FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

MANAGEMENTUL PROIECTELOR DE DEZVOLTARE RURALĂ ȘI REGIONALĂ

EVOLȚIA DEMOGRAFICĂ ȘI DEZVOLTAREA RURALĂ SUSTENABILĂ.

CAZUL ROMÂNIEI

REALIZAT DE: Agapie Elena Andreia

Coșbuc Robert Andrei

Dragomir Lucian

Horhocea Elena Larisa

 Introducere

Conform studiilor efectuate, în anul 1990 populaţia României a fost de peste 23 milioane de
persoane. (Eurostat, 2021), iar în momentul aderării acesteia la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007),
populaţia stabilă a României a fost de 21.13 milioane de persoane. Pe parcursul trecerii timpului, numărul
peroanelor stabilite în țara noastră a cunoscut un trend descendent. Acest lucru s-a stabilit în urma
studiului efectuat de INS în anul 2019, când populaţia stabilă a ţării a fost de 19.40 milioane de persoane.
În comparație cu anul de bază 2007, în anul curent 2019, populaţia României a scăzut cu 1.72 milioane de
persoane. Acest număr reprezintă 8,1% raportat la totalul populaţiei la 1 ianuarie 2007. (INS, 2020)

S-au realizat o serie de proiecte demografice de Comisia de Statistică a ONU care arată că până în
anul 2050, populaţia României va scădea la aproape 16 milioane de locuitori. ( INSSE, 2020)

Pe lângă faptul că în România se observă o involuție demografică, din cauza scăderii populației
mai există și problema îmbătrânirii acesteia. Îmbătrânirea aduce cu sine și o schimbare la nivelul
indicatorilor socio – demografici, natalitatea și fertilitatea, astfel procentul persoanelor vârstnice din
totalul populației României o depășește pe cea a persoanelor tinere.

Indicele prin care se stabilește procentul de îmbătrânire demografică a populației este de 114,3%.
Acest lucru înseamnă faptul că la 114 persoane vârstnice avem 100 de persoane tinere. (Eurostat, 2020)

Scăderea natalității este direct influențată de îmbătrânirea populaţiei. Majoritatea tinerilor care încă
locuiesc în România nu mai au ca obiectiv principal să aibă copii, ci mai degrabă aceștia tind tot mai mult
să pună pe primul loc cariera. Motivele ar fi nenumărate, pe lângă o carieră de succes aceștia au și alte
concepții despre viață și lume.

În România, procentul persoanelor care locuiesc în zone predominant rurale este de 53,8%, a
celor care locuiesc în zone intermediare este de 33,1% şi doar 13,1% locuiesc în zone predominant
urbane. Țara noastră comparativ cu celelalte țări membre ale Uniunii Europene este caracterizată așadar
printr-un procent ridicat al populaţiei rurale. Pe primul loc în cadrul regiunilor cea mai mare pondere a
populației rurale este în Regiunea Sud Muntenia, urmată apoi de Regiunea Nord-Est, iar pe locul al treilea
se situează Regiunea Sud-Vest Oltenia. (Insse, 2020).

Pentru ca mediul rural să se dezvolte armonios s-au înființat prin intermediul diverselor
programe, fonduri europene care pot ajuta prin implementarea diverselor proiecte privind dezvoltarea
zonelor rurale. Acestea vizează în mare parte îmbunătăţirea standardelor de viaţă din aceste zone, prin
investiţii atât în infrastructura rurală, cât și prin crearea unor locuri de muncă ce vor aduce venituri în plus
locuitorilor.
 Uniunea Europeană a oferit României fonduri europene de pre-aderare intermediul programului
SAPARD ( valabil între anii 2000-2006) și post - aderare prin intermediul Programul Naţional de
Dezvoltare Rurală (valabil în anii 2007-2013). Aceste programe prin oferirea fondurilor europene au
contribuit aâăt la dezvoltarea mediului rural românesc în ansamblu, cât și la dezvoltarea agriculturii, dar și
la diversificarea economiei non-agricole.

Elaborarea Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) a fost făcută de către
Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală din cadrul Ministerului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale din România în conformitate cu Regulamentului Consiliului
nr. 1698/2005 (art. 16) şi Liniile Directoare Strategice Comunitare pentru Dezvoltare Rurală 3. (PNDR,
2020). Acest program este împărțit în patru axe prioritare ale politicilor europene de dezvoltare rurală
(Axa 1 - „Îmbunătăţirea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier”, Axa 2 - „Îmbunătăţirea mediului
şi a spaţiului rural”, Axa 3 - „Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei
rurale”, Axa 4 - „Leader”), la care se adaugă Măsurile 511 „Asistenţă tehnică”, respectiv 611 „Plăţi
complementare directe”.(PNDR, 2018). PNDR sprijină implementarea a 25 de măsuri de finanțare pentru
îndeplinirea obiectivelor.

