Dimensiuni pedagogice generale

Pornind de la o premiză general acceptată, putem aprecia că educaţia reprezintă un sistem de acţiuni
şi influenţe social-umane specifice, cefuncţionează pe baza unui set de finalităţi cu rol reglator, în
vederea formării unui tip de personalitate, în concordanţă cu premizele bio-psihice individuale şi cu
provocările social-istorice generale, concrete şi supuse schimbării continue.

Are, prin excelenţă, un caracter finalist, precizând finalităţile urmărite înainte de începerea propriu-
zisă a activităţii. Funcţionează pe baza unei interacţiuni subiect (al educaţiei) – obiect (al educaţiei),
interacţiune permanentă şi dinamică, formativ-instructivă, într-un context socio-psiho-pedagogic
complex.

Subscriem astfel unui punct de vedere cristalizat în literature pedagogică de concepţiile unor autori
precum I. NICOLA, „educaţia este o activitate socială complexă ce se realizează printr-un lanţ
nesfârşit de acţiuni exercitate în mod conştient, sistematic şi organizat, în fiecare moment, un
subiect -individual sau colectiv- acţionând asupra unui obiect –individual sau colectiv- , în vederea
transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă şi creatoare, corespunzătoare atât
condiţiilor istorico-sociale prezente şi de perspectivă, cât şi potenţialului său biopsihic individual
[23, p.22] şi S. CRISTEA, „Educaţia reprezintă activitatea psihosocială proiectată la nivelul unor
finalităţi pedagogice şi vizează realizarea funcţiei de formaredezvoltare permanentă a personalităţii
umane prin intermediul unei acţiuni pedagogice structurată la nivelul corelaţiei subiect / educator –
obiect / educat, desfăşurată într-un câmp pedagogic deschis” [47].

Educaţia antreprenorială. Ultima provocare a şcolii

Sintetic, putem spune că educaţia este un proces ce se realizeazăconform unor finalităţi proiectate
înainte de începerea proceselor propriuzise, are un sens intenţional şi vizează un rezultat clar
prefigurat. În funcţie de finalităţile anticipate, sunt selecţionate ulterior valorile ce urmează a fi
transmise, sunt alese metodele şi mijloacele cele mai potrivite pentru a se realiza transmisia, se
asigură o organizare corespunzătoare a activităţii, în aşa fel încât să se obţină rezultatul urmărit.

Rezultatele urmărite prioritar în acţiunea educativă sunt cele anticipate la nivelul finalităţilor.

Astfel, finalităţiile, valorile, sistemul metodologic şi formele de organizare se constituie în

premizele fundamentale ale reuşitei educaţionale. Neglijarea oricăreia dintre aceste componente
orientează acţiunea formativă spre contexte tangenţial educative, evidenţiind condiţiile de
manipulare, îndoctrinare, dresaj, dimensiuni instructiv-formative ale acţiunilor umane, uneori
ataşate celei de educaţie.
***

Finalitatea centrală a educaţiei o reprezintă formarea şi dezvoltarea conştientă, sistematică şi

organizată a personalităţii individului în vederea integrării acestuia, prin modalităţi eficiente, în
viaţa socială. Una dintre provocările fundamentale căreia şcoala trebuie să îi răspundă, în
consecinţă, este organizarea curriculumului astfel încât acesta să conducă la formarea şi dezvoltarea
acelor competenţe care ar asigura realizarea cu succes a finalităţilor educaţiei.

Din această perspectivă, ne întrebăm, ce rol are EDUCAŢIA

ANTREPRENORIALĂ în cadrul acestui demers?

Educaţia antreprenorială. Ultima provocare a şcolii

Care sunt acele competenţe fundamentale care ar asigura „formarea şi dezvoltarea conştientă,
sistematică şi organizată a personalităţii individului în vederea integrării acestuia, prin modalităţi
eficiente, în viaţa socială?”

***

Pentru organizarea formală a educaţiei, idealul urmărit este contextualizat de documentele

legislative, normative şi cele de politică şcolară la nivel de sistem şi proces de educaţie.

Astfel, Legea învăţământului din România (nr. 84/1995, republicată în 1999) descrie idealul
educaţional şi obiectivele urmărite de sistemul de învăţământ pentru atingerea acestui ideal:

Art. 3

(1) Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe

valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii
naţionale.

