Factorii umanizarii

Procesul de umanizare a revolutionat structura biosferei de pe planeta noastra, dar specia

umana nu va ramane doar un component al acestei sfere dotata cu viata, ci va realiza
modificari in interesul societatii de azi si de maine. Geneza omului nu s-a petrecut brusc, ea a
constituit un proces evolutiv, de lunga durata, timp in care materia preumana s-a confruntat
cu factorii mediului de coexistenta, invingand numeroase obstacole, fiecare creându-i un
plus de insusiri, pana la cucerirea celui mai inalt pisc al piramidei din structura biosferei.
Dintr-un salt calitativ in altul, din sute in sute de mii de ani, specia preumana a dobandit alte
si alte insusiri, pana la slefuirea inteligentei de acum a lui Homo sapiens.

Existenta omului este o consecinta a naturii materiei. Miscarea ei si evolutia sunt legi
universale. In virtutea acestor legi obiective, tot ce exista in natura, toate fiintele vietuitoare,
de la bacterie pana la om, sunt rezultatul legilor evolutiei. De aceea, originea omului trebuie
vazuta prin prisma evolutiilor incepute de aproximativ 3.6 miliarde de ani, un sir de
autocreatii ale biomateriei din materie, cu forme si functii care s-au derulat fara pauza, in
contextul mediului ambiant.

Toate salturile cantitative si calitative in decursul erelor geologice au aparut unele din altele,
insumandu-se mereu pana la complexitatea stucturala a speciei umane. De la mersul pe plan
orizontal, la cel vertical, a fost nevoie de o serie de incercari, unele cu jertfe, altele cu
succese, a caror suma a creat marele salt calitativ intruchipat in biostructura lui Homo
sapiens. Evolutia fiintelor vietuitoare, ca si aparitia omului, trebuie legata de complexul
factorilor de mediu, care de asemenea au evoluat mereu si schimbarile acestora au
determinat modelarea materiei vii, nu din intamplare, ci ca o necesitate generata de alte
necesitati, fara intrerupere.

Procurarea hranei, apararea de atacul unor animale salbatice, construirea de adaposturi,

cresterea copiilor, toate acestea au obligat omul preistoric sa execute diferite munci, punand
in acelasi timp mintea la contributie. In acest fel, injghebarea societatii umane, inca in
primitivism, a trebuit sa progreseze. Astfel se explica disparitia acelor “incercari de
umanizare” din structura lui Homo erectus, care nu au progresat si au cazut, probabil, prada
unor fiare, care pe atunci erau in plina ploriferare. Deci, putem sublinia ca munca chibzuita si
perseverenta a creat specia umana si aceeasi munca il duce pe om spre o civilizatie din ce in
ce mai inalta. Paralel cu utilizarea si confectionarea diferitelor unelte, fie de aparare, fie
pentru vanat sau de utilitate pentru ingrijirea celor noi nascuti, a obligat omul sa articuleze
cuvinte, sa dea nume obiectelor, animalelor, semenilor sai etc. De la acest pas inceput,
progresul a venit de la sine. Aparitia mai multor limbi are o explicatie simpla, datorita
izolarilor geografice a unor grupe, devenite triburi de oameni, care s-au stabilit pe acele
locuri unde au gasit posibilitatea de a-si asigura existenta in conditii mai convenabile.
Izolarea geografica, conditiile diferite de mediu, mijloacele de existenta au dat nastere
raselor de oameni.