Cele mai multe fonduri au fost alocate pentru Măsura 322 „Renovarea şi dezvoltarea satelor”.
Pentru această măsură s-au depus aproximativ 3200 de cereri de finanțare, iar suma alocată de 1,5 mld.
euro a fosr depășită de aproximativ cinci ori, oferindu-se astfel fonduri de 7,6 mld. euro( Eurostat, 2019).

Cu ajutorul programului SAPARD se clasifică priorităţile României privind dezvoltarea durabilă

a spaţiului rural pe patru axe prioritare: Axa Prioritară 1 – “Îmbunătăţirea accesului la pieţe şi
competitivitatea produselor agricole prelucrate”, Axa Prioritară 2 – “Îmbunătăţirea infrastructurilor de
dezvoltare rurală si agricultură”, Axa Prioritară 3 – “Dezvoltarea economiei rurale”, Axa Prioritară 4 –
“Dezvoltarea resurselor umane”. Principalele obiective ale acestui program au fost: să contribuie la
aderarea României la Uniunea Europeană, să permită ca agricultura românească să se consolideze pentru
a putea face faţă presiunilor concurenţiale de pe piaţa comunitară şi să îmbunătăţească condiţiile de viaţă
ale agenţilor economici din zonele rurale. Aceste obiective au fost susţinute prin implementarea a 10
măsuri de finanţare.

Aspectele de natură economică, socială și ecologică ale zonei rurale sunt complexe şi au
implicații profunde în împlementarea politicii de dezvoltare durabilă. Putem spune că procesul de
urbanizare care a avut loc în ultima perioadă a devenit una dintre cele mai importante probleme ale
umanității. Aceste probleme se datorează cauzelor economice, sociale și implicit disparităților culturale,
care caracterizează atât mediul urban, cât și pe cel rural.
Zona rurală se află pe un loc important în istoria, civilizația și identitatea națională, de aceea,

politica de dezvoltare rurală are un rol important în politicile europene.

Așadar în mare parte viitorul depinde în mare măsură de utilizarea mediului rural ca potențial de
dezvoltare a zonei cu ajutorul principiilor durabile.

Dezvoltarea rurală durabilă – definiție

Aceasta dezvoltare durabilă reprezintă un concept care presupune o dezvoltare echitabilă și echilibrată în
mediul rural, precum și asumarea răspunderii pentru utilizarea echitabilă a resurselelor naturale, dar și
protecția mediului.

Promovarea durabilității în zonele rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și capacitatea
de angajare este un obiectiv pentru multe proiecte finanțate din fonduri UE. Formarea profesională ca
soluție pentru stimularea și îmbunătățirea accesului pe piața muncii a persoanelor din mediul rural poate fi
implementată cu succes numai dacă este adaptată la nevoile grupurilor țintă. Sprijinul pentru persoanele
inactive, pentru cei care caută un loc de muncă și pentru cei implicați în agricultura de subzistență din
mediul rural în vederea participării la programe complexe de formare a aptitudinilor și competențelor
necesare pe piața muncii trebuie să se bazeze pe o analiză a contextul şi caracteristicile resurselor umane
locale.

Metode

În anul 2019, mediul rural în România era populat de 8,9 milioane de locuitori (INS, 2020)
Conform cercetărilor efectuate s-a dovedit că numărul locuitorilor din mediul rural este apropiat de cel al
locuitorilor din mediul urban. Aceste statistici confirmă faptul că România și-a păstrat renumele de țară
predominant rurală chiar dacă majoritatea celor ce locuiau în mediul rural au migrat către urban. (INS,
2020) Cauzele posibile pentru care majoritatea oamenilor au preferat să părăsească mediul rural ar putea
fi reprezentate de standardele scăzute de viață comparativ cu mediul urban și de veniturile obținute,
semnificativ mai mici. (Mihalache și Croitoru, 2011)
Pentru a se popula și mai mult mediul rural, prin intermediul programelor de dezvoltare se poate
încuraja dezvoltarea antrepronoriatului. Mediul rural deține un patrimoniu bogat din punct de vedere al
resurselor naturale și datorită acestui lucru nu va mai fi nevoie ca un antreprenor să investească foarte
mult în obținerea acestora din alte surse, cum s-ar fi întâmplat dacă își desfășura activitatea în mediul
urban. Și dacă antreprenorul își dorește să investească într-o activitate din sfera turismului, iar zona aleasă
are un potențial turistic ridicat datorită elementelor de atracție existente, cu siguranță că va fi avantajat.
Posibilitatea ca într-o astfel de situație antreprenorul să aibă succes este una foarte mare, deoarece multe
persoane când aleg să se relaxeze, se retrag către zone liniștite în care se pot bucura de natură. (Cîrstea,
2019)
Un alt avantaj pe care îl pot avea antreprenorii este legat de prețul mai mic al terenurilor și
proprietăților din zona rurală, comparativ cu cele din zona urbană. Iar în mediul rural există o speranță de
viață mai ridicată datorită ratei criminalității mai reduse și a poluării neaccentuate.
Toate aceste avantaje reprezintă punctul de interes al unui antreprenor în momentul în care alege
mediul rural în favoarea celui urban și prin intermediul acestor activități mediul rural al României s-ar
putea dezvolta și mai mult.
Figura nr. 1- ilustrează structura pe vârste a populației rurale din România pe ultimii 5 ani.

