Mycobacterium

• bacili acido-alcoolo-rezistenţi (baar);

• imobili;
• necapsulaţi;
• nesporulaţi;
• uneori ramificaţi;
• cultivă lent, foarte lent sau sunt necultivabili in vitro;
• aerobi sau microaerofili;
• degradează zaharurile oxidativ;
• au o compoziţie particulară a peretelui celular.

Particularităţi: Conținut mare în lipide și ceruri ale peretelui celular!

• acido-alcoolo-rezistenţa;
• rezistenţa la tratamentul cu alcali;
• rezistenţa relativă la antiseptice şi dezinfectante;
• sensibilitate la o gamă restrânsă de AB şi chimioterapice;
• supravieţuirea şi multiplicarea în fagolizosomi:
→ bacterii facultativ i.cel.;
→ infecţii latente;
• caracter cronic şi granulomatos al infecţiilor;
• coloraţia diferenţială Ziehl-Neelsen;
• baar fini, uneori ramificaţi, cu aspect de litere unghiulare;
• culturi tulpinilor virulente ale bacililor tuberculozei - dispoziţia în corzi;

- Caractere de cultivare:
- medii complexe - mediul Löwenstein-Jensen (LJ);
- mai repede în medii lichide decât pe medii solide;
- agar Middlebrook - colonii minuscule;
- 5-10% CO2;
- creştere lentă (7-28 Z) sau foarte lentă (28-96 Z);
- creştere rapidă (<7 Z);
- Mycobacterium leprae nu cultivă in vitro.

- Identificare preliminară:
- caractere microscopice;
- caractere de cultivare;
- producere de catalază.

• Caractere biochimice: - 3-21 de zile.

• Analiza cromatografică: - acizi graşi din peretele bacterian.
• Sonde de acizi nucleici.
• Reacţia de amplificare genică (PCR).

- Clasificare:
• Micobacterii patogene agenţi etiologici ai tuberculozei şi leprei:
- Mycobacterium tuberculosis.
- Mycobacterium africanum.

53
 - Mycobacterium bovis.
- Mycobacterium leprae.
• Micobacterii atipice:
- condiţionat patogene - complexul M. avium - M. avium;
- M. intracelulare;
- M. marimun;
- M. kansasii;
- saprofite – M. smegmatis, M. gastri, M. gordonae.

Mycobacterium tuberculosis
- Habitat:
- om;
- animale de agrement.
- Caractere microscopice:
- baar subţiri;
- corzi flexuoase.
- Caractere de cultivare:
- pretenţioşi nutritiv;
- creştere lentă (2-4 S).
- Rezistenţa la factorii de mediu:
- relativ rezistenţi în mediul extern;
- produse patologice uscate - un an la întuneric;
- lapte - 5 minute la 1000C;
- fenolul 2% şi lizolul;
- NaOH 4% - supravieţuiesc minim 15-30 minute.
- Structura antigenică:
• tuberculolipide:
- acizi micolici, ceruri şi alcooli superiori;
- fosfatidilcolina → Mf se metaplaziază în celule epitelioide;
- acizi micolici → Mf se metaplaziază în celule gigante multinucleate (celule
Langhans);
- „cord-factor”→ cultivarea sub formă de corzi;
• polizaharide – formare de Ac circulanţi;
• tuberculoproteine:
- sensibilizare de tip anafilactic;
- răspuns imun predominant celular.
- Factori de virulenţă:
• bacterie facultativ intracelulară;
• cord-factor:
- inhibă migrarea polimorfonuclearelor;
- induce formarea granulomului;
- eliberat intracelular → lezarea mitocondriilor;
• sulfatidele: - inhibă formarea fagolizosomului (supravieţuirea i.cel. în macrofage).

- Patogenie:
• poarta de intrare - 90% respiratorie (picături Flügge, nuclei de picături, pulberi
contaminate);
• baar → Mf alveolare neactivate → X în fagosomi;

