UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ ECONOMICĂ

Lucru individual
la disciplina
CONTABILITATE MANAGERIALĂ
Ciclul II, master

Autor:
Profesor:

Chișinău, 2021
 1. Importanța bugetării în cadrul întreprinderii
Bugetarea întreprindere este una dintre cele mai importante componente ale planificării
economice, care, la rândul său, face parte din managementul financiar. În esență, acesta este un tip
special de planificare, care se bazează pe principiile și metodele de punere în aplicare, pregătirea,
monitorizarea, evaluarea și ajustarea bugetului prezentat sub forma unei forme specifice de planuri.
Într-un alt mod, putem spune că bugetarea întreprindere este de planificare pentru activitățile
viitoare ale organizației, rezultatele care sunt realizate folosind sistemul de bugete.
Scopul său principal este de a dezvolta, precum și de a spori validitatea și eficiența diferitelor
decizii manageriale. Mecanismele care au bugetare în cadrul întreprinderii pot fi eficiente atunci
când încearcă să facă fluxul de lucru mai eficient, să obțină noi resurse, să crească obiectivele
planificate. Beneficiile sunt evidente.
Bugetarea la întreprindere permite:
 optimizarea profiturilor și a costurilor;
 coordonează activitățile diferitelor diviziuni ale întreprinderii;
 Identificați resursele în care există o nevoie și care poate fi abandonată;
 pentru a analiza activități financiare o parte a întreprinderii sau a întregii sale întreprinderi;
consolidarea disciplinei în cadrul întreprinderii.

Trebuie avut în vedere faptul că bugetarea la întreprindere este separată de taxe, precum și de
contabilitate. Bugetele sunt create, de obicei, ca parte a planificării actuale. Aceasta înseamnă că
condiționalitatea acestora cu planuri strategice este importantă.
Bugetul este planul operațional, Cu ajutorul căruia este posibil să se determine relația fluxurile
financiare la o anumită unitate sau activitate pentru o anumită perioadă de timp. Bazându-se pe
aceasta, puteți anticipa rezultatele viitoare, sensul de a face anumite acțiuni.
Cu alte cuvinte, bugetul poate fi considerat o expresie cantitativă a planurilor stabilite pentru o
anumită perioadă de timp. Disponibil în planuri mintale prin:
 cheltuieli și venituri;
 investiții;
 utilizarea tuturor tipurilor de resurse;
 fluxul de numerar;
 atragerea de noi surse de finanțare.

Perioada de timp pentru care este elaborat un buget este denumită perioada bugetară. Acesta este
determinat de planificarea curentă la întreprindere. Orizontul de planificare (durata acestuia), la
rândul său, are o legătură directă cu orizontul de prognoză și, de asemenea, depinde de instabilitatea
părții exterioare a întreprinderii.
Procesul bugetar este o asociere a proceselor care sunt direct legate de buget (adică formarea,
aprobarea și controlul). Ea este dezvoltată în conformitate cu starea internă a întreprinderii.
Sistemul de bugetare este un set de măsuri care sunt utilizate pentru implementarea procesului
bugetar. Se compune din următoarele elemente:
 centre de responsabilitate;
 structura de gestiune financiară;
 metodele de formare a bugetului;
 gestionarea bugetului;
 consolidarea bugetelor.

Organizarea bugetării în întreprindere este posibilă dacă:

  sistem de responsabilitate și autoritate;
 reguli stricte ale relațiilor dintre angajați;
 personal calificat;
 acceptate și prescrise ale unităților.
financiar structură de conducere procesul bugetar presupune:
 distribuirea funcțiilor principale și secundare în aparatul de gestionare;
 crearea unui sistem adecvat de motivație; crearea unei infrastructuri de informații de înaltă
calitate;
 definirea centrelor contabile obligatorii; definirea centrelor de responsabilitate;
 crearea de reguli interne, precum și propriile documente de reglementare.