Fig. 1 Structura populației pe vârste în mediul rural din România

Sursă date: INS (2020)

La nivelul României populația rezidentă în mediul rural înregistrează o scădere procentuală de

2,32% în anul 2019 raportat la anul 2015. (INS, 2020)

Pe parcursul perioadei analizate se constată faptul că toate grupele de vârstă cunosc o evoluție
ascendentă în anul curent, 2019, raportat la cel de bază, 2015. Astfel: grupa de vârstă 18-24 de ani
înregistrează cu 2,54% mai mult comparativ cu anul 2015, cea de 25-34 de ani are cu 0,28% mai mult, iar
grupa de vârstă 35-44 ani deține o pondere cu 0,37% mai mare. De asemenea grupele de vârstă 45-54 ani
și 55-69 ani înregistrează creșteri procentuale, cea dintâi 0,59% mai mult, iar cea din urmă cu 0,41% mai
mare.
 Se poate observa, așadar, că persoanele care ocupă locul fruntaș ca rezidenți ai mediului rural, se
încadrează în grupa de vârstă 55-69 ani. Aceștia totalizează în anul 2019 un număr de 1,5 milioane
persoane și depășesc cu 3,33% grupa de vârstă 18-24 ani (103,33%).

Datele aferente figurii 2 subliniază ceea ce reiese din numeroase studii și anume faptul că populația
din mediul rural are o tendință de îmbătrânire demografică. Acest lucru este datorat în mare parte
migrației tinerilor către mediul urban pentru îmbunătățirea standardelor de viață. (Sainsus, 2013)

Figura nr. 2 arată evoluția populației din România pe medii de rezidență, în ultimii 5 ani.

Fig. 2.2. Populația României pe medii de rezidență

Sursă date: INS (2020)
Conform figurii 2 se constată că atât populația din mediul rural, cât și cea din mediul urban a
suferit o scădere procentuală în anul 2019, comparativ cu 2015, astfel că mediul rural înregistrează cu
0,54% mai puțin, iar cel urban cu 0,71% mai puțin.
Această scădere în ambele medii de rezidență se poate datora emigrării oamenilor în alte țări pentru
un standard mai ridicat de viață și pentru o mai mare stabilitate financiară .
 Tabelul nr. 1.- Rata sporului natural al populației în România

Medii de Ani
rezident
a Anul Anu Anu Anu Anu Anu Anu Anu Anu Anu Anul
2010 l l l l l l l l l 2020
201 2012 2013 2014 201 201 2017 201 201
1 5 6 8 9

UM: Spor natural la 1000 locuitori

Rural TOTA -4,9 -4,9 -4,7 -3,8 -4,5 -4,8 -4,3 -4,3 -4,4 -4,6 -6,9
L

Sursă date: INS (2020)

Rata sporului natural – indicator demografic care măsoară diferenţa algebrică între rata natalităţii
şi rata mortalităţii populaţiei – era, în 2010, la nivelul României de -4,9 spor natural la 1000 de locuitori.
La nivelul anului 2020, rata sporului natural a evoluat spre „negativ”, fiind de -6,9, mai multe decese
decât naşteri raportat la 1000 de locuitori.

Îmbătrânirea populaţiei are numeroase efecte negative la nivel macroeconomic, determinând

creşterea cheltuielilor publice; însă, dintr-o perspectivă pozitivă, este rezultatul direct al creşterii generale
a calităţii vieţii şi a progreselor din medicină (Sheiner, 2014, 219-219). Astfel, la 1 ianuarie, 2018,
populaţia României în vârstă de 65 de ani şi peste număra 3.559.957 de locuitori, reprezentând 18% din
populația rezidentă, adică 19.523.621 de locuitori. Se observă o accentuare a indicelui de îmbătrânire
demografică, iar la 1 ianuarie 2020 a ajuns la 115,6 persoane vârstnice raportate la 100 de persoane tinere,
conform INS (Tabelul 2).

