ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DE

LECTURĂ DUPĂ IMAGINI.

Lectura după imagini este un mijloc prin care se realizează

obiectivele educaţionale în mod sistematic, organizat în detaliu, la care
participă toţi copiii grupei. Ele se pot organiza pe grupuri mici sau frontal,
pe baza unor teme de interes comun şi se pot desfăşura fie sub forma lor
tradiţională, pe un singur domeniu, fie sub formă de activităţi integrate, cu
caracter interdiscilplinar.1
Forma de lectură, cea mai accesibilă unui copil din grădiniţă este
lectura după imagini.
În grădiniţă copilul dobândeşte prima experienţă a vieţii colective şi,
deşi libertatea sa este dirijată, canalizată, el întâlneşte mai puţine
constrângeri decât în mediul familial şi se exprimă cu mai multă încredere
şi naturaleţe.
Izolat, copilul realizează o lectură a imaginii, rezultată din alegeri
succesive, aleatorii, neţinând seama de alţii iar creaţia sa este folosită
personal şi nu are sens decât pentru el. În grup, copilul realizează o
lectură propriu-zisă a imaginii, iar creaţia sa dobândeşte un sens mai larg
pentru că o poate comunica. Împărtăşind colegilor săi bogăţia
descoperirilor sale, el are nevoie de prezenţa acestora pentru a-şi
confirma ceea ce el percepe, simte şi gândeşte, pentru că o activitate
creatoare autentică nu poate fi realizată dacă eşti izolat de lumea
înconjurătoare, închis în tine. Aceasta nu se poate realiza decât în
colectiv, în situaţii de comunicare şi de schimb între indivizi angajaţi într-o
activitate comună, îndreptată către obiective comune.
Rolul important în dirijarea activităţii copiilor îl are educatoarea prin
modul de concepere, proiectare şi conducere a lecturilor după imagini.
Cu tact, cu răbdare şi pricepere, educatoarea va dirija copilul nu numai
spre intuirea şi expunerea verbală a celor ilustrate, ci spre interpretarea
Damşa , I., Toma-Damşa, M., Ivănuş,Z. Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii şi în clasa I, Editura
1

Didactică şi Pedagogică,R.A. Bucureşti, 1996, pag.68.