2. Tipurile de bugete

Cheltuielile si veniturile dimensionate prin buget capata expresie organizatorica prin activitatea
centrelor interne de gestiune sau centrelor de responsabilitate. Aceste nuclee organizatorice
reprezinta activitati, locuri de productie si compartimente functionale care ocazioneaza cheltuieli si
genereaza venituri, iar din punct de vedere al conducerii sunt investite cu competente si
responsabilitati privind gestiunea resurselor. In principiu, pot fi considerate centre de gestiune toate
compartimentele structurale ale intreprinderii pentru cere se poate determina o functiune, o
activitate, un produs, o lucrare, un obiectiv, un program, un proiect. De asemenea, si intreprinderea
privita in ansamblu reprezinta un centru de gestiune.

In mod concret, in cadrul unei intreprinderi se pot intalni urmatoarele tipuri de centre de
gestiune: centre de alocare; centre de gestiune simpla; centre de gestiune mixta; centre de gestiune
complexa; centre functionale.

Centrele de alocare cuprind activitatile care prin natura lor nu contribuie direct la obtinerea
veniturilor intreprinderii, si, implicit, nici la crearea profitului. Cheltuielile lor sunt limitate la
alocatiile bugetare, iar obiectivul financiar principal este economisirea resurselor si pastrarea
echilibrului intre cheltuielile efective si cele dimensionate prin buget.

Centrele de gestiune simpla corespund activitatilor de productie sau functionale ale intreprinderii,

care prin natura si destinatia lor reprezinta trepte intermediare in obtinerea de venituri si profit. Ele
se afla in situatia in care intreaga lor productie sau activitate se include in circulatia interna, adica
este destinata consumului intern al intreprinderii. Cheltuielile acestor centre sunt, de regula, limitate
la nivelul costurilor programate, iar obiectivul financiar este minimizarea acestor costuri.

Centrele de gestiune mixta sunt create pentru acele activitati din intreprindere care prin natura si
destinatia lor sunt menite sa contribuie, in mod direct, la realizarea profitului. In structura unor
asemenea centre se pot intalni situatii in care intreaga productie este destinata vanzarii, sau cazuri in
care o parte din productie este destinata vanzarii, iar alta isi continua procesul de productie in alte
centre. Pentru aceste centre se fixeaza sarcini cu privire la profit, atat pentru productia destinata
vanzarii, cat si pentru cea care isi continua procesul de productie in cadrul altor centre. In aceasta
situatie, toate decontarile privind consumul intern se fac la nivelul unor preturi interne de decontare
sau la preturi de vanzare stabilite.
Centrele de gestiune complexa corespund subdiviziunilor organizatorice care realizeaza activitati
complexe cum ar fi: promovarea si gestionarea resurselor, lansarea de produse, legatura cu piata,
obiective de cercetare, de dezvoltare, etc. Aceste centre au autonomie economico-financiara in
cadrul intreprinderii din care fac parte, concretizata in independenta operativa, cont in banca, relatii
directe cu tertii. In aceasta situatie se pot afla fabricile, uzinele, exploatarile, etc. De asemenea,
intreprinderea in ansamblul sau poate fi considerata un centru de gestiune complexa.

In sistemul de gestiune al unei intreprinderi se pot utiliza diverse tipuri de bugete, diferentiate in
raport cu criteriul de intocmire, obiectul activitatii bugetate si perioada de timp la care se refera.

In functie de criteriul de intocmire, bugetele pot fi:

- bugete de tip financiar;

- bugete de tip economic;

- bugete de tip banesc.

Bugetul de tip financiar este specific relatiilor de repartitie a resurselor financiare. In acest tip de
buget, veniturile sunt dimensionate in calitatea lor de fonduri alocate pentru finantarea unor
cheltuieli limitate. Obiectivul urmarit este reducerea cheltuielilor in vederea incadrarii in nivelul de
resurse prevazut. Este cazul bugetului actiunilor sociale (bugetului activitatilor sociale), sau
bugetului activitatii de investitii. In acest tip de buget iesirile sunt reprezentate de cheltuieli iar
intrarile sub forma alocarilor de resurse. Iesirile, in principiu, sunt egale sau mai mici decat intrarile
de surse.