Tabelul nr 2. ne arată evoluţia populaţiei României privind vârsta medie, vârsta mediană, indicele
de îmbătrânire demografică şi raportul de dependenţă în perioada 2003-2020
 Tabelul nr 2. Evoluţia populaţiei României

Indicatori 1 ianuarie 1 ianuarie 1 ianuarie 1 ianuarie 1 ianuarie 1 ianuarie

populatie 2003 2008 2013 2018 2019 2020
Vârsta 37,8 39,6 40,9 41,3 41,6 41,7
medie a
populației
(ani)
Vârsta 35,3 37,0 37,8 41,8 41,7 41,9
mediană
Indicele de 80,2 94,5 103,8 110,0 112,1 115,6
îmbătrânire
demografică
Raportul de 46,4 46,6 47,0 51,1 51,9 52,1
dependență
demografică
Sursă date: INS (2020)

Indicatorii specifici privind structura pe vârste a populaţiei Europei arată o accelerare a

fenomenului îmbătrânirii. Pe de altă parte, rata de dependenţă a fost influenţată de schimbările din planul
politic, social, administrativ şi economic pe fondul creşterii migraţiei şi al scăderii natalităţii (Aghion și
Howitt, 1992).

La 1 ianuarie 2020, la nivelul UE-28, populaţia cu vârsta cuprinsă între 65 şi peste 80 de ani a
fost de 54,6% potrivit Eurostat.

Tabelul nr. 3 evidențiază indicatorii specifici privind structura pe vârste a populaţiei României
versus alte ţări ale UE, la 1 ianuarie 2018.
 Tabelul nr. 3 Indicatori specifici privind structura pe vârste a populaţiei României

Sursa date: Eurostat(2019)

Ponderea tot mai scăzută a populaţiei tinere cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani este cauzată de
reducerea ori amânarea naşterilor din diverse considerente, determinând scăderea natalităţii. Totodată, pe
fondul general al creşterii treptate a speranţei de viaţă, observăm intensifi carea progresivă a îmbătrânirii
populaţiei în vârstă de 65 de ani şi peste (Kelodjoue, 2014; Skirbekk, 2008). Conform Eurostat, în 2007,
România înregistra un procent de 16,1% a cotei populaţiei în vârstă de 65 de ani şi peste, iar în 2019 a
ajuns la 18,5%.

Tabelul nr. 4 expune speranţa de viaţă a românilor comparativ cu alte ţări ale UE în 2017.

Tabelul nr. 4 Speranța de viaţă a românilor

 Sursa date: Eurostat(2019)

Conform INS, proiecţiile demografice privind speranţa de viaţă la naştere până în anul
2060, ar putea înregistra creşteri de până la 86,7 ani pentru femei şi 81,8 ani pentru bărbaţi. Până în anul
2060, populaţia aptă de muncă, cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, s-ar putea reduce cu aproximativ
44,0%, ajungând la aproape 7,506 milioane de persoane. Astfel, proporţia cu vârste cuprinse între 0 și 14
ani ar putea scădea în perioada 2010-2060, cu circa 38%, în timp ce proporţia persoanelor active, între 15
și 64 de ani ar scădea cu aproximativ 38%, conform INS.

În figura 3 se poate observa parcursul forței de muncă din agricultură, în România, pe parcursul
celor 5 ani analizați.

Fig. 3 Colectivul de lucru în agricultură din România

Sursă date: Eurostat (2020)
 Conform datelor din figura 3 se constată că din totalul persoanelor ocupate în toate domeniile de
activitate existente, cele care se ocupă cu agricultura înregistreză un procent de 28,35% în anul 2015, în
anul 2016 are un procent de 25,59%, în 2017 un procent de 23,10%, iar în anii 2018 și 2019 procentul
este de 22,78%, respectiv 22,31%. Acest lucru se poate datora schimbărilor climatice neprielnice pentru
întreprinderea activităților agricole, dar și infrastructurii slab dezvoltate în zonele care dispun de
condițiile necesare realizării acestor activități.

Metodă: a fost chestionat un eșantion de 339 de persoane din 6 sate pentru a identifica gradul de
interes pentru formarea profesională și integrarea pe piața muncii, pentru a determina principalele
modalități de implicare în activitățile de formare profesională și nevoile specifice ale grup țintă pentru a
intra pe piața muncii.
Rezultate: peste 90% dintre respondenți și-au manifestat un mare interes pentru participarea la
formarea profesională. Respondenții apreciază că experiența și certificatul sunt principalele beneficii ale
prezenței la formare profesională. În ceea ce privește potențialele piedici, subiecții consideră că lipsa
banilor și transportul le-ar putea altera participarea.
Concluzii: Dezvoltarea zonei rurale prin facilitarea accesului pe piața muncii pentru populația
implicată în agricultura de subzistență, care are mai degrabă un statut marginalizat, izolat de restul
societății în loc de unul activ nu poate fi realizată ci doar progresiv și mixt. dobândirea de competențe
pentru piața muncii și dezvoltarea sectorului IMM-urilor rurale.

