Ho
Conferinţa de la Potsdam a
avut loc la Cecilienhof, în
Potsdam, Germania (lângă
Berlin), din data de 16
iulie până pe 2 august 1945,
în urma încheierii celui de-
al Doilea Război Mondial.
La conferinţă au participat
reprezentanţii Uniunii
Sovietice(Iosif
Vissarionovici Stalin),
Angliei(Clement Attlee) şi
Statelor Unite ale
Americii(Harry S. Truman),
cele mai mari şi mai
puternice forţe ale
Aliaţilor care au învins
Puterile Axei.
tararile au vizat in mare parte Germania(plata
reparatiilor, ocuparea de catre "Aliati",
separarea acesteia de Austria, retrocedari etc),
Polonia(stabilirea noii frontiere), dar si
Japonia, ajungandu-se la un acord in ceea ce
priveste capitularea acesteia. Aliaţii
occidentali, în special Churchill, aveau mari
suspiciuni în ceea ce priveşte motivele lui
Stalin, care instalase deja guverne comuniste în
statele din Europa Centrală aflate sub influenţa
sovietică. Conferinţa de la Potsdam a fost ultima
conferinţă între aliaţi.În timpul conferinţei,
Truman i-a vorbit lui Stalin de "arme noi mai
puternice" nespecificate. Stalin care, în mod
ironic, ştia de existenţa armei nucleare
americane cu mult înaintea lui Truman, a
încurajat folosirea oricărui mijloc care ar fi
grăbit sfârşitul războiului. Spre sfârşitul
conferinţei, Japoniei i s-a dat un ultimatum,
ameninţând-o cu "distrugerea imediată şi totală",
fără a menţiona bomba nucleară. După ce Japonia a
respins ultimatumul, americanii au lansat
atacurile nucleare de la Hiroşima (6 august) şi
Nagasaki (9 august). Truman a luat decizia de a
folosi armele atomice cât încă se mai afla la
conferinţă.
 "Doamne, cat urasc aceasta calatorie!"-
notatie facute de catre Harry Truman in
jurnalul sau;
 La 12 mai, foarte îngrijorat de ceea ce
părea a fi refuzul sovieticilor de a
coopera cu aliaţii lor în probleme de
interes comun, primul ministru britanic
Churchill i-a telegrafiat preşedintelui
american Truman că “a fost trasă o
cortină de fier în faţa aliaţilor
vestici”.Două luni mai târziu, la
Conferinţa de la Potsdam, Churchill a
folosit o variantă a metaforei sale când
a protestat pe lângă Stalin că
sovieticii împrejmuiseră cu “un gard de
fier” misiunea britanică din România.La
16 august 1945, descriind situaţia din
Europa de Răsărit, Churchill şi-a reluat
sintagma iniţială, declarând în Camera
Comunelor că “nu este imposibil ca o
tragedie de mari proporţii să se
desfăşoare în spatele cortinei de
fier”.