Bugetul de tip economic este specific activitatilor creatoare de utilitati, de valori noi, ce formeaza
obiectul vanzarii sau circulatiei interne, adica activitatilor productive. El da expresie cheltuirii
resurselor in calitatea lor de efort care genereaza rezultate economice sub forma de venituri proprii.

Obiectivul unui asemenea buget este minimizarea resurselor cheltuite in vederea

maximizarii rezultatelor finale previzionate. In cazul bugetului de tip economic se compara
cheltuielile care cuprind stocurile de active circulante la inceputul perioadei, cheltuielile efectuate in
cursul perioadei privind aprovizionarea cu materii prime si materiale consumabile, plata salariilor,
asigurari si protectie sociala si alte cheltuieli determinate de procesul economic, precum si rezultatul
exercitiului cu veniturile, care cuprinde veniturile realizate in cursul perioadei din vanzarea
produselor sau marfurilor, din executarea lucrarilor, prestarea serviciilor sau din alte activitati si
stocurile de active circulante la sfarsitul perioadei.

Bugetul de tip banesc (de trezorerie) este specific si dimensioneaza fluxurile banesti ale
intreprinderii; el se bazeaza pe relatia de echilibru intre incasari si plati. Obiectivul unui asemenea
tip de buget este asigurarea capacitatii de plata a agentului economic. In situatia in care platile sunt
mai mari decat incasarile, diferenta exprima soldul creditelor bancare, iar in situatia cand platile sunt
mai mici decat incasarile, diferenta exprima soldul disponibilitatilor banesti.

In mod simplificat, bugetul de tip banesc cuprinde incasarile pe de o parte, formate din
disponibilitatile banesti in cont la inceputul perioadei, incasarile in cursul perioadei, iar pe de alta
parte platile, care cuprind platile in cursul perioadei, soldul pasivelor (datoriilor) la sfarsitul
perioadei si soldul disponibilitatilor banesti la sfarsitul perioadei.
 In functie de obiectul activitatii bugetate, bugetele pot fi:

- bugete organizare;

- bugete pe activitati.

Bugetele organizare sunt acele tipuri de bugete in care veniturile si cheltuielile se fundamenteaza

pe subdiviziunile organizatorice ale agentului economic, inclusiv la nivel de agent economic.

Bugetele pe activitati sunt acele tipuri de bugete in care veniturile si cheltuielile se evidentiaza pe

activitati: activitatea de investitii, activitatea de reparatii, activitatea de cercetare, etc.

In raport cu factorul de timp, bugetele pot fi:

- bugete periodice;

- bugete continue (glisante).

Bugetele periodice privesc o anumita perioada de gestiune, de regula, un an, cu defalcare in bugete

trimestriale si lunare.

Bugetele continue (glisante) au ca scop actualizarea cheltuielilor si veniturilor in raport cu

realizarile perioadei precedente si necesitatile perioadei urmatoare (luna, trimestru, an).

In functie de sfera de cuprindere, bugetele pot fi:

- bugete generale;

- bugete partiale.

Bugetele generale caracterizeaza activitatea de ansamblu a unui agent economic.

Bugetele partiale sunt bugete proprii unor segmente ale activitatii agentului economic. Ele pot fi
intocmite pe subunitati organizatorice (uzine, exploatari, santiere, fabrici, sectii) si pe functiuni
(activitatea de exploatare, activitatea de cercetare-dezvoltare, activitatea de investitii).

Intocmirea bugetelor pe subdiviziuni are menirea de a dimensiona activitatea acestora in conditii de

eficienta pentru a limita cheltuielile de efectuat la resursele financiare alocate. Exista, totusi, greutati
in intocmirea bugetelor de venituri si cheltuieli la nivel de subdiviziuni organizatorice, datorita
faptului ca o serie de indicatori economici si financiari nu se pot urmari la nivel de sectii de
productie de exemplu, ci numai la nivelul intreprinderii (productia exercitiului, cifra de afaceri,
profitul, etc.).

