Cu grija, trupul decedatului este adus la mal, unde se aduna trecatorii ce se plimbau linistiti,

admirand Spreea. Zeci de oameni s-au strans imprejurul cadravului, vrand sa afle cele
intamplate. Dupa scurt timp de la gasirea acestuia, sosesc la fata locului. Vazand multimea
formata, incep sa ii indepartez pe oameni de trupul neinsufletit al barbatului, cu scopul de a nu
pierde informatii valoroase despre crima savarsita.

-Numele meu este Klaus si ma prezint in fata dumneavoastra drept detectiv al orasului. Va rog sa
pastrati o distanta de minim 3 metri fata de cadavru, spun eu catre multimea amutita. Va inteleg
curiozitatea, dar pentru a elucida moartea misterioasa a acestui tanar, trebuie sa deschidem o
ancheta, in urma careia vom afla tot ce vrem sa stim.

Cu un cutit, incep sa tai mantaua in care decedatul era infasurat. Se vedea clar faptul ca cel ce a
comis crima avea intentii criminale, insa nu avea experienta, din moment ce o parte din arma
folosita a ramas infipta in pieptul barbatului. Intrebati fiind daca recunosc persoana decedata,
nimeni nu raspunde afirmativ. Intr-adevar, nu puteai observa cu ochiul liber cine era victima, din
moment ce fata i-a fost desfigurata. Specialistii aflati acolo preiau cadavrul si il duc la un centru
de cercetare, pentru o analiza amanuntita.

In urmatoarea dimineata, articolul despre tanarul gasit plutind pe apa Spreei apare in ziare. Dis
de dimineata ma pornesc spre morga cu dorinta de a incepe ancheta. La intrarea cladirii ma
astepta un tanar de vreo 20 de ani. Intrebandu-l de ce a venit, tanarul imi raspunde:

-In timp ce citeam ziarul, am descoperit articolul despre cel gasit in raul ce traverseaza orasul. In
ciuda faptului ca victima era desfigurata, iar nimeni nu a putut sa o identifice, un detaliu
semnificativ mi-a atras atentia: arma folosita de criminal, o lama cu doua taisuri. Chiar daca pare
imposibil, am recunoscut lama instant.

-Unde ai mai vazut arma? intreb eu, surprins.

-In biroul croitorului Arz, cand a trebuit sa iau un costum facut la comanda. Din cele auzite, astfel
de lame sunt foarte rare, iar anumite persoane pot pune mana pe un asemenea exemplar, printre
care se numara si el. Cu siguranta el a fost unul dintre complici, daca nu chiar cel ce a savarsit
crima. Am uitat sa ma prezint, sunt Lukas, fratele mai mic al victimei, sir Aubrey de Vere. Fratele
meu si Arz au avut multe neintelegeri pe parcursul ultimilor ani, toate fiind cauzate de bani.
Aubrey cumpara haine facute doar de acest croitor, cu care se stia de ani buni. Insa, din cauza
lipsei de bani, fratele meu nu mai platea hainele, amanand plata acestora, lucru ce l-a deranjat pe
Arz cu siguranta. Asadar, probabil acesta este motivul care l-a facut sa actioneze astfel.

-Aubrey de Vere...imi suna cunoscut numele. Cat despre croitorul Arz, am avut ocazia de a-l
cunoaste acum ceva timp. Parea un om extraordinar. Se pare ca aparentele chiar pot insela. Ei
bine, cele spuse de dumneavoastra cu siguranta ne vor ajuta sa punem capat acestei anchete
mult mai devreme decat ne-am fi asteptat.

-Ma bucur ca am putut fi de folos, spune Lukas. Va rog sa ma tineti la curent cu desfasurarea
anchetei, daca se poate. Acum e timpul sa plec, mi-a parut bine!

Astfel, Lukas dispare in multimea de oameni ce traversa centrul orasului.

Lama ramasa in piept este extrasa, iar vorbele lui Lukas se adeveresc. Lama Zlatoust, o lama
ingusta cu doua taisuri, era de origine rusa, fiind introdusa ilegal in tara. Un alt detaliu care mi-a
atras atentia a fost lipsa etichetelor de pe hainele cadavrului, care contineau numele celui care
le-a creat. Dupa ce sigilez bucata de lama scoasa, decid sa vizitez atelierul croitorului Arz,
sperand ca voi gasi pe cineva acolo.

Orasul era intr-o continua neliniste, in urma celor intamplate seara trecuta. „Multe intrebari si
niciun raspuns”, aud eu in timp ce trec pe langa o multime care discuta despre aceasta tema.
Ajuns la atelier, observ usa larg deschisa. La intrare se afla o pereche de pantofi maronii, care, cel
mai probabil, apartineau unui barbat. In interior nu se afla nimeni, decat un dezastru de
nedescris: hartii aruncate pretutindeni, mobila cazuta pe podea, bucati de material imprastiate
pe banca de lucru. Intrand in biroul croitorului, gasesc urme de sange pe perete si pe podea, insa
arma acestuia era de negasit. Iesind in curtea din spate, descopar o groapa facuta recent,
batatorita, care era acoperita de o gramada de frunze uscate. Cu grija, am dat la o parte gramada
pentru a ma apuca de sapat. Nu dureaza mult pana ce gasesc ce a mai ramas din lama folosita
pentru asasinarea lui sir Aubrey de Vere. Astfel, atelierul devine un loc al crimei in adevaratul
sens al cuvantului. Nu-mi ramane decat sa sigilez restul de arma gasita si sa alertez autoritatile.

In cateva minute, locul este impanzit de echipaje speciale, dar si de trecatorii curiosi sa afle toate
detaliile. In ciuda faptului ca am descoperit modul in care crima a fost savarsita, ancheta nu este
complet incheiata, deoarece faptasul inca nu a fost prins.

Dupa o astfel de zi, ma refugiez in biroul meu, unde sper sa pot gasi liniste sufleteasca. In timp ce
imi savuram cafeaua proaspat facuta, aud 2 batai scurte in geamul usii, care se deschide usor.
Era Lukas, palid la fata, cu un plic in mana, pe care mi-l inmaneaza:

-L-am gasit in cutia postala, cand m-am intors acasa. Am crezut ca este un plic obisnuit, pana am
vazut numele celui care mi l-a trimis.

Analizez cu atentie plicul si observ numele croitorului Arz, presupusul criminal, pe spate. „Te voi
prinde in cel mai neasteptat moment, iti promit asta. Al tau tovaras, Arz” scrie negru pe alb pe
foaia ce se afla in plicul alb, cu colturile indoite si o pata de sange pe margine.