lor, solicitând procesele gândirii: analiza, sinteza, generalizarea,
abstractizarea.
Imaginile prezentate copiilor oferă diferite posibilităţi în privinţa
dezvoltării gândirii şi vorbirii:
 Stabileşte legături între elementele compoziţionale, între
acţiunile redate.
Se ştie că la vârsta preşcolară apar interesele intelectuale propriu-
zise, copilul este preocupat de legătura dintre lucruri, de alcătuirea lor.
Imaginea (tabloul) are calitatea de a prezenta copilului elemente
compoziţionale în strânsă legătură între ele, cum ar fi în lectura după
imagini „Jocurile copiilor iarna”, care înfăţişează un grup de copii făcând
un om de zăpadă.
Pentru a se ajunge la forma finală, copiii au intuit acţiunile şi
personajele separat (un copil face bulgărele de zăpadă, altul
construieşte omul de zăpadă). Deşi au fiecare sarcini diferite, personajele
au acelaşi scop - construirea unui om de zăpadă, ceea ce favorizează
legătura între elementele compoziţionale. Acelaşi lucru se poate spune şi
despre celelalte personaje din tablou, care printr-o trăsătură comună se
integrează în aceeaşi temă (se dau cu sania, patinează, schiază, se
bulgăresc), jocurile de iarnă.
 Stabileşte legături între conţinutul tabloului şi experienţa de
viaţă a copilului.
În lectura după imagini „Activitatea copiilor la colţul naturii”, copiii
au reuşit să asocieze acţiunile din tablou – îngrijirea plantelor, hrănirea
peştilor din acvariu – cu activitatea lor de la colţul viu. Bogăţia experienţei
lor s-a reflectat într-o lecturare amănunţită a tabloului şi mai mult, analiza
tabloului a fost completată cu acţiuni reale de îngrijire şi de îmbogăţire a
colţului naturii.
 Interpretează acţiuni.
În această idee trebuie să excludem educatorul care consideră că
adevărul este numai cel susţinut de el şi caută să-l impună copilului.
 În lectura după imagini ”Toamna” există un grup compoziţional al
tabloului, format din doi şcolari, un băiat şi o fetiţă, care merg pe aleea
unui parc. Pentru stimularea gândirii divergente, educatoarea întreabă:
Unde credeţi că merg şcolarii?. Educatoarea putea să se limiteze la un
singur răspuns – „copiii merg la şcoală”, dar au existat şi alte răspunsuri
argumentate logic: „se întorc de la şcoală”, „se plimbă prin parc”, etc.
La întrebarea De ce sunt veseli copiii?, răspunsurile vor fi diferite:
„pentru că au luat nota 10”, „pentru că se plimbă prin parc”, „pentru că
merg acasă”.
Copiii au asociat expresia feţei cu anumite acţiuni, apar deci
raţionamente logice şi personale, referitoare la mesajul transmis prin
imagine. În această situaţie s-a mers în profunzime, urmărindu-se
înţelegerea de către copii a interdependenţei dintre general şi detaliu,
expresia fiind o reflectare a stării sufleteşti.
Eficienţa acestor activităţi se datorează, în mare măsură, modului
cum sunt formulate întrebările de către educatoare. Ele vizează tocmai
unele aspecte, sunt mai cuprinzătoare şi mai profunde, dau mai mult
câmp de gândire şi exprimare verbală copiilor, vizează mai mult aspectul
cauzal, explicativ, determină răspunsuri, atitudini critice, argumente în
susţinerea unui punct de vedere. Importanţa deosebită în înţelegerea şi
asimilarea cunoştinţelor o au întrebările pe care le adresăm copiilor, de
genul:
 Caută răspuns la întrebări care:
a) stimulează capacitatea de a stabili diferite legături între
elementele tabloului şi realitatea obiectivă.
În lectura după imagini cu tema „Iarna”, după ce se stabilesc
elementele componente ale tabloului, se precizează că acţiunea se
petrece în timpul iernii, şi se adresează copiilor întrebarea: După ce se
vede că tabloul reprezintă anotimpul iarna?. Copiii reuşesc, pe baza
experienţei proprii să observe că: pe stradă se văd sănii, copiii se joacă
cu bulgări de zăpadă, casele sunt acoperite de zăpadă, la acoperişuri se
văd ţurţuri, etc
 O situaţie similară se poate crea în aceeaşi activitate punând
întrebarea De unde a ajuns gheaţa la streşini?. Copiii vor răspunde că din
cauza frigului, că a pus-o iarna, etc.
b) cer copiilor să motiveze diferite acţiuni.
Copiii caută explicaţia fenomenelor observate sau analizate,
desprinzând legăturile cauzale, reale dintre fenomene şi acţiuni. Astfel
