specifică (abundentă,
verzuie, spumoasă, aerată, cu miros neplăcut), prurit şi arsuri vaginale, dispareunie, iar mucoasa
vaginală este inflamată, eritematoasă. Simptomatologia clinică este mai evidentă la femei, la
care se poate izola mai bine parazitul. La bărbaţi manifestările clinice sunt diminuate sau chiar
absente.
Tratamentul trebuie efectuat de ambii parteneri cu: metronidazol 7-10 zile iar la femei
se asociază ovule vaginale cu metronidazol. Se mai recomandă nifuratel, ornidazol sau
Tinidazol (Fasygin), în doză unică de 2 g.