Eminescu

ma nu te-oi mai vedea,

ămâi, cu bine!
eri în calea mea

i dar tu fă ce vrei,
i nu-mi mai pasă
mai dulce-ntre femei

mai am de obicei
le acele,
mbăt şi de scântei
,

gerând atâtea dăţi,

tam prin ramuri
am să te arăţi
uri.

am de fericit
em împreună,
farmec liniştit

n taină mă rugam
tea-n loc să steie,
ături să te am,

treacăt să apuc
lci cuvinte,
azi abia mi-aduc

ăzi dacă mai ascult

e-aceste,
o veche, de demult

una bate-n lunci

ră pe lacuri,
mi pare că de-atunci
curi.

serei cei dentâi

oi mai privi-o...
a-n urma mea rămâi -