54
 • fagocite infectate distruse → fagocitoză de către Mf, X, liză celulară;
• metaplazierea Mf în celule Langhans, celule epitelioide;
• Mf infectate → ggl. limfatici regionali, sânge, ţesuturi;
• răspunsul imun al gazdei la infecţie.
- Infecţia primară:
• inflamaţie nespecifică (exsudat fibrinos, PMN, baar) → răspuns imun celular →
inflamaţie specifică, granulomatoasă;
• primoinfecţia tuberculoasă inaparentă - cicatrizarea leziunilor, infecţie latentă;
• tuberculoza primară subclinică – necroza de cazeificare → tuberculom → calcificare →
evoluţie latentă;
• primoinfecţia manifestă necomplicată:
- gazde cu reactivitate deficitară;
- simptome clinice, semne radiologice;
- diseminare hematogenă;
- evoluţie funcţie de reactivitatea gazdei;
• primoinfecţia complicată:
- propagare limfatică retrogradă spre pleură;
- diseminare în plămâni, sistemic → tuberculoza miliară sau granulia
tuberculoasă;
• consecinţe:
- sensibilizare de tip întârziat la tuberculină;
- imunitate relativă antituberculoasă.
- Infecţia tuberculoasă latentă: – bacili dormanzi.
- Tuberculoza secundară:
• reinfecţii masive;
• reactivarea unor focare latente („reinfecţie endogenă”).
- Imunitate şi sensibilizare
• imunitate de infecţie, mediată celular;
• eficienţă dependentă de capacităţile funcţionale ale macrofagelor;
• imunitate relativă:
- întârzie multiplicarea bacililor;
- reduce diseminarea limfatică;
- creşte capacitatea organismului de a delimita leziunile;
- insuficientă pentru vindecarea leziunilor în TB secundară;
• sensibilizarea tuberculinică este un corolar al imunităţii;
• cele două fenomene pot fi disociate.
- Diagnostic de laborator:
• sugerat de semnele radiografice;
• spută, spălătură bronşică, exsudat pleural, articular, lichid cefalo-rahidian
(LCR), urină, probe biopsice, puroi ş.a.;
• 3 produse patologice, în 3 zile consecutive, dimineaţa;
• concentrare prin centrifugare (urină, LCR ş.a.).
• Baciloscopia:
- depistează baar fără indicaţii referitoare la specie;
- rapid (1-2 ore);
- rezultat pozitiv - valoare diagnostică în cazul prelevatelor necontaminate sau
sputei;
- baciloscopia negativă nu exclude diagnosticul de tuberculoză.

55
 • Izolarea:
- indispensabilă diagnosticului de certitudine al tuberculozei;
- decontaminare chimică (NaOH 4%) a prelevatelor contaminate;
- mediul Lowenstein-Jensen - urmărire săptămânală 2-3L;
- cultura negativă nu exclude diagnosticul de tuberculoză (leziuni închise sau
care elimină intermitent cantităţi mici de bacili) → examene repetate.
• Identificarea: - caractere de cultură, microscopice şi biochimice.
- Intradermoreacţia (i.d.r.) la tuberculină:
• se bazează pe imunitatea mediată celular dezvoltată împotriva M. tuberculosis;
• PPD (Purified Protein Derivative): 2 UT/0,1 ml şi 10UT/0,1 ml;
• rezultate citite la 48-72 ore de la injectare:
• + zonă eritematoasă indurată ≥ 10 mm;
• - → retestare cu 10 UT în < 15 zile.
• Interpretare:
• + = primoinfecţie tuberculoasă (vaccinare);
• tuberculoza/ evoluţia virtual nefavorabilă a primoinfecţiei:
- reacţie pozitivă foarte intensă la 2 UT (flictenă, necroză);
- virajul reacţiei de la negativ la pozitiv la copii nevaccinaţi BCG;
- saltul tuberculinic (creşterea diametrului reacţiei cu peste 8 mm între 2
testări, la intervale de 6 luni).
• Reacţii fals-pozitive - reacţie încrucişată cu alte micobacterii.
• Reacţii fals-negative - anergie (e.g., infecţie cu M. tuberculosis generalizată,
imunosupresie).

- Tratament:
• testarea sensibilităţii izolatelor la antituberculoase;
• antituberculoasele de primă linie: izoniazida (HIN), rifampicina, etambutol,
pirazinamida, streptomicina;
• antituberculoase de a doua linie: cicloserina, etionamida, fluorochinolone,
capreomicina, kanamicina, acidul para-aminosalicilic (PAS), rifabutin,
viomicina;
• asocierea a 4 medicamente în iniţierea terapiei antituberculoase:
HIN+RIF+PYZ+ETM;
• 6-12 luni, funcţie de gravitatea bolii;
• complianţa pacientului este esenţială pentru a minimaliza emergenţa tulpinilor
rezistente.

- Epidemiologie:
• Rezervor de infecţie: - bolnavi cu leziuni deschise.
• Transmiterea: - aerogenă, contact direct cu leziuni deschise.
• Receptivitatea: - generală, influenţată de vârstă şi factorii de mediu.
• Incidenţă > 130%ooo (RO); mortalitate 11%ooo.

- Profilaxie:
• Măsuri nespecifice:
- depistarea activă şi precoce a surselor de infecţie;
- izolarea, tratarea şi educaţia sanitară a pacienţilor;
- dezinfecţia în focarul de tuberculoză.
• Măsuri specifice:
- Vaccinarea antituberculoasă:

56
 • vaccin atenuat BCG, i.dermic n.n. (Z4);
• revaccinări - i.d.r. la tuberculină negativă (selectiv);
• reduce cu 80% frecvenţa globală a tuberculozei.
- Chimioprofilaxia:
• HIN, timp de un an:
- n.n. din mame tuberculoase;
- contacţilor tuberculino-negativi din focare de tuberculoză;
- copiilor la care s-a surprins virajul tuberculinic neexplicat prin vaccinare
BCG;
• previne primoinfecţia tuberculoasă cu tulpini virulente.

