DE CE?

de Ana CHARCHACI

După certuri și tăcere,

Nepăsări și mângâiere,
Și tot ciuma n-a trecut
Ce tare m-a abătut,
Îngropându-mă-n durere.

N-am crezut, nu m-a tentat!

La început ce s-a întâmplat.
Acum la destăinuire,
Nu țin cont de-a lor părere
Și stimă ce le-am purtat.

Sunt atât de înțepători

Și de ne-nțelegători.
Încercam și tot încerc,
Să mă țin în al lor cerc.
Ce mai vor în viitor?

Rămân să mă plâng la mine.

Parc-aș fi „încurcă lume”!
Toți mă-mping, toți mă refuză.
Parc-aș fi spre ură muză!
Mereu se lipsesc de mine.
De ce?

O GENUNE

De Ana Charchaci

Gânduri, gânduri mă străbat.

Viață, scopuri, lucruri, sensuri,
Toate astea le dezbat,
Ocupându-mi mii de ceasuri.

Dau răspunsuri, iau răspunsuri.

Mă învârt și mă așez,
Înglobez iar înțelesuri,
Puțin însă le păstrez.

Spre liman vreau să mă îndrept,

Dar mai rău mă înpotmolesc.
Ș-atunci dreg câte-un concept
Într-un stil copilăresc.

Diferența însă este,

Căci copilul vesel spune.
Iar la mine toate-s triste,
Chiar mai rău, sunt o genune.