Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
• 1 Descrierea generală a LCA
• 2 Definirea scopului și a domeniului de aplicare
• 3 Analiza inventarului ciclului de viață
• 4 Evaluarea impactului de mediu pe ciclul de viață
• 5 Interpretarea ciclului de viață
• 6 Utilizări ale studiilor LCA
• 7 Schimbarea climatului
• 8 Bibliografie
• 9 Legături externe
Așa cum este definit, LCA se referă numai la impacturi de mediu ale sistemului-produs
și nu tratează factorii financiari, politici, sociali etc. (de exemplu, impacturi de costuri).
Acest ciclu de viață este denumit uneori "from cradle-to-grave" -în l.engleză (în
traducere: "de la leagăn la mormânt"). Abrevierea LCA provine din l.engleză: "Life Cycle
Assessment".In l. franceză acest concept este denumit "L'analyse du cycle de vie (ACV)".
Expresia "cradle-to-grave" se referă la ciclul de viață al unui produs, care începe în
momentul proiectării produsului și se continuă prin achiziția și utilizarea materiilor
prime, fabricarea sau procesarea cu fluxul de deșeuri asociate, stocarea, distribuția,
utilizarea și retragerea din uz sau reciclarea[2][2]. În ciclul de viață complet trebuie
incluse și fazele de transport necesare sau cauzate de existența produsului. Fazele
combinate ale ciclului de viață constituie întregul sistem "cradle-to-grave".
Formele timpurii ale LCA au fost utilizate în SUA, în decada 1960, pentru definirea
strategiei de mediu a corporațiilor și ulterior, în anii 1970, de agenții guvernamentale, ca
auxiliar pentru dezvoltarea politicilor publice. Primul organism internațional care a
acționat pentru dezvoltarea LCA a fost SETAC (Society of Environmental Toxicology
and Chemistry) din SUA.[3] SETAC a elaborat un "Cod de practici" pentru LCA[3] care a
dezvoltat primul cadru tehnic acceptat internațional pentru studii LCA. În anul 1994, ISO
a stabilit Comitetul Tehnic TC 207, însărcinat cu standardizarea unui set de instrumente
de management de mediu, inclusiv LCA. Începând din 1994, LCA a apărut ca instrument
de management de mediu, pe scară mondială, sub forma seriei de standarde ISO 14040.
Un alt "actor" internațional în domeniul LCA este UNEP (United Nations Environmental
Programme) care a publicat un ghid pentru LCA, intitulat Life Cycle Assessment (1996)
[4]
, de asemenea o urmare a ghidului anterior: "Towards a Global Use of Life Cycle
Assessment"(1999)[5]
٭analiza inventarului pentru elementele relevante de intrare și ieșire ale unui sistem-
produs;
Trunchierea lanțului de faze componente oferă cicluri de viață parțiale care în unele
cazuri pot fi suficiente pentru analiza cerută de obiectivele studiului. Există mai multe
variante de LCA parțiale:
Cradle-to-cradle este un tip de evaluare a ciclului de viață în care faza finală, de post-
utilizare este un proces de reciclare; din reciclare își au originea fie noi produse identice
cu cele reciclate, fie produse diferite de acestea.
٭poluarea apei din pânzele freatice, ape reziduale, sisteme de tratare, apa de răcire;
٭zgomot, vibrații;
٭praf și particule;
Datele utilizate pot proveni dintr-o varietate de surse, incluzând măsurări directe,
materiale teoretice și bilanțuri de energie, date statistice, informații din publicații.
Principalele rezultate ale acestei faze sunt: profilul mediului, profilul normalizat al
mediului și profilul ponderat.[9][6]
Pentru studii LCA de diagnostic, datele sunt utilizate pentru a identifica segmentele
critice din ciclul de viață, care contribuie disproporționat la impactul total al sistemului
asupra mediului. În cazul LCA comparative, ciclurile de viață ale sitemelor concurente
care îndeplinesc aceeași funcție sunt ordonate pe baza performanței de mediu și apoi
este selectată alternativa optimă.