Complexul Mycobacterium bovis:

• M. bovis, M. africanum, BCG.
• Mycobacterium bovis:
- TB bovină;
- consum lapte vacă crud (mamită TB), inhalare aerosoli (vite TB pulmonară) → TB
om;
- LJ - creştere săracă, lentă, colonii S, nepigmentate, f. mici.
• Mycobacterium africanum:
- Africa de Vest şi centrală.
- LJ - creştere săracă, lentă, colonii plate, R.
• BCG:
- tulpină M. bovis cu virulenţă atenuată;
- LJ - creştere abundentă, colonii R;
- avirulent pentru persoane normoreactive; infecţii postvaccinale manifeste la copii cu
imunodeficienţă celulară.
• Sensibilitate la chimioterapice ~ M. tuberculosis; M. bovis R la PYZ.
• Profilaxie - pasteurizarea laptelui; sacrificarea vitelor reactive la tuberculină.

Micobacterii atipice:
• Specii cu caractere de cultivare, habitat, patogenitate şi sensibilitate la AB diferite de ale
bacililor tuberculozei.
• Caractere de cultivare:
- grup I fotocromogen;
- grup II scotocromogen;
- grup III noncromogen;
- grup IV creştere rapidă (<7 Z).
• Patogene pentru animale, condiţionat patogene pentru om / saprofite ale ambientului.
• Persoane imunoreactive – infecţii localizate, infecţii latente; persoane imunocompromise
(SIDA) – infecţii generalizate grave.
• Semnificaţie clinică - în lipsa bacililor tuberculozei, izolarea repetată coincide cu evoluţia
bolii.

M. kansasii Infecţii pulmonare RIF+ETM+HIN

M. avium-intracellulare Pacienţi cu SIDA: inf. sistemice CLR/AZT+ETM+RIF+CFZ

M. fortuitum-chelonae Abcese s.c. AK+CFX+PRB 2-6S, SXT/DO 2-6L

57
Mycobacterium leprae
- Caractere microscopice: baar drept sau uşor încurbat, dispus izolat, în mici grămezi sau,
caracteristic, în „globi”, cel mai frecvent i.cel. în Mf.
- Caractere de cultură:
- nu poate fi cultivat pe medii de cultură acelulare;
- cultură de celule cultivare foarte lentă, la 300C;
- tatuul cu nouă brâie.
- Patogenie:
- lepra (boala Hansen);
- incubaţie de 2-4 ani;
- evoluţie foarte lentă, cronică;
- două forme majore de lepră.
1. Lepra tuberculoidă:
- macule sau plăci extinse pe trunchi, faţă şi membre;
- leziuni granulomatoase cu o margine eritematoasă elevată şi un centru uscat,
care poate fi hipopigmentat, fără fire de păr;
- leziuni paucibacilare;
- M. leprae invadează nervii senzitivi → anestezie regională;
- reacţie de hipersensibilizare întârziată la lepromin.
2. Lepra lepromatoasă:
- evoluează bacteriemic;
- leziuni mari, difuze, granulomatoase şi multibacilare;
- nervi senzitivi implicaţi difuz → anestezia regională;
- leziuni cu precădere în regiunile corpului cu temperatură relativ scăzută, e.g.,
tegumentul feţei şi extremităţilor ş.a.;
- facies caracteristic, leonin;
- anergici la lepromin.
- Diagnostic de laborator: - depistarea microscopică în exsudatul nasal (forma
lepromatoasă) sau în biopsii din leziuni cutanate (forma tuberculoidă) a baar
necultivabili.
- Tratament: - dapsonă + clofazimină + RIF (2-4 ani).
- Epidemiologie:
- sursa de infecţie – bolnavii (lepră lepromatoasă > lepră tuberculoidă);
- transmitere:
- contact direct cu leziuni tegumentare;
- inhalare de pulberi contaminate.
- Profilaxia:
- depistare, izolare şi tratament antilepros;
- vaccinare BCG;
- educaţia sanitară.

58
Nocardia: - N. asteroides, N. brasiliensis, N. Farcinica.
- Habitat: - distribuţie cosmopolită în soluri bogate în materie organică.
- Caractere microscopice:
- bacili filamentoşi gram-pozitivi, parţial acido-alcoolo-rezistenţi;
- peretele celular conţine acizi micolici.
- Caractere de cultivare:
- strict aerob;
- creşte pe majoritate mediilor neselective;
- incubare prelungită (≥7Z) pentru majoritatea tulpinilor.
- Factori de virulenţă:
- insuficient cunoscuţi.
- bacterie condiţionat patogenă.
• N. asteroides:
- pacienţi imunocompetenţi cu boli pulmonare cronice (bronşită, emfizem,
bronşiectazie);
- pacienţi imunocompromişi cu deficienţe ale celulelor T (pacienţi transplantaţi, cu
tumori, HIV+, sub terapie cu corticosteroizi);
- infecţii bronhopulmonare (pneumonie cu cavitaţie) → diseminare SNC, ţesut s.c.;
- inhalare → colonizare orofaringe → aspirarea secreţiilor orale în TRI.
• N. brasiliensis:
- pacienţi cu leziuni cutanate prin care microorganismele pot fi introduse în ţesutul s.c.;
- localizare secundară după diseminare din infecţie pulmonară primară;
- necroză, formare de abces;
- infecţii cronice cu formare de fistulă;
- micetoame, infecţii limfocutanate, celulită, abcese s.c.
• Probe de spută multiple.
• Anunţă laboratorul despre suspiciunea de nocardioză.
- Microscopie:
- bacterii ramificate, parţial acido-rezistente;
- sensibilă, relativ specifică.
- Cultivare:
- lentă (incubare 1S);
- medii selective (agar BCYE) – produse patologice contaminate.
- Tratament:
- SXT, sulfamide (doză mare), ≥ 6S;
- tratament chirurgical al plăgii;
- N. farcinica cea mai rezistentă la AB.
- Epidemiologie:
- infecţii exogene;
- transmitere – inhalare (pulmonară), introducere traumatică (cutanată);
- pacienţi cu risc – HIV+, transplantaţi.
- Profilaxie:
- imposibil de evitat expunerea la Nocardia;
- îngrijire adecvată a plăgilor.

