Formulă iniţială :” Amu cică era odată...

Formulă mediană: "Și mai merge el cât mai merge", "Și merg ei o zi, și merg două, și merg patruzeci și
nouă"

Formulă finală: "Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce acolo be și mănâncă, iar
cine nu, se uită și rabdă”

A apărut în revista Convorbiri literare, la 1 august 1877, apoi a fost publicat în același an în

ziarul Timpul de către Mihai Eminescu.

Tema este reprezentată de lupta dintre bine și rău, concomitent observându-se drumul de iniţiere a
tânărului. Formarea personalității lui Harap-Alb a fost stimulată de parcurgerea unui traseu de inițiere şi
confruntarea cu o serie de situații menite să-i formeze caracterul.

În momentul în care fiul craiului este păcălit de spân lui i se atribuie numele de Harap-Alb. Albul
sugerează puritatea, naivitatea, dar și originea nobilă a tânărului , în timp ce harap desemnează culoarea
neagră și trimite, ca semnificație , la robie, dar și maturizare. Amestecul dintre cei doi termeni cu înţeles
total opus reprezintă împletirea răului cu binele şi echilibrul sufletesc pe care trebuie să îl posede
protagonistul pentru a fi în rol de împărăt.

Motivele: superioritatea mezinului, călătoria,supunerea prin vicleşug, probele depăşite, împăratul fără
urmaşi,căutarea norocului, întoarcerea la condiţia iniţială, omul bun şi milos, demascarea şi pedepsirea
răufătorului

Timpul este unul incert ,prezentat în basm prin formula iniţială :” Amu cică era odată...”.Spaţiul este vag
conturat în corespondenţă cu tipul nedeterminat, întâmplările având loc în cele 3 împărăţii : în cea a
craiului, a Împăratului Verde şi a Împăratului Roşu.

Perspectiva narativă : naratorul este obiectiv , omniscent, relatarea având loc de la persoana a III-a.

Personajele bune: Harap-Alb, calul năzdrăvan, Sfânta Duminică,albinele,furnicile, Verde-

Împărat,Gerilă,Flămânzilă,Setilă,Ochilă,Păsări-Lăţi-Lungilă, fica Împăratului Roşu. Personaje rele:
Spânu,Împăratul Roşu,ursul,cerbul.

Trăsături Harap-Alb:nu este un erou în adevăratul sens al cuvântului , ci , mai degrabă , un antierou,
complet lipsit de însușiri fantastice, construit realist după tiparul unui băiat neexperimentat, antrenat
într -o suită de evenimente din care învață ce este, cu adevărat , viață . Se prezintă drept fiind
capabil,curajos,prietenos,sociabil,naiv,puternic şi cinstit.

Trăsături Spânu: personaj cu o mare putere de disimulare, își dezvăluie adevăratele trăsături de caracter
când, închizandu-l pe fiul craiului în fântână, îl obligă să schimbe locurile, făcându-l robul sau. Din faptele
şi acţiunile sale deducem că e viclean,manipulator,inteligent,egoist şi nerespectuos.