editura,anul) și autorul definiției) I. Dafinoiu (2002) afirma că personalitatea este o construcţie teoretică elaborată de psihologie în scopul înţelegerii şi explicării modalităţii de fiinţare şi funcţionare ce caracterizează persoana ca organism psihofiziologic. Până în prezent nu există o definiţie unanim acceptată a personalităţii, definiţiile existente fiind influenţate semnificativ de orientarea ştiinţifică avută la bază. G. Allport, în lucrarea mai sus menţionată (1937), trece în revistă peste 50 de definiţii ale personalităţii. Acestea au fost grupate astfel (Allport, 1981): 1) Definiţii prin efectul extern – care abordează personalitatea ca o „sumă totală a efectului produs de un individ asupra societăţii; deprinderi sau acţiuni care influenţează cu succes alţi oameni; răspunsuri date de alţii unui individ considerat ca stimul; ce cred alţii despre tine (p. 35). 13 2) Definiţii prin structura internă – care concep personalitatea ca o entitate obiectivă, cu o existenţă şi istorie proprie. Un exemplu în acest sens este definiţia oferită de M. Prince, conform căruia personalitatea este: „Suma totală a tuturor dispoziţiilor, impulsurilor, tendinţelor, dorinţelor şi instinctelor biologice ale individului, precum şi a celor dobândite prin experienţă (Allport, 1981, p. 38). 3) Definiţii pozitiviste – care accentuează aspectele ce pot fi cunoscute în legătură cu personalitatea, relevând de fapt percepţia oamenilor de ştiinţă în legătură cu aceasta. Carver şi Scheire (2000) au sistematizat concepţiile despre personalitate astfel: - dispune de o organizare internă, nu reprezintă o juxtapunere de elemente diferite; - este un proces dinamic, intern; - este un concept psihologic cu fundamentare fiziologică; - constituie o forţă internă care determină persoana să adopte un anumit comportament; - este formată din pattern-uri de reacţie recurente şi consistente; - influenţează, îşi pune amprenta asupra proceselor psihice – gândire, memorie, imaginaţie, afectivitate, voinţă – şi se manifestă prin intermediul comportamentului.
personaj. Toate aceste concepte, la prima vedere, par a fi sinonime, dar fiecare ascunde in el un inteles aparte. Toate conceptele caracterizeaza fiinte vii; individul reprezinta orice organism viu ca rezultat al evolutiei biologice- pe cand individualitatea prezinta acel atribut, caracteristica ce diferentiaza un individ de altul. Persoana insa este rezultatul adaptarii la mediul social al idividului care detine anumite insusiri psihice, iar personalitatea este ansamblul acestor insusiri psihice care diferentiaza o persoana de alta.Personajul este persoana aflata in rol.
3Explicați conceptul de personalitate din perspectiva accepțiunii
antropologice, psihologice, axiologice. M. Zlate (1997) identifică trei accepţiuni ale conceptului referitor la personalitate. -Accepţiunea antropologică se referă la natura şi esenţa fiinţei umane. Potrivit acesteia, esenţa umană constituie ansamblul relaţiilor sociale, reglementate de anumite norme şi valori, pe care individul le ,,...le sedimentează şi le solidifică în sine, transformându-le într-un bun propriu”. Calitatea mediului social în care trăieşte individul determină calitatea personalităţii sale. -Accepţiunea psihologică afirmă că personalitatea este ,,un ansamblu de condiţii interne” cu rol de mediere şi filtrare a solicitărilor externe la care sunt supuşi indivizii în decursul existenţei lor. Aceste condiţii interne se structurează (prin diferenţiere şi integrare) la nivelul fiecărei persoane, cristalizându- se sub forma unor însuşiri sau trăsături psihice, relativ stabile, care permit anticiparea a ceea ce va face un individ într-o situaţie dată. -Accepţiunea axiologică are în vedere omul ca valoare recunoscută, ca fiinţă care creează anumite valori şi este capabilă de autorealizare.
4 Descrieți Schema-bloc al sistemului de personalitate.
Din această schemă observăm că personalitatea este o realitate complexă, care nu poate fi studiată de o singură ştiinţă. E evident faptul că ea trebuie să facă obiectul a cel puţin trei grupe de ştiinţe: biologice, psihologice şi socio-culturologice.