ADVERBUL

Este partea de vorbire neflexibilă care însoțește un verb, un adjectiv sau

un alt adverb și exprimă caracteristica unei acțiuni sau a unei însușiri,
precum și împrejurarea în care se petrece acțiunea.
Clasificarea adverbelor:
1. După structură, adverbele sunt:
-simple: ieri, așa, sus, când, împreună;
-compuse: departe, astfel, cândva, vreodată, deasupra
2. după înțeles:
-de loc: jos, aici, aproape, nicăieri, oriunde;
-de mod: bine, astfel, firește, alene, cruciș;
-de timp: astăzi, totdeauna, imediat, târziu;
Adverbele provenite din alte părți de vorbire prin schimbarea valorii
gramaticale (conversiune):
-din substantiv: Dimineața iau micul dejun.
-din adjectiv: El scrie frumos.
-din participiu: Sunetul se auzea neîntrerupt.
-din pronume relativ: Merse ce merse și obosi.
- din numeral: Luna aceasta a câștigat dublu.
Adverbele formate prin derivare cu sufix: curciș, muntenește ,actualmente.
Adverbele și locuțiunile de modalitate: posibil, probabil, parcă, poate,
negreșit, indubitabil, regretabil
În organizarea frazei, apar adverbele relative specializate pentru
subordonarea propozițiilor: cum, când, unde, cât.
Observație: Adverbele de modalitate au în frază funcție de predicat : sigur,
probabil, adevărat, de bună seamă, negreșit, poate...
EX. Negreșit /că va reuși./ negreșit= adverb de modalitate cu f.s de predicat
verbal.
Locuțiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu înțeles unitar , având
valoarea unui adverb: din loc în loc, de joi până mai apoi, în cruciș și-n
curmeziș, pe de rost, de-a valma, la stânga, fără doar și poate.
Gradele de comparație ale adverbului
Are aceleași grade de comparație ca adjectivul:
-pozitiv: bine
-comparativ de superioritate: mai bine
---comparativ de egalitate: la fel de bine
-comparativ de inferioritate: mai puțin bine
Superlativ relativ de superioritate: cel mai bine
Superlativ relativ de inferioritate: cel mai puțin bine
Superlativ absolut: foarte bine
Funcțiile sintactice ale adverbului:
- circumstanțial:
1. de loc: S-a mutat la stânga.
2. de mod: A scris frumos.
3. de timp: A mâncat aseară.
- atribut adverbial: Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
-nume predicativ: Totul este bine.
Adverbul și alte părți de vorbire
1 Adverbul și prepoziția. DE obicei prepoziția este articulată într-un context
pe când adverbul nu. EX. S-a uitat împrejur.(adverb).
A mers împrejurul casei.
El locuiește deasupra. / El locuiește deasupra barului.
S-a așezat de-a latul. (locuțiune adverbială) / S-a așezat de-a latul patului.
(locuțiune prepozițională)
Înainte (adverb)- înaintea (prepoziție)
Împotrivă(adverb)-împotriva(prepoziție)
Înapoi(adverb)- înapoia(prepoziție)
Îndărăt(adevrb)-îndărătul(prepoziție)
De jur împrejur( locuțiune adverbială)- de jur împrejurul (locuțiune
prepozițională)
În față(locuțiune adverbială)- în fața(locuțiune prepozițională)

INTERJECȚIA
Este partea de vorbire flexibilă care exprimă:
- O stare sufletească: of, ah, vai, aoleu, aolică;
- O poruncă: hai, haide, marș, uș, stop, hăis;
- Un îndemn: hai, poftim, bravo
- Imită sunete sau zgomote din natură (onomatopee): boc, trosc, pic,
cirip-cirip:
- Un mod de adresare , propriu de regulă limbajului popular: măi, bre,
mă, bă(apelative);

Există interjecții prin care se atrage atenția asupra unui fapt: iată, iaca,
iacătă, ia, apropo.
Altele sunt folosite ca formule de salut: adio, pa.
Unele interjecții au funcție de predicat: na(primește), țuști (sar), zvârrr!
(arunc).

Funcțiile sintactice:
-predicat: Hai la piață. (hai=predicat verbal);
-subiect: Se aude: lip-lip!
-circumstanțial de mod: Și răspunde: da-da-da!
-complement direct: Strigă:u!,la!.
-atribut interjecțional: Avea un glas stins: pui!,piu!
-nume predicativ: Era vai de el.
Interjecții provenite din alte părți de vorbire:
-din substantiv: Mergi și roade gardul....marș!
-din verb: Uite, am desenat ceva.
-din adjectiv: Dar ești departe, dragă!

El vorbea bolborosit și din fundul gâtlejului.

Mi-a răspuns din fund.