59
 S PIRO CH ETE
Treponema:
• Eubacteria.
- Ordinul Spirochetales.
- Familia Spirochetaceae.
- Genul Treponema.
- Specie Treponema pallidum.
- Subspecie pallidum.
- Treponemele (gr. trepo, a învârti; gr. nema, fir ) sunt spirochete subţiri, 0,1-0,3 μm/5-20
μm lungime.
- Endoflagelii periplasmici – mobilitate unică şi posibilitatea de deplasare în medii
vâscoase.
- Strict anaerobe sau microaerofile (fără citocromi, catalază, SOD).
- Necultivabile in vitro.
- Fraser (1994) comunică secvenţializarea întregului genom al T. pallidum.
• Minidefiniţie:
- spirochete subţiri;
- mobile (fibre axiale periplasmice);
- microaerofile;
- pretenţioase nutritiv (nu pot fi cultivate pe medii artificiale);
- Treponema pallidum - 3 subspecii;
- Treponema carateum;
- PROS (Pathogen Related Oral Spirochetes) – parodontită, gingivită ulcerativă.

Treponema pallidum:
- Habitat: - uman.
- Caractere microscopice:
- spirochete subţiri, capete efilate, spire regulate;
- nu poate fi observată în coloraţia Gram sau Giemsa;
- observată prin microscopie pe fond întunecat.
- Caractere de cultivare: - nu poate fi cultivată in vitro, cu excepţia unor culturi de celule
(iepure).
- Rezistenţa în mediul extern:
- extrem de fragilă (uscăciune, dezinfectante);
- virulentă 24h în sânge, 4°C;
- 1h la 42°C;
- Hg2+, As3+, Bi.
- Structura antigenică:
- cardiolipin - comun treponemelor patogene şi ţesuturilor animale;
- Ag proteic - comun treponemelor patogene şi nepatogene;
- Ag proteice şi poliozidice - caracteristice treponemelor patogene.
- Factori de virulenţă:
- proteinele membranei externe - aderenţă;
- hialuronidaza - infiltrat perivascular;
- acoperirie cu fibronectina - protecţie împotriva fagocitozei;
- bacterii facultativ i.cel.;
- distrucţie tisulară - datorită răspunsului imun al gazdei la infecţie.

60
Patogenia sifilisului:
• Sifilis primar:
- leziune unică sau multiplă (şancru) - la locul de inoculare, după incubare 3S;
- ulcer nedureros, pe bază infiltrativă, cu margini ridicate;
- limfadenopatie nedureroasă după 1-2S;
- numeroase spirochete;
- diseminare limfatică/sanguină;
- vindecare spontană, fără cicatrice, în 2L.
• Sifilis secundar:
- 2-12 S de la debutul şancrului;
- sdr. gripal;
- erupţie cutaneo-mucoasă diseminată (inclusiv palme, tălpi), meningite,
hepatite, nefrite etc.;
- leziuni bogate în treponeme;
- vindecare spontană. fără cicatrice/ recidivante → vindecare microbiologică/
sifilis latent/ sifilis terţiar.
• Sifilis terţiar:
- precoce (după 2-3 ani) sau tardiv (după 10-20 ani);
- sensibilizare de tip IV;
- gome osoase/cutanate;
- scleroze: neurosifilis, sifilis cardiovascular.
• Sifilis congenital:
- transmitere transplacentară;
- infecţie latentă, malformaţii multiorganice, moarte fetală;
- lipsa tratamentului → distrucţie osoasă tardivă, sifilis cardiovascular.
- Imunitatea:
- pacienţii cu infecţie latentă/activă sunt rezistenţi la reinfecţie;
- imunitate de infecţie (Lf T specific sensibilizate).
- Diagnostic de laborator:
- examen microscopic:
- pe fond întunecat;
- IF directă;
- cultivare: - necultivabilă;
- serologie:
- teste nespecifice:
- VDRL (Venereal Disease Research Laboratory);
- RPR (Rapid Plasma Reagin);
- teste specifice:
- FTA-ABS (Fluorescent treponemal antibody absorption);
- MHA-TP (Microhemagglutination test for Treponema pallidum);
- Western blot.

