Există diferite materiale ce pot fi utilizate pentru încapsulare precum: polielectroliţi
sintetici (Sukhorukov şi col., 1998; Donath şi col., 1998), polielectroliţi naturali (Shenoy şi col., 2003), nanoparticule anorganice (Caruso şi col., 2001), grăsimi (Moya şi col., 2000), coloranţi (Dai şi col., 2001), ioni polivalenţi (Radtchenk şi col., 2005), şi biomacromolecule (Yang şi col., 2006). În general trei clase de materiale au fost utilizate: materiale naturale derivate (colaen ş alginat), matrici tisulare acelulare (submucoase intestinale) şi polimeri sintetici (acid poliglicolic, etc.). Aceste clase de biomateriale au foste testate în concordanţă cu biocomapatibilitatea lor (Pariente şi col., 2002). Biopolimerii sunt polimeri care provin din surse naturale, sunt biodegradabili, şi nontoxici. Pot fi produşi de sisteme biologice (ex: microorganisme, plante şi animale), sau chimic sintetizate din materiale biologice (ex: amidon, grăsimi sau uleiuri, etc.). Polimeri naturali şi derivaţi ai acestora: polimeri anionici: acid alginic, pectină, caragenan; polimeri cationici:chitosan, polilizină; polimeri amfipatici: colagen (and gelatină), chitină; polimeri neutri: dextran, agaroză, pululan. Guma guar (E412, numită şi guaran) este extrasă din seminţele leguminoaselor din familia Cyamopsis tetragonoloba. Guma guar prezintă vâscozitate scăzute dar este un bun agent de întărire. Fiind un polimer non-ionic, nu este influenţat de pH, dar este influenţat de temperaturi extreme la anumite pH-uri (ex: pH=3 la 50°C). Alginatul (E400-E404) este produs extras din algele brune (Phaeophyceae, în special Laminaria). Proprietăţile de gelifiere depind de interacţia cu unii ioni (Mg2+ << Ca2+ < Sr2+ < Ba2+). Caragenan (E407) este un nume colectiv atribuit polizaharidelor, obţinute prin extracţia alcalină din algele roşii (Rhodophycae). Geluri puternice sunt formate de kcaragenan în prezenţa ionilor de K+ şi mai slab în prezenţa ionilor de Li+, Na+, Mg2+, Ca2+, sau Sr2+. Guma xantan (E415) este un polimer microbian preparat commercial prin fermentaţia aerobică din Xanthomonas campestris. Guma xantan nu prezintă proprietăţi ridicate de gelifiere, este hidratată uşor în apă rece, având aplicaţii ca şi emulgator, stabilizator. Chitosanul este obţinut la scală industrială din carapacea crustaceelor (Yanga şi col., 2000). În multe studii chitosanul este legat cu ajutorul aldehidelor, pecum glutaraldehida şi formaldehida, pentru obţinerea lui sub o forma mai vâscoasă cu aplicaţii ca şi material de încapsulat. Mulţi componenţi naturali conţinuţi în uleiurile vegetale prezintă proprietăţi utile. Uleiul de cânepă rezultă prin presarea seminţelor de cânepă (Cannabis sativa L). Acidul oelic (Omega 9) conţinut în uleiul de cânepă menţine o bună funcţionalitate arterială. În exces acidul oleic poate interfera cu acizii graşi esenţiali şi prostaglandinele. Sisteme de încapsulare a unor compuşi bioactivi extraşi din uleiuri vegetale ________________________________________________________________________________________ VIII Uleiul de măsline conţine trigliceroli şi cantităţi mici de acizi graşi liberi, glicerol, pigmenţi, compuşi aromatizanţi, steroli, tocoferoli, fenoli, componenţi răşinoşi neidentificaţi, etc.(Kiritsakis A., 1998). Uleiul de dovleac este foarte sănătos, de caliate superioară, fiind în clasamentul primelor 3 uleiuri nutritive. Seminţele de dovleac au un gust intens şi sunt bogate în acizi graşi polinesaturaţi. Uleiul brun are un gust amărui. Conţinutul în tocoferoli ai uleiurilor oscilează de la 27,1 la 75,1 μg/g de ulei pentru α-tocoferol, de la 74.9 la 492.8 μg/g pentru γ- tocoferol, şi de la 35.3 la 1109.7 μg/g pentru δ-tocopherol (Stevenson şi col., 2007) Uleiurile de cătină conţin o cantitate ridicată de acizi esenţiali, linoleic şi alfa linoleic (Chen şi col., 1990), care sunt precursori ai altor acizi graşi polinesaturaţi cum ar fi acidul arahidonic sau eicosapentanoic. Este stocat în organitele extracitoplasmatice numite vezicule de ulei, o formă naturală de încapsulare (Socaciu et all, 2007, 2008). Uleiul din pulpa frutelor de cătină este bogat în acid palmitoleic şi acid oleic (Chen şi col., 1990). Uleiurile conţin de asemenea flavonoizi (Chen şi col., 1991), carotenoizi, steroli liberi şi esterificaţi, triterfenoli şi izoprenoli (Goncharova şi Glushenkova, 1996). Conţinutul în carotenoizii variază de asemenea în funcţie de sursa de provenienţă a uleiului. 1.4. Metode de microîncapsulare utilizate 1.4.1. Materiale utilizate in procesul de microîncapsulare Materiale de încapsulare Materiale hidrofile Materiale hidrofobe Ceruri Lipide Polimeri Carbohidrati Proteine NemodificaPi ModificaPi Gume Vegetale Animale Zahăr Sirop de glucoză Maltodextrine Amidon Dextrine Ciclodextrine Octenil succinat Guma acacia Alginat Guma xantan Proteina de soia Gluten Proteina din orez Gelatina Gelatina de peste Cazeina Proteine din zer Albumina Ceara de albine Parafină Lecitina Shellac Figura 1.4. Materiale încapsulante din industria alimentară 1.4.2. Metode tehnice de microîncapsulare Prilling Pulverizare Emulsionare Micro-emulsionare Solidificare „Hot-melt” Spray-coolig Spray-freezing Spray-congealing Emulsionare/ cristalizare Evaporare Spray-drying (uscare prin pulverizare propriu-zisă) Emulsionare/ evaporare solvent Gelifiere Gelifiere ionic ă sau termic ă Spray- chilling Emulsionare/ gelifiere Polimerizare Polimerizare interfazic ă, polimerizare în suspensie Polimerizare interfazică Coacervare Coacervare interfazic ă sau formare de complecși polielectroliPi Coacervare simplă sau complex ă Tabel 1.2. Terminologie uzual ă a metodelor de încapsulare, pornind de la metodele de dispersare a lichidului 1.2. Teoria încapsulării – aspecte generaleÎncapsularea este definită, în general, ca o acPiune de acoperire perfectă a unei substanPe de încapsulat într-o altă substanPă ce formează învelișul exterior, cu scopul de imobilizare, de protejare, de control al transferului, de structurare sau de imprimare a unei anumite caracteristici funcPionale substanPei încapsulate (Vandamme, 2007)
Termeni Descriere Dimensiuni Ilustrare
utilizaPi schematică microcapsule Produse obPinute prin acoperirea unui μm miez lichid cu o membrană solidă
nanocapsule Aceeași structură ca și a nm
microcapsulelor, dar dimensiuni mai reduse microsfere sau Atât miezul (conPinutul) cât si μm microparticule membrana sunt solide. De multe ori nu se poate face o delimitare clară între membrană și conPinut, membrana acPionând ca o matrice poroasă în care substanPele active sunt absorbite.