(2) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.

Art. 4

(1) Învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane prin:

a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale

b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin
asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice

Profilul de formare al absolvenţilor se regăseşte în modelul antreprenorial al

personalităţii (?)

Educaţia antreprenorială. Ultima provocare a şcolii

c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii

vieţi

d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi

al toleranţei, al schimbului liber de opinii

e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului

pentru natură şi mediul înconjurător

f) dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea

sportului

g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile producătoare de bunuri
materiale şi spirituale.

***

La o analiză atentă a Idealului educaţional, aşa cum este prezentat în Legea Învăţământului şi în
literatura pedagogică, putem observa identificarea acestui tip de personalitate cu profilul
personalităţii antreprenoriale propus. Profilul de formare a absolvenţilor se identifică cu

modelul antreprenorial al personalităţii analizat în cadrul acestui material.

Din aceste motive considerăm necesară regândirea curriculumului şi generalizarea activităţilor

specifice educaţiei antreprenoriale la nivelul întregului proces de instruire.

Educaţia antreprenorială. Ultima provocare a şcolii

Ce este educaţia antreprenorială?

Educaţia antreprenorială poate fi văzută ca:

1. O disciplină de studiu (prezentă deja în curriculumul şcolar, o variantă nu tocmai suficientă)

2. Un modul de cursuri şi activităţi specifice (uneori prezent în cadrul unor programe formale sau
nonformale)

3. O modalitate inovatoare de a proiecta, organiza şi dezvolta întreg curriculumul şcolar (o

restructurare a curriculumului şcolar şi extraşcolar din perspectiva cerinţelor educaţiei
antreprenoriale, de dorit a se implementa)

Aceste modalităţi de a realiza educaţia antreprenorială la nivelul curriculumului şcolar evidenţiază

etapele pe care aceasta le parcurge (sau le are de parcurs) pentru atingerea obiectivelor sale
specifice, într-un context socio-istoric determinat.

Optând pentru o modalitate consacrată la nivel pedagogic de a delimita evoluţia unui domeniu de
studiu (vezi etapele parcurse de conceptual de curriculum propuse de S. Cristea, 1998, 2000, 2004,
G. C. Cristea, 2007 etc.), propunem următoarea etapizare a evoluţiei semnificaţiilor acestui concept:

1. Etapa clasică – tradiţională. Este o etapă de constituire a educaţiei antreprenoriale ca disciplină

curriculară. În România este prezentă în curriculumul şcolar, filiera Tehnologică, Aria Curriculară
Tehnologii, Clasa Educaţia Antreprenorială

- modalitate inovatoare de a proiecta, organiza şi realiza curriculumul şcolar -

Educaţia antreprenorială. Ultima provocare a şcolii a XII-a, ulterior, 2005, la toate profilurile, Aria
Curriculară Om şi Societate, clasa a X-a, şi profil SAM, clasa a XI-a).

2. Etapa modernă – de extindere. Educaţia antreprenorială se extinde şi se generalizează la nivel

formal şi nonformal sub formă de cursuri multiple organizate special sau module integrate în
diverse programe de studii. De regulă, zona nonformală este reprezentată de acest tip de initiative
de formare. La nivel formal este realizată prin activităţi opţionale, extraşcolare, parteneriate sociale,
teme integrate, cross-curriculare etc.

3. Etapa postmodernă – de reconceptualizare. Educaţia antreprenorială este concepută drept o

modalitate inovatoare de a proiecta în interdependenţă, conform paradigmei curriculumului (lansată
de Ralph Tyler în 1959), curriculumul formal-nonformal-informal. Restructurează curriculumul şi
se prezintă ca o nouă paradigmă a educaţiei. Paradigma antreprenorială a educaţiei subsumează
concepte precum educaţia prin (şi pentru) acţiune, educaţie practică, educaţie activparticipativă,

centrată pe elev etc. Orice modalitate de a centra educaţia asupra copilului, de a-l implica în
desfăşurarea procesului instructiveducativ, de a valorifica experienţele de viaţă (formale-
nonformaleinformale) ale copilului nu vizează altceva decât formarea profilului antreprenorial al
personalităţii.