fenomenul creşterii şi dezvoltării plantelor este motivat de copii în lectura
după imagini „Activitatea copiilor la colţul naturii” – De ce udă copiii
plantele? – Ca să nu moară. De ce hrănesc copiii peştii? – Ca să crească
mari, etc.
Astfel copiii găsesc explicaţii, motivând acţiunile personajelor din
tablou, prin raţionamente simple, bazate pe experienţa lor de viaţă, sau
pe cunoştinţele însuşite anterior, găsind legături logice între acţiunea şi
scopul ei.
c) Întrebări care cer să fie presupuse consecinţele unor acţiuni
ale personajelor ilustrate – Ce s-ar întâmpla dacă n-am uda
florile, n-am hrăni peştii, am scoate peştii din apă?, etc.
Prin aceste întrebări, copiii sunt puşi în situaţia de a gândi, de se
exprima verbal, făcând abstracţie de suportul intuitiv şi bazându-se pe
experienţa proprie. Astfel se solicită gândirea divergentă iar copilul
trebuie să găsească mai multe soluţii la o anume problemă.
d) Întrebări care stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza.
La întrebarea De ce vedem în tablou mai mult culoarea
albă?, Ce culori foloseşte pictorul în tabloul cu anotimpul
toamna?”, De ce crengile copacilor sunt aplecate, toate într-o
direcţie? copiii sunt puşi în situaţia de a observa fiecare
element din tablou şi de a găsi elementele semnificative care
să motiveze răspunsul şi să caracterizeze atmosfera sau
anotimpul (iarna este multă zăpadă, toamna întreaga natura
îngălbeneşte, bate vântul, etc).
e) Întrebări care solicită deducţii. Raţionamentul deductiv este
în general mai puţin accesibil preşcolarilor dar când cerinţa
 nu are un caracter abstract, ei pot, cu ajutorul tabloului să
facă deducţii corecte. Analizând tabloul „Toamna, la cules de
vie”, la întrebarea „De unde ştim că au fost harnici copiii”?
copiii vor răspunde că sunt multe coşuri pline cu struguri, că
au rămas puţini struguri în vie, că sunt veseli, că aşa sunt toţi
copiii, etc. Legătura dintre cantitatea de struguri culeasă,
numărul de coşuri, lipsa strugurilor din vie sunt argumente
ale raţionamentelor, prezentate de copii.
Prezentând tabloul „Iarna”, copiii sunt întrebaţi după ce
cunosc că este frig. Ei vor răspunde că văd ţurţuri la streşini,
este zăpadă mare, apa râului este îngheţată, copiii sunt
îmbrăcaţi cu haine groase.
 Un moment special şi foarte plăcut pentru copii este găsirea
unui titlu pentru tablou intuit.
Copiii se întrec în originalitate, găsind titluri mai mult sau mai puţin
semnificative pentru ceea ce le sugerează acţiunile sau imaginile din
tablou. Se va selecta împreună cu copiii titlul cel mai potrivit tabloului.
Pentru a evalua eficienţa unei activităţi şi pentru a pregăti
următoarele se utilizează diferite modalităţi de verificare, sistematizare
sau fixare a cunoştinţelor şi abilităţilor însuşite de copii.
În cazul lecturii după imagini, se pot utiliza diferite fişe, probe orale,
probe practice, caiete de muncă independentă, diferite alte auxiliare prin
care putem să apreciem nivelul de cunoştinţe asimilate, capacitatea
copiilor de a opera cu ele în contexte noi, nivelul lor de exprimare
verbală, de gândire.
De exemplu: la activitate cu tema „Toamna, la cules de vie”, copiii
vor opera pe fişe care vor avea ca sarcină didactică încercuirea fructelor
de toamnă dintr-o mulţime de fructe. O altă formă de evaluare poate fi
executarea unui peisaj, asemănător celui din tablou fie prin pictură,
desen, modelaj, fie printr-un colaj. Un procedeu de evaluare orală poate fi
sub formă de joc de rol, joc de creaţie sau dramatizare, în care copiii
îndeplinesc roluri diferite (gospodine, cumpărător şi vânzător în aprozar,
în piaţa de legume şi fructe, etc).
Se poate concluziona că lecturile după imagini sunt un mijloc de
dezvoltare multilaterală a copiilor, dar în primul rând ele constituie un
mijloc important de dezvoltare a capacităţii de cunoaştere, şi îndeosebi
a gândirii şi vorbirii clare, expresive.
Prin eşalonarea logică a activităţilor în planificarea calendaristică,
ţinând cont de nivelul grupei, interesele copiilor şi posibilităţile materiale,
copiii sunt stimulaţi să se angajeze direct în investigarea realităţii, în
aplicarea practică a cunoştinţelor dobândite.

Aurela Szabo
Grădiniţa cu Program Normal Nr.3
Vişeu de Sus