Rezultate și discuții

Dezvoltarea viitoare a României nu poate fi realizată fără o dezvoltare durabilă în cadrul zonelor rurale.
Aceste zone rurale dețin în România principalele valori naturale; reprezintă identitatea culturală a ţării şi
este un exemplu de unitate socială.

Putem afirma astfel că funcțiile de bază ale zonelor rurale, economice, ecologice şi socio-culturale,
reprezintă cheia dezvoltării durabile.

La începutul secolului al XX – lea, industrializarea a devenit semnificativă, astfel încât ponderea

populației care locuia în mediul rural s-a diminuat, iar deodată cu aceasta a scăzut și ponderea agriculturii
din produsul intern brut al țării.

Însă cu toate acestea, zona rurală nu și-a pierdut importanța, ci dimpotrivă s-a îmbogățit cu noi
dimensiuni și a devenit temă de importanță națională și internațională.
Prin dezvoltarea rurală în România se urmărește și o dezvoltare a standardelor de viață a locuitorilor dar și
a securității mediului înconjurător.

Importanța zonelor rurale din România se poate observa încă din momentul în care Uniunea Europeană a
creat o metodologie cu ajutorul căreia a clasat regiunile rurale în trei categorii: predominant urban,
intermediar sau predominant rural.

Tabelul nr.5 prezintă caracteristicile zonelor rurale în funcție de importanța acestora.

Tabelul nr.5. Importanța zonelor rurale

Țara Teritoriu (%) Populație (%) Valoare adăugată Angajați (%)

brută ( %)
PR IN PU PR IN PU PR IN PU PR IN PU
UE 56.7 34.2 29.1 23.6 35.5 41.0 17.2 31.6 51.2 21.7 34.0 44.4
Germania 39.8 48.3 11.8 17.3 40.1 42.6 14.5 35.7 49.8 15.7 38.3 46.0
Franța 64.6 27.3 8.1 28.7 35.7 35.6 21.7 31.0 47.3 25.7 33.7 40.5
Ungaria 66.3 33.1 0.6 47.1 35.8 17.1 33.6 27.6 38.9 39.2 29.0 31.8
Polonia 56.2 34.5 9.3 37.9 33.9 28.3 27.2 31.1 41.7 34.1 31.4 34.5
România 59.8 39.4 0.8 45.7 43.8 10.5 32.4 42.8 24.8 41.5 46.5 12.0
Sursă date: Eurostat (2020)

*PR = predominant rural

IN = intermediar

PU = predominant urban

După cum se poate observa în Tabelul nr. 5, atât în România, cât și în Ungaria, cea mai mare parte a
teritoriului aparține regiunilor preponderent rurale şi intermediare.

De asemenea, cea mai mare parte a populației din aceste două țări trăiesc în zone rurale. În comparație cu
acestea, în Germania și Franța procentul populației din regiunile predominant urbane este mai mare.

Structura si performanțele economiei rurale în România

În România pe lângă agricultură și industria alimentară contribuie la creșterea

valorii adăugate a produselor agricole şi asigură pe lângă aceasta securitatea populației în alimentație.
În România, industria alimentară a realizat un procent important din valoarea adăugată brută totală

Această industrie este însă mai puțin prezentă în economia rurală a României, comparativ cu cea a
celorlalte țăti din UE, fiind dezvoltată mai mult în mediul urban.

Tabelul nr.6 expune structura economiei rurale în România și în Uniune Europeană.

Tabelul nr.6 Structura economiei rurale

Economie rurală România % UE%

Agricultură 60.5 14.1
Industrie alimentară 15.8 20.5
Industria tutunului 1.7 3.2
Pescuit 0.1 2.5
Economia agroalimentară 78.1 40.3
Silvicultură 6.3 8.2
Minerit si cariere 2.6 4.1
Manufactură 3.1 5.2
Economie industrială 5.7 9.3
Agroturism 0.1 4.4
Alte servicii 9.8 37.8
Sectorul serviciilor 9.9 42.2
Economie non-agricolă 21.9 59.7
TOTAL 100 100
Sursă date: Eurostat (2020)

Tabelul nr.6 ilustrează faptul că economia industrială și locurile de muncă aferente acesteia

contribuie la stabilirea populaţiei în mediul rural, dar și la creșterea calității vieții acestora

prin veniturile oferite angajaţilor întreprinderilor mici și mijlocii.