Pe functiuni, bugetul de venituri si cheltuieli se poate intocmi pentru:

- activitatea de exploatare si care cuprinde bugetul activitatii de aprovizionare, bugetul activitatii

de productie, bugetul activitatii de desfacere (bugetul vanzarilor), bugetul activitatii generale de
conducere;
- activitatea de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si introducerea progresului
tehnic cu bugete de venituri si cheltuieli pe obiective de cercetare, proiectare;

- activitatea de investitii, cu bugete de venituri si cheltuieli pe fiecare obiect de investitii;

- bugetul general al actiunilor social-culturale cu bugete pe fiecare fel de actiune: trimiteri la

tratament balnear si odihna, cresa, gradinita, daca e cazul, cantine restaurant, camine muncitoresti,
dispensare medicale etc.

3. Întocmirea bugetului general al entității

Pentru coordonarea lucrărilor privind întocmirea bugetului general la întreprinderi se creează
comisii bugetare. Comisia bugetară este formată din reprezentanţii conducerii de vârf a întreprinderii
(directorul financiar, conducătorii secţiilor de producţie, marketing, aprovizionare, planificare,
contabilităţii, etc). Această comisie trebuie să elaboreze instrucţiunea (regulamentul) privind
întocmirea bugetului, care reprezintă un îndrumar util pentru conducătorii responsabili de întocmirea
bugetului. Procesul de elaborare a bugetului general poate fi divizat în două părţi componente:
1) pregătirea bugetului operaţional;
2) pregătirea bugetului financiar.

Etapele elaborării bugetelor:

- Stabilirea obiectivelor entităţii
- Elaborarea unor bugete provizorii (prebugete)
- Verificarea coerenţei (legăturilor) bugetare
- Elaborarea bugetelor definitive şi transmiterea acestora către centrele de responsabilitate
- Executarea bugetelor şi actualizarea lor în funcţie de evoluţia mediului de afaceri şi a realizării
obiectivelor
- Întocmirea bugetului general al unei entități
 Datele inițiale:

Elemente de costuri indirecte de productie

Bugetul vânzărilor
Prima etapă sau punctul de pornire în procesul bugetarii o constituie întocmirea bugetului
vânzărilor. Previzionarea vânzărilor constituie una dintre etapeşe cele mai importante ale procesului
bugetar, etapă care defineşte politica comercială a entităţii. Previzionarea vânzărilor porneşte de la
analiza cifrei de afacere pe ulrimii cinci ani. În acest caz este necesar de analizat următoarea
informaţei:
- din exterior - entitatea funcţionează într-un mediu economic şi competitiv specific, care
trebuie analizat şi cifrat;
- din interior – informaţii despre cerinţele clienţilor, vânzări potenţiale furnizate de agenţii de
vânzări;
- tendinţe – presupune trasarea unei evoluţii pe seama datelor deja înregistrate şi întocmirea
unui trend posibil.
La previzionarea vânzărilor se mai iau în vedere: campanii de publicitate şi promoţii, analiza
comenzilor nesatisfăcute şi analiza comenzilor recente, etc. Vânzările condiţioneăză întreaga
activitate a întreprinderii, variaţia acestora este considerată factor de risc asupra performanţei şi
poziţiei financiare a entităţii. Deci, bugetul vânzărilor conţine informaţii privind volumul planificat
al vânzărilor în expresie cantitativă, preţul şi venitul aşteptat de la fiecare tip de produse. La
întocmirea bugetului vânzărilor se foloseşte următoarea formulă
Bugetul vînzărilor, poate să conţină informaţii privind vînzările pe:
- perioade (luni, trimestre);
- tipuri de produse (servicii);
- regiuni;
- vînzători;
- cumpărători (clienţi).
La întocmirea bugetului vânzărilor se foloseşte următoarea formulă:
Venitul din vânzări= Volumul bugetar al vânzărilor x Preţul bugetar de vânzare

