Tot în această zi, pomenirea minunii celei mari din Niceea, când

sfântul Vasile cel Mare a deschis prin rugăciune uşile bisericii

soborniceşti şi a dat-o în seama ortodocşilor.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Meletie

Valisiotul Mărturisitorul, care a trăit în anii o mie două sute trei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Marcu
Eugenicul cel din Efes, singurul luptător, apărător şi păzitor al
Ortodoxei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru

Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.

Sinaxar 20 Ianuarie
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului
părintelui nostru Eftimie cel Mare.

Acest cuvios părinte, Eftimie cel Mare, a trăit pe vremea

împăratului Graţian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul
mitropoliei Armeniei, din pântece sterp şi neroditor, ca şi
sfântul Ioan Botezătorul. Părinţii lui, Pavel şi Dionisia, erau
oameni cucernici. Numele şi l-a primit potrivit cu făgăduinţa de
sus, căci pe când părinţii lui se rugau să aibă fii, glas de sus a
venit spunându-le să se bucure şi să fie cu voie bună (iar
numele Eftimie pe elineşte înseamnă voie bună).

După moartea tatălui său, a fost dus de maica lui la Evtroiu,

marele episcop al Melitinei, şi acesta l-a rânduit în ceata
clericilor. Având aplecare către învăţăturile cele sfinte şi
întrecând în nevoinţe şi în săvârşirea faptelor bune pe toţi cei
deopotrivă cu el, a fost silit să se hirotonisească preot şi să
primească purtarea de grijă a sfintelor mănăstiri şi schituri.
Când a ajuns în vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim şi s-a
sălăşluit într-una din peşterile din munte, împreună cu cuviosul
Teoctist (prăznuit la 3 septembrie). Aci a izbăvit pe mulţi din
boli grele. Se zice că şi el a hrănit, cu puţine pâini mici, patru
sute de oameni călători, care veniseră la mănăstirea lui. Şi pe
multe femei, care nu năşteau le-a făcut roditoare, cu ruga lui,
aşa cum şi el, cu puterea lui Dumnezeu, se născuse din cea
care vreme îndelungată fusese stearpă.
Ca şi Ilie a deschis porţile cerului şi a tămăduit pământul de nerodire. Strălucirea lăuntrică a sufletului
acestui cuvios a vădit-o şi stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, şi sta lângă el
până se sfârşea Sfânta Jertfă, văzut fiind de toţi cei din jurul lui. El vedea cu mintea şi gândurile celor
ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat şi pe cel ce era
întinat, iar acesta era semnul curăţiei celei mai desăvârşite. Acest fericit ajungând la nouăzeci şi şapte
de ani s-a mutat către Domnul, în zilele împăratului Leon cel Mare.

Era cuvios la chip; la fire fără de răutate, alb la faţă, vioi la trup, dar stăpânit, cărunt la păr şi avea
barbă lungă până la brâu. Se mai spune despre el că, la moartea unui călugăr care trecea drept om
înţelept şi înfrânat, dar care în fapt era cu totul altfel, fericitul a văzut un înger trăgându-i sufletul din
el cu o suliţă, şi a auzit şi glas care vădea faptele ruşinoase cele ascunse ale monahului.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu

şi Vasilid.

Aceşti sfinţi mucenici, au trăit pe vremea împăratului Diocleţian. Ei erau plini de bogăţie şi membri ai
senatului. Au crezut în Hristos şi au primit botezul, atunci când au văzut pe episcopul Teopemt, cum
răbda chinuri şi cum făcea minuni cu puterea lui Hristos. De aceea, fiind aduşi în faţa împăratului, li s-
au luat mai întâi brâiele, apoi au primit tot felul de chinuri de moarte. Sfântul Vas a fost băgat într-o
groapă până la mijloc, i s-au tăiat mâinile şi măcelarindu-i-se tot trupul şi-a dat duhul. Sfântul Eusebiu
a fost spânzurat cu capul în jos şi tăiat în bucăţi cu securea. Sfântul Eutihie a fost întins pe patru pari
până ce s-a rupt în trei bucăţi. Sfântului Vasilid i-au spintecat pântecele cu un cuţit. Şi aşa au primit
cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici In, Pin şi Tim.

Aceşti trei sfinţi mucenici, de neamul lor dintr-o ţară de la miazănoapte, fiind prinşi de barbarii
închinători la idoli, au fost duşi la stăpânitorul locului, care, văzând că mucenicii mărturisesc pe
Hristos, i-a osândit să piară prin îngheţare. Deci sfinţii au fost legaţi de nişte stâlpi, înfipţi în apa unui
râu. Şi era iarnă. Apa a îngheţat ajungând nemişcătoare ca şi trupurile nemişcate ale sfinţilor. În acest
chip şi-au sfârşit viaţa şi şi-au dat sufletele lor fericite în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea fericitului Petru Vameşul.

Pe timpul împăratului Iustinian, lui Petru acesta care era patrician, i s-a încredinţat toată ocârmuirea
Africii. Dar era foarte crud şi nemilostiv; pentru acesta fusese supranumit Zgârcitul. Odată, un sărac s-
a apropiat de el, căutând să-i ceară milostenie; dar el apucând o pâine, (că tocmai atunci brutarul îi
aducea pâinile gătite pentru el) a aruncat cu ea după sărac, ca şi cum ar fi aruncat cu o piatră. Dar
nici n-au trecut două zile că s-a îmbolnăvit greu şi în timpul bolii i s-a părut că vede o balanţă; de
partea stângă a balanţei se aflau nişte bărbaţi întunecaţi la chip, care puneau în taler faptele lui cele
rele, iar de partea dreaptă erau nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe şi minunaţi la faţă, care nu
găseau ce să pună în taler ca să se cumpănească, decât pâinea ce o aruncase cu mânie săracului.
Acestea văzându-le Petru, şi-a venit în simţiri şi după ce s-a sculat din boală a împărţit la săraci toată
avuţia lui, ba unuia i-a dat şi haina de pe el; iar în vis a văzut pe Hristos purtând haina aceasta. Apoi
fericitul s-a vândut rob la un argintar şi preţul vânzării l-a dat tot la săraci. În urmă văzând fericitul că
are să fie cunoscut cine este, a căutat să fugă din casa stăpânului său şi a zis către portar care era
mut şi surd: în numele lui Hristos, auzi-mă şi-mi deschide poarta. Şi minune, surdo-mutul a început să
audă şi să vorbească. Deci, deschizându-i-se, a fugit, ducându-se la Ierusalim şi de acolo la
Constantinopol, unde a şi adormit în Domnul. A fost îngropat în casa lui, în locul numit al Boului.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Tira şi Agni.

Tot în această zi, pomenirea evlaviosului împărat Leon cel Mare din
Tracia, numit Machelis.