În România, economia non-agricolă este slab dezvoltată (se menține

21,9% din economia rurală) în comparație cu media UE (59,7% din economia rurală).
 Obiective de dezvoltare durabilă în România

Dezvoltarea durabilă reprezintă un tip de politică de dezvoltare care are în vedere nevoile economice,
sociale și de mediu ale societății. Aceasta dorește să răspundă acestor nevoi pe termen scurt, mediu și
lung.

Aceasta urmărește să îndeplinească necesitățile actuale fără a pune în pericol bunăstarea următoarelor
generații.

Dezvoltarea durabilă este un obiectiv prioritar al Uniunii Europene, atât în România, cât și în celelalte
state membre. De aceea aceasta cu ajutorul organelor competente întocmit o strtegie de dezvoltare
durabilă.

În tabelul nr.7 regăsim obiectivele de dezvoltare durabilă ale României.

Tabelul nr.7 Obiective de dezvoltare durabilă

Sursă date: Eurostat (2020)

Conform informațiilor regăsite în tabelul nr.7 putem evidenția anumite caracteristici care vor să fie
îmbunătățite cu ajutorul acestor obiective.

Obiectivul 1: Fără sărăcie

Cu ajutorul acestui obiectiv se dorește ca sărăcia să fie eliminată total, indiferent de formele sale și de
context.

Această problemă a sărăciei se află atât la nivel local cât şi la nivel regional, respectiv global. Fenomenul
globalizării a contribuit într-o mare măsură la eliminarea sărăciei, însă este nevoie ca eforturile să fie
continuate. Măsurile luate pentru a putea fi eradicată sărăcia includ promovarea incluziunii sociale, dar și
scăderea numărului persoanelor care se află în risc ridicat de săracie.

Obiectivul 2: Foamete zero

Una dintre cele mai importante ramuri ale societății este agricultura. Importanța acesteia reiese din faptul
că pentru a avea o societate sănătoasă este nevoie de o agricultură sustenabilă.Țara noastră se află pe locul
al șaselea din punct de vedereal dimensiunii terenurilor agricole. (INS, 2021) De aceea pentru România
agricultura eficientă și stoparea producerilor deșeurilor reprezintă o prioritate.

Obiectivul 3: Sănătate și bunăstare

În orice mediu, fie rural sau urban, accesul la servicii medicale performante și de înaltă calitate este
esențial. Acesta aduce bunăstarea societății.

Obiectivul 4: Educație de calitate

Pentru ca o societate să funcționeze durabil este necesar accesul la educație de calitate tuturor
persoanelor.

Majoritatea persoanelor consideră că educația este doar un proces cu ajutorul căruia se poate intra mult
mai ușor pe piața muncii, însă aceasta ar trebui privită din alt context, ca fiind un proces ce este necesar să
se deruleze pe tot parcursul vieții, fără o limită de vârsă.

Obiectivul 5: Egalitatea de gen

Deși în populația lumii aproximativ 50% dintre persoane sunt de sex feminin, încă există inegalități de
gen. (Eurostat, 2021)
Un exemplu ar fi faptul că o persoană de gen feminin dacă este angajată pe un post în care se consideră a
fi potrivită o persoană de gen masculin, automat intervine inegalitatea mai sus amintită. Persoana de gen
feminin poate avea beneficii diferite față de cea de gen masculin.Acest lucru se poate întâmplași vice-
versa.

De aceea acest obiectiv urmărește să stopeze problema egalității, deoarece “genul cu care se naşte cineva
nu influenţează demnitatea şi calitatea vieţii în societăţile dezvoltate”. (Popescu, 2002)

Obiectivul 6: Apă curată

Acest obiectiv urmărește ca toți cetățenii indiferent de caracteristicile sociale să beneficieze de apă.

Apa este un element vital și fundamental al vieții, de aceea asigurarea disponibilității apei este un obiectiv
foarte important.

Obiectivul 7: Energie curată la prețuri accesibile

Pe parcursul timpului s-au implementat numeroase programe prin care populația era încurajată să
utilizeze surse regenerabile de energie.

Aceste surse de energie regenerabilă mențin progresul tehnologic, protejează natura și diminuează
efectele modificărilor climatice.

Obiectivul 8: Muncă decentă și creștere economică

Principiile dezvoltării durabile promovează o muncă decentă indiferent de gen, afinitate politică sau alte
aspecte socio-umane.

Acest obiectiv dorește să îmbunătățească accesul întreprinderilor la diverse facilități, dar și diversificarea
ramurilor economice în toate regiunile de dezvoltare.

