CANTECE DE LEAGAN

Haia, liulea, puișor,

Să crești mare, mărișor,
Să sii mamii de-ajutor.
Mamii de-ajutor în casă,
Tatii de-ajutor la coasă.

 culegător: Valerica Ștețco,

 de la Maia Ștețcu, 44 ani, Borșa
 în Poezii populare…, 1990, p. 4, t. 7.

Nani, nani, puiu mamii,

Că mama te-a legăna,
Voinecel mare ti-I fa’.
Te-oi legăna c-un picior
Și ți-oi doini binișor.
Să crești mare și viteaz
Fără lacrimi pă obraz.
Să sii cum mama ți-a spune,
Voinicel mare pă lume.
Să sii ca floare-ntre flori
Voinicel între feciori.

 culegător: Valerica Ștețco,

 de la Ileana Roman, 53 ani, Borșa
 în Poezii populare…, 1990, p. 5, t. 8.

Nani, nani, pui de pește,

Că mama cu greu te crește,
Și te pune-n pene bune
Și te scoate sus la lume.
Și ți-a da lumea pă mână
Să te ții de-i si stăpân;
Lumea pă mână ț-a da
Să te ții, voinic, de ea.

 culegător: Petre Lenghel Izanu

 în Calendar, 1980, p. 17, t. 51.

Să n-am prunc de legănat

Mi-aș trăi tăt cu bănat;
Să n-am prunc de ciupăit
De dor m-aș si prăpădit.
D’așă am un pruncuț drag,
Pentru el acasă trag.
Poți ave bani și moșie,
Fără prunci casa-i pustie;
De-aș si cât de supărată
Pruncu mamii mă desfată.

 culegător: Nicoară Timiș,

 în Calendar, 1980, p. 17, t. 54;
 a ciupăi - a îmbăia copilul; ciupă - scalda copilului.

Haia, haia, cu mama,

Că mama te-a legăna;
Haia, haia și te-abuă
Până mâni de cătră zuă;
Și-apoi haia și te-așază
Până s-a fa’ dimineață.

 culegător: P. Lenghel Izanu,

 în Calendar, 1980, p. 18, t. 60.

Liu, liu, liu, liu, pui de domn,

Mult te leagăn și n-ai somn.
Liu, liu, liu, liu, pui de crai,
 Mult te leagăn și somn n-ai.
Legănându-te pe tine
Mult lucru mie-mi rămâne:
Și de iarnă și de vară,
De toamnă, de primăvară,
Și din casă și de-afară.
Liu, liu, liu, liu, cu mama
Culcă-te și nu zd’era,
Ți-oi hori, te-oi dezmierda,
Să crești mare ca bradu,
Mândru ca rujmalinu;
Să sii mare ca un fag
Și la fete fecior drag.

 culegător: P. Lenghel Izanu,

 în Calendar, 1980, p. 18, t. 61.

Am un frate cu buricu-n spate Am un copăciu , 

(capacul) Cu doisprezece craci;
Cine umblă mult prin lume În tot cracul,
Și tot se strigă pe nume? Douăsprezece cuiburi.
(cucul) (anul)
Am un cârd de oi,                                    Am un frate cu buricu-n spate
De le poți paște, fârtate, (capacul)
Știi multe de toate. Am un moș 
(literele) Cu cojocul pe dos.
Am un cuptoraș,  (ursul)
Plin cu iepurași. Casa mare-și duce-n spate, 
(gura și dinții) Pe tălpici adevarate,
Am un dorobanț  Iar pe unde trece lasă
Ferecat în lanț. Fir de-argint și de mătase.
(câinele) (melcul)
Nu e cal, dar are coamă  Am o pasăre rotată
Și-i puternic fără seamă,  Stă cu coada învolburată
Îl ghicești ușor, cînd vrei,  Și te-aleargă în curtea toată.
Că e scris pe banii mei!
(leul)
 
La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(albina)
 
Animal cu capu-n jos
Și este foarte țepos
De vrei să-l ridici de jos
(ariciul)
 
Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru și cu șa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)
 
Roade oase,
Stă în cușcă,
Pe dușmanii săi îi mușcă.
(cîinele)
 
Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(oul)
Arunci sus, îi alb
Pică jos, îi galben.
(oul)
 
Am o păsărică-n sac,
Soție de pitpalac!
(prepelița)
(curcanul)
 
Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar vițeii mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)
Are-o coada înfoiată,
Hoața este și șireată
Dar e vai de coada ei
Cînd dă peste ea grivei.
(vulpea)
Urechi are, dar n-aude,
E micuț și tot împunge.
(acul)
Nu-i băiat ca să nu-l știe.
Făurit e din hîrtie,
Vînt puternic vrea și sfoară
Și-atunci zbîrnîie și zboară.
(zmeul)
 