Bugetul producţiei
Bugetul de producţie reprezintă un plan detaliat care identifică produsele sau serviciile ce trebuie
fabricate pentru a asigura realizarea programului vânzărilor şi nevoile de stocuri. Nivelul producţiei
se deduce din programul vânzărilor şi din raportul stocurilor de produse finite. Se întocmeşte numai
în expresie cantitativă şi intră în sfera de responsabilitate a şefului de producţie.
Obiectivul acestui buget îI constituie asigurarea volumului producţiei care este suficient pentru
satisfacerea cererii cumpărătorilor şi crearea unui nivel al stocurilor de produse finite raţional din
punct de vedere economic.
La întocmirea bugetului de producţie se foloseşte următoarea formulă:
 Bugetul producţiei = Volumul bugetar al vânzărilor + Stocul bugetar de produse finite la finele
perioadei bugetare – Stocul de produse finite la începutul perioadei bugetare

Bugetul de achiziţii cu materiale – determinarea cantităţii totale de materiale care trebuie

achiziţionată:
După stabilirea producţiei fizice se trece la stabilirea necesarului de achiziţii şi costurilor de
producţie pe centre de producţie (sectii de producţie). Pentru elaborarea bugetului de asigurare cu
materii prime şi materiale poartă răspunderea conducătorul secţiei de aprovizionare. Sarcina lui
constă în procurarea oportună a materiilor prime şi materialelor pentru asigurarea unui proces
continuu al producţiei. Acest buget conţine calculul cantităţii de materii prime şi materiale care
trebuie procurată în perioada bugetară şi valorii acestor achiziţii.
Obiectivul acestui buget constă în gestionarea eficientă a cumpărărilio, astfel încît să se evite
perturbări în derularea programului de producţie şi vânzări. Pe baza informaţiilor din bugetul de
producţie se determină consumul de materiale. Consumurile programate permit estimarea
materialelor de achiziţionat în unităţi fizice. Ponderînd unităţile fizice ale materialelor previzionate
cu preţurile estimate se elaborează bugetul aprovizionărilor.
Calculele necesare se efectuiază astfel:
Achiziţii necesare (în unităţi naturale)= Volumul bugetar al producţiei x Cantitatea bugetară de
materiale pentru o unitate de produs + Stocul bugetar de materiale la finele perioadei bugetare –
Stocul de materiale la începutul perioadei bugetare
Bugetul de achiziţii cu materiale – determinarea valorii achiziţiilor fiecărui tip de materiale şi
a valorii tuturor achiziţiilor,
Achiziţii necesare (în unităţi valorice)= Achiziţii necesare (în unităţi naturale) x Costul unitar al
materialelor
 Bugetul costurilor directe de materiale
Bugetul consumurilor directe privind retribuirea muncii prezintă detaliat previziunile privind
necesarul deforţă de muncă pentru o perioadă de timp şi costurile aferente. Acest buget determină
timpul de lucru (în ore) necesar pentru îndeplinirea volumului planificat ai producţiei şi consumurile
băneşti pentru retribuirea acestuia. La elaborarea bugetului se utilizează norme de muncă, tarufe de
salarizare şi programul de producţie al perioadei bugetare.. In lipsa acestora, ele trebuie calculate
ţinând cont de numărul, programul de lucru al salariaţilor încadraţi nemijlocit la fabricarea unui
anumit tip de produse şi salariile tarifare ale acestora. În acest buget la deciderea administraţiei se
poate include şi cheltuielile aferente utilizării forţei de muncă .
Formula de calcul este următoarea: 
Bugetul CDM = Volumul bugetar al producţiei x Cantitatea bugetară de materiale pe o unitate
de produs x Costul unitar al materialelor

