Iubirea e un  

sentiment sublim pe care îl trăieşte omul pe

parcursul vieţii. Deși nu are o semnificație fixă și bine stabilită,
are un impact asupra vieții noastre mai mare de cât am credea
vreodată. Anume datorită acesteia scăpăm de ideile care ne
impiedică să ne confruntăm cu realitatea dură și simțim
adevăratele culori ale vieții.

Sunt de-acord cu afirmația lui Grigore Vieru întrucât ,natura,

în sensul cel mai larg, este echivalentă cu lumea naturală, lumea
materială, fizică dar nu și cu cea spirituală. Anume dragostea
oferă sens și scop vieții.Pentru mine,ea reprezintă un flux
continuu de energie între doua persoane,  care se transmite de la
unul la celalat permanent, indiferent de cât de diverse ar putea fi
circumstanțele.Ea semnifica sentimentul pur care naste pasiuni
arzatoare,declanșând alarma in care trupul  și sufletul se află
intr-o armonie totala. Este trăirea care are capacitatea de a
schimba coordonatele lumii inconjuratoare.Ea il aduce pe om mai
aproape de natură si ii reveleaza propria-i conditie supusa trecerii
timpului si tainelor mortii. Tema iubirii este cea mai des întâlnită
in literatura lumii, cu atât mai mult in poezia lirica. Printre cei
care au nuantat subiectul dat , surprinzand toate aspectele lui se
numără Mihai Eminescu. Una dintre cele mai deosebite creații al
lui este poezia “Ce este amorul?”. Prin intermediul acesteia
autorul descrie dragostea drept fiind o boala incurabila de care nu
poti scapa pana la moarte,ea reprezentând o prescripție a
destinului. În cazul dat natura reprezintă un cadru
prielnic,ocrotitor care se află în antiteză cu gama larga de
sentimente care descriu dezamăgirea eroului liric fața de trăirea
dată. Un alt important scriitor care a adoptat iubirea in operele
sale a fost Mircea Eliade. El a zugravit in romanul sau “Maitreyi”
povestea tulburătoare  a unei dragoste care se înfiripează pe
etape, Maitreyi si Allan acumulând treptat senzatii . Cei doi s-au
logodit pe malul unui lac, în cadrul unui ritual pe care Maitreyi îl
pusese la punct cu mare grijă, după cum nota Eliade.Sentimentele
lor au suferit multe schimbări odata cu trecerea timpului ,
acestea destramandu-se datorita diferențelor de cultura și traditi,
astfel fiind prezentata iubirea tragica.În opera “Un gand de
iarna”, Adrian Păunescu descrie natura,care se prezinta în două
ipostaze, una terestră şi una cosmică, interferate în mod armonios,
în cadrul căreia eroul liric speră sa își întâlnească jumătatea
sa.Aici este prezentată complexitatea sentimentului dat, dar și
diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen

În concluzie pot afirma că iubirea  este si va ramane tema

fundamentala a literaturii tuturor prezentului, trecutului si
viitorului, în ea conținându-se întregul sens al existentei umane.