Tortul, untul, fripturica
Le-a vîrît în el mămica,
Pare un dulap vopsit,
Înăuntru-i ger cumplit.
(frigiderul)
 
Ce dihanie ciudată,
Cu gît lung și gura mare,
A-nghițit, așa, deodată,
Tot ce-i pulbere-n covoare
(aspiratorul)
 
Cocoloș pe sub măsuță
Își ia coada în lăbuță
Și isteț precum e el
Îl prinde pe șoricel.
(pisoiul)
Are blana mătăsoasă,
La căldură toarce-n casă;
La labuțe-are gheruțe –  N-am picioare
Stau ascunse în pernuțe.
(pisica)
Am un frate
Țese-o pînză minunată
Fără ițe, fără spată.
(păianjenul)
 
Am aici în bătătură
O uzină cu untură,
Care umblă prin ogradă
C-un șurub în loc de coadă.
(porcul)
 
Iarna-și vîră nasu-n blană
Și din unghii își sug hrana
Iar vara, sus pe munți,
Zmeură culeg desculți.
(urșii)
 
Cumetrița cea șireată
Vine-adesea prin vecini
Și-amatoare se arată
De a "cumpăra" găini.
(vulpea)
Roșcovana cea isteață
Umblă pe la coștireață
Pe bătrani îi sprijinesc,
Pe călători întovărășesc,
Pe cei răi îi pedepsesc.
(bastonul)
 
Zi și noapte,
Stau de pază;
 
Și tot umblu
(ceasul)
 
Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mîncare. 
E îndrăgită de copii
Că le-aduce bucurii.
Oare ce e?
(păpușa)
 
Mic, mititel
Îngrădește frumușel.
(acul)
 
De ziua ta tu îl primești.
Oare ce o fi el?
(cadoul)
 
Mititelu-ntr-o ureche
Face nouă haina veche.
(acul)
 
Mama sau bunica-l face,
Îl frămîntă și îl coace.
Cu stafide, nuci sau mac.
Ați ghicit! E… 
(vulpea) (cozonac)
Cît e vara – cucurigu!  
Cucurigu – cînd dă frigu! Cine are o singură ureche
Cine-i frate dumnealui? Dar nici cu aceea nu aude?
Cum il cheamă? (acul)
Poți să-mi spui?  
(cocoșul) Sînt rotundă sau pătrată
  Ascut creionul îndată.
În aer ramurile-și are (ascuțitoarea)
Acest trofeu de vînătoare.  
(cerbul) Petale de flori micuțe,
Mîndru, înalt și frumos, Așezate-n cutiuțe,
La ochi este luminos; Să putem picta cu ele
Urechi are, coarne n-are Oameni, case, floricele.
Și te poartă în spinare. (acuarele)
(calul)  
Către soare se avîntă Iarna fuge,
Dimineața-n zori și cîntă. Vara zace.
(ciocîrlia) (sania)
   