Obiectivul 9: Industrie, inovație și infrastructură

În ultima perioadă, în această epocă a modernismului, modul de viață al persoanelor și-a modificat ritmul.

De aceea pentru a putea ține pasul cu acest ritm alert în care se petrec lucrurile este necesar a se
îmbunătăți infrastructura cu ajutorul inovației pentru a facilita accesul mai ușor al industriei.

Infrastructura este un indice care ajută la creșterea economică a unei zone, astfel o infrastructura
sustenabilă duce la o creștere economică durabilă.
Obiectivul 10: Inegalități reduse
Cu ajutorul acestui obiectiv se dorește ca inegalitățile dintre țări să se diminueze, deoarece inegalitatea este o piedică majoră în
desfășurarea procesului de dezvoltare a unei societăți durabile.

Inegalitățile pot fi din diferite domenii, atât de ordin social, cât și cultural, educațional sau financiar.

Obiectivul 11: Orașe și comunități durabile

Prin acest obiectiv se dorește să se dezvolte toate mediile de locuit ale persoanelor pentru ca acestea să fie sigure și durabile.

Obiectivul 12: Consum și producție responsabile

Consumul și producția sunt două noțiuni fundamentale în economie. Acestea sunt intreconectate și depind
unul de celălalt. În momentul în care consumul populației crește, automat și producția trebuie să crească
sau invers. Astfel dacă acestea cresc sau descresc în același timp, devin durabile și risipa alimentară va fi
eliminată.
Trebuie să se conștientizeze faptul că unele resurse sunt finite și este necesar să se consume
responsabil.Când producţia şi consumul devin durabile, se decuplează creşterea economică de schimbarea
climatică.
Obiectivul 13: Acțiune în domeniul schimbărilor climatice
În ultima perioadă schimbările climatice își fac simțită prezența și în țara noastră, așadar acestea
reprezintă o realitate care nu este benefică lumii.

Pentru a diminua efectele resimțite este nevoie de aplicarea unor măsuri corective, deoarece aceste
schimbări nu afectează doar mediul înconjurător, ci și calitatea vieții populației. Doar cu ajutorul acestor
măsuri și a implicării tuturor se vor putea atenua aceste efecte distrugătoare.

Obiectivul 14: Viața acvatică

Se cunoaște faptul că majoritatea oxigenului ce se află în atmosferă ( aproximativ 70%) este produs cu
ajutorul plantelor marine. (INS, 2022) Așadar oamenii depind foarte mult de mediul acvatic. Nu doar
pescuitul sau comerțul de pește trebuie să fie în condiții optime, ci și ecosistemul existent în acest mediu.

Este necesar astfel pentru bunăstarea populației sa se mențină bunăstarea mediului acvatic.

Țara noastră are în patrimoniul natural aproximativ 245 km de coastă marină și trebuie să realizeze
permanent efecuarea tuturor măsurilor ce au rolul în protecţia mărilor şi a resurselor marine.
Obiectivul 15: Viața terestră
Obiectivul ce se referă la viața terestră este unul de conștientizare, ce ajută oamenii să își dea seama că și
ei fac parte din biosfera planetei și trebuie să ne protejam de acțiunile distructive ale tuturor factorilor.

Așadar între bunăstarea vieții terestre a oamenilor și măsurile aplicate pentru diminuarea efectelor
acțiunilor întreprinse pentru protejarea mediului există o strânsă conexiune.

Obiectivul 16: Pace, justiție și insituții eficiente

Se dorește să fie îndeplinit acest obiectiv prin acțiuni care promovează o viața liniștită a oamenilor în societatea în care trăiesc,
prin accesul tuturor la justiție. Pentru a putea fi îndeplinit cum se cuvine este nevoie să se creeze instituții eficiente și reponsabile.

Obiectivul 17: Parteneriate pentru realizarea obiectivelor

Obiectivul de dezvoltare durabilă este un obiectiv global. Fiecare țară în parte îndeplinește câte un rol în
acest obiectiv. Tot ceea ce se întâmplă, toate eforturile depuse în diferite domenii și toate acțiunile au ca
scop comun dezvoltarea durabilă în sens pozitiv.
 Concluzii

În concluzie, referitor la dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, contribuţia programelor de

finanțare a fost relevantă, marea majoritate a proiectelor finanţate prin programul de pre-aderare și
aderare implementate în zonele rurale a contribuit la îmbunătăţirea dezvoltării sustenabile a acestor zone,
cum ar fi:

1. Sistemul infrastructural al zonelor rurale şi terenurilor forestiere, prin crearea/ reabilitarea a

peste 3.500 km de drumuri, ceea ce a garantat accesul minim la aceste zone;

2. Sprijinul creării/ reabilitării a circa 10.000 de locuri de cazare în infrastructurile de primire

turistică (50% din totalul locurilor în pat disponibile în zonele rurale), reprezentând o creştere relevantă în
ceea ce priveşte creşterea ofertei de servicii.

