Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sunt coci ovalari, reniformi de dimensiuni de 0,6 - 1,0 Vm dispuşi în diplo Gram negativi. În
produsul patologic (LCR) sunt intra şi extracelulari.
Habitat
- Se gasesc numai la oameni (bolnav, sau sanatoşi).
- Sunt localizaţi pe tegumente, dar mai ales în concavitatea nazala şi bucala.
Caractere morfologice
- germenii în diplo sunt înconjuraţi de o microcapsula.
- în peretele lor predomină antigenul “O”, nu mureina, fiind Gram-negativi.
- sunt germeni imobili, nesporulati.
- unele tulpini prezintă pili în momentul izolarii, acestia pot să dispară dupa 1-2 subcultivari, nu
par să aiba prea mare importantă in virulenţa germenului.
Caractere de cultură
Pe medii solide
Cerinţele nutritive sunt deosebite pentru Neisseriile patogene, eIe necesitănd factor, de creştere
speciali, de aceea se foloseşte:
- mediul Müeller-Hinton, care contine casomina-acizi în locul peptonelor din carne;
- mediul Thayer - Martin, se pot obtine culturi şi pe geloză-sânge.
- geloză – sânge, geloza -ascită;
- geloza -şocolat.
Dupa 24 ore apar colonii “S" mici cu diametrul de cca. 1 mm, transparente, alb- cenuşiu, cu
margini neregulate, cu suprafaţa neteda şi lucioasa, nehemolitice.
La purtatorii sănătoşi se pot izola colonii “R”, colonii mai mari, opace, cu margini neregulat si
suprafaţa granulara.
În mediile lichide (bulion M-N) creşte sărac dupa 2-3 zile, tulbură uşor mediul sau lăsând un
mic depozit la fund.
Ca suport energetic utilizeaza glucoza din mediu în cantităţi, mici de 2‰ .
▪ În cultură rezistă 1-2 ore la 20-25°C, autolizându-se mai rapid decât la 370 C.
▪ Însămânţarea se face pe medii încălzite. Este sensibil la actiunea fenolului 1%, a alcoolului de
700 (10-15 min), la acţiunea razelor solare, UV.
▪ Sunt sensibili la acţiunea sulfonamidelor, antibioticelor, penicilina fiind antibioticul de elecţie
in tratamentul infectiilor meningococice.
1
Caractere biochimice şi de metabolism
▪ Este un germene strict aerob, posedă, ca toţi germenii din acest gen, o catalază, o citocrom-
oxidază (se pune în evidentă astfel: se pune o colonie pe o hârtie de filtru care contine un
indicator: tetrametil-p-fenilendiaminâ, dacă germenii sunt oxidazo-pozitivi, atunci culoarea
indicatorului va vira în purpuriu în 10 sec., un viraj mai tardiv nu este caracteristic).
▪ De asemeni mai are şi enzime zaharolitice, utilizând pe cale oxidativă glucoza şi maltoza şi
nefermentand lactoza, fructoza şi zaharoza.
Caractere de patogenitate
Meningococii sunt germeni patogeni, dar cu virulenţă scăzută, 60-70% din infectiile
meningococice sunt inaparente. Cea mai frecventă localizare este cea nazală, foarte rar infecţia
poate ajunge pe cale sanguină la meninge, unde va produce meningita (1 caz la 1000).
EI poate da: rinite meningococice (cel mai frecvent), sinuzite, faringite, meningita cerebro
spinală meningococică (MCSM).
Patogenitatea se datorează in special proprietătilor sale antifagocitare date de către polizaharidul
capsular şi de lipopolizaharidul care se află în peretele bacterian.
Diagnosticul de laborator
Este bacteriologic
▪ Produsele patologice sunt: sănge, LCR, lichid peteşial (la bolnav), exudate seroase, fragmente
de organe (de la cadavru), sau exudat faringian (la purtător).
▪ Recoltarea se face in condiţii de sterilitate.
▪ Examenul direct al produselor patologice este foarte important - LCR, aspect macroscopic este
tulbure, purulent.
▪ Proba se însămânţează pe mediile amintite, fără să conţină agenti selectivi.
▪ Se vor face frotiuri şi apoi coloratii Gram, albastru de metilen, May-Grünwald-Giemsa;
▪ În cazul uneimeningite meningococice pe frotiu se vor vedea multe PMN diplococi Gram
negativi, reniformi, intra şi extra celulari, imobili înconjurati de o capsulă comună.
▪ Amprente de organe de cadavru pot da unele indicaţii.
▪ Pentru alte produse, exudatul farirgian nu este concludent, datorită bogatei flore polimorfe unde
sunt multe Neisserii saprofite.
2
Identificarea
- Se selectează coloniile smooth, mici cu diametrul de cca. 1 mm, transparente, uşor gri.
- Se examinează biochimic pentru producerea citocromoxidazei (pe hârtie impregnată cu
tetrametil-p-fenilendiamină).
- Se fac frotiuri colorate Gram pentru prezenţa diplococilor Gram-negativi, în boabe de cafea"
faţa în faţă.
- Dacă îndeplinesc cele trei criterii înseamnă că aparţin genului Neisseria.
- Identificarea serologică de grup din culturile pure, se fac aglutinări cu seruri polivalenie şi apoi
cu monovalente, obţinându-se grupul de meningococ.
La noi cele mai frecvente sunt: A. B, C. Y şi W-135.