Voinicel cu cornișoare 
Umblă cu casa-n spinare. Fără trup prin lume trece
(melcul) Stol de frunze îl petrece,
Tuș ghiduș, coadă roșcată Cum porneşte la plimbare,
Peste cetini aruncată. Pomii i se-nclină-n zare.
(veverița) (Vîntul)
   Primăvara te vesteşte,
Barbă are, Vara te umbreşte,
Popă nu-i Iarna te-ncălzeşte,
Coarne are Poftim de ghiceşte.
Vacă nu-i (copacul)
(capra) După deal, dintr-un tezaur
Animalele din casă Au ţîşnit săgeţi de aur.
Umblă pe sub masă (răsăritul)
Cînd se întîlnesc Luminoasă şi ochioasă,
Rău se ciondănesc Strajă nopţii la fereastră.
(cîinele și pisica) (luna)
O sportivă cu renume Cuşma asta de argint,
Umblă-n pomi după alune. Nu mă apără de vînt,
(veverita) Dar pe deget, dac-o ţin,
Casa mare-și duce-n spate,  Niciodată nu mă-nspin.
Pe tălpici adevarate, (degetarul)
Iar pe unde trece lasă Două mame sînt pe lume
Fir de-argint și de mătase. Care poartă-acelaşi nume,
(melcul) Şi cu zece copilaşi
Coada ei este stufoasă  Hărnicei şi drăgălaşi.
Dar de găini nu se lasă. (mîinile)
(vulpea) Şi un an de mă priveşti,
Vine moșul pe cărare,  Tot pe tine te zăreşti.
Cu cojocul în spinare. (oglinda)
(ursul) Nu e furcă, nu e fus,
Din grădina lui Mihai,  Însă pe tors mi s-a pus.
De sub tufe de urzici (pisica)
A ieșit un ghem de scai Stă în apă pîn’ la brîu
Ca să caute furnici. Şi te trece peste rîu.
Ce să fie oare, ghici? (podul)
(ariciul) Pe un deal rotat
Are-o coadă înfoiată,  Şade un moşneag umflat.
Hoața este și șireată; (dovleacul)
Dar e vai de coada ei, Se pun pe masa,
Cînd dă peste Grivei. se taie, se impart,
(vulpea) dar nu se mananca.
Corabie plutitoare  (Cartile de Joc)
Pe nisipuri, călătoare! Ce trece peste apa si nu se
(cămila) uda?
Din flori plicuri de dulceață (Umbra)
Strînge de cu dimineață. Cu cît se lungeste,
(albina) cu atît se scurtează.
Colorat e ca o floare,
Trupul fin și mic el are,
Zboară vara pe cîmpie,
Spuneți ce-ar putea să fie.
(fluturele)
Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)
Are gîtul foarte-nalt
Și picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)
Care-i dobitocul
Ce păzește focul
Și-și spală cojocul?
(pisica)
Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atîta mac-mac-mac
Pleacă sa înoate-n lac.
(rața)
Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă pînă la cioc.
(rîndunica)
Curelușă verde
Prin iarbă se pierde.
(șopîrla)
Cine are barbă
Și totusi nu e bărbat?
(Viața)
Patru Picioare are,
Să le miște nu e-n stare.
(Scaunul)
Ce pierzi uneori,
dar totuși e cu tine?
(Capul)
Cine umbla mult prin lume
Si tot se striga pe nume?
(Cucul)
Curelușa unsă,
Pe sub pămînt ascunsă.
(șarpele)
Pas, pas, prin tufiș
De dimineațî, pe rouă
Ca să crească iarba nouă.
(coasa)
Pînza mare, împănată,
De vînt este mînată
Pe apă e călătoare
Te duce în lumea mare.
(corabia)
Dintr-o casă mititică
Cinci capete se ridică
(puii și cuibul)
Șerveîel vărgat
Frumos colorat
Peste mare aruncat.
(curcubeul)
Limbi dogoritoare
Unde joacă, iarba moare.
(focul)
Cînd în sus și cînd în jos,
Se învîrte bucuros
(țapul) Face lucru de folos.
Ronțăie nuci și alune (fusul)
Sare grațioasă În pădure m-am născut,
Coada-i e stufoasă –  În pădure am crescut,
De-o ghicești, îndată spune! Din pădure m-au dus,
(veverița) Să păzesc casa m-au pus.
   (gardul)
Cine poate să-l ajungă  Sînt cercel cu toartă
Pe acest alergător,  Și ușa mă poartă.
Care-și poartă puii-n pungă ?  (lăcatul)
Îl ghiciți foarte ușor! Nu e bou, dar are coarne,
(cangurul) Duce casa în spinare.
  (melcul)
Uriaș cu nasul mare  Două ape-aprinse
Poartă oameni pe spinare! Sub două păduri întinse.
(elefantul) (Ochii şi genele)
  Am două ferestre
Animal cu trup tărcat  Dimineaţa se închid
Și cu gît nemăsurat! Şi seara se deschid.
(girafa) (Ochii)
  Pădure deasupra
O șopîrlă de cinci coți,  Pădure dedesubt.
Hai, ghiceste-o dacă poți (Genele)
(crocodilul) Sînt doi fraţi gemeni
  Vor să se vadă,
Are-un ac micuț și fin, Dar un munte îi desparte.
Zboară lin din floare-n floare, (Ochii şi nasul)
Acul este cu venin Unul numai cuvîntează,
Iar polenu-i pe picioare. Doi se uită şi veghează,
(albina) Iar alţi doi, care-au rămas,
  Stau şi-ascultă fără glas.
Parcă-i un curcan golaș  (Gura, ochii şi urechile)
Și fricos și uriaș!  Două rînduri de soldaţi
(struțul) În straie albe îmbrăcaţi.
 