- Metode de diagnostic in sifilis:

- Examenul microscopic direct: - atunci când sunt prezente leziuni.
- Teste nontreponemice: - pentru screening si controlul eficienţei terapiei.
- Teste treponemice: - pentru screening şi confirmare.
- Metode de detecţie directă (antigenice, biologie moleculară): - utilizate în scop
de cercetare, goldstandardul în diagnostic.

61
- Examenul microscopic direct:
- Când leziunile din sifilisul primar, secundare sau congenital sunt prezente.
- Avantaje:
- rapid şi simplu;
- cel mai specific test de diagnostic;
- pozitiv cu zile sau săptămâni înainte de pozitivarea serologiei.
- Dezavantaje:
- sensibilitate redusă;
- un test negativ nu exclude diagnosticul - leziuni în curs de vindecare,
tratament general sau topic, probe cu sange, puroi, detritusuri celulare.
- Metode:
- microscopie pe câmp întunecat;
- imunfluorescenţă directă.
Ø Microscopie pe camp întunecat:
- Prelevate: exudat din leziuni ulcerate, aspirat ganglionar.
- Treponemele apar ca spirochete fine, cu 4-14 spire regulate, uniforme,
adânci, strânse.
- Prezintă mişcări caracteristice de înşurubare şi translaţie lentă.
- Dezavantaje:
- necesită examinare imediată;
- rezultatul depinde de calitatea prelevatului şi de experienţa examinatorului;
- nu pot fi examinate prelevatele orale.
Ø Imunfluorescenţă directă (DFA-TP):
- Permite diferenţierea treponemelor patogene de cele nepatogene prin
utilizarea anticorpilor specifici marcaţi fluorescent.
- Prelevate: exudate genitale, orale, rectale, intestinale.
- Nu este necesară mobilitatea bacteriilor, preparatele pot fi conservate si
examinate ulterior sau expediate laboratoarelor de referinţă.
- Tehnica poate fi adaptată şi pentru probe de ţesut (cordon ombilical,
placentă, piele, creier).
- Se utilizează două tipuri de conjugate:
- FITC-Imunoglobulină policlonală anti-T. pallidum;
- FITC-anticorpi monoclonali anti-T. pallidum.
Ø Tehnici de imunhistochimie: - utile pentru probe de ţesut, mai ales la cei
HIV pozitivi cu serologie negativă.
- Diagnosticul serologic:
- Teste nontreponemice:
- Depistează anticorpii IgM şi IgG apăruţi împotriva antigenelor lipodice din
celulele distruse, moleculelor lipoprotein-like, posibil şi a antigenelor
lipoidice eliberate de treponeme (markeri de infecţie).
- Antigenele utilizate:
- VDRL - Antigen cardiolipin, lecitină, colesterol.
- USR - Antigen VDRL, cholină, EDTA pentru stabilizarea antigenului
(Portnoy 1961).
- RPR - adaugare de cărbune pentru evidenţierea reacţiei (Portnoy 1957).
- TRUST- modificare a RPR (Pettit 1983).
- RPR - carbon este cel mai utilizat test nontreponemic: - sunt utilizate ca:
- teste calitative pentru screeningul iniţial;
- teste cantitative pentru monitorizarea eficienţei terapeutice.

62
 - Avantaje:
- rapide;
- sensibilitate mare;
- ieftine şi uşor de realizat;
- utilizează ser, plasmă sau LCR.
Seroreversie după tratament este dependentă de stadiul bolii şi de titrul anticorpilor înainte
de terapie fără să fie influenţat de sex,vârstă sau rasă
- Probleme:
1. Reacţii fals pozitive:
- acute (<6luni): hepatite virale, mononucleoză infectioasă, pneumonie virală,
malarie, imunizare, sarcină, erori de tehnică;
- cronice (>6luni): boli de colagen, imunoglobuluine anormale, bătrâni, dependenţi
de droguri, boli maligne.
2. Fenomenul de prozonă - reacţii fals negative la cei cu sifilis secundar prin exces de
anticorpi.
3. Interpretarea rezultatelor - depinde de testul utilizat şi de populaţia studiată.
- Teste treponemice:
- Depistează anticorpii IgM şi IgG apăruţi împotriva antigenelor treponemice.
- Sunt utilizate pentru:
- confirmarea serurilor reactive la testele nontreponemice;
- confirmarea suspiciunii clinice de sifilis cu teste nontreponemice negative;
- screening.
- Titrul anticorpilor antitreponemici nu se corelează cu evoluţia bolii - nu sunt utile
pentru aprecierea eficienţei terapiei.
- FTA-ABS:
- Metodă de imunfluorescenţă directă ce foloseşte ca antigene tulpina Nichols de T.
pallidum iar ca absorbant pentru anticoorpii nespecifici din ser antigenele tulpinii
Reiter de T. phagedenis.
- Avantaje:
- este o metodă sensibilă si specifică, fiind primul test serologic care se
pozitivează;
- poate determina anticorpii de tip IgM, markeri de infecţie recentă sau de
infecţie congenitală;
- poate fi utilizată pentru diagnosticul neurosifilisului.
- Dezavantaje:
- tehnică laborioasă, rezultate dependente de calitatea reactivilor;
- rezultate subiective dependente de experienţa examinatorului;
- reacţii echivoce (posibile la pacienţii cu lupus).
- TPHA:
- Metodă de aglutinare indirectă a hematiilor sensibilizate cu material antigenic
ultrasonat din tulpina Nichols de T. Pallidum (Rathlev 1965).
- Avantaje:
- rapid, ieftin, simplu de efectuat;
- sensibilitate şi specificitate bună;
- util pentru confirmarea testelor nontreponemice şi ca test de screening (banci
de sânge, clinici ITS).
- Dezavantaje:
- erori legate de placi refolosite, pipetare defectuoasă, vibraţii;
- rezultate dependente de calitatea reactivilor.

