Rusu Daniela cl.

A XI-a “B”

1)Una dintre ipostazele în care se află eroul poetic este cea a îndrăgostitului
accentuată de stări de spirit precum fericirea, admirația, încantarea etc.Acesta are
sentimente puternice față de jumătatea sa și este gata să facă orice pentru a forma
perechea ideală cu ea.Lucrul dat este arătat în următoarea parte: “Ce frumoasă... E
albastră-mi, dulce floare’’.Dezamăgirea omului de geniu cauzată de neputința sa de a
atinge absolutul iubirii, pentru imposibilitatea împlinirii cuplului erotic duce la
apariția stărilor de spirit precum melancolia:” Și te-ai dus, dulce minune,Ș-a murit
iubirea noastră -” Eul liric își exprimă cu multă pregnanță metaforică și expresivă  și
starea de singurătate care  este, pentru poetul romantic, o realitate
absolută, esenţială pentru suflet, asigurându-i acestuia o identificare desăvârşită cu
el însuşi. Exclamațiile retorice “ce frumoasă”, “ce nebună” exprimă regretul,
nostalgia, conștientizarea târzie a faptului că fericirea a trecut pe lângă el, acesta fiind
complet distrus de ideea despărțirii . 
2)Unul dintre motivele întâlnite în opera dată este cel al iubirii .Acesta este conturat
de puternicele trăiri interioare prezente la ambii eroi . Povestea de dragoste are
loc într -un spațiu rustic și sugerează optimismul eului liric privind posibila împlinire
a iubirii absolute,  precum un vis de fericire ce urmează să se manifeste într -un viitor
imaginar:” Și mi-i spune-atunci povești”, “Ne-om da sărutări pe cale”  
3) Repetiția 'floare albastră' este figura de stil ce sugerează durerea bărbatului
provocată de  pierderea poveștii de dragoste, această fiind conturată de  intensitatea
trăirii generate de contrastul dintre iluzie și realitate accentuate de acel “ totuși ”.  
“Baltă cea senină” este o imagine vizuală care descrie cadrul feeric în care au loc
acțiunile și locul în care eroul liric alături de jumătatea au intimitatea absolută de
care au nevoie. 
 Deschiderea vocalelor („mi-i, cu-a”), formele concentrate ale
verbelor, predominanţa consoanei „m” (care conferă un ton elegiac ultimei părţi din
poezie) realizează simetria dintre formă şi conţinut. .  
4) Fiind o poezie de tinereţe , „Floare albastră” anticipează toate marile teme ce vor fi
abordate în alte creaţii de Mihai Eminescu. Că și în poemul " Luceafărul ", definitivat
zece ani mai târziu , personajul feminin este cel care, primul, oferă glas aspirației
erotice: "- Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri-nalte? De nu m-ai uită
încalțe , Sufletul vieții mele./ în zadar râuri de soare Gramadesti -n a ta gândire Și
câmpiile asire Și întunecată mare." , încercând o abstragere a partenerului din sferele
celeste ale meditației.Între cei doi protagoniști există o distanță ce definește
coordonatele a două lumi: el aspiră la lucruri abstracte, încercând să priceapă
misterele lumii, iar ea este stăpânită de un farmec absolut , înțelegând că enigmele nu
pot fi descifrate într-o viață de om.