a fost hirotonit Timotei, care îi înşelase şi pe care l-au suit în scaunul arhieresc.

Iar Leon cel Mare,

care a împărăţit după Marcian, fiind înştiinţat de aceasta, a poruncit ca Timotei să fie dat în stăpânirea
episcopilor ca să-l judece canoniceşte. Şi aceia dezbrăcându-l de cinstea arhierească, l-au surghiunit la
Gangra; iar pe mirenii ce fuseseră părtaşi la uciderea lui Proteriu, pedepsindu-i împăratul, cu bătăi şi
cu închisori şi cu ciuntiri de mădulare, a poruncit să fie hirotonit episcop al Alexandriei un alt Timotei,
dreptcredincios, supranumit Salofachiolul. Şi aşa a luat sfârşit cearta de acolo.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Nestor.

Acest mucenic a trăit pe vremea împăratului Deciu, şi a ighemonului Publiu, în Perga Pamfiliei. Pentru
că cinstea pe Hristos, a fost prins de mai-marele Irinah, şi adus la ighemon, înaintea căruia
mărturisind credinţa în Hristos, a fost răstignit, şi cu glasuri de mulţumire către Dumnezeu a strigat şi
pe credincioşi întărindu-i şi-a dat duhul.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor femei: Chira şi Marana.

Patria acestora a fost Bereea cea dinspre Răsărit. Şi erau de neam ales şi strălucit, având şi creşterea
potrivită cu neamul. Dar pe toate acestea defăimându-le au intrat într-o căsuţă mică, căreia i-au
astupat uşa cu zid şi cu pietre, lăsând o ferestruică prin care primeau hrana cea de nevoie, şi vorbeau
cu femeile cele ce mergeau către dânsele, înălţau doxologii lui Dumnezeu. Şi toată vremea cea de
peste an o petreceau în tăcere; numai în vremea Cincizecimii vorbeau. Şi singură Marana vorbea cu
cele ce veneau la ele; căci glasul Chirei nimeni niciodată nu l-a auzit. Şi purtau pe trupul lor lanţuri de
fier prea grele, şi îmbrăcămintea le era foarte mare, încât le acoperea cu totul picioarele şi tot trupul.
În asemenea chip vieţuind, au petrecut patruzeci şi doi de ani. Cu postirea şi cu înfrânarea răbdării
atât s-au osebit, încât timp de trei ani întregi odată la patruzeci de zile gustau hrana, şi în ceilalţi trei,
după trei săptămâni, întocmai ca proorocul Daniil. Şi la purtătorul de viaţă Mormânt al lui Hristos
ducându-se nicidecum n-au gustat hrana până ce n-au făcut închinăciune. Şi iarăşi întorcându-se fără
a mânca, au săvârşit călătoria lor. Iar lungimea drumului era de douăzeci de verste, precum am zice
de douăzeci de zile. Şi ducându-se încă şi la biserica cea din Isauria, a bunei biruitoare muceniţe
Tecla, asemenea au făcut: s-au dus şi s-au întors fără a mânca. Cu asemenea vieţuire împodobind
neamul femeiesc, s-au mutat către Domnul, pe Care Îl doreau.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici cei şase din Egipt,
care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor apostoli: Nimfas şi Evvul, care

în pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Varsos, episcopul

Damascului, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Avrichiu, care de

sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei noii muceniţe Chirana

preaînţeleapta, din Tesalonic, care în chinuri s-a săvârşit, la anul
1751.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Casian Romanul şi Gherman.

Pentru vieţile acestora, a se vedea ziua de 29 februarie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
noi. Amin.

Sinaxar 1 Martie
În această lună, în ziua întâi, pomenirea preacuvioasei muceniţe
Evdochia samarineanca.

Sfânta Evdochia samarineanca era de fel din cetatea

Iliopolei, care se găsea în provincia Libanului, în Frigia. A
trăit pe vremea împărăţiei lui Traian. Mai întâi a dus o
viaţă de desfrâu, atrăgând la sine pe mulţi care o
îndrăgeau din pricina chipului ei frumos. Cu aceasta ea a
adunat multă avere. După aceea însă a venit la Hristos,
iar prilejul i l-a dat un oarecare monah Ghermano, pe
care ea l-a auzit odată vorbind despre credinţa cea
adevărată şi despre pocăinţă. Deci, fiind îmboldită de
nevoia de a-şi schimba felul de viaţă, datorită şi unor
descoperiri dumnezeieşti ce i s-au făcut, a fost botezată
de către episcopul Teodot. Într-una din descoperirile ce i
s-au făcut, s-a simţit răpită cu mintea şi s-a văzut pe
sine luată de mână de un înger şi ridicată la cer, unde
îngerii se bucurau cu toţii de întoarcerea ei în timp ce
ceva negru şi înfiorător la vedere scrâşnea din dinţi şi
striga, ca şi cum i s-ar fi făcut vreo nedreptate, dacă i s-
ar fi smuls de sub puterea lui Evdochia. După ce şi-a
împărţit toată averea şi a dat-o săracilor, s-a dus într-o
mănăstire şi în timp ce-şi petrecea viaţa în nevoinţe
duhovniceşti, fiind găsită de cei ce o îndrăgiseră mai
înainte, a fost luată de acolo şi dusă înaintea împăratului,
care urmase la împărăţie după Traian; dar înviind în chip
minunat pe copilul acestuia a fost lăsată în pace. La mulţi
ani după aceasta a fost supusă la cercetări de către Diogen, stăpânitorul Iliopolei, dar făcând iarăşi
minuni, a fost lăsată în pace. Numai sub Vincenţiu, care a urmat lui Diogen, i s-a tăiat capul cu sabia
pentru credinţa în Hristos. Şi aşa a luat de la Domnul cununa cea nestricăcioasă a muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Domnina, cea din Cir.

Sfânta Domnina se trăgea din părinţi binecredincioşi şi bogaţi. Încă din pruncie afierosindu-se lui
Dumnezeu, s-a dedat nevoinţelor pustniceşti şi înfrânării tuturor pornirilor trupului. Căci făcându-şi o
colibă lângă grădina maicii sale, a petrecut zi şi noapte în ea, udându-şi cu lacrimi neîncetat nu numai
obrajii ci şi veşmintele ei cele din păr, căci de o astfel de îmbrăcăminte se slujea. Către cântările
cocoşilor, intrând în biserică, laolaltă cu toată mulţimea credincioşilor, aducea lui Dumnezeu cântare
de laudă. Hrana ei era lintea înmuiată în apă; şi a suferit toată osteneala aceasta a postului, cu toate
că avea trup firav şi era încă de vie aproape moartă. Îşi acoperea faţa cu multă grijă cu o pânză, încât
nici ea nu putea vedea faţa cuiva şi nici cineva pe a ei. Îmbrăcămintea ei de păr o acoperea până la
genunchi şi grăia uşor şi gingaş cu toţi cei ce veneau la ea. Deci, petrecând în felul acesta ziua şi
noaptea, în cele din urmă s-a ridicat împreună cu faptele ei cele plăcute lui Dumnezeu, la Mirele ei cel
iubit, Hristos.