Confirmare
Coloniile care au aparţinut genului Neisseria se vor repica pentru obţinerea culturilor pure şi apoi
se va face testare pentru fermentarea zaharurilor:
- fie se însământează pe medii: geloză cu zahar 1%, ser de cal 10%, indicator de albastru de
bromtimol, se incubează în atm. de C02 şi se examinează după 24 ore.
- fie se însămânţează pe galerii Api etc.
Fermentarea glucozei şi maltozei şi nefermentarea levulozei, lactozei şl zaharozei, confirmă
germenul in specia Neisseria meningitidis.
● Neisseria gonorrhoeae
Neisseria-gonorrhoeae sau gonococul produce infectia gonococică. Această bacterie a fost
descrisă de către Albert Neisser în 1879 în uretrite acute la bărbati şi în conjunctivita nou-
născutilor. Punerea în evidenţă a culturii de gonococ a fost în 1882 de către Leistikov şi Löeffler.
Habitat
N. gonorrhoeoe este un parazit strict pentru specia umana.
▪ Se grefează pe celulele mucoase indemne, în special pe mucoasa genitală şi accidental pe alte
mucoase: rectala, faringiana, conjunctivală.
▪ Conjunctivita care poate ajunge până la oftalmia gonococică la nou-născut este o infectie
exogenă Produsă în timpul naşterii atunci când mama are vaginită gonococică.
▪ La bărbat principala formă de boaă este uretrita gonococică, la femei vaginita şi metrita.
Caractere morfo-tinctoriale
3
▪ Sunt coci ovalari de 0,6-1,0 µm, în diplo, cu părtile concave adiacente, asemănători boabelor de
cafea.
▪ Sunt Gram negativi, imobili, nesporulaţi, înconjurati de o capsulă comună. La suprafafaţa
celulei au pili cu rol determinant în ataşarea bacteriei de celula gazdei, deci se găsesc la speciile
virulente, lipsind la cele nevirulente sau la cele din colectiile vechi.
Caractere de cultură
▪ Gonococul nu se dezvoltă pe medii simple, este germenul cel mai greu de cultivat dintre toate
Neisseriile.
▪ Se folosesc medile descrise la N. meningitidis, pentru produsele patologice se preferă mediile
cu suplimene selective (colimicină şi lincomicină câte 300 µg la 100 ml mediu final) sau
vancomicină, colistin, trimetoprim, nistatin.
▪ Este necesară o atmosferă de 5-l0% CO2, la 35-37°C.
▪ Citirile se fac după 24-48 ore. Gonococul produce colonii smooth de 0,5-1 mm, sau colonii de
tip M (mucoase), nepigmentate, transparente sau opace, nehemolitice.
Caractere biochirnice
Gonococul metabolizează glucoza, dar nu maltoza. Produc citocrom-oxidaza, testul catalazei este
pozitiv.
Sensibilitatea la antibiotice
În general este sensibil la pencilină în cca. 90%, dar pot fi şi tulpini producătoare de β-lactamază,
de aceea se recomanda antibiogramă.
Caractere antigenice
▪ Are antigene somatice "O" (care se pune în circulaţie după moartea bacteriei) şi capsulare "K".
Patogenitate
▪ Bolile produse la om sunt: uretrite gonococice sau blenoragia la ambele sexe, prostatite,
epididimite la bărbaţi, cervicite, anexite, metrite la femei, conjunctivite, endocardite, artrite.
▪ Toate cazurile de îmbolnăviri debutează cu o formă acută cu simptome evidente (apare o
secretie abundentă galben-verzuie la nivel genital).
▪ Dacă tratamentul nu este corect, boala trece în forma cronică, greu de depistat şi tratat şi
adenopatie satelită.
Imunitate
▪ Imunitatea umorală este slabă, de aceea apar reinfecţii cu N. gonorrhoeae.
▪ Nu există un vaccin antigonococic cu proprietăţi profilactice.
Diagnosticul de laborator
Este bacteriologic
4
▪ Produsele patologice sunt secretiile exudative ale mucoaselor inflamate.
Aceste au aspect purulent, opace, cremoase cu o tentă gălbuie şi se desprind uşor de pe mucoasă.
Recoltarea
▪ Se face cu ansă sau cu tampoane sterile.
▪ La bărbaţi trebuie să se pătrundă cu ansa sau cu tampoane cu diametrul de 2-3 mm, pe o
distanţă de 1-2 cm de la meat.
▪ La femei recoltarea, se face din colul uterin, sau din sacul vaginal posterior, se va face cu valve
sau speculum, sterile.
▪ Din alte exudate recolta se face cu tampoane sterile.
Cultivare
▪ Se vor însămânţa pe mediile amintite cu sau fără agenţi selectivi.
▪ Incubarea se va face în conditii de CO2 5-10% 1a 370C şi în atmosferă umedă.
▪ Examinarea culturilor după 24 - 48 ore.
Identificarea
▪ Colonii mici cu diam. de 1-2 mm, transparente, uşor gri, lucioase cu margini netede, reacţia
oxidazei pozitivă m 5-10 secunde.
▪ Pe frotiuri, diplococi Gram negativ în'boabe de cafea", capsulaţi, intra şi extracelular,
▪ Testul oxidazei pe hârtie sau slide-uri impregnate cu tetrametil-p-fenilendiamină,
▪ Testul catalazei pozitiv.
▪ Galerii Api NH unde identificarea poate fi realizată în cca. 4 ore.
Confirmare
Se testează fermentarea zaharurilor N. gonorrhoeae fermentează numai glucoza