63
- TP-PA:
- Reacţie de aglutinare indirectă ce utilizează particule de gelatină ca suport pentru
antigenele treponemice
- Avantaje:
- rapid, uşor de realizat, nu necesită absorbţie;
- sensibilitate şi specificitate similare FTA-ABS, inclusiv în sifilisul primar.
- Latexaglutinare:
- utilizează particule de latex ca suport pentru antigene clonate de T. pallidum;
- sensibilitate şispecificitate similare cu FTA-ABS sau TP-PA.
- EIA:
- Metoda imunoenzimatică (Veldekamp 1975) ce utilizează antigene sonicate sau
clonate pentru depistarea anticorpilor treponemici în ser.
- Metoda are avantajul ca se pretează la automatizare, fiind posibilă prelucrarea unui
număr de probe, cu eliminarea subiectivităţii la citire.
- Sensibilitate şi specificitate comparabile cu FTA-ABS în sifilisul secundar şi latent
- Este din ce în ce mai mult utilizat ca test de screening, având sensibilitate
superioara VDRL în sifilisul primar.
- Western-blot:
- Metodă utilizată pentru sifilis in 1992 de Hanff poate determina anticorpi IgM sau
IgG.
- Criteriul acceptat de diagnostic pentru sifilis: depistarea a cel puţin trei benzi din
cele 4 urmărite: -15,5, 17, 44,5, 47 kDa.
- Metoda este cel puţin la fel de sensibilă ca FTA-ABS şi cu specificitate maximă,
elimina reacţiile falspozitive sau echivoce.
- Depistarea anticorpilor IgM pare sa fie cel mai specific test pentru diagnosticul de
sifilis congenital.
- Se fac eforturi pentru standardizarea testului şi pentru realizarea kit-urilor cu
antigene clonate.
- Metode de detecţie antigenică si moleculară:
- Sunt evaluate comparativ cu inocularea la iepure, animalul de experienţă sensibil,
tehnica cu cea mai mare sensibilitate în depistarea treponemelor în prelevate.
- Nu există kit-uri comerciale pentru depistarea treponemelor patogene direct in
prelevate prin hibridizare, metoda fiind utilizată în scop de cercetare pentru
subtiparea T. pallidum.
- Este raportată o tehnică de RT-PCR (Centurion-Lara 1997) cu mare sensibilitate
pentru depistarea treponemelor in prelevate ca sange sau LCR.

- Tratament:
- penicilina;
- reacţie Jarisch-Herxheimer;
- TE, E sau C pentru pacienţi alergici la P.
- Epidemiologie:
- sursa de infecţie - pacientul;
- transmitere - contact sexual/congenital.
- Profilaxie:
- sex protejat;
- tratarea partenerilor sexuali ai pacienţilor infectaţi.

64
Alte specii de Treponema:
• T. pallidum subsp. endemicum - sifilis endemic (bejel).
• T. pallidum subsp. pertenue - pian.
• Treponema carateum - pinta (carate).
- Transmitere: - contact direct cu leziunile.
- Infecţii congenitale rare.
- Diagnostic - microscopie pe fond întunecat (pian, pinta), teste serologice pentru sifilis.
- P, TE, C.
- Persoane cu risc crescut - copii/ adulţi în contact cu leziunile infecţioase.
• Sifilis endemic (bejel) Africa de Nord, Asia, Australia (deşert).
• Pian - Africa Ecuatorială, America de Sud, Asia SE (zone tropicale sau deşert).
• Pinta - zone tropicale din America Centrală şi de Sud.