3. Menţinerea populaţiei active şi a tinerilor;

4. Sprijinirea antreprenoriatului, peste 1.000 din întreprinderile sprijinite reprezintă iniţiative noi,
ceea ce evidenţiază importanţa programului în promovarea creării de întreprinderi noi şi în furnizarea
unor activităţi economice vitale în zonele rurale;

5. Sprijinirea ocupării forţei de muncă, care a fost evidenţiată inclusiv prin anchetele directe,
programul sprijinind crearea/ menţinerea angajaţilor fulltime, în diverse sectoare: industria
agroalimentară, turism şi servicii, construcţii, agricultură şi silvicultură.
 Bibliografie

1. Bernea, E. (2006). Civilizația română sătească. București: Editura Vremea

2. Bold, I.; Buciuman, E. (2003). Spațiul rural: definire, organizare, dezvoltare. Timișoara: Editura
Mirton
3. Ciucur, D.; Răboacă, Gh. (2004). Metodologia cercetării științifice economice. București: Editura
Fundației de Mâine
4. Cîrstea, A.C. (2019). Creșterea spiritului antreprenorial al agenților economici în mediul rural (teză
de doctorat). București: ASE
5. Crețu, R.F. (2018). Analiza economico-financiară în organizațiile agroalimentare.Studii de caz.
București: Editura ASE.
6. Cuncea, C. (2004). Oportunități de finanțare pentru agenții economici din mediul rural (Vol.12)
București: Adevărul economic.
7. Dobrea, O. (2020). Evoluția indicatorilor de măsurare a impactului rezultatelor științifice). Chișinău:
Universitatea de Stat Moldova.
8. INS. (2020). Locuitori din mediul rural. Accesat la https://insse.ro/cms/ în data de 20 Februarie 2020
9. INS. (2020). Indicatori specifici mediului rural. Accesat la https://insse.ro/cms/ în data de 20 Martie
2020
10. INS (2020). Forța de muncă pe medii de rezidență. Accesat la http://statistici.insse.ro în data de 20
Martie 2020
11. Baciu, I.C., Iftimoaei, C. (2018b). „Statistical Analysis of the Socio-demographic and Economic
Characteristics of Rural Areas in Romania After EU Accession”, in Agricultural 20 Economics and
Rural Development: Realities and Perspectives for Romania, Bucureşti: Editura ASE.
12. SAPARD, Programul. "EVOLUŢIA RECENTĂ A ABSORBŢIEI FONDURILOR EUROPENE DE
DEZVOLTARE RURALĂ ÎN ROMÂNIA (2000-2013)."
13. Date oficiale INS disponibile la https://insse.ro/cms/fi les/evenimente/RoCentenar/ROCentenar.pdf
14. Bonea, Georgiana Virginia. "Analiza sociodemografică a fenomenului îmbătrânirii populației cu
implicații asupra sistemului românesc de pensii." Sociologie Românească 19.1 (2021): 98-116.
15. Ateşoae, M. R. (2013). Formarea profesională, factor esenţial al dezvoltării sustenabile a
comunităților rurale. Anuarul Universităţii» Petre Andrei «din Iaşi Fascicula: Asistenţa Socială,
Sociologie, Psihologie, (11), 29-38.
16. https://www.researchgate.net/profile/CiprianIftimoaei/publication/
357568790_Probleme_sociodemografice_ale_Romaniei_dupa_aderarea_la_Uniunea_Europeana/
links/61d45257d45006081689c780/Probleme-sociodemografice-ale-Romaniei-dupa-aderarea-la-
Uniunea-Europeana.pdf
17. http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table
18. Sfetcu, N. (2016). Management, analize, planuri și strategii de afaceri. București: MultiMedia
Publishing.
19. Ștefan, B. (2010). Valorile întreprinzătorilor și potențialilor antreprenori din mediul rural (Vol.I).
București: Revista Română de Sociologie.
20. Vasile, M.C. (2019). Riscul și incertitudinea în proiectul de creștere rurală / regională. București:
Revista de Științe Sociale, Diplomație și Studii de Securitate
21. Zahiu, L.; Năstase, M. (2002). Economia întreprinderii. București: Editura ASE.
22. Popescu, A. (2002). Dezvoltare rurală. București: Editura Universitară.
23. Rural Antreprenoriat Project (2018). Antreprenoriat din perspectiva rezidenților din mediul rural.
Accesat la https://www.economiczoom.ro/ în data de 27 Mai 2020
24. http://dezvoltaredurabila.gov.ro/