Secolul Copilului- Ellen Key

Ellen Key, cunoscută mai mult ca scriitoare, s-a născut la data de 11 decembrie
1849, în Suedia,regiunea Kalmar, localitatea, Sundsholm şi a avut parte de un
început educativ destul de modest,fiind educată acasă de către mama sa şi mai
apoi de către două guvernante (una germană şi unafranceză); între anii 1865-1866
urmează cursurile unei şcoli private din Stockholm, iar mai târziu,între anii 1868-1872 şi
doar în perioada trimestrelor de iarnă (deoarece era secretara particulară
at a t ă l u i s ă u ) u r m e a z ă „ C u r s u r i l e E d u c a t i v e p e n t r u F e m e i A d u l t e

Crescută ca un creştin de mică, s-a îndepărtat în timp de această credinţă fiind atrasă şi
influenţată înmare parte de teoria evoluţiei în care ajunge să creadă, considerând-o extrem
de importantă, aceastaajungând să-i influenţeze inclusiv opiniile privind educaţia.

Numele lui Rousseau

apare în jurnalele autoarei, numite de Ellen Key „Cărţi ale gândurilor”, încădin anul 1870,
chiar dacă nu îl studiase ci doar cunoscuse indirect părţi din gândirea acestuia, dar înanul
1874 citeşte „Noua Elioză” în care este subliniată importanţa căminului, a mamei şi a familiei
îneducaţie, iar mult mai târziu opera fundamentală a pedagogului francez „Emile sau despre
educaţie”din care îşi accentuează concepţia pedagogică privind nevoia de dezvoltare
individuală prin învăţareîn detrimentul altor nevoi, de unde şi relaţia dintre această lucrare
a lui Rousseau şi principiile despreeducaţie ale lui Ellen Key din „Secolul copilului”

În lucrarea „Secolul copilului” autoarea recunoaşte influenţa avută de S

p e n c e r ( d i n l u c r a r e a „Educaţia” apărută în anul 1870) asupra viziunii ei despre educaţie
şi chiar dacă susţine că filosofulşi teoreticianul englez îi este dator lui Rousseau, nu
îi minimalizează acestuia sub nici o formă meritele.

La începutul secolului XX, prin carte sa , Ellen Key lansa o impresionantă chemare la
respectarea copilăriei şi a legităṭilor ei, propunând înlocuirea devizei lansate de Frobel „să
trăim pentru copii” cu deviza „ să lăsăm copiii să trăiască” subliniind astfel că cea mai mare
îndatorire a societăṭii este aceea de a împiedeca orice suferinṭă a copilului.

Unul din punctele de plecare în demersurile educative ale lui Ellen Key expuse
cu precădere înlucrarea „Secolul copilului” este reprezentat de concluziile trase de către
această autoare suedeză înceea ce priveşte învăţarea din acele vremuri, învăţare în care
copilul era văzut ca un element pasiv care nu învaţă ci este învăţat, lucru care, în opinia sa,
„ucidea” curiozitatea şi interesul copilului

ellen Key vede un mediu organizat în care copilul se poate manifesta liber,
adultul îl va ocroti deinfluenţele negative, preferă educaţia în familie până la 15
ani, după care apare mediul amenajatastfel încât elevul să înveţe singur, iar „bunul
educator care nu va da niciodată un ordin pentru caresă nu aibă un motiv întemeiat , chiar
dacă copilul nu-i convins de acest lucru, el tot trebuie să asculteşi dacă întreabă pentru
ce, răspunsul este foarte simplu: pentru că toţi, chiar şi persoanele
mature,trebuie să asculte de ceea ce este drept şi să se plece în faţa necesităţii.