Are zeci de ace groase
Dar nu țese nici nu coase.
(ariciul)
 
Animal cu chip de om  (Toporul)
Țopăie din pom în pom!  Hoţul intră-n casă
(maimuța)
 
Atunci cînd sînt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar cînd sînt pe lîngă lac
Baie întruna fac.
(gîștele)
Jupîneasă durdulie
Cu rochiță cenușie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gîsca)
Vine fuga pe cărare
Culegînd la pietrișoare.
(găina)
Cine cîntă toată vara
Prin fînețe cu ghitara?
(greierele)
La deal repede și fără ocol,
Iar la vale rostogol.
(iepurele)
Urecheat cu haine sure
Stă pe cîmp și în pădure.
(iepurele)
Poate fi un soricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip și fel
(Dinţii)
Paca-pac
Prin Copac.
Toată ziua, cioca-cioca,
Vine seara: boca -boca.
Şi capul afară-şi lasă.
(Cuiul)
Am o cloşcă,
Noaptea strînge puii,
Ziua-i risipeşte.
(Casa)
Nici în casă, nici afară,
Talpa mea e drum de ţară.
(Pragul casei)
Cerceluş cu toartă,
Nimeni nu mă poartă.
Dar mă tot agaţă
La uşă în faţă.
(Lacătul)
Eu la orice casă
Sînt slugă aleasă.
Eu pe orişicine
Întîmpin cînd vine;
Cînd pleacă afară,
Eu îl petrec iară.
(Uşa)
În pădure naşte,
În pădure creşte;
Vine-acasă,
Şi e mare jupîneasă.
(Masa)
Învîrtită
Purtînd numele de floare. Şi legată,
(liliacul) Şi ţepoasă,
  Noduroasă,
Are dînsul și picioare Dă ocol mereu la casă.
Dar e-obișnuit să zboare; (Mătura)
Țin, țin, țin și pișcătura… Am un bour roşu
Cine-i obrăznicătura? Unde paşte
(țînțarul) Multă vreme
Vara umblu după miere, Se cunoaşte.
Iarna dorm să prind putere. (Focul)
(ursul) Ce nu poţi cumpăra
În cojoc întors pe dos Oricîţi bani ai avea?
Mormăind morocănos, (Timpul pierdut)
Umbla pustnic prin pădure Am o grebluţă cu cinci
După miere, după mure. dinţişori
(ursul) Pe zi îmi trebuie de-o mie de
   ori.
Nu-i pisică, nici motan  (Mîna)
E vărgat și roșcovan! Am zece copilaşi
(tigrul) Cu cîte-o jumătate de căciulă
Soarele cînd îl zăreşte, pe cap.
Pe dată se înroşeşte. (Degetele)
O culegem vara toată Dacă-i dulce, mult aduce.
Tare-i bună în salată! Dacă-i rea, toţi fug de ea.
(Roşia) (Vorba)
Ban de aur colorat Am doi căluşei
Si pe margini dantelat Cutreier lumea cu ei.
Prin poieni stă vara toată (Picioarele)
Şi poartă nume de fată. Nu-l întrebi
(Margareta) Şi îţi răspunde.
Cupe albe, parfumate Cîţi în jur
Pe un lujer aşezate Nu ştii de unde
Dacă le vei mirosi (Ecoul)
Nasul ţi-l vei gălbeni. Albă păsărică
(Crinul)
Clopoţei mititei,
Albi şi frumusei,
Pe o rămurică
Foarte subţirică
In rînd aşezaţi,
Foarte parfumați.
(Mărgăritarul)
Rochiţa-i catifelată,
Ce păcat că e …bălţată.
(Panseluţa)
În sabia voinicului
Fesul roşu-al turcului.
(Macul)
Primăvara cînd s-arată,
Prin grădini apar deodată
Ciorchini albi şi albăstrii
Din steluţe, mii şi mii!
(Liliacul)
Primăvara înverzeşte,
Vara umbreşte,
Toamna rugineşte,
Iarna încălzeşte,
Hai acum, ghiceşte!
(Copacul)
Zece fraţi,
Zece cumnaţi,
În aceeaşi casă
Adunaţi.
Toamna ne grăbim,
Să îi întîlnim.
Să ducem acasă
În coşurile pline
Multe vitamne.
Pe arîc se urcă,
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(Fasolea)
Cine trece pe la poartă
Şi cîinii la el nu latră?
(Vîntul)
Copaie peste copaie,
La mijloc carne de oaie.
(Scoica)
Ba e lungă, ba e lată,
Şi nu şade niciodată.
(Apa)
N-are culoare, n-are miros,
Dar la toţi e de folos.
(Aerul)
Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde.
(Şopîrla)
Periuţă subtirica
Perii dinţii, chiar de-s mică.
Zilnic de mă foloseşti,
De carii nu te-ngrijeşti.
(Periuţa de dinţi)
Ziua cît este de mare
Stă tot cu faţa la soare
De la pălăria ei
Poţi s-aduni ulei cît vrei.
(Floarea soarelui)
(Merii şi perii)