Studiul deformărilor elastice

Noţiuni teoretice:
Alungirea elastică a unui corp supus unei forţe de tracţiune este direct proporţională cu mărimea forţei care
determină deformarea (greutăţile atârnate), cu lungimea iniţială a corpului şi invers proporţională cu
secţiunea, conform relaţiei:
, de unde F=kΔl şi k=F/Δl

Materiale necesare:
-suport cu scală gradată, resorturi diferite, cârlig pentru discurile perforate, greutăţi cilindrice, elemente de
legătură pentru resorturi, suport cu cârlige şi mase perforate

Modul de lucru:
Determinarea constantei elastice
-se suspendă resortul şi se atârnă de el cârligul cu discuri perforate sau corpuri cu mase cunoscute
-se măsoară alungirile l corespunzătoare poziţiilor de echilibru (în aceste poziţii, forţa elastică este egală cu
greutatea cârligului cu discuri Fe=mg)
-se măsoară forţa elastică pentru fiecare alungire şi se trec datele în tabel
-se reprezintă grafic forţa elastică în funcţie de alungirea resortului ( minimum 5-6 puncte)
-din grafic se determină constanta elastică a resortului folosind k =tg

Nr. det lo l l m k kmediu Obs.

1
2
3
4
5
6

Dependenţa de secţiune:
-se suspendă resortul de lungime l0 şi se atârnă de el cârligul cu discuri perforate sau corpuri cu mase
cunoscute
-se determină alungirea l
-se grupează în paralel două resorturi identice de care atârnăm prin intermediul unei tije, acelaşi cârlig cu
discuri crestate şi se determină alungirea
-se grupează în paralel trei resorturi identice şi se repetă determinarea
-datele se trec într-un tabel de forma următoare

Nr. det. l0 F l S l Obs.

1
2
3

Dependenţa de l0:
-se atârnă un resort, două, trei în serie şi se procedează ca la punctul anterior
-se trec datele în tabelul următor

Nr. det. S F l0 l l Obs.

1
2
3
Se interpretează rezultatele obţinute.