Bugetul costurilor directe privind retribuirea muncii

Bugetul CDRM = Volumul bugetat al producţiei x Timpul necesar pentru o unitate x Tariful de
plată a unei ore
 Bugetul costurilor indirecte de producţie
Bugetul consumurilor indirecte de producţie prezintă previziunile privind consumurilor indirecte
de producţie necesare la realizarea producţiei programete. Estimarea consumurilor indirecte de
producţie are în vedere şi comportamentul cheltuielilor faţă de volumul activităţii: variabile şi
constatnte, pentru a asigura un buget flexibil.
Scopurile acestui buget are două obiective:
1) să integreze toate bugetele CIP elaborate de managerii pentru producţie (adică ale tuturor
subdiviziunilor de producţie);
2) acumulând această informaţie, să calculeze normele (coeficienţii) de repartizare a acestor
consumuri pe tipuri de produse fabricate.
 Bugetul costului produselor fabricate
Bugetul costului producţiei fabricate prezintă previziunile privind costul produselor fabricate pe
fiecare fel de produs. Costul bugetar al produsului finit se determină în baza consumurilor directe
materiale, consumurilor directe privind retribuirea muncii şi consumurilor indirecte de producţie în
perioada bugetară, ţinând cont de stocurile planificate ale producţiei în curs de execuţie.
Formula de calcul este următoarea:
Costul bugetar al produselor fabricate = CDM + CDP + CIP + Modificări ale producţiei în curs
de execuţie

Bugetul costului total al produselor fabricate

 Bugetul costului vânzărilor
Bugetul costului vânzărilor prezintă previziunile privind costul produselor vândute. Acesta este
un document de plan care conţine costul producţiei ce se prevede să fie vândute în perioada
bugetară. Formula de calcul este următoarea:
- Costul mediu ponderat = (Soldul produselor finite la începutul perioadei bugetare + Costul
bugetar al produselor fabricate) : cantitatea produselor (inițiale+fabricate) x cantitatea
produselor bugetate pentru vinzare
- FIFO = Soldul produselor finite la începutul perioadei bugetare + Costul bugetar al produselor
fabricate – Cantitatea produselor bugetate finale x costul bugetat fabricat
 Concluzie
Bugetarea reprezintă un proces de determinare a acţiunilor care urmează să fie efectuate în viitor
şi de prezentare a acestora sub forma unui sistemde bugete.
Considerăm importantă bugetarea în afaceri, întrucât reprezintă o metodă formală de detaliere a
planificării financiare. Aceasta vine în sprijinul managerilor întreprinderilor în atingerea obiectivelor
strategice stabilite. Perioada actuală de criză este privită de unii specialişti ca o fază de regresie
economică (declin) din cadrul ciclului economic, deci o fază normală într-o economie de piaţă. Ca
urmare, este normal ca toţi indicatorii de performanţă să înregistreze pierderi. Acest lucru ne face să
recomandăm conducerii firmelor să acorde o mai mare atenţie administrării eficiente a resurselor,
folosind în acest scop planificarea şi bugetele.
Întocmite la nivelul fiecărei structuri organizatorice, fie ea loc generator de costuri, secţie sau
chiar întreprindere, bugetele servesc la: a dimensiona volumul de activitate, în vederea stabilirii
cuantumului şi condiţiilor de alocare şi utilizare eficientă a resurselor, precum şi a împărţirii
responsabilităţilor celor implicaţi cu privire la gospodărirea mijloacelor alocate şi la realizarea
obiectivelor.
Bugetarea întreprinderilor este una dintre cele mai importante componente ale planificării
economice, care la rândul său face parte din managementul financiar. De fapt, este un tip special de
planificare, care se bazează pe principiile și metodele de execuție, pregătire, control, evaluare și
ajustare a bugetelor, prezentate sub forma unei forme specifice de planuri. Într-un alt mod, se poate
spune că bugetarea la o întreprindere are în plan activitățile economice viitoare ale organizației, ale
căror rezultate sunt elaborate cu ajutorul sistemului bugetar.