Civilizația greacă

Civilizaţia greacă antică a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa:

I. Epoca minoică (3000 –1200 î.Hr.). O civilizaţie originală s-a format pe insula Creta către
începutul mileniului al III-lea î.Hr. – civilizaţia minoică – de la care s-au păstrat palatele din
Cnossos, Phaistos, Mallia.
II. Epoca creto-miceniană (1600 –1100 î.Hr.). Este etapa etnogenezei grecilor. Către mijlocul
mileniului al II-lea î.Hr. indo-europenii pătrund în valuri succesive în sudul Peninsulei
Balcanice. Primul val l-au constituit aheenii, eolienii şi ionienii. Pe parcursul secolelor XIX–
XIV î.Hr. ei se instalează pe ambele maluri ale Mării Egee şi în numeroasele insule din zonă,
inclusiv pe insulele Rhodos, Creta, Cipru. Aceste populații practicau agricultura şi creşterea
animalelor şi utilizau bronzul. Al doilea val de migratori îl reprezintă dorienii, o populaţie
războinică, dotată cu arme de fier, care le-au înlesnit cucerirea rapidă a Greciei, împingîndu-i
pe aheeni către coastele Asiei Mici şi insulele Mării Egee. Migraţia dorienilor pecetluieşte
sfîrşitul civilizaţiei miceniene. Din simbioza aheenilor şi dorienilor se va naşte ulterior
poporul grec.
III. Epoca arhaică (secolele XI-VI î.Hr.). În această perioadă îşi fac apariţia şi se dezvoltă
oraşele-state (polisurile) şi începe procesul colonizării, în urma căruia o mulţime de noi
oraşe-state greceşti îşi fac apariţia în bazinul mediteranean (Italia de Sud, Sicilia) şi pe
litoralul Mării Negre. Către anul 800 î.Hr. se constituie eposul homeric (Iliada şi Odiseea)
care reprezintă momentul apariţiei limbii greceşti. Grecii au creat primul alfabet fonetic, în
care fiecărui semn scris îi corespunde un sunet. Cu timpul alfabetul grecesc (24 de semne) se
generalizează în întreg spaţiul grecesc.
IV. Epoca clasică (secolul al V-lea î.Hr.). Reprezintă apogeul civilizaţiei greceşti, secolul ei de
aur. Ieşind victorioasă din războaiele greco-persane, Atena devine cea mai puternică şi
strălucită cetate a Greciei. Atena cunoaşte apogeul înfloririi sale economice, politice şi
culturale. Pericle, conducătorul atenian, devine simbolul gloriei ateniene, iar cercul format
în jurul lui include figuri din cele mai reprezentative ale epocii – Sofocle, Herodot, Fidias,
Anaxagoras etc.
V. Epoca elenistică (secolele IV î.Hr.–II î.Hr.). Este perioada hegemoniei macedonenilor,
începută de Filip al II-lea şi continuată de fiul său Alexandru cel Mare care au cucerit nu doar
lumea greacă, ci şi o mare parte din Orient, creînd unul dintre cele mai mari imperii ale
antichităţii. Sub aspect cultural a fost epoca răspîndirii culturii şi civilizaţiei greceşti în afara
graniţelor ei etnice. Limba greacă (koine) devine limba oficială în tot imperiul, dar şi limba
culturii prin intermediul căreia valorile culturii elene au fost difuzate printre alte popoare.
Elementul elen dobîndeşte un rol dominant atît în viaţa economică, cît şi în cea politică şi
culturală. Tot atunci are loc asimilarea treptată a culturii greceşti de către romani.