Genul Borrelia
Boreliile: - spirochete groase, 0,2-0,5µm diametru, care au 3-10 spire laxe, mobile prin 7-
20 fibrile axiale periplasmice, - sunt menţinute în natură printr-un ciclu de viaţă care implică
animale sălbatice/omul şi artropode hematofage.
Boreliile:
- structura de perete de tip gram-negativ, se colorează slab;
- au afinitate pentru coloranţii de anilină - coloraţia Giemsa şi Wright;
- sunt microaerofile;
- au necesităţi nutritive complexe, greu de cultivat;
- diagnosticul de laborator se bazează pe examen microscopic în febrele recurente şi
examen serologic în boala Lyme.
- Clasificare:
- patogenitate;
- gazda naturală;
- vectori implicaţi.
- Rezervor:
- Borrelia recurrentis;
- Febra recurentă epidemică;
- 15 specii de Febră recurentă endemică;
- Complex B. burgdorferi;
- Boala Lyme.
- Vector:
- omul;
- rozătoare / excep. B. duttonii (om);
- rozătoare: căprioare, animale domestice.
- Răspândire:
- Pediculus humanus: - pe tot Globul;
- Ornithodoros - căpușă fără scut: - Glob fără Europa;
- Ixodes: - America de Nord, Eurpa, Asia.

- Epidemiologie:
- B. recurrentis este preluată de păduche în timpul prânzului sanguin şi supravieţuieşte
în acesta câteva luni (boala apare în condiţii de calamităţi).

65
 - Cazuri numeroase în Africa Centrală, America de Sud.
- O diferenţiem de febra recurentă endemică care este o zoonoză:
-> artropodul întreţine rezervorul pentru că realizează transmiterea transovariană;
- istoricul de înţepătură de căpuşă lipseşte, doarece Ornithodoros se hrăneşte
noaptea şi rămâne ataşată câteva minute;
- contaminarea cu Borrelia se face prin saliva/fecalele căpuşei.
- În boala Lyme căpuşa cu scut are 3 stadii:
- larvă;
- nimfă;
- adult.
- Larva de Ixodes se contaminează cu B. burgdorferi când ia prânzul sanguin de la
şoarece.
- Larva → nimfă primăvara, stadiu în care îşi serveşte al 2-lea prânz sanguin de la
rozătoare - omul poate fi înţepat accidental - deşi borelia se transmite prin
saliva căpuşei în timpul unui prânz prelungit (48 ore) majoritatea pacienţilor
nu-şi amintesc incidentul.
- Nimfa → adult (sfârşit vară - toamnă): - adultul poate muşca cervidele şi omul
(transmitere de la cervid la om).
- 90% din cazurile de boală Lyme sunt transmise de nimfe - număr crescut de cazuri
mai-august.
- Structura antigenică:
- Proteine ale membranei externe - Osp A şi C.
- Osp A - sintetizată de borelie înainte de a fi preluată de căpuşă.
- Osp C - când borelia este în căpuşă.
- Vaccinul obţinut prin recombinare se adresează proteinei Osp A care induce
anticorpi protectori.
- Imunitatea:
- asigurată de IgG şi crioglobuline(IgM);
- 75% dintre pacienţii netrataţi în ciuda prezenţei anticorpilor şi a limfocitelor T
specific sensibilizate, apar manifestări tardive ale bolii.
- Factori de virulenţă:
- B. recurrentis suferă variaţie antigenică (26 gene care codifică proteine variabile
majore, PVM) scapă clearance imun.
- Multiplicarea unei tulpini noi mutante produce o recurenţă.
- Patogenitate naturală şi patogenie:
- persoană expusă la artropode infectate
↓
- borreliile răspândite hematogen
↓
- după formarea IgM specifici aglutinare cu liză mediată de complement -
îndepărtate rapid din sânge.
Microorganismele rămase în ţesuturi - modificarea proteinelor membrane externe - borrelii
antigenic noi.

Clinic:
- În febrele recurente epidemice şi endemice manifestări identice, deşi în cea endemică
uneori la locul muşcăturii căpuşei poate fi prezentă o escară pruriginoasă.
- Incubaţia: - 7 zile.

66
 - Debut - brusc - febră, mialgii, cefalee, hepatosplenomegalie (corespunde fazei
bacteriemice) dispar în aproximativ 1 săptămână.
- Reapar după o perioadă de afebrilitate (7 zile):
- în febra recurentă epidemică 1 dată – evoluţia mai gravă, mortalitate 40%;
- febra recurentă endemică – mai multe recăderi, mortalitate 5%.

Boala Lyme:
- 1977, focar de artrită la copii în Lyme, Connecticut.
- 1982, Burgdorfer – izolează şi caracterizează borelia.
- Manifestări cutanate, reumatologice, neurologice, cardio-vasculare.
- Incubaţia: 3-30 zile.
- La locul muşcăturii - erupţie caracteristică - marker diagnostic clinic:
↓
eritema migrans - iniţial papulă/maculă mică →
→ se măreşte în următoarele săptămâni → 5 cm - 50 cm - apare ca un inel
eritematos, de obicei cu centru clar ± necroză centrală/vezicule.
- Leziune unică/multiplă.
- Leziunile dispar în câteva săptămâni, deşi tranzitor pot apare altele noi.
- Alte simptome la debut - oboseală, cefalee, mialgii, artralgii, adenopatie – durează ≈1
lună.
- 80% din pacienţii netrataţi prezintă o fază tardivă de boală - 2 stadii:
1. durează luni:
- manifestări neurologice (meningită, encefalită, neuropatie periferică);
- manifestări cardiace (blocuri, miocardită, pericardită, IC congestivă);
2. durează luni, ani: - artrite.
- IgG apar după 6 luni de boală şi persistă în manifestările tardive ale bolii.
- Anticorpii pot fi detectaţi şi în LCR la pacienţii cu manifestări neurologice.
- Reacţii fals pozitive:
- pacienţi cu sifilis;
- infecţii cu alte borelii;
- lupus eritematos diseminat;
- mononucleoza infecţioasă (tranzitor).
- Tratament:
- Febre recurente - tetraciclina, alternativă Eritromicina.
- Atenţie: – dozele tatonate, fenomen Jarish- Herxheimer.
- Boala Lyme: - doxiciclină, amoxiciclină;
- fazele tardive: - ceftriaxonă, cefuroxim, amoxicilină, doxiciclină.
- Profilaxie:
- Prevenirea expunerii la păduchi, căpuşe – repelenţi pe haine, echipament de protecţie.
- Pentru boala Lyme vaccin – anticorpii ajung în căpuşă şi inactivează borelia; problema
variabilităţii antigenice a Osp A.