Schimbarea climatului
Una dintre categoriile de impact este reprezentată de schimbarea climatului care este
definită în studiile LCA ca impactul emisiilor activităților umane asupra forțajului
radiativ al atmosferei (adică absorbției radiației calorice).[10][7] Aceasta poate avea, la
rândul său, impacturi adverse asupra sănătății ecosistemelor, sănătății umane și
bunăstării materiale. Multe dintre aceste emisii intensifică forțajul radiativ, producând
creșterea temperaturii la suprafața Pământului. Aceasta este denumită popular prin
termenul "efect de seră". Domeniile de protecție sunt sănătatea umană, mediul natural și
mediul construit de om (de exemplu, recolte de cereale). Au fost utilizați așa-numiții
Indici ai Potențialului de Încălzire Globală (GWP-Global Warming Potential)[11] ca
factori de caracterizare pentru evaluarea intervențiilor (CO2, SO2 etc.) pentru categoria de
impact schimbarea climatului :
unde mi este masa de substanță i eliberată, în kg, GWPi -Potențialul de Încălzire Globală
al substanței respective, iar "Schimbarea climatului" este indicatorul rezultat, în kg CO2-
echivalente.
Pentru a compara impacturile emisiilor diferitelor gaze "de seră", fiecăreia i s-a atribuit
un Indice de Potențial de Încălzire Globală (GWP) care este o măsură a contribuției
potențiale a substanței considerate la schimbarea climatului. Indicele Potențialului de
Încălzire Globală al unei substanțe este definit matematic prin raportul dintre absorbția
de radiație infraroșie intensificată datorită emisiei instantanee de 1 kg de substanță și cea
datorită unei emisii egale de CO2, integrate în timp (Heijung, R.J. et al.,1992,op.cit.).
Indicii GWP oferă numai o indicație aproximativă a efectelor climatice potențiale ale
unor astfel de emisii, deoarece acestea depind nu numai de absorbția integrată
atmosferică a radiației calorice ci și de distribuția sa în timp.
Integrarea procesului de încălzire globală, utilizată în studiile LCA, implică unele
simplificări. În particular, indicii GWP depind de orizontul de timp T pentru care este
efectuată integrarea. Sunt utilizate orizonturi de timp mai lungi (100 ani și 500 ani)
pentru a evalua efectul cumulat al emisiilor gazelor de seră, respectiv orizonturi mai
scurte (20 și 50 ani) pentru o indicație a efectelor pe termen scurt.
Bibliografie
1. ^ Pârvu, Constantin (coordonator științific). Dicționar enciclopedic de mediu.
Vol.1, București: Regia Autonomă "Monitorul Oficial"
2. ^ Business Dictionary.com, Life cycle assessment.Definition
3. ^ SETAC (1993), Guidelines for Life-Cycle Assessment. A "Code of Practice",
Brussels
4. ^ UNEP (1996): Life Cycle Assessment.What it is and How to do it. UNEP-
DTIE.Paris, 90 p. ISBN 92-807-1546-1
5. ^ UNEP (1999).Towards a Global Use of LCA. 71 p. ISBN 92-807-1740-5
6. ^ a b SR EN ISO 14040:2002- Management de mediu.Evaluarea ciclului de
viață.Principii și cadru de lucru
7. ^ Oprean,C., Țîțu, M. (2008), Managementul calității în economia și organizația
bazate pe cunoștințe. Editura AGIR, ISBN 978-973-720-167-6
8. ^ Impact assessment methods.[1]
9. ^ Guinée et al.(2001). LCA-An operational guide to the ISO-standards-Part 2a:
Guide (Final report, May 2001)
10. ^ Guinée et al.(2001).Life cycle Assessment.An operational guide to the ISO
standards. Part 3-Scientific background (Final Report, May 2001)
11. ^ Heijungs, R.J. et al (1992). Environmental Life Cycle Assessment of
products.Guide and Backgrounds. CML, Leiden University, Leiden
12. ^ Houghton, J.T. et al.(1994).Climate change 1994. Radiative forcing of climate
change and an evaluation of the IPCC IS92 Emission scenarios. Cambridge
University Press, Cambridge.