Rusu Daniela

Expozițiunea

Cizmar de meserie, Ghiță se săturase să carpeasca « cizmele oamenilor », mai ales

că aceștia obișnuiau să umble « toată săptămâna în opinci ori desculți, iar dacă
Duminecă e noroi, își duc cizmele în mâna până la biserica ». Relațiile temporale și
spațiale : Spațiul acțiunii este real, o zona geografică din Ardeal, la hanul Moară cu
noroc, aflat la o răscruce pe unde treceau turme de porci spre și dinspre Ineu, loc
important pentru afaceri și comerț. Mutându-se la Moară cu noroc cu soția, soacră și cei
doi copii, Ghiță devine repede cunoscut de « drumețîi mai umblăți », afacerile mergeau
bine. Ana este « tânăra și frumoasă », « fragedă și subțirică », « spintena și mladinoasa »
îl iubea pe bărbatul ei,  « înalt și spătos  se înțelegeau bine și erau fericiți. Porcării cu
apucături primitive, fioroși la înfățișare, bandițîi, stăpâni de turme sau hoții și ucigașii
plătiți, alcătuiesc lumea ce se perindă pe la Moară cu noroc.

Intrigă

Începe odată cu apariția la han a lui Lică Samadaul, un simbol al răului , despre
care Ghiță aflase că, deși « tot porcar și el», este « om cu stare, care poate să
plătească grăsunii pierduți ori pe cei furați ». De frică lui Lică « tremură toată
lunca », deoarece era « om aspru și neîndurat », care știa toate înfundăturile,
cunoștea pe toți oamenii buni, dar « mai ales pe cei răi». Porcar priceput, el
recunoștea « urechea grăsunului pripășit și în oală cu varză », dar discret și tăcut în
privința treburilor care nu-l priveau în mod direct .Lică a cerut, autoritar, să afle
cine e cârciumarul, căruia i se prezintă cu agresivitate : « -Eu sunt Lică Samadaul !
multe se zic despre mine, și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite.»
El accentuează faptul că este periculos - « nimeni nu cutează să fure, ba să-l
ferească Dumnezeu pe acela, pe care aș crede că-l pot bănui » - și îi pretinde lui
Ghiță să-l informeze despre tot ce se întâmplă, « cine umblă pe drum, cine trece pe
aici, cine ce zice și cine ce face ». Ghiță este copleșit de gânduri negre, pentru că
simte pericolul care-l pândește dacă se supune lui Lică, dar și riscul și mai mare
dacă-l refuză.

Desfășurarea acțiunii

Mai întâi, Ghiță își ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad
să-și cumpere două pistoale, doi câini și angajează o slugă. Însă din momentul
apariției lui Lică, începe procesul de înstrăinare a lui Ghiță față de familie. Devine
tot mai irascibil, nu mai zâmbește că înainte, iar pe soția lui o cam bătea. La un
moment dat, Ghiță începe să regrete că are familie și copii pentru că nu-și poate
asumă total riscul îmbogățirii alături de Lică. Datorită generozitățîi Sămădăului,
starea materială a lui Ghiță se îmbunătățește, doar că Ghiță începe să se
obișnuiască cu răul. El își îndeamnă soția să joace cu Lică, aruncând-o definitiv în
brațele lui și ajunge să fie implicat în furtul de la arendaș și în uciderea unei femei
și un copil. Reținut de poliție, i se da drumul acasă numai pe “chezășie”. Prin
faptul că jură strâmb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lică, Ghiță devine
complice la crimă. Hotărăște să-l pârască până la urmă cu ajutorul lui Pintea, însă
nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovăția lui doar după ce-și va
putea opri jumătate din bani.

Punctul culminant :

Ghiță ajunge pe ultima treaptă a degradării morale și în momentul în care vrea să

se răzbune pe Lică își aruncă soția în brațele acestuia. Speră până la sfârșit că soția
lui va rezistă tentației, dar dezgustată de lașitatea soțului ei i se dăruiește lui Lică
tot în mod de răzbunare. Când își da seama că soția lui, Ana, l-a înșelat, o ucide. La
rândul lui, Ghiță este ucis de Răuț, din ordinul lui Lică, iar el pentru a nu cădea în
mâinile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.

Deznodământul :

Lică încearcă să fugă, dar calul era obosit de atâta alergătură și atunci se hotărăște
să treacă răul înot, dar acesta se umflă de la ploaie. Simțindu-se sleit de puteri, Lică
ar vrea să se târască până la Moară cu noroc, unde ar fi trebuit să se afle calul lui
Ghiță, să-l ia și să-și piardă urmă. Pintea îl zărește însă la lumina focului pus la han
și strigă atât de tare « încât răsună toată valea». Auzindu-i glasul, Lică « își ținti
ochii la un stejar uscat ce stetea la depărtare de vreo cincizeci de pași, scrâsnind
din dinți, apoi își încorda toate puterile și se repezi înainte». Pintea îl găși « cu
capul sfărâmat la tulpină stejarului» și, că să nu afle nimeni că-i scăpase din nou,
de dată asta definitiv, îi împinse trupul în valurile răului.

Finalul

Un incediu distruge cârciumă de la Moară cu noroc în noaptea de Paști și singurele

personaje care supraviețuiesc sunt bătrână și copii.