67
Leptospira
- Minidefiniţie:
- spirochete fine, cu spire regulate, puţin adânci;
- unul/ambele capete încârligate;
- mobile (axistil – flageli periplasmici).
- Leptospira interrogans (tulpini patogene):
- L. icterohaemorrhagiae.
- L. canicola.
- L. pomona.
- L. autumnalis.
- Leptospira biflexa (tulpini nepatogene).

- Habitat:
- bacterii ubicuitare;
- în apă/asociate cu infecţii renale la animale (şobolani, şoareci - gazde de
întreţinere);
- gazde accidentale: - câine, om.
- Caractere microscopice:
- tipice;
- microscopie pe fond întunecat - mişcări de translaţie şi rotaţie.
- Caractere de cultivare:
- strict aerobe;
- 28-30°C;
- pH 7,2-7,6;
- medii îmbogăţite, 7-10 Z.
- Rezistenţa în mediul extern:
- supravieţuieşte 6S în ape de suprafaţă;
- sensibilă la uscăciune, lumină solară, temperatura <14/>28°C, pH acid acid/f.
alcalin;
- etanol, cloramină.
- Structură antigenică:
- Ag somatic (specific de gen): - reacţii de aglutinare, fixarea complementului;
- Ag de suprafaţă (specific de grup, tip): - imunogene; reacţii de aglutinare.
- Factori de virulentă:
- invazie directă şi replicare în ţesuturi;
- gradul de încovoiere a capetelor/factorul Vi;
- virulenţa depinde de mediul biologie şi std. Bolii.
- Patogenie:
- bacteriile penetrează mucoasele intacte/pielea cu leziuni minime;
- răspândire (inclusiv SNC) prin sânge - sânge/LCR în cursul bolii, urină în faza
tardivă;
- L. interrogans X rapid - lezează endoteliul vaselor mici;
- unele manifestări se pot datora reacţiilor imunologice încrucişate;
- incubaţie 1-2S;
- formă pseudogripală (remitere 1S);
- leptospiroză sistemică cu meningită aseptică;

68
 - localizare organică (meninge, ficat, rinichi) (boala Weil) cu colaps vascular,
trombocitopenie, hemoragii;
- faza bacteriemică, faza organică.
- Imunitate:
- imunitate umorală;
- reacţii de hipersensibilizare (meningita după ce au dispărut leptospirele din LCR;
detectarea CI în leziuni renale).
- Diagnostic de laborator:
- microscopie:
- microscopie pe fond întunecat, impregnaţie Ag, IF directă;
- sensibilitate redusă;
- cultivare:
- sânge: - pozitivă în primele 10Z;
- LCR: - pozitivă în primele 10Z;
- urină: - pozitivă după 1S;
- biologie moleculară:
- hibridizare directă: - insensibilă;
- amplificare (PCR): - sensibilă;
- serologie:
- hemaglutinare indirectă, aglutinare pe lamă, ELISA – insensibile, nespecifice;
- reacţia de aglutinare microscopică - sensibilă, specifică, specificitate de
serovar, laborator de referinţă.
- Tratament:
- infecţii severe: - P, AM i.v.;
- severitate medie: - AM, AMO, DO orale.
- Epidemiologie:
- cosmopolite;
- rezervor de infecţie - rozătoare (şobolani), câini, animale domestice/sălbatice (gazde
de menţinere);
- om - gazdă accidentală finală (nu se transmite epidemic);
- gazde de amplificare - infecţia se transmite epidemic;
- omul se contaminează cu leptospire prin expunere la apă contaminată cu urina unui
animal infectat sau prin manipularea de ţesuturi de la animale infectate;
- poarta de intrare piele lezată, mucoasa conjunctivală, mucoasa nazală;
- risc crescut - persoane expuse la apă contaminată cu urină; boală profesională
pentru fermieri, măcelari, veterinari.
- Profilaxie:
- Doxiciclina, nu Penicilina;
- vaccinarea şeptelului şi a animalelor de companie;
- deratizare.

69