Gujba Mirela Amelia (Man)

Catalog 2E

TUBERCULOZA

Tuberculoza (TBC) este o boală infecțioasă produsă în majoritatea cazurilor de

Mycobacterium tuberculosis, numit și bacilul Koch. Un alt bacil din clasa mycobacteriilor, care
poate determina tuberculoză la om, este Mycobacterium bovis si Mycobacterium africanum (
determină o boală clinic similară). De regulă, infecția afectează plămânii-tuberculoza pulmonara -
dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.)-tuberculoza
extrapulmonara. Este curabilă și poate fi prevenită.
 
Transmiterea infecției se realizează prin intermediul aerului, atunci când o persoană infectată
strănută, tușește sau scuipă spre un individ sănătos. Este necesară doar o cantitate mică de germeni
și de un organism cu un sistem imunitar slăbit pentru ca infecția să se poată transmite. În ceea ce
privește infectarea cu Mycobacterium bovis, acesta se transmite prin intermediul laptelui de vacă
nepasteurizat.

Semne si simptome:

Tabloul simptomatic al bolii difera in functie de localizarea infectiei, TBC-ul pulmonar fiind
reprezentat de catre urmatoarele simptome:
 Inapetenta cu scaderea greutatii corporale neintentionate;
 Stare febrila;
 Transpiratii in special nocturne;
 Fatigabilitate accentuata;
 Tuse persistenta mai mult de 3 saptamani;
 Expectoratii mucopulente sau sangvinolente;
 Dispnee agravata de evolutia bolii.
Localizarea extrapulmonara a infectiei cu M.tuberculosis la nivel pleural (pleurezie tuberculoasa),
osos, urinar, limfatic, genital sau al sistemului nervos central ,apare mai frecvent la persoanele
imunodeprimate si la copii fiind  insotita de:
 Dureri abdominale;
 Dureri osteo articulare cu pierderea mobilitatii membrului afectat;
 Hematurie;
 Cefalee;
 Stare de confuzie;
 Convulsii.
Tuberculoza miliara sau tuberculoza diseminata este un tip de infectie TBC in care M.tuberculosis 
ajunge in circulatia sangvina cu determinarea mai multor focare de infectie secundara, sub forma de
tuberculi albi de mici dimensiuni care se fixeaza la nivelul tesuturilor. Aceasta forma de boala este
intalnita in general la bolnavii cu sistem imunitar deprimat si copii mici, avand prognostic rezervat
chiar si in conditiile administrarii unui tratament corespunzator.

Stabilirea diagnosticului:

Diagnosticul de tuberculoză pulmonară se stabileste atat clinic cat si paraclinic prin analize medicale
de laborator si imagistice reprezentate de:
  Radiografii toracice sau computer tomograf pentru evaluarea extinderii proceselor patologice
la nivel pulmonar;
 Recoltarea de sputa pentru stabilirea diagnosticului etiologic prin izolarea bacilului Koch pe
medii speciale de cultura in cadrul laboratorului de microbiologie;
 Identificarea ADN-ului specific pentru M.tuberculosis in sangele pacientului prin tehnici
speciale de genetica moleculara;
 Testarea cutanata la tuberculina sau determinarea din sange a testului Quantiferon/TB Gold
Spot - se obtine cuantificarea intensitatii raspunsului imun celular fata de antigenele care
simuleaza proteinele produse de catre mycobacterii. Suplimentar, testul Quantiferon/TB Gold
poate fi utilizat si pentru evaluarea eficientei tratamentului la bolnavii de TBC.
Infectie extrapulmonara la o persoana infectata cu M.tuberculosis este stabilita de catre medicul
din specialitatea organului afectat. Diagnosticul poate necesita realizarea de investigatii imagistice,
recoltarea diverselor produse patologice (urina, punctie aspiratorie de lichid cerebrospinal) si in
anumite situatii efectuarea de biopsii prin care sunt prelevate fragmente de tesut pentru analiza
ulterioara in vederea izolarii bacilului Koch (agentul etiologic al tuberculozei descoperit de catre
Robert Koch).

Tratament:

Schema terapeutica utilizata în cazul TBC cuprinde administrarea în asociere a 4 antibiotice
(izoniazida, rifampicina, pirazinamida si etambutol) cu administrare zilnica pentru o perioada de 2
luni, in doze calculate in functie de greutatea corporala a bolnavului. Urmatoarele 4 luni de tratament
presupun administrarea pentru 3 zile pe saptamana de izoniazida si rifampicina in doze mai mari fata
de cele initiale.
Dupa initierea tratamentului, se recomanda izolarea si urmarirea bolnavilor de tuberculoza
timp de 2 saptamani in spital sau la domiciliu (dupa aceasta perioada pacientul nu mai este
contagios).

Tratamentul profilactic se realizeaza prin administrarea vaccinului BCG la copii, evitarea

zonelor aglomerate insalubre, spalarea cat mai frecventa si corecta a mainilor si evitarea contactului
cu persoanele aflate in perioada de contagiozitate
Bibliografie: https://www.medicover.ro/despre-sanatate/tuberculoza-simptome-investigatii-metode-de-tratament,526,n,295
https://www.romedic.ro/tuberculoza-0C34867
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tuberculoz%C4%83
https://newsmed.ro/tuberculoza-extrapulmonara-diagnostic-tratament