e v i d e n ţ i a z ă î n c a p i t o l u l „ F ă r ă c ă m i n ” importanţa căminului familial în care copilul

intră pentru prima dată în contact cu educaţia, iar spres f â r ş i t u l c a p i t o l u l u i
„Educaţie” reia acest motiv al căminului atât de important în gândirea
s a considerând că factorul constructiv cel mai puternic în educaţia unei persoane este:
„ordinea stabilă,liniştită a căminului, pacea şi datoria sa” şi atrage atenţia că nu toate
căminele din acele vremuri îşiîndeplinesc obligaţiile pentru că aveau alte
responsabilităţi mai moderne în afara casei şi nu maiacordau o atenţie deosebită
educaţiei de acasă a copiilor

O parte din scopul educaţiei în gândirea autoarei viza dorinţa ca fiecare copil să
poată deveni unindivid liber şi independent cu apreciere faţă de semeni, fiind de
părere că trebuie să existe unechilibru între egoismul copilului care este
justificat până la un anumit nivel, dar echilibrat cuaprecierea faţă de semeni.

Educaţia religioasă nu este susţinută de E. Key care este de părere că aceasta intră în
contradicţie cualte discipline predate şi cultivă ipocrizia, fapt ce dăunează formării morale.
Autoarea visează la oşcoală a viitorului pentru toţi, fete şi băieţi, la un loc, concepută însă
după un plan destinat fiecăruiindivid în funcţie de particularităţile şi dorinţele sale, în acest
scop disciplinele de studiu nu vor fiimpuse sau predate concomitent, ci fiecare urmând să
aleagă ce vrea, dar cultivând la nivelul elevuluinoţiunea de libertate a alegerii, primejdiile
alegerilor personale, dreptul şi responsabilitatea
voinţeii n d i v i d u a l e , c o n d i ţ i i l e ş i d a t o r i i l e e x p e r i e n ţ e i p r o p r i i , i n s i s t â n d u -
s e p e i d e e a a u t o e d u c a ţ i e i ş i autodeterminării spiritual

Şcoala, în viziunea autoarei, trebuie să devină locul unde tinerilor li se cultivă acele
calităṭi utile în perspectiva educaṭiei permanente. Ea trebuie să se caracterizeze pritr-o serie
de însuşiri fundamentale: să fie mixtă, programele să se constituie prin gruparea anumitor
discipline de învăṭământ ( geografie şi ştiinṭele naturii, de exemplu), realizându-se un tot
indivizibil. Aceste discipline să fie predate succesiv şi nu concomitent. Procesul instructiv-
educativ să fie dominat de activitatea personal;ă a elevului, de contactul nemijlocit cu
realitatea în întreaga perioadă de studiu, copilul fiind lăsat să să vadă, să observe, să
descopere, fie că este vorba de munca intelectuală sau de cea fizică.

Pedocentrismul lui E.Key are urmatorul program:

-Excluderea totala a pedepsei, constrangerilor si a autoritatii si inlocuirea acestora cu iubirea
si libertatea.
-promovarea unui invatamant creativ liber si excluderea unui invatamant schematic,
sistematic
-scoala cu salile de clasa va fi inlocuita cu parcuri, gradini, ateliere, terenuri de sport
-etica libera a personalitatii va inlocui religia crestina

Scoala viitorului in cepnceptia lui E key sebazeaza pe:

1.determinarea aptitudinilor personale anticipeaza specializarea
2.concentrarea proramului de invatare in jurul unei discipline alese contextual
3.invatarea sa derive din munca personala in timpul scolarizarii

4.asigurarea unui contact permanent cu realitatea sociala si naturala.

Majoritatea criticilor lui Elen Key au concluzionat, ca şi profesorul Constantin

Cucoş, ceea cesuţinem şi noi şi anume, că: „unele din sugestiile propuse de Ellen Key
conţin numeroase elementecare fac ca şi astăzi acestea să nu poată fi transpuse în
practică. Cum spune şi Ştefan Bârsănescu,gândirea pedagogului suedez mai mult a
delectat decât a inspirat” , însă este considerată un punct desprijin pentru toţi cei de după ea
care au gustat din ideile ei şi le-au găsit corespondentul în realitatea timpului până astăzi