Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Ana.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Zaharia, care a

mărturisit în Paleopatra din Peloponez şi, zdrobindu-i-se picioarele,
s-a săvârşit la anul 1782.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe

noi. Amin.

Sinaxar 21 Ianuarie
În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea cuviosului
nostru părinte Maxim
Mărturisitorul.

Cuviosul părinte Maxim a trăit până în zilele

răucredinciosului împărat Constans, care a
împărăţit între anii 642-648. Constans a fost tatăl
binecredinciosului împărat Constantin Pogonatul şi
nepotul viteazului împărat Heraclie, cel care a biruit
pe perşi, de unde a adus în spate crucea Domnului,
de la Ctesifon până la Ierusalim, în anul 629, la 14
septembrie. Cuviosul Maxim fiind iscusit în treburile
politice, învăţând şi meşteşugul bunei cârmuiri, şi
cu fire bună şi minte dreaptă fiind împodobit, a
ajuns la împăraţii cei dinainte sfătuitor împărătesc
şi secretarul cel dintâi. Dar pentru că se răspândea
părerea greşită şi vicleană a celor ce ziceau că
Mântuitorul a avut numai o voinţă, înlăturând prin
aceasta părere credinţa în cele două firi ale lui
Hristos şi pentru că cei răucredincioşi răspândeau
prin pieţe porunci greşite, care întăreau acest eres
şi lipeau aceste porunci chiar înaintea bisericii celei
mari, cuviosul Maxim neputând răbda să se
pângărească şi el laolaltă cu toţi nelegiuiţii aceştia,
părăsind dregătoriile lumeşti, n-a mai voit să
locuiască în sălaşurile păcătoşilor, şi a mers la
Mănăstirea din Hrisopoli, unde s-a călugărit şi a
ajuns mai apoi egumen al mănăstirii. Aprinzându-se
de dumnezeiască râvnă s-a dus la Roma cea veche,
şi a înduplecat pe fericitul papă Martin, să strângă
un sobor al locului aceluia şi să dea anatemei pe
începătorii şi pe pricinuitorii acestui eres păgânesc,
care susţineau că în Hristos este numai o singură
voinţă. El a alcătuit multe scrieri pentru mustrarea
şi ruşinarea celor ce credeau în acest eres, şi a scris cărţi doveditoare despre adevărul credinţei
noastre, sprijinite pe Sfânta Scriptură, trimiţându-le pretutindeni în lume. Întorcându-se de la Roma,
împreună cu cei doi Anastasie, ucenici ai lui, el a fost adus ca vinovat înaintea Senatului care
împărtăşea împreună cu împăratul acelaşi eres. Şi în timp ce toţi se supuneau voinţei împăratului,
numai el s-a ridicat împotrivă şi a îndemnat şi pe alţii să nu se supună, încredinţându-i prin scrisori să
nu-şi schimbe credinţa lor. Din cauza aceasta a fost trimis la închisoare în Tracia şi stăruind în dreapta
credinţă i s-a tăiat mâna şi limba. Din Tracia a fost trimis în exil în Lazichia, unde a trăit trei ani. Şi în
plinătatea vârstei fiind, după o boala scurtă, a răposat în Domnul, în anul 662 şi a fost îngropat în
Mănăstirea sfântului Arsenie, din acea ţară a Lazilor, făcând în toate zilele multe minuni. Din cei doi
ucenici ai lui, celui mai vârstnic i s-a tăiat şi lui limba, şi a fost trimis într-o închisoare îndepărtată. Iar
cel mai tânăr a fost trimis într-o cetate din Tracia, unde şi-a sfârşit viaţa.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Neofit.

Acest sfânt mucenic a fost din Niceea Bitiniei, fiu de părinţi binecredincioşi, pe nume Teodor şi
Florentina, în timpul împăratului Diocleţian. De la începutul vieţii sale a fost plin de darul lui
Dumnezeu. Astfel pe când era abia de 9 ani şi învăţa carte cu alţi copii, făcea rugăciuni şi sporea
minunat la învăţătură. Şi venea o porumbiţă de zbura în jurul patului lui, vorbind un grai omenesc.
Întâmplându-se ca maica lui să moară, copilul a înviat-o prin rugăciunea sa.

Pornind apoi către muntele Olimpului, a intrat într-o peşteră, unde a fost călăuzit de porumbiţă.
Gonind fiara care se găsea acolo, a locuit în peşteră, fiind hrănit de un înger. Când a fost în vârstă de
11 ani, din arătare dumnezeiască s-a coborât din munte, şi-a sărutat părinţii, a dat la săraci din avutul
lor şi s-a întors în munte. La vârsta de 15 ani a stat înaintea guvernatorului Deciu, povăţuit fiind de
îngeri. Aici, pentru îndrăzneala lui neaşteptată, întâi a fost supus la felurite chinuri, după care a fost
omorât cu sabia de un barbar, care s-a repezit asupra lui.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Zosim,

episcopul Siracuzei din insula Siciliei.

Acest cuvios părinte era din Sicilia, fiu de părinţi credincioşi, cucernici şi bogaţi, care aveau o moşie
lângă mănăstirea sfintei Lucia fecioara. După ce Zosim s-a născut şi a fost înţărcat, a fost dăruit sfintei
Lucia, împreună cu moşia. Şi vieţuind în mănăstire, a fost rânduit păzitor al raclei sfintei. Odată,
ducându-se la părinţi, acasă, aceştia nu i-au îngăduit să stea cu ei, ci l-au trimis înapoi la locaşul
sfintei, zicând că trebuie să stea acolo unde a fost dăruit. După treizeci de ani a ajuns egumen al
mănăstirii, apoi a fost făcut episcop al cetăţii Siracuza, de Teodor, papa Romei. Şi păstorind bine
turma cuvântătoare încredinţată lui şi pe mulţi întorcându-i de la necredinţă la credinţă şi de la răutate
la bunătate, a adormit în pace, trăind cincizeci de ani.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii sfinţilor mucenici Evghenie,

Valerian, Candid şi Achila, care au mărturisit în Trapezunt.

Aceşti sfinţi mucenici au luptat muceniceşte pe vremea împăratului Diocleţian, a lui Maximian şi a lui
Lisie Duca. Valerian, Candid şi Achila ascunzându-se în munţii Trapezuntei, Lisie i-a prins. Şi
mărturisind ei pe Hristos, Lisie i-a exilat într-o mică cetate din ţinutul Lazichiei, numită Pitius. De acolo
fiind aduşi la Trapezunt şi înfăţişaţi lui Lisie au fost supuşi la multe chinuri şi apoi au fost închişi. După
câteva zile, prinzând şi pe Evghenie l-au bătut cu cruzime, apoi a fost dus împreună cu dregătorul în
templul idolilor, unde sfântul rugându-se, au căzut toţi idolii şi s-au zdrobit ca praful. Pentru aceasta a
fost şi el supus la chinuri. Apoi toţi sfinţii fiind băgaţi într-un cuptor aprins şi rămânând nevătămaţi, au
fost omorâţi cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Irina în biserica închinată ei de

lângă mare.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Agni.

Sfânta muceniţă Agni era din cetatea Romei şi se trăgea dintr-un neam strălucit. Viaţa ei se potrivea
cu numele, căci era curată la suflet şi la trup. Multe femei mergeau la dânsa şi ea le învăţa cuvântul