1 Prezentați cel puțin 3 definiții conceptului de personalitate ce reflectă

varii abordări științifice (indicați sursa utilizată (autorul, titlul, orașul,

editura,anul) și autorul definiției)
I. Dafinoiu (2002) afirma că personalitatea este o construcţie teoretică elaborată
de psihologie în scopul înţelegerii şi explicării modalităţii de fiinţare şi
funcţionare ce caracterizează persoana ca organism psihofiziologic. Până în
prezent nu există o definiţie unanim acceptată a personalităţii, definiţiile
existente fiind influenţate semnificativ de orientarea ştiinţifică avută la bază. G.
Allport, în lucrarea mai sus menţionată (1937), trece în revistă peste 50 de
definiţii ale personalităţii. Acestea au fost grupate astfel (Allport, 1981):
1) Definiţii prin efectul extern – care abordează personalitatea ca o „sumă
totală a efectului produs de un individ asupra societăţii; deprinderi sau acţiuni
care influenţează cu succes alţi oameni; răspunsuri date de alţii unui individ
considerat ca stimul; ce cred alţii despre tine (p. 35). 13
2) Definiţii prin structura internă – care concep personalitatea ca o entitate
obiectivă, cu o existenţă şi istorie proprie. Un exemplu în acest sens este
definiţia oferită de M. Prince, conform căruia personalitatea este: „Suma totală a
tuturor dispoziţiilor, impulsurilor, tendinţelor, dorinţelor şi instinctelor biologice
ale individului, precum şi a celor dobândite prin experienţă (Allport, 1981, p.
38).
3) Definiţii pozitiviste – care accentuează aspectele ce pot fi cunoscute în
legătură cu personalitatea, relevând de fapt percepţia oamenilor de ştiinţă în
legătură cu aceasta. Carver şi Scheire (2000) au sistematizat concepţiile despre
personalitate astfel: - dispune de o organizare internă, nu reprezintă o
juxtapunere de elemente diferite; - este un proces dinamic, intern; - este un
concept psihologic cu fundamentare fiziologică; - constituie o forţă internă care
determină persoana să adopte un anumit comportament; - este formată din
pattern-uri de reacţie recurente şi consistente; - influenţează, îşi pune amprenta
asupra proceselor psihice – gândire, memorie, imaginaţie, afectivitate, voinţă –
şi se manifestă prin intermediul comportamentului.

2 Comparați conceptele: individ, individualitate, persoana, personalitate,

personaj.
Toate aceste concepte, la prima vedere, par a fi sinonime, dar fiecare ascunde in
el un inteles aparte. Toate conceptele caracterizeaza fiinte vii; individul
reprezinta orice organism viu ca rezultat al evolutiei biologice- pe cand
individualitatea prezinta acel atribut, caracteristica ce diferentiaza un individ de
altul. Persoana insa este rezultatul adaptarii la mediul social al idividului care
detine anumite insusiri psihice, iar personalitatea este ansamblul acestor insusiri
psihice care diferentiaza o persoana de alta.Personajul este persoana aflata in
rol.

3Explicați conceptul de personalitate din perspectiva accepțiunii

antropologice, psihologice, axiologice.
M. Zlate (1997) identifică trei accepţiuni ale conceptului referitor la
personalitate.
-Accepţiunea antropologică se referă la natura şi esenţa fiinţei
umane. Potrivit acesteia, esenţa umană constituie ansamblul
relaţiilor sociale, reglementate de anumite norme şi valori, pe care
individul le ,,...le sedimentează şi le solidifică în sine,
transformându-le într-un bun propriu”. Calitatea mediului social
în care trăieşte individul determină calitatea personalităţii sale.
-Accepţiunea psihologică afirmă că personalitatea este ,,un
ansamblu de condiţii interne” cu rol de mediere şi filtrare a
solicitărilor externe la care sunt supuşi indivizii în decursul
existenţei lor. Aceste condiţii interne se structurează (prin
diferenţiere şi integrare) la nivelul fiecărei persoane, cristalizându-
se sub forma unor însuşiri sau trăsături psihice, relativ stabile, care
permit anticiparea a ceea ce va face un individ într-o situaţie dată.
-Accepţiunea axiologică are în vedere omul ca valoare
recunoscută, ca fiinţă care creează anumite valori şi este capabilă
de autorealizare.

4 Descrieți Schema-bloc al sistemului de personalitate.

Din această schemă observăm că personalitatea este o realitate complexă, care
nu poate fi studiată de o singură ştiinţă. E evident faptul că ea trebuie să facă
obiectul a cel puţin trei grupe de ştiinţe: biologice, psihologice şi
socio-culturologice.