VERBUL

Verbul  partea de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune, starea şi existenţa.

Fiind parte de vorbire flexibilă, verbul îşi schimbă forma în funcţie de persoană, număr, mod şi
timp.
Mod  forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum este considerată o acţiune.
Modul imperativ  exprimă o exclamaţie, un ordin, un îndemn, o rugăminte. Are formă doar
pentru persoana a II-a singular şi plural. Are formă negativă negativă şi afirmativă.
Ex.  Du-te! / Nu te duce!
Citiţi! / Nu citiţi!
Modul indicativ  o acţiune sigură şi reală.
Timpurile modului indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult-ca-
perfect, viitor anterior, viitor standard, viitor popular.
Atunci când verbul este predicativ (la un mod) îndeplineşte funcţia sintactică de predicat verbal.
Ex.  El citeşte o carte.
Forme verbale nepersonale  infinitiv, participiu.

Infintivul  forma verbală nepersonală, reprezintă forma verbului de dicţionar.

citisem  a citi
mâncaseră  a mânca
a înflorit  a înflori
desenau  a desena

Participiu  forma verbală nepersonală care ajută la formarea unor timpuri verbale.
a bea  băut
a merge  mers
a hotărî  hotărât

Participiul ajută la formarea timpurilor perfect compus şi viitor anterior.

Verbul poate fi:  predicativ  când îndeplineşte funcţia sintactică de predicat

 auxiliar  când ajută la formarea unor timpuri şi a unor moduri;

Verbele auxiliare: a fi, a vrea, a avea.

 a fi  viitor anterior (voi fi citit)

 a vrea  viitorul standard (voi citi, vei citi, va citi, vom citi, veţi citi, vor citi)
 a avea  perfect compus (am, ai, a, am, aţi, au citit)